754 matches
-
subducție (în lungul unui plan Benioff) sub Carpații de Curbură, iar în sud microplaca Moesica (cuprinzând fundamentul Câmpiei Române și Dobrogea de Sud). Asociat acestora există forme de relief influențate de petrografie și structura: un relief "granitic", cu trene de grohotișuri și abrupturi în Munții Măcinului, vechi peneplene conservate pe suprafața erodată a șisturilor verzi, mici forme carstice pe calcarele jurasice, suprafețe structurale adaptate ondulărilor largi ale formațiunilor neozoice din Dobrogea de Sud. Există de asemenea, în nord (Munții Măcinului, Dealurile
Podișul Dobrogei () [Corola-website/Science/302911_a_304240]
-
două izvoare dunărene Brege și Brigach, care se unesc la est de Donaueschingen și de la care orașul își ia numele (în traducere Obârșia Dunării). Aria metropolitană se extinde de la granitele și gnaisele din Munții Pădurea Neagră, cuprinzând formațiunile triasice ale grohotișurilor din zona Schwarzwald-Baar și de la poalele Munților Jura Suabă, expunând toate straturile geologice ale reliefului de cueste din sudul Germaniei. Înălțimile scad de la 1020 m în Munții Pădurea Neagră la 660 m în Platoul Baar, pentru a crește din nou
Donaueschingen () [Corola-website/Science/304685_a_306014]
-
m. Cheile ocupă o suprafață de 324 ha și s-au format prin erodarea rocii de calcar jurasic de către râul Hășdate. oferă un peisaj carstic de o rară sălbăticie: stânci înalte și abrupte, creste ascuțite, turnuri de piatră, vâlcele pietroase, grohotișuri, arcade etc. Conține peste 1.000 de specii de plante, animale, fluturi unele reprezentând elemente rare ca usturoiul sălbatic, acvila de stâncă, șogârțul de baltă, tisa, scorușul, garofița albă, fluturașul de stâncă. Peste apa văii Hășdate există 4 punți. Prima
Cheile Turzii () [Corola-website/Science/303634_a_304963]
-
sunt copaci și tufișuri. Populând centura de sus a munților înalți, leopardul zăpezilor preferă zonele deschise unde sunt platouri mici, pante puțin abrupte și văi înguste, acoperite cu vegetație alpină, care se intercalează cu defileele muntoase, grămezi de pietre și grohotișuri. Culmile, unde de obicei sunt văzuți leoparzii zăpezilor, se diferențiază prin pante foarte abrupte, defilee adânci și aflorimente de roci. Leoparzii zăpezilor pot să apară, de asemenea, în zonele mult mai drepte, unde tufișurile și grohotișurile le asigură un adăpost
Leopardul zăpezilor () [Corola-website/Science/311643_a_312972]
-
grămezi de pietre și grohotișuri. Culmile, unde de obicei sunt văzuți leoparzii zăpezilor, se diferențiază prin pante foarte abrupte, defilee adânci și aflorimente de roci. Leoparzii zăpezilor pot să apară, de asemenea, în zonele mult mai drepte, unde tufișurile și grohotișurile le asigură un adăpost pentru a se odihni. Leoparzii zăpezilor sunt cu mult mai mulți mai sus de pădure, dar se pot întâlni și în păduri (cel mai des iarna). Habitatul lor cuprinde biotopurile care sunt între 1500—4000 metri
Leopardul zăpezilor () [Corola-website/Science/311643_a_312972]
-
uneori molizi sau pini. În parc se regăsesc variate peisaje carstice (pereti verticali si surplombanți, turnuri ("Piatra Altarului", "Piatra Singuratică") și ace calcaroase, hornuri, blocuri diaclazate aproape de desprindere, vârfuri stâncoase, lapiezuri sau câmpuri de lapiezuri ("Poiana Tarcău"), creste, șei carstice, grohotișuri, chei, marmite de eroziune, doline, avene ("Licaș"), peșteri, izvoare petrifiante cu depuneri de tuf calcaros și travertin ("Cheile Șugăului"). În zona parcului abundă siteuri paleontologice din mezozoic, în care se găsesc recife fosilizate cu amoniți, bivalve, brachiopode, gastropode, belemniți, echinoide
Parcul Național Cheile Bicazului - Hășmaș () [Corola-website/Science/311820_a_313149]
-
acidofile de "Picea abies" din regiunea montană ("Vaccinio-Piceetea"), Comunități de lizieră cu ierburi înalte higrofile de la nivelul câmpiilor, până la cel montan și alpin, Izvoare petrifiante cu formare de travertin ("Cratoneurion"), Mlaștini turboase de tranziție și turbării oscilante (nefixate de substrat), Grohotișuri silicioase din etajul montan până în cel alpin ("Androsacetalia alpinae" și "Galeopsietalia ladani"), Grohotișuri calcaroase și de șisturi calcaroase din etajul montan până în cel alpin ("Thlaspietea rotundifolii"), Vegetație herbacee de pe malurile râurilor montane, Vegetație lemnoasă cu "Myricaria germanica" de-a lungul
Parcul Național Munții Rodnei () [Corola-website/Science/311373_a_312702]
-
înalte higrofile de la nivelul câmpiilor, până la cel montan și alpin, Izvoare petrifiante cu formare de travertin ("Cratoneurion"), Mlaștini turboase de tranziție și turbării oscilante (nefixate de substrat), Grohotișuri silicioase din etajul montan până în cel alpin ("Androsacetalia alpinae" și "Galeopsietalia ladani"), Grohotișuri calcaroase și de șisturi calcaroase din etajul montan până în cel alpin ("Thlaspietea rotundifolii"), Vegetație herbacee de pe malurile râurilor montane, Vegetație lemnoasă cu "Myricaria germanica" de-a lungul râurilor montane, Turbării active, Formațiuni pioniere alpine din "Caricion bicoloris-atrofuscae", Peșteri în care
Parcul Național Munții Rodnei () [Corola-website/Science/311373_a_312702]
-
geologic măgura este constituită pe șisturi cristaline și conglomerate de pietrișuri, nisipuri și argile. Versantul nordic și cel nord-estic este presărat pe alocuri cu stâncării calcaroase (de dimensiuni reduse) de culoare alb-cenușiu, la baza cărora sunt semnalate depozite minore de grohotișuri rezultate în urma mai multor procese de eroziune desfășurate de-a lungul timpului. În versantul stâng al văii "Coltăului", aproape de confluenta cu pârâul "Țâcârlăului" se află un afloriment (abrupt calcaros - inca neexplorat) de interes paleontologic cunoscut de localnici sub denumirea de
Vârful Măgura Priei, Munții Meseș () [Corola-website/Science/311474_a_312803]
-
Equisetum arvense"), patlagina ("Plantago langiolata"), roinița ("Melissa officinalis") denumită popular floarea-stupilor, șovârvul ("Origanum vulgare"), tătăneasa (Symphytum officinale), turița mare ("Agrimonia eupatoria"). Pe malul râului Mureș dar și pe lângă pârâuri întâlnim: urzica ("Urtica dioica"), potbalul ("Tussilago farfara"). Terenurile umede, talazurile și grohotișurile sunt acoperite cu covoare de flori de potbal care apar cu mult timp înaintea frunzelor. Întâlnim, de asemenea, lumânărica ("Verbascum phlomoides") sau coada-vacii și captalanul (Petasites officinales). Colinele uscate, terenurile stâncoase și marginile pădurilor adăpostesc cimbrișorul-de-câmp ("Taymus serpillum"), plantă ce
Comuna Petriș, Arad () [Corola-website/Science/310111_a_311440]
-
exercitată pe roci cu duritați diferite cât și a tectonicii au luat naștere depresiuni locale la Prolaz (în Cheile Carașului), Carașova, Lisava, Ciudanovița, Aninei și pe valea Minișului. Abrupturile stâncoase, pereții aproape verticali insoțiți la bază de o trenă de grohotișuri rezultate din dezagregările active sunt caracteristice pentru Munții Aninei. Râurile au săpat în calcare chei spectaculoase printre care se remarcă Cheile Carașului (19 km.), Cheile Nerei (18 km.), Cheile Minișului (14 km.), Cheile Gârliștei (9 km.), Cheile Buhuiului (8 km
Munții Aninei () [Corola-website/Science/306122_a_307451]
-
se împart la rândul lor după mărimea clastelor indiferent de originea acestora în: <br> -"lutite" (argile) derivați de alterare < 39 um<br> -"siltite" particule cu dimensiuni între 39-63 um<br> -"arenite" (nisipuri) cu dimensiuni până la 2 mm <br> -"pietriș"<br> -"grohotiș". Diverși autori prezintă limite dimensionale diverse ale acestor clase, insă dimensiunile prezentate mai sus sunt larg acceptate în lumea sedimentologilor (Sedimentologie = știință sedimentelor și a rocilor sedimentare). Consolidarea sedimentelor duce la formarea rocilor sedimentare care la rândul lor sunt împărțite
Rocă sedimentară () [Corola-website/Science/304842_a_306171]
-
munților este drenată de pârâul Zeicani și de afluentul lui, Zlatina, ce își poartă apele spre depresiunea Hațeg. În văile și căldările glaciare există mai multe lacuri. Astfel, în căldarea glaciară Oboroacele, se află Iezerul Țarcu, la 1950m, cubărit între grohotișuri. Taul Pietrele Albe și Taul Lucios, se află în căldarea cu același nume de pe versantul sudic al masivului Baicu, la 1785m. Lacul temporar Corciova, situat la circa 1540m, în valea cu același nume, are o suprafață de 0,45 ha
Munții Țarcu () [Corola-website/Science/304877_a_306206]
-
capătul sud-vestic al Muchiei Cheii au fost sculptate Cheile Râșnovului care deși sunt de dimensiuni relativ reduse impresionează vizitatorii prin sălbăticia lor. Dealtfel întregul relief, care domină pe dreapta valea Cheii, cu pereții săi abrupți îmbrăcați în trene imense de grohotiș, merită a fi văzut. Vârful Postăvarul se continuă spre sud prin culmea prelungă, larg rotunjită, Spinarea Calului, pe care se face legătura cu Munții Predealului. Poziția geografică a Munților Postăvarul în cadrul Carpaților de Curbură, caracterizați printr-o mare diversitate a
Masivul Postăvarul () [Corola-website/Science/306311_a_307640]
-
spre Poiana Brașov își au obârșiile în jurul altitudinii de 1.600 m. Cursurile superioare sunt intermitente, au caracter torențial, prezentând în profil longitudinal numeroase cascade și rupturi de pantă. În porțiunile în care străbat calcarele sau stive mai groase de grohotișuri se pierd în subteran pentru a apare în aval sub forma unor izvoare puternice.
Masivul Postăvarul () [Corola-website/Science/306311_a_307640]
-
ce cuprinde depozite sedimentare care s-au format în Oligocen în urmă cu aproximativ 30 milioane de ani. Rocile conțin numeroase resturi fosile de pești. Rezervatia este parțial împădurita prezentându-se că un versant acoperit cu blocuri de stâncă și grohotiș. Accesul se face din drumul care duce spre Câmpulung Moldovenesc de la intersecția cu drumul spre Voroneț, mai întâi pe acesta și apoi după traversarea râului Moldova spre stânga pe un drum parțial asfaltat care urmărește îndeaproape albia râului. La câteva
Munții Stânișoarei () [Corola-website/Science/306306_a_307635]
-
o rețea densă de râuri. Acestea sunt colectate în principal de cele două mari artere hidrografice - Prahova și Doftana - a căror obîrșie se află în imediata vecinătate; cursul lor constituie pe mai mulți kilometri hotarul dintre munții Baiului, Bucegi și Grohotiș. Cele mai multe aparțin bazinului hidrografic Prahova, care până la confluența cu Doftana se întinde pe circa 880 kmp. Doar în nord-estul regiunii, de pe versanții vârfului Paltinu, mai multe pâraie aparțin Doftanei Ardelene, care se varsă în Părlung. Dispunerea geografică a Munților Baiului
Munții Gârbova () [Corola-website/Science/306313_a_307642]
-
primul rînd, este vorba de formele de dezagregare care au dat naștere la abrupturi de eroziune și creste, vizibile în masivele Omu, Fărăoane și Oușoru, vîrfuri piramidale, „babe", blocuri oscilante etc., întîlnite în special de-a lungul culmii principale, și grohotișuri. Grohotișurile de sub vîrful Omu formează adevărate „mări de pietre"; ele mai apar și sub vîrfurile Fărăoane și Oușoru creînd unele dificultăți în parcurgerea lor. În al doilea rînd, amintim mușuroaiele înierbate și microdepresiunile nivale etc. Calcarele cristaline explică apariția reliefului
Munții Suhard () [Corola-website/Science/306308_a_307637]
-
rînd, este vorba de formele de dezagregare care au dat naștere la abrupturi de eroziune și creste, vizibile în masivele Omu, Fărăoane și Oușoru, vîrfuri piramidale, „babe", blocuri oscilante etc., întîlnite în special de-a lungul culmii principale, și grohotișuri. Grohotișurile de sub vîrful Omu formează adevărate „mări de pietre"; ele mai apar și sub vîrfurile Fărăoane și Oușoru creînd unele dificultăți în parcurgerea lor. În al doilea rînd, amintim mușuroaiele înierbate și microdepresiunile nivale etc. Calcarele cristaline explică apariția reliefului carstic
Munții Suhard () [Corola-website/Science/306308_a_307637]
-
smirdar (Rhododendron kotsckyi), la care se adaugă alinul (Vaccinium myrtillua, V. uliginosum) și merișorul de munte (Vaciniurn vitisidaea). Jneapănul formează desișuri impenetrabile; tulpinile se încolăcesc, se întortocheată în așa fel, încît formează o țesătură deasă, ce acoperă fie stînca, fie grohotișurile. În Suhard trăiesc numeroase specii de animale caracteristice atît zonei alpine, dar mai ales pădurilor de rășinoase. Dintre mamifere — unele de importanță cinegetică — amintim: ursul (Ursus arctos), cerbul (Cervus elaphus montanus), căpriorul (Capreolus capreolus), mistrețul (Sus scrofa); dintre răpitoare mai
Munții Suhard () [Corola-website/Science/306308_a_307637]
-
direcția văilor principale, cum sunt Luncavița, Taița, Lozova etc. Acești munți, cu înălțime redusă și aspect de dealuri (așa cum arată cele mai multe denumiri din cuprinsul lor), se impun în peisajul geografic general prin numeroase vârfuri ascuțite și versanți abrupți, plini de grohotișuri (în special sectoarele granitice). Dobrogea de nord sau Dobrogea hercinico-chimerică este situată între cele două mari dislocații transversale Galați-Tulcea și Peceneaga-Camena, care reprezintă latura nordică a horstului dobrogean. În cuprinsul Dobrogei de nord, se disting din punct de vedere geologic
Munții Măcin () [Corola-website/Science/306314_a_307643]
-
quadripunctaria și Morimus funereus sunt incluse în Anexa a II-a Directivei Habitate și în Convenția de la Berna. Principalele tipuri de habitate prezente în Munții Măcinului sunt: pajiștile pietroase, calcaroase sau bazofile cu Alysso-Sedion albi, pădurile de Tilio-Acerion pe povârnișuri, grohotișuri și viroage, panțele de rocă silicioasa cu vegetație casmofitică, pădurile de fag Luzulo-Fagetum, pădurile termofile de Farxinus angustifolia și pădurile de stepa eurosiberiana cu Quercus sp (incluse în Anexa I a Directivei Habitate) precum și: stepe continentale, păduri de fag, păduri
Munții Măcin () [Corola-website/Science/306314_a_307643]
-
Curbură, aparținând de lanțul muntos al Carpaților Orientali. Este situat la est de cursurile superioare ale râurilor Teleajen și Tărlung. Se învecinează cu Munții Tătaru și Munții Siriu la sud-est și est, Depresiunea Întorsurii, Munții Întorsurii la nord și Munții Grohotiș la vest. Cel mai înalt pisc este Vârful Ciucaș, având 1.954 m. Alte vârfuri sunt Gropșoare (1883 m), Tigăile Mari (1844 m), Zăganu (1817 m). Sunt alcatuiți din două culmi principale, culmea Ciucaș - Bratocea pe aliniamentul SV-NE și
Masivul Ciucaș () [Corola-website/Science/306403_a_307732]
-
în care apar speleoteme, Sala Florilor de Piatră, în care se găsesc interesante stalagmite arenacee. Porțiunea de după această sală apare inundată parțial de lacurile 10, 11 și 12. Galeria Venețiana, frumos concreționată, da acces într-o sală cu un mare grohotiș, apoi galeria se inundă formând lacul 14, ce duce la sifonul terminal, încurcat de trunchiuri de pomi. Din acest punct, sfârșitul propriu-zis al galeriei, începând din 1972 alpiniștii au efectuat o mulțime de escalade în căutarea pasajului de trecere spre
Cetățile Ponorului () [Corola-website/Science/305826_a_307155]
-
Buceș fiind extrem de abrupt. Pe platoul de pe vârf s-au format câteva doline, care se evidențiază prin formă caracteristică de pâlnie. Platoul muntelui este acoperit parțial cu soluri de pădure, în timp ce versantul sudic, abrupt, are la bază o trena de grohotișuri. Versantul nord-vestic are o pantă domoala, care coboară spre izvoarele Crișului Alb. Pe râul Dragobald se dezvoltă două cascade (de 8, respectiv 30 m) și izbucul Fântânuța. Rezervație naturală de tip mixt (paleontologica, peisagistica și botanica), categoria a IV-a
Muntele Vulcan () [Corola-website/Science/314569_a_315898]