1,400 matches
-
care armata persană putea avansa. După a doua zi, un localnic numit Ephialtes i-a trădat pe greci, arătându-le perșilor o cărare care ducea în spatele pozițiilor grecești. Dându-și seama că oamenii săi erau încercuiți, Leonidas a trimis înapoi grosul armatei grecești și a rămas pe loc să le acopere retragerea cu 300 de spartani, 700 de thespieni, 400 de tebani și probabil încă alte câteva sute. Aproape toți au fost uciși. După această confruntare, flota aliată de la Artemisium a
Bătălia de la Termopile () [Corola-website/Science/302139_a_303468]
-
care între timp fusese evacuată. Dorind o victorie decisivă asupra flotei persane, aliații au atacat-o la Salamina, la sfârșitul anului 480 î.Hr. și au câștigat. Temându-se să nu fie prins în capcană în Europa, Xerxes și-a retras grosul armatei în Asia, lăsându-l pe Mardonius să termine cucerirea Greciei. În anul următor, armata de uscat persană a fost învinsă în Bătălia de la Plateea, invazia persană în Grecia fiind oprită. Scriitorii antici și contemporani au folosit bătălia de la Termopile
Bătălia de la Termopile () [Corola-website/Science/302139_a_303468]
-
alte două dăți mai târziu în istorie, o armată thespiană a intrat într-o luptă pe viață și pe moarte. În zori, Xerxes a oferit libații zeilor. Timpul necesar acestor ceremonii a îngăduit Nemuritorilor să coboare de pe munte, iar apoi grosul armatei persane s-a pus în mișcare. Pentru această confruntare, Aliații au țâșnit în fața zidului pentru a-și întâmpina inamicii în partea mai largă a trecătorii, pentru a omorî cât mai mulți cu putință. Au început lupta cu sulițele până când
Bătălia de la Termopile () [Corola-website/Science/302139_a_303468]
-
majoritatea celei persane în bătălia de la Salamina care a însemnat de fapt sfârșitul amenințării persane asupra Peloponezului. Temându-se că grecii ar putea ataca podurile de vase de peste Hellespont blocându-i astfel trupele în Europa, Xerxes s-a retras cu grosul armatei în Asia. A lăsat o armată anume aleasă sub comanda lui Mardonius pentru a finaliza cucerirea în anul următor. La insistențele Atenei, aliații peloponeziaci s-au pus de acord într-un final să încerce să-l atragă pe Mardonius
Bătălia de la Termopile () [Corola-website/Science/302139_a_303468]
-
de acid iar vernisul este îndepărtat pentru pregătirea următorului pas din procesul gravurii. Pentru inprimarea clișeului incizat, se aplică cerneală pe suprafața acestuia asigurându-se buna ei pătrundere în adâncituri. Plăcuța este frecată cu tarlatan (sau altă pânză) pentru îndepărtarea grosului cernelei și apoi ștearsă mai bine cu ziar sau pagini de cărți de telefoane învechite, lăsând cerneală doar în adâncituri. O foaie de hârtie umedă este așezată peste plăcuță, astfel încât, la trecerea prin presă, hârtia umezită va putea fi forțată
Tipar adânc () [Corola-website/Science/325048_a_326377]
-
Pușcași sovietice (din Corpul 48 Pușcași), sprijinite de tancuri. A pus stapanire pe satele Chetrosita Veche și Parcova, iar grupul său de cercetare a ajuns pana la Ednita. Ziua următoare, acest grup era deja pe Nistru., iar pe 7 iulie grosul forțelor diviziei a ajuns și el la frontiera din 1940, în dreptul orașului Moghilev. Tot pe 7 iulie, elemente ale Corpului de Cavalerie, comandat de gen. de divizie Mihail Racoviță, au ajuns langa Lipnic, pe Nistru. Brigadă 6 Cavalerie a reușit
Cucuieții Vechi, Rîșcani () [Corola-website/Science/305240_a_306569]
-
redus de aparate care să asigure acoperirea aerinaă a cavaleriei. Bombardierele aliate s-au concentrat raiduri de încetinire a înaintării a tancurilor lui Hoepner. Unitățile de recunoaștere ale lui Prioux s-au retras din fața coloanelor de blindate germane spre pozițiile grosului trupelor franceze de cavalerie, care crease înpreună cu Divizia a 2-a mecanizată puncte de sprijiin de-a lungul a 40 km de front de la orașul Huy pe malul râului Meuse spre nord și vest de-a lungul pârâului Mehaigne
Bătălia de la Hannut () [Corola-website/Science/337609_a_338938]
-
încărcarea tunului. Germanii nu au reușit însă să distrugă Armata I franceză în ciuda vicotiei lor împotriva Diviziei a 3-a mecanizate. Totuși, înaintarea reușită de Hoepner în Belgia a izolat Corpul de cavalerie și o parte a Armatei I, în vreme ce grosul forțelor terestre germane dădeau atacul principal peste Meuse la Sedan, în zona de sud-est a frontului. Germanii speraseră ca tancurile lui Hoepner și a unităților de sprijin să poată izola și neutraliza Armata I franceză, dar aliații au reuși pe
Bătălia de la Hannut () [Corola-website/Science/337609_a_338938]
-
însemna o lovitură grea dată cauzei regaliste. El s-a retras acolo în grabă pentru a le zădărnici planurile Fairfacșilor. Leven a lăsat un detașament să mascheze garnizoana regalistă din Newcastle upon Tyne, și a urmat armata lui Newcastle cu grosul trupelor. La 22 aprilie, Leven și Fairfacșii au făcut joncțiunea la Wetherby, la circa vest de York. Împreună, au început asediul Yorkului. La început, asediul a fost o blocadă rarefiată, scoțienii și parlamentariștii concentrându-se mai mult pe capturarea unor
Bătălia de la Marston Moor () [Corola-website/Science/322572_a_323901]
-
tineri sportivi. A sprijinit financiar desfășurarea unor ediții ale Festivalului de cultură moldovenească în satele moldovenești din Ucraina dintre Bug și Nistru (din fosta Republică Autonomă Sovietică Socialistă Moldovenească - tatăl și buneii lui Oleg Voronin sînt originari din regiunea transnistreană). Grosul efortului sponsoral este dedicat diferitelor programe sociale ale PCRM din spațiul rural.
Oleg Voronin () [Corola-website/Science/331911_a_333240]
-
detaliu ar fi trebuit să atragă atenția umayyazilor că o putere reală condusă de un general talentat se renăștea din cenușa Imperiului Roman de Apus. În 732, avangarda umayyazilor se îndrepta spre nord, către râul Loara, fiind cu mult înaintea grosului armatei și a carelor cu provizii. După distrugerea oricărei rezistențe din acea parte a Galiei, invadatorii s-au împărțit în mai multe grupuri de raid, iar corpul principal al armatei se mișca mai încet. Atacul umayyazilor a avut loc toamna
Bătălia de la Tours () [Corola-website/Science/305556_a_306885]
-
înfranțe în cele din urmă în această campanie. Înaintarea spre Canalul Mânecii avea să prindă în încercuire aproximativ 1.700.000 de soldați aliați. Mai mult, forțele aliate au fost expulzate pentru următorii ani din Europa Occidentală. Din fericire pentru Aliați, grosul Corpului Expediționar Britanic a putut fi evacuat prin portul Dunkerque în timpul așa-numitei Operațiuni „Dynamo”. Germanii aveau să fie învingători în Bătălia de la Dunkerque, aliații fiind obligați să părăsească pe continent o mare cantitate de echipament, dar au eșuat, în
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]
-
a cererii formulate de Winston Churchill, generalul Fitzroy Maclean a fost parașutat în Iugoslavia și devenit ofițerul de legătură al britanicilor pe lângă cartierul general al lui Tito de la Drvar. În timp ce aprovizionarea cetnicilor a fost redusă drastic, partizanii procomuniști au primit grosul proviziilor asigurate de Aliați. După încheierea Conferinței de la Teheran din 1943, partizanii iugoslavi au căpătat recunoaștere oficială ca forța legitimă de eliberare recunoscută de Aliați. Prin urmare, a fost înființată „Forța aeriană balcanică a RAF”, aflată sub comanda generalului Fitzroy
Partizanii iugoslavi () [Corola-website/Science/311594_a_312923]
-
politic pe baza părerilor sale aboliționiste. Deși incapabil ca lider militar, el era foarte popular în rândul etnicilor germani din armată, care aveau o vorbă: „I fights mit Sigel”. În primăvara lui 1862, corpul lui Sigel a fost detașat de grosul Armatei Potomacului și a fost poziționată în Valea Shenandoah, unde a fost învins de forțele lui Stonewall Jackson la Cross Keys. După Campania din Peninsulă, corpul a fost transferat la Armata Virginiei a lui John Pope unde nu a obținut
Bătălia de la Chancellorsville () [Corola-website/Science/321749_a_323078]
-
Înainte de adoptarea sistemului metric prin lege în 7 aprilie 1795, unitatea de referință în Franța era livra de Paris, o livră de poids de marc ce valora 489,5 g. Ea era divizată în 16 uncii de 8 groși, fiecare gros valorând 72 de boabe (grains). Pentru convertirea livrelor pariziene sau franceze în kg trebuia multiplicat numărul de livre cu 0,4895. La 12 februarie 1812, a fost definită livra metrică () de 500 de grame, din unitățile comune tranzitorii pentru a
Livră () [Corola-website/Science/331835_a_333164]
-
permițând celor patru armate ale lui Brusilov să înainteze pe un front larg. Succesul atacului a fost asigurat de invenția lui Brusilov: noile trupe de asalt, care atacau punctele slabe ale inamicului pentru crearea de spărturi, prin care se revărsa grosul trupelor atacatoare. Inovațiile tactice ale lui Brusilov au fost copiate de germani, care au pus la punct așa-numitele „tactici de infiltrare”, folosite pe scară largă pe tot frontul de vest. Pe 8 iunie, forțele comandate de Brusilov au cucerit
Ofensiva Brusilov () [Corola-website/Science/319525_a_320854]
-
În anul 1947 este numit ca vicepreședinte, iar din 1949 este președinte al Comisiei de pe lângă CC al PCM pentru scrierea și redactarea lucrării "Istoria RSS Moldovenești" (vol. 1-2, 1951-55). În anul 1949, A.M. Lazarev, ministrul Educației Publice, alături de istoricii Iachim Grosul și N. Mohov, a scris un "Curs de istorie a Moldovei", în care era prezentat mitul "etnogenezei moldovenești". Erau prezentate următoarele teorii: Menționăm câteva: Ulterior, în anul 1974, Artiom Lazarev a publicat volumul "Organizarea statului sovietic moldovenesc și problema basarabeană
Artiom Lazarev () [Corola-website/Science/311078_a_312407]
-
a fost o decizie bună, deoarece terenul inundat a încetinit aproximativ o lună înaintarea trupelor ruse, ceea ce a permis turcilor să trimită în zonă 10.000 de oameni pentru întărirea pozițiilor de pe malul drept al fluviului. În prezența împăratului însuși, grosul trupelor ruse au forțat cursul Dunării. În ciuda focului puternic de artilerie și infanterie, tranșeele avansate turcilor au fost cucerite. Rușii au cucerit în zilele care au urmat Isaccea, Măcin, Hârșova și Tulcea. Comandantul forțelor ruse de asediu de la Brăila, marele
Războiul Ruso-Turc (1828–1829) () [Corola-website/Science/325356_a_326685]
-
un corp de 30.000 de oameni. Au urmat atacuri din partea ambelor tabere, iar pe 29 septembrie Varna a fost cucerită de turci. Soldații otomani s-au retras îndeaproape urmăriți de ruși spre Aitos, unde se afla de ceva vreme grosul trupelor turcești. Asediul Șumlei de către generalul Wittgenstein a continuat fără rezultate notabile. Wittgenstein și-a reîntregit efectivele subțiate, după ce trimisese soldați în principal la Varna dar nu numai, odată cu revenirea Corpurilor 2 și 6 în jurul datei de 20 septembrie. În ciuda
Războiul Ruso-Turc (1828–1829) () [Corola-website/Science/325356_a_326685]
-
că n-a mai avut pe cine pune la bir. Situați în calea armatelor, la drumul mare de la Bălți spre Chișinău, Bilicenii rămăseseră multă vreme devastați și pângăriți. Părăsise satul și moșierul din localitate, Postolache Cîrstea. După doi ani, cînd grosul armatei lui Rumeanțev se deplasa în sudul Basarabiei, 48 de familii de țărani s-au întors din Codru la vatra lor din Biliceni, 44 au fost impuse să plătească dijmă, scădere făcîndu-se numai pentru preot, dascăl și 2 văduve bătrîne
Bilicenii Vechi, Sîngerei () [Corola-website/Science/305202_a_306531]
-
directă, recurgând la tactici de hărțuire și retrăgându-se. După o săptămână ungurii s-au oprit pe malul râului Sajó care era ieșit din matcă. Regele a ordonat ridicarea unei tabere fortificate, înconjurată de căruțe. Ungurii nu știau însă ca grosul armatei mongole, între 20.000 și 30.000 de oameni spre deosebire de numai 15.000 cât număra armata maghiară, se gaseau extrem de aproape, pe celălalt mal al râului. Profitând de terenul împădurit, și camumflandu-și cu vegetație tabăra, mongolii au reușit să
Bătălia de la Muhi () [Corola-website/Science/313867_a_315196]
-
pod improvizat. De îndată de s-a crăpat de ziuă Batu a ordonat utilizarea mașinilor de război, de talie mare și foarte avansate pentru perioada respectivă, pentru dispersarea arbaletierilor. Apărarea maghiară a cedat odată cu atacul trupelor lui Sejban dinspre nord. Grosul armatei mongole a terminat trecerea la 8 a.m. În ciuda curajului cavalerilor unguri și a unui contratac ce a făcut multe victime printre mongoli, soarta creștinilor era hotărâtă, oamenii lui Subutai care terminaseră de construit podul de campanie închizând cleștele. Dezastrul
Bătălia de la Muhi () [Corola-website/Science/313867_a_315196]
-
Batalionul al 2-lea a coborât de pe Little Mont Cenis și a depășit rezistența slabă a francezilor, după care a întâlnit coloana centrală. Câteva grupuri mici au fost lăsate în urmă pentru eliminarea centrelor izolate de rezistență ale francezilor, în vreme ce grosul coloanei centrale și-a continuat drumul spre Bramans. Toate batalioanele "Cagliari" s-au regrupat în jurul unei capele din afara localității Bramans, și, după ce au eliminat rezistența franceză cu tiruri de artilerie, au cucerit orașul. Un batalion și-a schimbat direcția de
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]
-
pe soldații săi la revoltă. Furând tot alcoolul, soldații s-au îmbătat, iar Lewenhaupt a fost obligat să-și abandoneze 1.000 de oameni beți în pădure. Când el a ajuns în cele din urmă iarna la Carol și la grosul trupelor, îi mai rămăseseră doar 6.000 de soldați fără provizii. Mazepa ezita și a convocat consiliul "starșînelor" pentru a hotărî ce urmează să facă. Consiliul a aprobat negocierile cu Carol. El a plecat cu ultimele rezerve de cazaci din
Bătălia de la Poltava () [Corola-website/Science/322725_a_324054]
-
cei 2.600 de oameni ai săi la orele 6:15 a.m. Cu peste 1.000 de morți și răniți și în penurie de muniție, Roos a fost obligat să se predea la 9:30 a.m. La 8:30 a.m. grosul armatei suedeze s-a deplasat spre nord pentru a ataca tabăra fortificată rusească, dar a așteptat revenirea lui Roos, fără a ști de înfrângerea lui. Pe măsură ce trecea timpul, pedestrașii ruși, în frunte cu Petru însuși, au ieșit din tabăra întărită
Bătălia de la Poltava () [Corola-website/Science/322725_a_324054]