1,078 matches
-
al lui Ștefan a depus o coroană de flori la monumentul marelui voievod, alături de "patrioții" din organizațiile "Scutul Moldovenesc" și "Mișcarea de Tineret Voievod"! Sunt doar câteva exemple. Ceea ce nouă ar putea să ni se pară de ordinul caricaturii și grotescului, este luat în serios cu fanatism, în spiritul "legendei negre" antiromânești. O minoritate substituindu-se cu viclenie unei întregi națiuni spre a-i uzurpa existența și a înlocui pe scena istoriei. XIX. Epilog eminescian Destinul a făcut ca prăbușirea comunismului
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
din europeni celebri: Giambattista Marino ("cel mai mare poet din secento zice Attilio Momigliano), din preromanticul german Herder, din himericul Gérard de Nerval, din profundul Lev Nicolaevici Tolstoi, din alții, contemporani. În Jeny și cei patru sergenți, acționează urmuzian un grotesc spumos; cei patru sergenți dezertori instalați într-o "groapă pătrată" conviețuiesc cu "palida fecioară Jeny". Au de toate acolo: Cutii cu afumături conservate, / Operele complete ale lui Shakespeare, / Mici plăpumioare cusute cu fir (...) / Și chiar o banchetă Biedermayer"; fugarii îndrăgostiți
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
cromatice insurgentul impenitent imprimă propriului portret tușe apăsate, programate pe grandilocvență și meditație. O dată cu momentul 1971, al unor remarcabile Poeme, antinomiile capătă o fundamentare ideatică; teribilismele, exaltările, umorile schimbătoare, reacții ale unui modern anxios, sfârșesc în absurd și tensiune, în grotesc și umilități. Autorul e un centru de flux și reflux... Distanțarea de lucruri, chiar și de natură, instalarea în enigmă și iluzoriu, imersiunea în infernal și apropierea de mitic, ascensiunea spre astral și prăbușirea în eul ulcerat iată atitudini și
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
emoție și fericire". Într-o scândură "geluită cu melci și îmbătată de ploi acrișoare" va face găuri, după care va strânge "rumegușul curat în casete de fildeș cu balamale de piele de căprioară". Jocuri de comediant, pastișe inteligente mizând pe grotesc și gratuitate, o scenerie de vădit rafinament deschisă ambivalențelor și asocierilor lexicale imprevizibile devin, în Primele tangouri ale lui Julien Ospitalierul, în Fântâna lui Julien Ospitalierul și în alte poeme, bijuterii de virtuozitate ficțională. În integralitatea lor, unele texte sugerează
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
un insular, un elegiac agresat de singurătate, stresat de complicațiile citadine; în "intimitatea orașului / copacii / plini de bube, cu coroanele lor de mir" veghează "tembelizați"; absurdul dezechilibrează inevitabil: "Îmi ies din fire și iar mă sui deasupra mea"; bacovian parcă grotescul bate spre delir: "O fată / întunecată / cântă la ghitară, creanga de pe nour șfichiuie / mortul: nu mai suport nesiguranța zilei de mâine, nu / mai suport, îmi / astup urechile, urlu, bat din picioare"; o lume pe dos pare damnată în perpetuitate: "Vai
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
extatic, acționează în plan temporal și spațial; se ascunde și se revelă; ochi consubstanțial, totuși, omenescului. Imperceptibil aproape, cu pași mărunți, se infiripă o filozofie subiectivă, un fantastic al relațiilor obscure; imersiunea în mysterium reclamă un ceremonial textualizant, nu o dată grotesc, deliberat ilogic. Un murmur difuz,subtextual, se proiectează în fantastic. Câte o notație abnormă are tangențe cu himerele suprarealistului Victor Brauner: "E un om cu un ochi enorm pe umeri. Sau este doar un ochi mergând?"... În poemul titular (Tratat
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
economică. Opțiunea unionistă s-a conturat tot mai pregnant și pe fondul formării conștiinței naționale românești. Rusia a rămas însă, peste veacuri, puterea care, sub diverse pretexte, și-a impus voința în regiune, în special în dauna noastră. Să rememorăm grotescul explicației pentru care, deși, în Războiul de Independență, ne-a garantat integritatea teritorială, a cotropit Bugeacul. A pretins că protecția noastră opera împotriva altor state și nu a celor care ne-au asigurat-o, adică a Rusiei însăși. Sau să
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
9. Nivelul postconvențional al dezvoltării morale (Kohlberg) conține substadiul: a) autorității și ascultării; b) legii și ordinii; c) contractului social; d) liberului-arbitru în probleme morale. 10. Teoria educației estetice susține că: a) există categorii estetice (frumosul, sublimul etc.) și nonestetice (grotescul, kitschul, urâtul); b) kitschul reprezintă o categorie estetică în sine; c) kitschul nu este o categorie estetică; d) variantele a și c. 11. Obiectivele-cadru sunt: a) obiectivele cu un mare grad de generalitate și complexitate; b) obiective urmărite de-a
Teoria și metodologia evaluării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2256_a_3581]
-
moment dat, telefonul Doinei Cornea este decuplat, pentru a-i restrânge astfel și mai mult posibilitatea de a intra În legătură cu alți oameni. Spre sfârșitul anilor ’80, singurele scrisori care Îi mai parveneau disidentei erau cele de amenințare. Textele excelează prin grotesc și urmăresc macularea tuturor aspectelor vieții fostei profesoare. Este probabil ca o parte semnificativă dintre ele să fi fost trimise de către agenți ai poliției politice, dar cu siguranță au existat și destui români, ce-i drept manipulați de propaganda comunistă
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
aparent paradoxal, arta vizuală digitală expune vulnerabilitatea corpului în același timp în care consideră corporalitatea drept una dintre singurele puncte de sprijin în lumea virtualității. O subdirecție a acestei arte accentuează hibriditatea trupului și a imaginii, monstruozitatea și anormalitatea sau grotescul corpului tehnologizat, indistingerea dintre organic și inorganic. Exemple renumite sunt fotografiile digitale ale artistei Nancy Burson, „Untitled” (1989, 1990Ă sau „Evolution II” (1984Ă care realizează sinteza dintre un chip uman și un cimpanzeu, dar și morphing-ul din filmele cyberpunk. Astfel
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
imperialismului cultural-artistic: chipul său european este hibridat cu caracteristici faciale precolumbiene și africane. Identitatea avatarică a artistei, multiplă și maleabilă, este deja un simptom al alterității. Etalând o lume a carnavalului pestriț prin care se transgresează limitele normalității, în care grotescul este norma și monstruozitatea este firescul, „arta carnală” desființează barierele dintre frumos și urât, real și fantastic, identitate șialteritate. În același timp, identitatea avatarică își relevă aspectul fantomatic, de pendulare între imagine și referent sau între imaterial și tangențial. Pe când
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
aici încolo scena trebuie să cîștige valori paroxistice; amîndoi sînt frenetici în tot ce fac) Mina: (mîngîind cu afecțiune spațiul în care au așezat... calul) Dar nici prea mic. Nu-i prea mare. Ilie: Nu. E potrivit. (rîsul, pînă la grotesc, rămîne dominanta acestei scene) Și ce-ai să faci tu cu calul? Mina: O să mă uit la el... O să-i dau de mîncare... (mimează că-i dă de mîncare) Ilie: Bravo! Eu o să-l țesal! (mimează) O să-i pun potcoave
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
Întocmai ca în Mrozek (mă gîndesc la Tango), unul din membrii "echipei de intervenție" îl invită la dans pe gomosul dar șovăitorul Mihai. Nici debusolata Irina nu se prea opune asiduităților altui component al sinistrului cvartet. Penibilul se răsucește în grotesc, un grotesc crispant, în clipa cînd stăpînul casei (se mai poate el socoti stăpîn) își pune un costum scoțian și prinde a țopăi, exhibînd dinaintea privirilor perplexe o imagine a emasculării. Infirmitatea, care va să zică, îmbracă un fason de carnaval. O figură
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
în Mrozek (mă gîndesc la Tango), unul din membrii "echipei de intervenție" îl invită la dans pe gomosul dar șovăitorul Mihai. Nici debusolata Irina nu se prea opune asiduităților altui component al sinistrului cvartet. Penibilul se răsucește în grotesc, un grotesc crispant, în clipa cînd stăpînul casei (se mai poate el socoti stăpîn) își pune un costum scoțian și prinde a țopăi, exhibînd dinaintea privirilor perplexe o imagine a emasculării. Infirmitatea, care va să zică, îmbracă un fason de carnaval. O figură luminoasă, deși
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
avansează premiera Naționalului ieșean într-o construcție dramatică ingenioasă, cu dialog dinamic, neocolit însă uneori de tentația exprimării sentențioase, cu o bine dozată creștere a tensiunii emoționale în relația dintre caractere. Unele lungimi ale "prologului" domestic sau ușoare supralicitări ale grotescului, ca în scena jocului de pocher, ar fi putut fi, credem noi, lesne evitate. Direcția de scenă, acceptată, ca și la Calul verde de Dan Nasta, își concentrează atenția asupra creării atmosferei progresiv inundate de absurd. Gestul regizoral cultivă riguros
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
și obediență; concluzia descurajantă că ne aflăm într-un fel de cerc vicios în care realitatea dură și absurdă rămîne victorioasă, oricît am încerca să izgonim din noi înșine fangtomeel spaimei; concluzia că omul contemporan e condamnat să eșueze în grotesc dacă nu are tăria și curajul să-și asume riscul de a sări pe fereastră așa cum face tînărul Alex -, singurul mod de a evada din blocul tuturor interdicțiilor abil drapate cu aparențe binevoitoare. Spectacolul transmite cu claritate aceste idei, a
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
a nopților" și în "Câinele de lângă pod", cu ele poemele vor îmbrăca mai departe, tot mai pronunțat, formula dezbaterii etice. "Nevoia de cercuri" se caracterizează, ca și "Aventurile lirice", prin entuziasm și dăruire într-o formulă diversă: jocul anecdotic, burlescul, grotescul, sarcasmul ascunzând intensități afective. Stările nelămurite și stările limită vor constitui fluxul atitudinii poetice specifică ulterior și creației lui Marin Sorescu. "Haideți la biliard!/ Când lucrurile/ încetează să mai aibă un înțeles,/ o legătură,/ mă duc să joc biliard/ ca să
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
în vers propriu tiparele prozodice specifice creației populare. Ei vor asimila folclorul după modelul cunoscut în poezia lui Arghezi, Barbu, Blaga 3. Poeții redescoperă forme de mimare a realității, forme de artă gnomică cu caracter aforistic și fantasticul extins până la grotesc; fondul păgân străvechi împletit cu elemente creștine, icoane, teme hagiografice, o paletă cromatic identificabilă în tehnica picturală a mănăstirilor, precum și motive folclorice cunoscute în arta lui Brâncuși, ce se impun ca simbol al fertilității pământului, al genezei, al morții și
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
că ineditul creațiilor stă în unghiul de percepție estetic, în plasticitatea imaginilor, în asociația și disociația imprevizibilă, fie că poemul este parabolă, este discursiv, sau recheamă confesiunea, instantaneul, narația etc. Într-un astfel de tipar mozaical ne comunică M. Sorescu grotescul existenței, cu toată încărcătura ei tragică. Pentru Nichita Stănescu "cuvântul" este esența existenței. Sunetele adunate în "cuvânt" creează o lume într-o nouă rostire poetică. Cuvântul devine "necuvânt", pentru că pierde semnificația primă, își pierde "jocul prim" al lumii reale, într-
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
continuă să fie stranii, asociațiile de obiecte ne trimit la tehnica suprarealistă; un ciclop de nisip intră livid în ochi, primăverile spectrale sunt nefirești, de carne, în aurul orfic plutesc comorile pe spate. Portretul din "Prostul satului" ne amintește de grotescul poveștilor fantastice germane: "are capul de ied, limba de câine,/ are mâinile depărtate de corp și străine/ când râde, în dinți se arată o pasăre împușcată." Sunt invocați Tristan și Isolda într-o tandră viziune a morții: "E timpul să
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
poeziei nu este nici senzualismul iubirii, nici integrarea în tradiție, ci un fel de a traversa lumea în metamorfoze. Poeta se întoarce la ere primare, la credințe magice, la o lume fantastică, căreia îi lipsește feericul și este dominată de grotesc și de macabru ("Foca verde"): "Tăcerile necoapte sunt prea verzi/ Vitele se bat și se rănesc,/ în răni se înșurubează viermii/ Soarele e dud, e nefiresc." Lumea Floricăi Mitroi este mișcată "forțat" pe o imensă scenă, într-un repertoriu de
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
-mpute până seara" (blestemul ne trimite la Arghezi). Virgil Teodorescu se poate spune că reprezintă "gestul demitizator, al discreției și al sincerității". Limbajul lui este simplu, direct, dar încărcat cu imagini, nu arareori la modul ludic. Poetul îmbină suavul cu grotescul în două planuri ce se intersectează, ceea ce ne indică zbaterile unui poet trecut prin mai toate curentele literare moderniste în căutarea notei originale (impresionism, expresionism, suprarealism) (vezi "Globul ecvestru"). La Virgil Teodorescu, problematica poeziei militante este cuprinzătoare și vastă; atrocitățile
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
moșierești: "Îi țes țării, pe gherghef,/ fire-n jur, ca de sidef/ Să ne sugă ca pe muște/ Când se tem să nu ne-mpuște." Ceea ce caracterizează poemul este marea simplitate,vibrația discursului liric, vorbirea suculentă specifică țăranului, umorul negru, grotescul. Un fel de voință de simplificare se impune în prezentarea acestei realități zbuciumate, căreia Arghezi i-a modelat prezența din propria memorie și din sondarea conștiinței conaționalilor. Eugen Jebeleanu a evocat revoluția de la 1848 prin figura lui N. Bălcescu: "Bălcescu
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
pavaj o ia în toate direcțiile, îngrozind trecătorii, poetul însuși este descoperit în tabloul din perete. Aceeași lume răsturnată apare în poemul "Carnaval", unde poetul face schimb de gânduri cu arborele căruia îi ia frunzele, pregătindu-se de carnaval. Burlescul, grotescul, liricul fac tot mai mult loc dramaticului, deși ideea nu e nouă. Perfecțiunea sferei generează plictis pentru că, pământul are formă de sferă, în virtutea principiului că "totul trebuie să fie perfect". Faptul de a trăi include și reflecții grave, amar ironice
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Dinu Săraru) ...Pasărea Shakespeare piesa unui moralist, în ultimă instanță, dublat de un justițiar... Interesantă mi s-a părut concepția regizorală în spectacolul realizat (cu concursul scenografului Vittorio Holtier) pe scena Teatrului Giulești. Regizorul Alexa Visarion "a tras" piesa spre grotesc, căci nu altfel decât grotescă este în fond "lumea" ei. Nuanța, doar sugerată în text, e făcută foarte vizibilă în reprezentație, căci în felul acesta spectatorul este dintr-odată izolat de "universul" înfățișat pe scenă (prezența grotescului interzicând orice urmă
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]