1,553 matches
-
i se ia pâinea de la gură? Totuși eu, sunt un om suficient de logic încât, precum evreul, la întrebări să pot răspunde cu alte întrebări. Oare nu cumva la adăpostul acestei obsesii, uneori parcă bolnăvicioase, se ascunde ca o fantomă hâdă lipsa cronică a românilor de proiect și viziune, ceea ce unii consideră că ar fi adevărata cauză a băltirii noastre seculare? Oare nu ne îngrijorează de fel faptul, că toate energiile politice ale țării, sunt absorbite doar în direcția unui singur
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
la o meserie în favoarea alteia, mai potrivită mie. Schimbă-ți și tu viața.... Asta și fac. O schimb pe moarte, răcni Carol furios. Pe ce dracu' altceva aș putea s-o schimb? Pe slănină? Să schimb masca de pe chipu-i hâd și să pretind că-i alta? Ce crezi tu că e viața? O izmană care atunci când s-a rupt și s-a murdărit de căcat se schimbă cu alta, nouă și curată? Sau se mai spală și se cârpește puțin
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
ninge în dormitorul copiilor? luna mirată trage cu ochiul: aș merge și eu la zbenguială, mă zgârâie cam tare acest tradafir din fereastră. un câine mare ciobănesc doarme pe cojocul din mijlocul stânei. iarna va fi blândă? iarna va fi hâdă? numai flăcările din felinare mai joacă o horă. din ceașca cu ceai, aburii întorc amintirile acasă. balansoarul scârțâie, leagănă frunzele moarte. pe prag, doar pipa bunicului. păianjenii țes liniștiți marame; în curte: risipă de aur și crizanteme... cucul cântă ca
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
intimă și, prin ea, în mica mea demnitate de femeie. Mi-era așa de silă de mine, așa de silă că nu mă sinucid sau nu mă las ucisă după ce realmente aș face ceva direct contra bestiei de Ceaușescu, chipul hâd al mizeriei semenilor noștri și al nostru că îi suportam.. Acum mă uit la reclamele Care free, Libresse invisible. Nu mai sunt tânără, de toate astea voi mai avea nevoie 5-6 ani. Merg la ginecolog la controale în cabinete private
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
Câr-Mâr juca rolul actualei vieți asociative. Numai că asocierea nu era doar pe proiecte și interese, ci și afectivă. Noi eram prieteni de idei, prieteni de solidaritate contra agresorilor externi, o rețea de supraviețuire romantică și frumoasă într-o lume hâdă și ostilă. Toți suntem de acord că nu am mai refăcut în nici o formă un alt grup Câr-Mâr, nici între noi, nici cu alții. Acum avem secvențial proiecte comune, cele mai multe profesionale. Femeile au rezistat mai bine ca grup. Colaborează între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
cu fruntea în pământ Omul începuse să vorbească singur... Panoramă Plângea caterinca-fanfară Lugubru în noapte, târziu... Și singur priveam prin ochene, Pierdut în muzeul pustiu... Și-n lumea ochenelor triste Mă prinse sinistre gândiri - În jurul meu corpuri de ceară, Cu hâde și fixe priviri. Și-acea caterincă-fanfară Îmi dete un tremur satanic; În racle de sticlă - princese Oftau, în dantele, mecanic. Și-atunci, am fugit plin de groază Din sumbrul muzeu fioros, Orașul dormea în tăcere, Flașneta plângea cavernos. Plângea caterinca-fanfară
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
urâțenia chipului și dizarmonia formelor. Un diavol cu coarne și urechi de țap se sprijină spre exterior de o margine rotundă și privește spre Tour Eiffel. Mâini crispate se alătură ghearelor, ciocuri dizgrațioase se deschid alături și boturi și râturi hâde, priviri însângerate și flămânde sfâșie aerul și înveninează lumea. Toate aceste chipuri smulse din infern sunt împrăștiate pe cornișele lăcașului sfânt al Maicii Domnului în inima Parisului. Catedralele și edificiile romanice și gotice cunosc aceste chipuri ale groazei. La Chateau
Monştri şi gargui în arta medievală. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Codrina-Laura Ioniţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_943]
-
fine și îmbrățișați... Unul din vestoane, sfârtecat de-o schijă, Lăsă să se vadă poza unei fete, Ce nevinovată și fără vreo grijă Își exprima parcă, veșnice regrete... Ninge crini de gheață peste frontul morții, Albul vrând să-ngroape nebunia hâdă, Retezat-o țeastă, ironia sorții, Dezgolindu-și dinții, a-nceput să râdă...
FRONTUL MOR?II by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83798_a_85123]
-
și pleacă mai departe. Se-acunde în morminte sub rădăcini de taină Și-o lacrimă desprinde un ochi cusut în haină ... Și tremură pământul de-njurături, sudalme; Cuvântul a murit și cântecul mai doarme Ce rânjet diabolic se naște-n umbra hâdă! Grimasele dansează și-ncep, pe rând, să râdă ... Mă doare iar cum seara se pleacă peste zi Și mă aduni din vise, tu noaptea mea cea gri; Eu aș pleca din tine, te-aș părăsi și mâine într-o poveste
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
urma să mă strivească-n cale. Balaurul de foc și de oțel topit zbucni și-mi dărâmă din temelii sălașul. Cu mine ce se-ntâmplă destulă vreme nu știi. Ce noapte! Două morți Îmi plămădise: cea fericită, blândă și cea hâdă, neagră. Cu greu Îmi deschisei obositele pleoape, cu greu galbena țărână o azvârlii din nas și din amara gură. Nobilu-mi raft cu tomuri Înțelepte se dovedise iar prieten statornic: mă apărase, căzând peste mine, de zidul ce se prăvălea, nevolnic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ce pot fi jumulite oricând la nevoie, mai ales dacă au petrol sau alte bogății, pe motiv că trebuie democratizate, ci marele vinovat este Lasange, că arată lumii sensibilitățile americane neconsolate și așa zisele vulnerabilități, a acestei lumi occidentale, strâmbe, hâde și corupte. Și să-l acuzi pe Lasange de terorism, e sinonim cu a lua pe față partea americanilor și a fi de acord, tu care te consideri jurnalist, cu îngrădirea libertății de exprimare. Mie mi se pare normal și
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
tradus mai eufemistic, dacă în săptămâna aceasta îi doare în dreptul pensiilor, săptămâna viitoare îi doare crâncen, în zona unde este legea salarizării unice. Când de abia scapă de asta, aplicând cataplasmele de rigoare, hop apare la 185 ușă, marea și hâda durere, a legii educației. Totuși se pare, că pe membrii Curții Constituționale, îi cam doare în mod foarte diferit. Drept dovadă clară și perfect vizibilă, este scorul cu care această Curte Constituțională de plâns, s-a pronunțat în defavoarea legii pensiilor
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
nu-i mai pese de patina asta amăgitoare a timpului și să-și transforme clipa furată în veșnicie... Privind chipul lui palid, o cuprinse spaima... Oare îi furase deja clipa? Nu era doar o închipuire? Amândoi se înfricoșau de chipul hâd al spaimei... Niciunul nu voia să se piardă.. Și-atunci la ce bun strădania, minciuna, fluviul acela de lacrimi revărsate, când trenurile oricum vor porni în direcții opuse? La capăt le așteptau crucile lor gemene. Și el gândea că poate
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
-ncins e ochiul cerului vreodat, Și-obrazul și-l ascunde după nor, Și ce-i frumos azi, mîine-a scăpătat Urmînd al vremii curs neiertător; Dar vară ta trăi-va veac de veac, Iar frumusețea ta nu va pieri, Chiar morții hîde ai să-i vii de hac, Prin vers etern ce-n timp va dăinui; Cît duhul vieții-n om va adastă, Prin versu-mi ție viața îți voi da. William Wordsworth Tr\ia-n umbrar de codru des Trăia-n umbrar
Roze, crini, metafore by Procopie P. Clonţea [Corola-publishinghouse/Imaginative/901_a_2409]
-
Ce păcat! Un ultim vis ce-am mai avut În somn, pe dealul înghețat. Văzut-am rigi, războinici, prinți, La chip că moartea-ngrozitoare; Și toți strigau " La Belle Dame sans Merci Sub vraja ei acum te are!" Cu rînjet hîd m-au prevenit, Prin noaptea care s-a lăsat, Iar eu, din somn, m-am pomenit, Culcat pe dealul înghețat. De-atunci aici eu zăbovesc Purtîndu-mi dorul solitar, Desi rogozul s-a uscat, Si n-auzi strigat de sitar. Percy
Roze, crini, metafore by Procopie P. Clonţea [Corola-publishinghouse/Imaginative/901_a_2409]
-
or true, But one man loved the pilgrim soul în you, And loved the sorrows of your changing face; And bending down beside the glowing bars, Murmur, a little sadly, how Love fled And paced upon the mountains overhead And hîd hîș face amid a crowd of stars. (1892) Alfred Edward Housman Loveliest of trees, the cherry now Loveliest of trees, the cherry now Is hung with bloom along the bough, And stands about the woodland rîde Wearing white for Eastertide
Roze, crini, metafore by Procopie P. Clonţea [Corola-publishinghouse/Imaginative/901_a_2409]
-
se costumează cu grijă. Părul e strâns sus, prins cu perle și ornamente strălucitoare. În oglindă, în chipul vopsit, în buzele roșii, fata se vede în lumea pe care și-o tot imaginează. Cu toate acestea, locul își arată fața hâdă. Noaptea, după spectacole, fata aude hohote de plâns. După ce stăpâna ei își dă jos machiajul și costumul, fata vede un chip ofilit. O tânără de douăzeci de ani care arată, însă, ca o femeie de patruzeci. Un chip de lemn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
Întunecată, Încât nu se oglindește În ea nici o umbră. În beznă, aș auzi doar clipocitul râului fumuriu, sub cerul greu și jos, de plumb, al subpământului. Aș clipi mut, orbit de bezna ca smoala, nu i-aș vedea nici chipul hâd și bărbos, nici mâinile reci, Încleștate pe vâsle. Nimic altceva În jur decât clipocitul nevăzut al apei negre, gata să smulgă de lângă mal luntrea, tocmai când, șovăind, tremurând, aș Întinde piciorul, ca să mă prăbușesc În adâncurile fără fund, umede, Înghețate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
cred că am putut... Dumnezeule!... (Privi înspăimântat ochiul lui Dante Negro.) Ce-am spus? Dante Negro așeză o mână pe umărul marchizului. Simți o vibrație continuă. Ambasadorul avea nervii încordați până la limita nebuniei. ― A vorbit doar oboseala. ― Oboseala? Cauraincourt râse hâd și ciudat, de parcă tocmai se rupea ceva în el. Se prăbuși pe scaunul din apropiere cu fața în palme. Sunt mort! Mort! Pentru totdeauna, mort! Plângea în hohote. Când auzi ușa deschizându-se, sări însă imediat în picioare, redobândindu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
mama Îmi prepara „echipamentul”: punea În traistă, mai Întâi, ’dicamentele, cum le ziceau Mănenii: un flacon de spirt, altul cu tinctură de iod, Într-o cutie: „alifie de șerpi” - pe care o vindea, În fiecare primăvară un colportor șchiop și hâd, Însă o cumpărau numai „boerii”, țăranii vindecându-se cu descântece (di-șărpi) și cu fierul Înroșit În foc... (Nici până În ziua de azi n-am aflat care ar putea fi... explicația științifică a „arsurilor de șarpe” - nu numai că le-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
acelui copilaș creștin, iată-l acum pe el, convertit de la iudaism, boala îi convertise caracterul, mă acuză cu fruntea sus și observ plină de furie cum fața lui se relaxează, și noua certitudine i se împământenește pe chip, o certitudine hâdă și distorsionată, făcând să îmi fiarbă sângele în vene, nu uita că tu ești acela care vrea să se culce cu mine tot timpul, un strigăt indignat pornește din gâtul meu, strigătul înspăimântat al unui animal vânat, cum îndrăznești să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
cu foame. Cleștii cei mari articulați forfecau greoi în aer. Se trânti cu greu peste tăblia camionului și-o luă la goană, lateral, pe picioarele subțiri, dispărând după lobodele din fundul grădinii. Din oul lui Ester ieși vedenia cea mai hâdă. Era scheletul unui cal călărit de scheletul unui călăreț. Bucăți de carne putredă, fâșii de piele, tendoane uscate le mai atârnau de oasele galbene. Rînjindu-și dinții, cu ochii scurși pe obraz, cu coastele vizibile printre zdrențele care fluturau pe ei
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
a unei minți sănătoase - sînt elogiate virtuțile vitaminelor legumicole; dar mai ales printre foarte multe poze cu Ceaușescu umblînd țanțoș Într-un decor făcut din baloturi de paie sau din betoniere, prin locuri de interes economic unde minciuna oficială strălucește hîd. Nu-mi ia un sfert de oră ca să ajung să mă Întreb ce dracu’ o fi totuși cu oamenii ăștia. De ce să-i dai cuiva să citească un astfel de almanah ? Îmi lipsește colecția de almanahuri Anticipația de acasă, le
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
plecați cât mai mult prin țară, dacă vreți să scăpați de marasmul indus de media și să faceți infuzii de speranță...“!!) Ce să (le) mai spun? Că una așteptam după jumătate de veac de aneantizare, și cu totul altceva - caricaturalul hâd, adică - s-a ales!? Că politicianismul ne-a pervertit iremediabil, consumismul ne-a tâmpit la nivel național, că nu mai suntem o etnie cu cod moral, ci o populație de pungași asistați de Stat, iar mass-media ne-a ucis orice
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
sigur a cui era copilul. -Sărmană fată! exclamă Codrin uluit parcă. -Nici nu-mi doresc vreodată copii. M-ar încurca. Nu-i puteam vedea fața,dar nu spuneam nimic, stânjenit parcă de discuția despre copii. Dragostea ei mi se părea hâdă, monotonă, destul de tristă în asemenea condiții. Seara, ne-am dus la film. Ea când râdea, când plângea, în funcție de scenele din film. Am întrebat-o discret ce are. -Nu poți înțelege ce simt eu, îmi răspunse. -Dar și eu simt totuși
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]