1,469 matches
-
sau manifestărilor lor primejduiesc sau încearcă să primejduiască ordinea de stat, dacă acestea nu constituie infracțiuni”. Perioada 1948-1962 este considerată “obsedantul deceniu” pentru țările din Estul Europei, perioada dictaturii instaurate de Stalin și de succesorii săi, de complicii acestora, perioada Gulagului omniprezent și al luptei de clasă, al mizeriei, al cenzurii și al arestărilor masive (numărul de persoane închise între anii 1948 și 1962 este estimat astăzi la mai mult de o jumătate de milion). Este epoca condamnării cosmopolitismului burghez și
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
temea că se repetă, căci contingentul se reînnoia la aproape fiecare luptă. „O lună-două, în cel mai bun caz“, își zise Pavel estimând, după numărul supraviețuitorilor, speranța de viață a disciplinarilor. Speranța asta își găsi formula aritmetică datorită prizonierilor din gulag, numeroși în companiile de kamikaze desemnați. Unul din ei (aidoma tuturor celorlalți, nu avea nume; un tatuaj pe dosul mâinii îl înlocuia: Ancora) era un bărbat cu ochii nedeprinși cu soarele, cu fața arsă de frigul din Nordul îndepărtat. Îi
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
aibă speranța, aceeași care a făcut din Sábato un apărător radical al libertăților și demnității umane. Sábato nu poate tăcea în fața totalitarismelor, a injustiției, cu disprețul acesteia pentru individ și cu inumanele consecințe sociale, care au condus omenirea la arhipelagul Gulag, la lagărele de exterminare și alte asemenea atrocități. Cand a început să scrie Tunelul povestește Sábato prima dată s-a gândit să redea povestea unui pictor care înnebunește pentru că îi este imposibil să comunice cu lumea, inclusiv cu femeia care
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
stereotipii, în lozinci și clișee. Prozele demontează minuțios și apoi etalează cu emfază mecanismul. Teatrul predilect al povestirilor este lumea sfârșitului de secol XX, veac al anomaliilor istorice, în care s-au inventat comunismul și nazismul, lagărul de exterminare și gulagul, canalul, Sighetul și Gherla, colectivizarea forțată și planurile cincinale, lupta de clasă și dictatura proletariatului. Volumul de eseuri Bonjour, popor! (1995) reunește publicistica din anii când, în redacția revistei „22”, H. lua săptămânal pulsul societății postcomuniste timpurii. Autorul detectează două
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287446_a_288775]
-
grade Celsius. Dacă pui oul pe nisip, fierbe. La temperatura asta, când îți este sete - căci nu ni se aducea apă, tot ca un fel de pedeapsă - ajungeam să bem apă din toate smârcurile. C. I.: Soljenițân relatează, în "Arhipeleagul Gulag", despre deținuți care, aproape de Cercul Polar de Nord, lucrau în camașă, iarna la minus 30 de grade, în condiții infernale și nu s-au îmbolnăvit deloc. Dar odată ajunși acasă și eliberați de tensiunea instinctului de supraviețuire se îmbolnăveau din
[Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
în același timp, numeroase victime ale represiunii și ale terorii rup pentru prima oară tăcerea și fac să apară și memoria tragică a comunismului. Deja sub Gorbaciov, în URSS ia ființă asociația „Memorial” care recenzează victimele Marii Terori* și ale Gulagului*. în Ucraina, doi ziariști reușesc să adune mii de mărturii despre foametea din 1932-1933, a cărei evocare fusese până acum strict interzisă. în România, un grup de intelectuali democrați reabilitează închisoarea de la Sighet, unde, între 1948 și 1953, au fost
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Portugalia (aici, cu Revoluția garoafelor*), PC prosovietice, criticate până acum de troțkiști, se văd atacate în prezent de maoiști* și de curentele anarhiste. Sunt uneori vizate și de terorism - cazul Brigăzilor roșii din Italia. începând din 1974, odată cu publicarea Arhipelagului Gulag a lui Alexandr Soljenițîn, și cu dezvăluirile asupra sistemului concentraționar*, anticomunismul se alătură luptei disidenților*. Moartea, în 1976, a lui Mao Tzedun* și condamnarea „Bandei celor Patru” ridică un colț al vălului care acoperea ororile Revoluției Culturale* și dau semnalul
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
asupra tuturor organizațiilor, definită ca „partid polimorf”, care marchează în anii 1970 și 1980, în URSS și în democrațiile populare*, dar și în China, preeminența birocrațiilor particulare asupra funcționării colective. Puterea birocratică Arhetipul procesului birocratic ne este furnizat, odată cu crearea Gulagului*, în anii 1930, de administrarea sistemului concentraționar. Ideea nu e nouă: din ianuarie 1924 și până la moartea sa, în 1926, președintele organului suprem al economiei sovietice este Feliks Dzerjinski, fondatorul Cekăi. Conducerea raționalizată a terorii* de masă incită la perfecționarea
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
fațadei „puterii celor ce muncesc”, promovată în lumea întreagă de un puternic dispozitiv de propagandă* și de dezinformare*, „dictatura proletariatului” le-a impus muncitorilor condiții de viață și de muncă ducând în multe cazuri la instaurarea muncii forțate de masă - Gulagul* sovietic sau laogai-ul chinez și variantele lor din Europa de Est sau din Asia* - la suprimarea dreptului la grevă și a sindicalismului* liber și la reprimarea feroce a oricărei manifestări de protest a muncitorilor ca în Berlinul răsăritean în 1953, în Ungaria
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
fanatic, publică Poem pentru adulți marcat de o deziluzie plină de amărăciune. A venit apoi rândul ungurului Gyula Illîs, cu un Cuvânt despre tiranie. La fel și în Letonia, cu Cântec întrerupt de Harijs Heislers, în care tema deportării* în Gulag* este abordată pentru prima oară aici în mod deschis. Romanul lui Josef Skvorecky Lașii, demistificând „revoluția” din 1944, joacă un rol asemănător în Cehoslovacia, unde este imediat retras din librării, autorul fiind obligat să plece în exil, în Canada. Asta
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
a deveni ministru al Culturii în Spania în 1988. Mișcarea din Mai’68, care reactivează pasiunea pentru revoluție*, este, parțial opera unor intelectuali disidenți față de comunismul ortodox, care aderă atunci la stângism*. Firește, publicarea în franceză, în 1974, a Arhipelagului Gulag de Soljenițîn îi obligă pe mulți dintre ei să reflecteze mai adânc asupra totalitarismului. și totuși, tipul social al „intelectualului angajat”, trăind în iluzia ă se află în posesia unei soluții universale la toate relele din lumea și încercând să
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
și artistică. „Dezghețul” Perioada numită „dezgheț” începe în 1954, cu publicarea nuvelei eponime a lui Ehrenburg, și ea avânt ca urmare a celui de-al XX-lea Congres al PCUS și a destalinizării*. întoarcerea sutelor de mii de prizonieri din Gulag* și slăbirea cenzurii duc la întărirea legăturilor culturale cu străinătatea și fac să renască speranța în rândurile intelectualității. Se schimbă și tonul în operele în care este vorba de război: „adevărul tranșeelor” înlocuiește eroismul ideologic din lucrările a numeroși tineri
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
pentru studierea sistemului concentraționar* și a totalitarismului* sovietic. Cu excepția publicării, în 1962, a nuvelei lui Soljenițîn O zi din viața lui Ivan Denisovici, care descrie terifiantul cotidian al lagărelor, până în 1984, aceste mărturii au fost publicate exclusiv în străinătate. Experiența Gulagului a dat naștere unei literaturi specifice reprezentată de scrierile a două generații de scriitori. Primii sunt supraviețuitori ai lagărelor staliniste - Soljenițîn, Evghenia Ghinzburg, șalamov, Dombrovski, Kopelev, Piotr Iakir, Razgon, Oleg Volkov; ceilalți mai bine înarmați psihologic pentru a înfrunta sistemul
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
a o fi cunoscut personal - Grossman -, sau vorbesc de lagăre așa cum s-au reflectat ele în societate - Ahmatova, Lidia Ciukovskaia, Nadejda Mandelstam. Literatura concentraționară care circulă sub forma samizdat sau a edițiilor străine în limba rusă - în particular, monumentalul Arhipelag Gulag al lui Soljenițîn, Povestirile din Kolîma ale lui șalamov, Viața și destin de Grossman - este un puternic instrument pentru trezirea conștiinței în rândurile intelighenției contestatare. începând cu anii 1970, aceste opere influențează puternic atitudinea intelectualilor și a opiniei publice din
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
șalamov, Viața și destin de Grossman - este un puternic instrument pentru trezirea conștiinței în rândurile intelighenției contestatare. începând cu anii 1970, aceste opere influențează puternic atitudinea intelectualilor și a opiniei publice din Occident. Sunt mai puțin cunoscute arta și teatrul Gulagului, unele exemple fiind totuși păstrate grației Memorialului și câtorva muzee din Gulag. Albumul Eufrosinei Kernovskaia, Vinovată de nimic. Cronica ilustrată a vieții mele în Gulag și desenele din închisoare ale lui Paradjanov reprezintă exemplele cele mai frapante ale acestei arte
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
conștiinței în rândurile intelighenției contestatare. începând cu anii 1970, aceste opere influențează puternic atitudinea intelectualilor și a opiniei publice din Occident. Sunt mai puțin cunoscute arta și teatrul Gulagului, unele exemple fiind totuși păstrate grației Memorialului și câtorva muzee din Gulag. Albumul Eufrosinei Kernovskaia, Vinovată de nimic. Cronica ilustrată a vieții mele în Gulag și desenele din închisoare ale lui Paradjanov reprezintă exemplele cele mai frapante ale acestei arte. în afară de aceasta, lagărele au favorizat răspândirea unei arte a tatuajului cu totul
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
atitudinea intelectualilor și a opiniei publice din Occident. Sunt mai puțin cunoscute arta și teatrul Gulagului, unele exemple fiind totuși păstrate grației Memorialului și câtorva muzee din Gulag. Albumul Eufrosinei Kernovskaia, Vinovată de nimic. Cronica ilustrată a vieții mele în Gulag și desenele din închisoare ale lui Paradjanov reprezintă exemplele cele mai frapante ale acestei arte. în afară de aceasta, lagărele au favorizat răspândirea unei arte a tatuajului cu totul particulară și cu un caracter feroce antisovietic - ca și atâtea cântece de o
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
423.599 de persoane sunt deportate în cadrul reprimării „elementelor antisovietice” și a „foștilor”, și 287.959 în virtutea „curățării” frontierelor și a prevenirii eventualelor acțiuni ale unor grupuri naționale considerate ca potențiali dușmani. Un total de 711.588 de deportați în Gulag*, în calitate de coloniști speciali - îndeosebi în Kazahstanul puternic depopulat de foametea din 1930-1932. Al doilea război mondial Prima fază a războiului - caracterizată prin încheierea pactelor germano-sovietice*, anexarea de către URSS a mai multor teritorii și sovietizarea* lor - antrenează deportări în masă. Polonia
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
în iunie 1945, în închisorile și în lagărele din URSS se află 57.000 de polonezi. în decembrie 1944 și ianuarie 1945, 112.000 de germani din țările Europei Centrale și de Răsărit, în special din România, sunt deportați în Gulag, dar starea lor fizică este atât de jalnică încât doar 25.000 pot fi întrebuințați pe șantiere; în aprilie 1945, mobilizarea forțată a germanilor la sfârșit. în 1945, 230.000 de sovietici de origine germană aflați în Germania sau în
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
coloniștii speciali” alogeni sunt autorizați să se întoarcă în locurile lor de baștină, iar „popoarele pedepsite” sunt reabilitate și li se permite să se întoarcă în patria lor, cu excepția tătarilor din Crimeea și a turcilor mesheți. Cât despre deportații în Gulag, eliberați în mod progresiv cu începere de la jumătatea anului 1953, ei nu vor fi decât rareori autorizați să se întoarcă în regiunea lor de origine, trebuind să rămână în ținuturile unde au fost deportați, fiind considerați în continuare suspecți. DEZINFORMARE
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
șef al statului lui Hrușciov revenindu-i șefia PCUS*; Comitetul Central al partidului redevine, ca în anii 1920, un loc al dezbaterilor, chiar dacă acestea rămân încă foarte măsurate. Pe data de 27 martie 1953, un decret de amnistie eliberează din Gulag*, în câteva luni, 1.200.000 de persoane, fie 48% din numărul total al deținuților, exceptându-i însă, în continuare, pe condamnații pentru crime contrarevoluționare - pe „politici”. Pe 4 aprilie, Beria recunoaște că așa-zisul „complot al halatelor albe” vizându
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
față de principiile leniniste trebuie să condiționeze creația artistică. Iar cenzura rămâne foarte prezentă: dacă, în noiembrie 1962, lui Alexandr Soljenițîn i se permite să publice O zi din viața lui Ivan Denisovici, care descrie viața cotidiană a unui deținut în Gulag și constituie o piesă de acuzare contra stalinismului, în schimb Boris Pasternak este exclus, în ostombrie 1958, din Uniunea Scriitorilor pentru a fi lăsat să i se publice în Occident Doctor Jivago, și nu i se va permite să meargă
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
disidenței începe cu „dezghețul” care a urmat destalinizării începute în 1956. Ea se manifestă mai întâi în domeniul literar și în istorie. Dar după apariția în Italia a remarcabilului său roman Doctor Jivago, în 1957, Boris Pasternak, care introduce cuvântul „Gulag” în literatura rusă, este supus unei campanii de intimidare care-l va urmări până la moartea sa, survenită în 1960. Deja la Moscova, în vara anului 1958, câțiva studenți - Vladimir Bukovski, Alexandr Ghinzburg - organizează, la mormântul lui Maiakovski, lectură publică a
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Uniunea Sovietică va supraviețui oare în 1984?, o aluzie transparentă la cartea lui G. Orwell 1984. în octombrie 1973 ia ființă secția rusă a organizației Amnesty International. Dar evenimentul cel mai important rămâne publicarea în Occident, în 1973, a Arhipelagului Gulag de Alexandr Soljenițîn. Răsunetul mondial al acestei descrieri detaliate a Gulagului face ca PCUS* să orchestreze împotriva autorului o campanie de defăimare reluată de toate partidele comuniste. în februarie 1974, imediat după lansarea apelului său Pentru a nu trăi în
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
cartea lui G. Orwell 1984. în octombrie 1973 ia ființă secția rusă a organizației Amnesty International. Dar evenimentul cel mai important rămâne publicarea în Occident, în 1973, a Arhipelagului Gulag de Alexandr Soljenițîn. Răsunetul mondial al acestei descrieri detaliate a Gulagului face ca PCUS* să orchestreze împotriva autorului o campanie de defăimare reluată de toate partidele comuniste. în februarie 1974, imediat după lansarea apelului său Pentru a nu trăi în minciună, Soljenițîn este expulzat din URSS. Succesul operei sale îi permite
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]