1,082 matches
-
săi de-antărt de la Consiliul Culturii! Ipostază era ridicolă nu pentru că, după știința mea, cinepatriotul nu are o pregătire de specialitate - asta în România nu constituie o problemă! Ci pentru că mi se părea jenant că un ins care a poleit până la grotesc "istoria națională" are obrazul să-și dea cu părerea într-un domeniu pe care el însuși l-a spurcat decenii în șir. Efectul a fost, după cum se știe, contrar: respingerea în masă de către elevi a obiectului numit "istorie". Orice profesor
Istoricule, deparazitează-ti creierul! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17530_a_18855]
-
uitate. Aceasta e o ființă umană spun minusculele degete. Și Korczak vede, în această ultimă atenție a mamei pentru copilul ei, un concentrat de respect și de tandrețe”. Scriitoarea știe să nu patetizeze tragicul și să nu transforme comicul în grotesc. Ea pune peste tot o surdină. Procedează așa când reface traiectoria vărului Léon - văr al lui Triplu B - pornit de la Ungheni pentru a ajunge în Franța „ca să facă revoluția”. Acolo e tratat cu respectul datorat militanților, adică este expulzat. Trece
Înlocuitorul by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/4079_a_5404]
-
această stirpe, greu de acceptat ca verosimilitate. Cititorii scriitorului năsăudean nu vor fi, de bună seamă, surprinși nici de genul literar abordat, nici de imaginarul revărsat în narațiuni. În scrisul lui Dan Coman (auto)ironia, umorul, și desfătarea ludică prin grotesc și morbidețe definesc o structură artistică complicată. În primul roman, Irezistibil (2010), Dan Coman prefera să motiveze contrapunctic un anumit nivel din Așteptarea lui Mălaicu-Hondrari, anume toxicitatea narcisismului social. Cu cel mai recent roman, el se găsește mai aproape de Adrian
Literatura loser-ilor by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4567_a_5892]
-
Szymborska, Herbert, în ultima vreme Rózewicz, și preotul JanTwardowski. Din secolul al XX-lea este încă vie creația lui Galczynski, poetul magic, un mare liric, care în fiecare slovă găsea poezia și o lega meșteșugit cu ceea ce s-ar numi grotescul, cu micile forme teatrale; a fost de asemenea un mare satiric. În schimb, dacă n-ar fi fost Premiul Nobel, Milosz ar fi fost la marginile literaturii. Limba lui Milosz nu-i plastică, nu-i vie, nu are charismă, se
“Dacă n-ar fi fost Premiul Nobel, Milosz ar fi fost la marginile literaturii“ by Nicolae Mareș () [Corola-journal/Journalistic/2397_a_3722]
-
sutelor și miile de epigoni. Poate fi imitat, dar există pericolul de a deveni un creator banal. Personal, apreciez mai mult piesele lui de teatru, care abordează și oglindesc ciocnirea dintre impetuosul nou cu vechea inerție: canonul se debarasează de grotesc, viața e o stradă, pe care ne cunoaștem în grabă, ca imediat să uiți totul. Pe de altă parte, în creația Szymborskiej, pe care ai pomenit-o, totul e relativ și schimbător, ca „Norii” - de fapt un credo poetic al
“Dacă n-ar fi fost Premiul Nobel, Milosz ar fi fost la marginile literaturii“ by Nicolae Mareș () [Corola-journal/Journalistic/2397_a_3722]
-
de homunculi supuși simultan triumfului și degradării, Ciprian Paleologu invocă același spațiu expresiv, în care accentele cad pe arhitectura imaginii, și articulează același discurs, în care interesul este focalizat asupra unei umanități disjuncte, la limita diafanității celeste cu diformitatea și grotescul de origine infernală. Privirea îcruntată a moralistului, a unui observator atent și responsabil, privire ce identifică explicit surparea umanului prin exacerbarea dimensiunii lui tenebroase, este permanent și una jubilatorie, ascensională, iremediabil sedusă de potențialul afirmativ al limbajului. Așezat, cu un
Dualismul artiștilor tineri by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10419_a_11744]
-
din sufletele lor faci haznale. Căci marile năzuințe rămân mereu neîmplinite, iar cei ce stăruie în ele fie sunt luați în râs, fie îți îneacă viața în băutură ori în alte vicii și mai rușinoase..." Exoticul și luxuriantul, medivalul și grotescul (romanul e plin de atrocități), ero(t)icul, licențiosul și sordidul sunt liniile pe care epicul avansează concomitent. Numai numele corabiei stîrnește melancolii: La Nuestra Seńora de la Soledad. Cu bagajul său lingvistic, documentar în sensul larg (inclusiv paremiologic), Nicolae Strâmbeanu
Odiseea saltimbancului by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12203_a_13528]
-
descifrarea misterului propriului destin, taină pe care naratorul este chemat să o dezlege alegând între constante -pasiunea scrisului, vocația aventuroasă a cercetătorului, o atitudine etic-morală de esență creștină- și excepții - căderi în experiențe ambigui, mirajul unor împliniri exacerbat materiale, fascinația grotescului, a senzorialului dezumanizant. Iar “cheia” în măsură să confirme valabilitatea unei opțiuni învăluite încă în penumbra incertitudinii o reprezintă eufonia, citatul muzical, aura sonoră ce precede împlinirile majore ale psihicului, ale spiritului creativ al autorului. Exemple în acest sens sunt
DE LA CUV?NT LA SUNET ?I DE LA SUNET LA CUV?NT ?N ROMANUL NOP?I ?I NELINI?TI DE MIHAIL DIACONESCU by Elena Agapia Rot?rescu () [Corola-journal/Journalistic/84201_a_85526]
-
cotidian în care trăiesc îngropați toți locuitorii urbei cu destinele lor manufacturate cu mici diferențe după aceeași rețetă meschină a eșecului sau a succesului carnasier. Filonul caragialian are la capătul lui un nerv tragic, o tragedie corozivă pentru că stâlcește prin grotesc și farsă. În doi timpi și trei mișcări, regizorul întorce foaia, îngheață râsul și scârba deopotrivă și relevă o solemnitate de o tristețe dizolvantă. O altă voce din off, probabil cea a tânărului cameraman pe care Virgil îl busculează că
Locul unde nu s-a întâmplat mai nimic by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7253_a_8578]
-
crochiu perpetuu sunt povestirile lui Mihai Măniuțiu, iar iminența „torențială” a morții este întâmpinată cu o îndesire a texturii metaforale și secvențe de poem în proză. Umbrele sunt prelungi și ezită, iarăși, între delicate, stranii ombres chinoises și atinse de grotesc secvențe de spectacol karaghioz.
(Auto)portret cu himere by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4928_a_6253]
-
camerelor de filmat. În timp ce istoricul își face meseria și ne povestește despre isprăvile monarhului și contextul politic complicat, Carol Nicolaescu stă fie la birou, fie se plimbă, fie ascute creioane, însă orice ar face, alăturarea celor doi este de un grotesc iremediabil. Metoda a încercat-o și Mircea Veroiu în ecranizarea sa din 1995 după Craii de Curtea-Veche, romanul lui Mateiu I. Caragiale, cu un efect lamentabil, ca și în cazul de față. Puțin lipsește ca istoricul să nu se ciocnească
Carol Nicolaescu Întâiul by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7186_a_8511]
-
lasă locul uneia pe verticală România de azi-România din vremea comunismului. Ceea ce pornise ca o evocare nostalgică de tipul Nuovo Cinema Paradiso (mă refer, firește la filmul lui Giuseppe Tornatore) a videotecilor de la începutul anilor '80 sfârșește însă tot în grotescul apăsat al zilelor noastre. Tehnologia s-a schimbat, dar mitocănia și spiritul gregar continuă să facă legea. Pe vremuri, un personaj nelipsit de la proiecțiile video era un anume Cioată, echivalentul în Epoca de Aur al tatuaților mușchiuloși cu lanțuri groase
Teme ale vremii noastre by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7294_a_8619]
-
vieții": Decameronul (1971), Poveștile din Canter-bury (1972), O mie și una de nopți (1974). Normalitatea este crunt pedepsită, primesc un bonus doar cei care se lasă conduși de exces, iar acest bonus constă ultimativ în anihilarea lor. Scenele de un grotesc dureros sau cele involuntar ironice sunt dirijate cu o seriozitate malefică. Filmul lui Pier Paolo Pasolini, luînd ca reper societatea nazistă, a creat dincolo de acest jalon, prin filtrul sadian, imaginea unei Sodome moderne, hiperintelectualizate, unde barbaria a primit girul ideologiei
Pasolini și Sodoma modernă by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9639_a_10964]
-
cu prea multă pleavă sau cu evidente impurități ideologice. Dumitru Micu scoate extrem de interesante observații critice din comparațiile și disocierile între vârstele interioare argheziene. În Flori de mucegai, observă că ,tragicul dimensionează viziunile de infern pământesc. Un tragic ascuns în grotesc, dar nu anulat prin aceasta. Grotescul potențează tragicul" (p. 104). Dumitru Micu polemizează aici cu Nicolae Balotă, care afirma că în Flori de mucegai lipsește dimensiunea tragicului. Mai mult decât această replică, Dumitru Micu identifică în volumul arghezian ,simptome deŤ
Relectură, revizuire, rescriere by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11232_a_12557]
-
evidente impurități ideologice. Dumitru Micu scoate extrem de interesante observații critice din comparațiile și disocierile între vârstele interioare argheziene. În Flori de mucegai, observă că ,tragicul dimensionează viziunile de infern pământesc. Un tragic ascuns în grotesc, dar nu anulat prin aceasta. Grotescul potențează tragicul" (p. 104). Dumitru Micu polemizează aici cu Nicolae Balotă, care afirma că în Flori de mucegai lipsește dimensiunea tragicului. Mai mult decât această replică, Dumitru Micu identifică în volumul arghezian ,simptome deŤ suferință a ceruluiť"(p. 105), ca
Relectură, revizuire, rescriere by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11232_a_12557]
-
susține că spaima de cosmic poate fi învinsă prin comic. Josnicia umană este exaltată pentru a dezamorsa cosmicul amenințător, întrucît ea conține germenele fertilității prin raportare la organele sexuale și la cele ale aparatului digestiv, așadar la reproducere și alimentație. Grotescul reprezintă o contrapondere terestră a spiritului abstractizant, anihilator al vitalității. Realismul grotesc sau, cum îl numește Bahtin, carnavalescul semnifică prin urmare o entitate pozitivă prin împletirea universalului, socialului și corporalului omenesc. Nu așa-zisa satiră alcătuiește sensul de căpetenie al
Bufonul și nebunul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13472_a_14797]
-
doi. De altminteri, poetul pare a se afla mereu, prin suprarealism, într-un mediu de șotii, de năzbîtii, de farse, altfel spus de carnavalesc arhaic, îmbogățit iar nu inovat de tehnicile absurdului jovial. Modalitatea în cauză e prefigurată de un grotesc poporan al zonei de obîrșie. Prototipul îl alcătuiește individul "bășcălios", nihilistul rural bine dispus care l-a inspirat și pe Sorescu. Totul are aerul unei reprezentații cu motivație temperamentală, desigur, însă cu o infrastructură de suprarealism endemic. Poetul e doar
Suprarealismul tîrziu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15998_a_17323]
-
distribuție pe actorii Tokai Andrea, Bandi András, László Péter, Molnos András, Dukász Péter, Magyari Etelka, Kocsárdi Levente și Mátyás Zsolt; compozitor - Horváth Károly, animație video - András Loránt. „Radu Macrinici ne-a oferit o partitură literară densă, în care nuanțele de grotesc fac recognoscibilă stilistica sa, viziunea mea scenică simplifică, sper, decriptarea textului, a subliniat regizorul. Scos la rampă pentru o primă întâlnire cu publicul joi, 8 iunie, „Mama Lolita“ va fi prezentat de Teatrul Maghiar miercuri, 14 iunie, de la ora 19
Agenda2006-23-06-cultura () [Corola-journal/Journalistic/285023_a_286352]
-
bacalaureat. Limba și literatura română, Editura Sigma, București, 2007), următoarele: "...O scrisoare pierdută ilustrează cu virtuozitate toate trăsăturile definitorii ale comediei: conflicte derizorii..., orientarea observației psihologice spre generalitate și tipologie..., asocierea comicului cu umorul și satira, cu ironia, sarcasmul sau grotescul..." (p. 368). Cu cine să se "asocieze" comicul dacă nu cu umorul și satira, ironia etc.? Dar e corect a spune "se asociază"? Sau comicul, pe de o parte, și celelalte, pe de altă parte, se află într-o relație
Folosirea conceptelor by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/8692_a_10017]
-
necruțătoare. Consecința firească a disocierii de mai sus este gruparea celorlalte forme ale comicului în jurul celor două atitudini, astfel că gluma, zeflemeaua, amuzamentul, persiflarea, buful - formele, așa-zicând, blânde ale comicului - pot fi socotite auxilii ale umorului, iar ironia, sarcasmul, grotescul, sardonicul, ale satirei. în deplină corespondență simetrică se află, cu aceste variante, forme, procedee ale comicului, reacția la ele: râsul și calitatea lui. într-un fel râdem, dobândind acea dublă satisfacție despre care vorbea Tudor Vianu, când e vorba de
Folosirea conceptelor by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/8692_a_10017]
-
cu logica internă a categoriei estetice a comicului. în loc să spun "comic și satiră", voi spune la fel de "economic", de concis: "comic în ipostază satirică". în loc să formulez "asocierea comicului cu...", voi putea scrie: folosirea mai multor ipostaze ale comicului: umoristic, satiric, sarcastic, grotesc etc. De altfel, referindu-se la tratarea comică a spiritului cavaleresc, Hegel scria: "Tot astfel întreaga operă șDon Quijoteț este, pe de o parte, o persiflare a cavalerismului romantic, de la un capăt la celălalt o ironie veritabilă, în timp ce la Ariosto
Folosirea conceptelor by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/8692_a_10017]
-
îl avem", Dan Stanca este fără îndoială unul dintre scriitorii apăruți după 1989, despre ale cărui cărți s-a vorbit/scris, mai puțin decât ar fi meritat. Adept al filosofiei lui René Guénon, Dan Stanca este autorul unei literaturi a grotescului cotidian (degradarea spirituală este descrisă în spirit hiperrealist) din care nu se poate ieși decât prin recursul la tradiție sau/și prin evadarea în metafizic. Până la un punct, pledoariile prozatorului pentru valorile tradiționale pot fi luate drept variante epice ale
O moarte fictivă by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9901_a_11226]
-
afective, orgoliul, frustrarea, jubilația rostirii și deziluzia în fața alcătuirilor precare ale realului. Ideea lirică dominantă e aceea că poezia modernă, poezia secolului XX și-a pierdut puritatea, frenezia originară, orfismul său liminar, căpătând o turnură gravă, anexându-și suferința, tragicul, grotescul și ridicolul unei istorii care este adesea convulsivă și dezarticulată ontic. Imaginația lirică debordantă a lui Dinescu așază în vers o imagine ironică și parodică asupra „comediei literaturii”, dar și un sugestiv tablou al lumii moderne, cu paradoxurile și antinomiile
Calitatea de martor by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4096_a_5421]
-
de porci. Acest stereotip este perpetuat și de lungmetrajul Anazapta, care se deschide cu o secvență în care o doamnă de origine nobilă este căutată de păduchi. În rest, mult noroi, jeg peste tot și toate personajele, plus întreg vocabularul grotescului: înjunghierea unui nou-născut, un viol colectiv, tone de sânge și de morți, decesul colectiv fiind cauzat de un blestem - eroina e singura care rămâne în viață, pentru că eroul, mort dinainte ca acțiunea să înceapă și aproape mort în nenumărate momente
Istoria se repetă... by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11306_a_12631]
-
estetic la modă, erijându-se și în teoretician al lui: postmodernismul. Dan Stâncă se află într-un flagrant dezacord cu modă: el scrie o proza deopotrivă realistă și fantastică, extatica și satirica, obsedat de reziduurile ortodoxismului dintr-o societate desacralizata grotesc. În sfârșit, Mircea Cărtărescu este fundamental un apolitic, care îi privește pe oameni cu o curiozitate rece, dusă până la cruzime și își folosește întreaga energie pentru a-și administra cât mai bine talentul, în timp ce Dan Stâncă, prea puțin impresionat de
UN MARE SCRIITOR SOLITAR by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17760_a_19085]