1,072 matches
-
Nu sîntem la coridă aici. E momentul să ne gîndim la Bibi. Pe cînd reverendul Davis ieșea cu pas grăbit pe poarta cimitirului, roșu la față de stînjeneală, Crawford strigă În urma lui: — La revedere, părinte. Mulțumirile noastre. Apoi le Înapoie cazmaua groparilor impasibili și așteptă să se Îndepărteze toată lumea. Își trase de la gît cravata din crep negru și Își Îmbrăcă haina mototolită cu o mișcare a umerilor În care am recunoscut același gest pe care Îl văzusem la violatorul aspirant cînd fugise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
din spate, cu gura strînsă Într-o expresie crîncenă. Andersson aruncă o ultimă privire spre mormînt. Îi zîmbi brav lui Crawford, care aștepta lîngă el plin de bunăvoință, salută țărîna care se așternea peste sicriu și porni țeapăn către poartă. Groparii Își primiră bacșișul de la Crawford dînd din cap și fără să comenteze, gata să accepte orice comportament din partea străinilor veniți În mijlocul lor. Crawford Îi bătu pe umăr și rămase În picioare lîngă mormînt, cu capul plecat, rumegîndu-și gîndurile. Rămas aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
mormînt. A murit acum un an de la un soi nou de malarie luată de prin Java. — Dureros... Era apropiată de soții Hollinger? — Doar de nepoata lor și de Bibi Jansen. (Crawford aruncă o privire prin poartă către cimitirul protestant, unde groparii Își Încărcau cazmalele În cărucior.) Păcat de Bibi. Totuși... O să-ți placă de Paula. Femeia medic tipică - În aparență calmă și eficientă, dar pe dinăuntru destul de nesigură. — Dar psihiatrul, doctorul Sanger? Nimeni nu-l accepta aici. — E un personaj destul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
În complexul Costasol. (Arătă spre un grup vast de vile și clădiri de apartamente aflat la un kilometru și jumătate către vestul peninsulei.) Nu știe nimeni cu exactitate ce se-ntîmplă acolo, dar sper că se distrează. Am așteptat pînă ce groparii care-și Împingeau căruciorul au ieșit cu el pe poarta cimitirului. O roată s-a Înfipt Într-o brazdă pietroasă, iar una dintre cazmale a alunecat și a căzut pe jos. Crawford a făcur un pas În față, gata să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
căruciorul au ieșit cu el pe poarta cimitirului. O roată s-a Înfipt Într-o brazdă pietroasă, iar una dintre cazmale a alunecat și a căzut pe jos. Crawford a făcur un pas În față, gata să-i ajute pe gropari, apoi a rămas privind meditativ mișcarea căruciorului care scîrțîia pe pavaj. În costumul său negru și cu ochelari de soare, părea un tip arțăgos, confruntat pentru prima dată cu o minge rapidă, pe care n-avea nici o speranță s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
pe Poarta morților și nici ce făcuse cu trupul celui care era de vegheat o noapte, înainte de a fi lăsat vulturilor. El și taică-său chiar aveau să sfârșească într-un țarc, la Evin. Mai făcuseră și alții isprava: mituiseră groparii șiiți, ca să-și ia defunctul după ce îl puseseră în pământ și să-l ducă la turnuri, după mitul străvechi. Se urcaseră ca niște căpușe pe zid, mort și viu, sprijinindu-se spate în spate. Unii osteniseră până sus, pe alții
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
și de desfrânare împotriva Coranului. — Pedepsiți-o, oameni cinstiți! îndemnă apărătorul Islamului, însă nimeni nu voia să înceapă. Atunci, purtătorul turbanului și al legii luă o piatră mai mare decât ar fi trebuit și o nimeri între ochi. De îndată, groparii făcură la fel, apoi denunțătorul și martorii. Ea se încălzise, ardea și se ridică înspre nori, ca o flacără pe care o vezi departe. „...Și așa să mă crezi, o, Doamne al veacurilor“, zise ea și înălță pleoapele. Chiar atunci
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
fata gropii deschise, așteptau prietenii răposatului, meșteri bătrâni toți, și nașul Linei și al negustorului, cu capetele plecate. Iar a citit preotul din cărțile lui, s-au închinat. Muierile mușcau din batiste, suspinând. Aveau ochii roșii de plâns. Pe urmă groparii au coborât sicriul de lemn pe frânghii în deschizătura neagră a pământului. 108 Strigătele văduvei și ale fie-si nu putură să acopere zgomotul bulgărilor grei de pământ, rostogolindu-se și izbind înfundat în capacul poleit. Lopețile sclipeau în soare
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
de hatârul lui Nicu, gagicile lui din cartiere, plângeau și finii lui Praporgicu. Când au început să cadă bulgării pe lemnul puternic care adăpostea trupurile hoților, a fost un vaier. Nașul a împărțit bani la copiii din jur, a plătit groparilor și și-a luat nevasta acasă. Nu mai spunea nimeni nimic. Din spre gura gropii se ivea Tudose cu toporul lui înfipt în buturugă strigând "Sparg la lemn, sparg la lemn, sparg la lemn". Stere La amurgit, lucrătorii se întorceau
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
lor, și care avea să-și sacrifice curând trei dintre propriii săi fii, în fața acestui paloș al mâniei divine, exista un copil pe care eram hotărât să-l ocrotesc, să-l hrănesc la pieptul meu până ce va deveni bărbat, emir, gropar al imperiului, și va ajunge să ucidă la rându-i, după legea neamului său. Din toate astea, eu n-alesesem nimic; viața alesese pentru mine, dar și temperamentul meu. De acum eram nevoit să părăsesc Egiptul, unde Bayazid și mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
În zilele noastre? GARDIANUL: I-am învățat să scrie, i-am învățat să citească... Totul, totul! ARTUR: Nu trebuia. GARDIANUL: Cel mare e ca și mine... gardian! ARTUR (Meditativ.): Cei mari... ăștia știu ce vor... GARDIANUL: Mijlociul e bun de gropar... De mic a avut o chemare... ARTUR: Când eram mic... îmi plăcea să mă plimb desculț pe caldarâmul ud... Era atât de subțire caldarâmul și apa clipocea... GARDIANUL: Uneori îți sapă câte o groapă atât de frumoasă, încât ți-e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
brațe, din acelea numite multifuncționale, ca un gigant transformist, care smulg un pom cât ai scoate un suspin și care ar fi putut să sape cele douăzeci și șapte de gropi în mai puțin timp decât ai spune doamne-ajută dacă groparii cimitirelor, și ei atașați tradiției, nu s-ar fi prezentat ca să execute lucrarea în mod artizanal, adică, cu sapa și lopata. Ceea ce a venit să facă mașina a fost exact să smulgă o jumătate de duzină de pomi care încurcau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
butonașul negru din mijloc. Aliniate la douăzeci de pași, sicriele au fost ridicate pe umeri de rude și prieteni ale decedaților, cei care aveau rude și prieteni, duse în ritmul cortegiului funerar până la gropi, și apoi, sub îndrumarea specializată a groparilor profesioniști, coborâte încet pe frânghii până ce au atins fundul gropii cu un sunet sec. Ruinele stației păreau să emane încă un miros de carne arsă. Nu vor fi puțini cei cărora li se va părea de neînțeles faptul că o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
se repetă, autodidact. Dialogul ne-a îmbrâncit spre culmi. Dumnezeu a vrut să facă totuși din om o capodoperă. Și totuși, în firava minte omenească a încolțit infinitul. Cu filosofia pe care o știu, unii filosofi ar putea ajunge chiar gropari. Să fii nefericit și să nu filosofezi - e dincolo de puterile omenești. Primele rampe de lansare a mesajelor spre infinit au fost catedralele. Ideile mari împărtășesc uneori soarta femeilor frumoase a cărora îmbrăcăminte le ascunde farmecul. Circumvoluțiunile - alți muguri de aripă
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
Arta nu poate face rotunde capetele pe care moașa le-a lăsat pătrate. Pășesc pe marginea mării ca pe streașina cosmosului. A cerut să fie incinerat. Ca să existe bănuiala că a fost și el o torță. De la Hamlet încoace, toți groparii se consideră filozofi. Numai când dau sfaturi, înțeleg ce lucru mare e să fii filozof. Noaptea de Crăciun - o dovadă că sublimul în relațiile umane este posibil. Nu orice calitate de șorici se poate transforma în obraz. Întotdeauna vârstnicii au
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
istoria ne arată de mii de ani colții, iar noi nu reușim să-i confecționăm o cușcă pe măsură. România a fost deseori răstignită de Est cu aprobarea Vestului, ori viceversa. Exacerbarea dizolvă de multe ori conflictele. Fasciștii au fost groparii rasismului, sovieticii - ai comunismului. Persistența vitregiilor istorice i-a obligat pe români să găsească în suferință o voluptate de care nu se îndură să se mai despartă. Revoluțiile brăzdează întunericul cu aurore. La începutul mileniului al treilea vorbim limba engleză
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
pe drumul cel bun, carevasăzică: mă mențineam în piscul topului. Numai Nineta, fumând ca de obicei, calmă, nu vărsa lacrimi și se întreba care dintre purtătorii de sicriu îi va lua locul mortului, că doar n-o fac ei pe groparii televizați doar de amorul artei. Eu nu pricepeam nici în ruptul capului cum Dumnezeu poți lua locul unui mort, dar admiram atitudinea eroică a Ninetei care, în fața morții, iată, nu se dădea bătută, nu lăcrima, nu se văicărea. Și-n vreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
dor de voi. Poate vă fac o vizită în Iad." Z: "Îți las saboții și ciupilica vărgată. Știu că-ți căzuseră cu tronc..." Pentru curioși: "Moarte naturală. Scârbă de viață." Bani cu indicații, pe căprării... Pentru sicriu și cruce... Pentru gropari: "Cât mai adânc..." Țoale de înmormântare, papuci, pălărie (musai, n-am purtat niciodată)... Preoți, dascăli, țârcovnici, clopotari. Fără bocitori. Fără lacrimi... Pentru praznic (în No 11, pentru tablagii, șapte zile la rând)... Pentru Z: "Vioară nouă. Cadoul de la Nineta e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
plăcea să stea cu Annabelle după ore era tot acolo. În apa Întunecată, pești mari Înotau Împotriva curentului. Soarele sclipi rapid printre doi nori. Michel era așteptat la intrarea În cimitir. — Dumneavoastră sunteți... — Da, eu. Care era cuvântul modern pentru „gropar”? Omul ținea În mână o lopată și un sac mare din plastic negru. Michel porni pe urmele lui. — Nu sunteți obligat să priviți..., mormăi celălalt, Îndreptându-se spre un mormânt deschis. Moartea e greu de Înțeles, ființa umană acceptă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
silindu-se să privească În direcția opusă; era prea târziu. Văzuse craniul murdar de pământ, cu orbitele goale, de care atârnau șuvițe de păr alb. Văzuse vertebrele Împrăștiate, amestecate cu țărâna. Înțelesese. Continuând să Îndese rămășițele În sacul de plastic, groparul Îi aruncă o privire lui Michel, rămas lângă el, năucit. — Mereu aceeași poveste..., mormăi el. Nu se pot abține, trebuie să privească. Un sicriu nu rezistă douăzeci de ani! mai zise el cu un soi de mânie. În timp ce Michel rămase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
privire lui Michel, rămas lângă el, năucit. — Mereu aceeași poveste..., mormăi el. Nu se pot abține, trebuie să privească. Un sicriu nu rezistă douăzeci de ani! mai zise el cu un soi de mânie. În timp ce Michel rămase la câțiva pași, groparul muta conținutul sacului În noul amplasament. Terminându-și treaba, se Îndreptă de șale, se apropie. — Vă simțiți bine? Michel făcu semn că da. — Piatra de mormânt va fi mutată mâine. Semnați În registru. Deci asta era. După douăzeci de ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Înmormântării, rămase totuși decent, mulțumindu-se să emită felurite cotcodăceli și să dea din cap, ca și cum evenimentul Îi inspira cugetări inedite, Însă prea vagi, deocamdată, pentru a fi exprimate clar. După ceremonie, Michel le dădu un bacșiș bun celor doi gropari - bănuia că așa se obișnuiește. Îi rămânea un sfert de oră ca să prindă trenul; Bruno se hotărî să plece odată cu el. Se despărțiră pe peronul gării din Nisa. Nu știau Încă, dar nu aveau să se mai vadă niciodată. — Te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
petrecut amândoi noaptea pe culoarele spitalului, Pârvu dând telefoane ca să aranjeze un simplu infarct. Nouă nu ni se va Întâmpla nimic, Îmi spune Leac la telefon. Pârvu, În schimbul casetei, va mușamaliza totul. Urmează să ne Întâlnim la Înmormântarea Andreei: de Îndată ce groparii vor astupa groapa, Pârvu o să-și capete caseta. - Ai grijă ce faci cu ea, pune-o bine! Te sun mai Încolo. Eu mă duc după Andreea. Leac trebuie s-o ridice pe prietena noastră de la morgă, s-o ducă acasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
Doi indivizi beți criță se izmeniră plângăcioși înspre sicriu: haidi parinti, cî-l pierdim pi Soliman. Ni-l furî popa Cășiulî. Hai sî terminăm repejor cu saracanii iștia, cî nu fașim niși o scofalî. Aș fi vrut să mă supăr pe gropari. Nu aveam însă de ce: nu tu colivă, nu tu prieteni, nu tu ... Cristina își aprinse nervoasă un Kent 4, hotărâtă să nu le scape nici o para marțafoilor. Groparii aduseră capacul sicriului, îl îndesară deasupra omului revoltat. Pumnul se încăpățâna să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
nu fașim niși o scofalî. Aș fi vrut să mă supăr pe gropari. Nu aveam însă de ce: nu tu colivă, nu tu prieteni, nu tu ... Cristina își aprinse nervoasă un Kent 4, hotărâtă să nu le scape nici o para marțafoilor. Groparii aduseră capacul sicriului, îl îndesară deasupra omului revoltat. Pumnul se încăpățâna să amenințe cerul. Atunci țârcovnicul se azvârli cu toate burțile lui peste coșciug. Cutia se închise cu un pârâit ca de oase frânte. Două frânghii fură trecute pe sub conserva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]