784 matches
-
pași... zgomot de om.. Afară se făcu răcoare, zorile începură să se ivească... În zare, de după creastă, zvâcni prima fluturare de lumină... Și, iarăși zilele și săptămânile... se scurseră... așa-i rostul lor, să se scurgă... CAPITOLUL XI Mărețul codrilor Hățișurile de fagi piperniciți se întindeau până sub creasta Mălușteniului... Acolo începea pădurea de fag și gorun. Mierlele gulerate cântau cuprinse de frenezie. De două zile și două nopți, după moartea bătrânului Toma, Anton cu nervii întinși să plesnească, n-a
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
cască o vale care pornește de sus de pe coamă și se lățește treptat până în vale, în șes. O pasăre zvâcni dintr-un tufar de cătină, fâlfâind aerul cu aripile într-un șuierat ascuțit, și se afundă în crâng. Tufișuri și hățișuri, clătinându-se de vietăți, mărginesc drumeagul până sus. De departe, acolo sus se vede pâlcul de salcâmi înalți... Acolo îi cimitirul. Satul viu... cu toții, trăiesc învecinați cu morții lor. Pe coasta dealului, un țăran își ară ogorul. În plug, boii
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
retrăind stările sufletești ce le avusese atunci. Numai tatăl ei știa câtă amărăciune se grămădea în inima fetei lui. „Pitpalac... pitpalac!“, o prepeliță îi frânse gândurile, ieșind dintr-un ogor, rămase o clipă pe mijlocul drumeagului, și dispăru într-un hățiș, de unde mai dădu glas: „pitpalac... pitpalac“ Din nou liniște... doar tropot de copite, rar, cadențat... Sub apăsarea grea a tăcerii, doar frunzele foșnesc. Prin minte, iar îi trecură imagini de la horă... După o cotitură, un iepure roșcat, dintr-un salt
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
fur, să te am, nesupuso. Vin gnomi lângă mine, vin iele, dansând, Ce bal se răsfiră în vis și în viață, Un zeu din înalturi ne roagă, în gând, Să facem un foc din fragmente de gheață. Mă pierd prin hățișuri și chem ajutor, Îți cad la picioare, cu moartea în spate, De tine mi-e frică atunci când mi-e dor Și port vorbe grele, în mine săpate. Atunci când te simt adormită profund Îți scriu o poveste-n pădurea din mine
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
În ochii bacantelor pândind din tufișuri lacome; dacă iei vederea și o Întorci invers, fără să ții cont de direcția normală de privit, ți se propune o pajiște ciudată, unde iarba crește deasă și Înaltă, sistematizând spațiul, comprimându-l În hățișul de buburuze și lăcuste ce te aștepți să Înceapă să cânte din clipă-n clipă, umplând camera cu acea stare de calm natural pe care niciodată nu poți să-l Închizi Între niște pereți burdușiți cu cărți sau cu te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
interesează, căci pot să-l surprind pe celălalt numai pe măsură ce trece În Voce, o voce auzită, nu inventată. Nu mai cred În autenticitatea lui Tolstoi din Război și pace; falsul Demiurg mă face să pierd timpul, Încâlcindu-mă În atâtea hățișuri ale imaginației lui; Îl prefer unde se află strâmtorat, unde nu știe dinainte soluția ca În Învierea și Moartea lui Ivan Ilici. Literatura trebuie să fie o rupere, o smulgere viscerală ca aceea a lui Ghilgameș când Înțelege că prietenul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
rană. Deja furios pe șofer, ieși pe poarta deschisă. Șoferul coborîse din cabină, fără să-și dea seama de vîrtejul ce avea să-l cuprindă. Scutură de praf harta și o Întinse pe capota camionului, ridicînd neajutorat din umeri În fața hățișului de străzi alăturate. Jim Îl urmă pe sergentul Uchida la poartă. Înțelese că nici sergentul, nici șoferul japonez nu aveau idee unde era Woosung, un district agricol aflat la gura rîului Yangtze, și care se Întindea dincolo de suburbiile Shanghai-ului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
încât după aceea ne repezeam jos în „gaură“, un șanț aflat în grădină de-a lungul carosabilului, ca să ne continuăm căutarea comorii. La capătul superior creșteau trei plopi, la celălalt se afla un copac Ginkgo, iar între aceștia era un hățiș de tufe ce se pierdea într-un umbriș la adăpostul unei liziere de pini. Cei mai mari dintre băieți, din al căror grup făcea parte și fratele meu, își aveau cartierul general pe ramurile groase ale copacului Ginkgo, ei dezgropaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
poate mai îndepărtată realitate. Revista școlară Pune umărul! fusese aceea care anunțase un concurs. Erau promise acolo premii pentru proză narativă scrisă de tinere condeie. Așa se face că băiatul strâmbăcios sau eul meu afirmat, dar dispărând tot mereu în hățișurile ficțiunii, a început să scrie într-un jurnal până atunci imaculat nu o povestioară scurtă, nu, ci, de la prima încercare și cu o fluență neîngrădită, un roman care - lucrul acesta e sigur - purta titlul Kașubii. ăștia erau cât de cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
ceea ce mai rămăsese din mărfurile mele de schimb: gingașele buncăre ale Liniei Siegfried. Iar după aceea, când, cu hârtia ștampilată, dezinfectat și cu ultima mea rație zilnică, am fost eliberat în zona ocupată de britanici, am ajuns într-un amplu hățiș mărginit de ruine; acolo urma să fie gustată libertatea necunoscută mie. Ceea ce amăgește la prima vedere este faptul că atunci când jupoi ceapa, ochii încep să-ți lăcrimeze. Astfel, se aburește ceea ce cu ochii limpezi ar fi lizibil. Cu mai multă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
sau chiar înainte să se termine 1955, încărcaserăm deja în micuța camionetă închiriată lăzile care ne țineau loc de mobilă, roata de olărit și salteaua de două persoane, ea nu se mai putea despărți de priveliștea din dreptul ferestrei, cu hățișurile din grădină, cu vila ruinată din vecinătate și cu asfințiturile de soare primite pe gratis; atât de temeinic se cuibărise ea acolo. În timp ce dinspre vest lumina soarelui se strecura oblic pe fereastră, ea a măturat temeinic pardoseala, așa că am putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
cu alunițe. Lacom dă ilustrate multicolorate pentru albumu care io sunt tot timpu, am prins o „captură recomandată“ care mă căuta ca pă ceva bun și, din cala unui bampor dă pescuit, am strigat adio la suavile savane liliachii, la hățișurile verzi și rovinele Împestrițe, care-s țara și patria mea, doru meu șucar. Printre pești și stele, cu peizaje unu mai policrom ca altu, voiaju pă mare a durat hăt patrujde zile și patruj de nopți care, mai mult ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Clodomiro Ruiz, care acum s-a mutat În La Plata. Pantoja să gândea chiar, ca și mandea, că pelerinaju la izvoare va fi dă mare și neprețuită valoare pentru provocările dân teza mea; da azi văd că tărășenia are niște hățiși. Știi d-acu: nici o vorbă lu mutu Zulueta. O săptămână după ce-am sosire, am șters-o impacient la Gualeguaychú, patria iubită a lu Ruiz, dă unde poetu Își semnează scrupulos toată biliografia. Prima cercetare am făcut-o cât dam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Eu unul cred că darea de seamă a biroului a reprezentat un efort important de cuprindere, poate prea exhaustivă, a problemelor mari ce stau în fața colectivului. Greșeala principală a referatului este de a se fi străduit să se rătăcească în hățișuri stilistice în dauna unor exemple concrete fățișe și cu un efort jenant de a echilibra fiecare frază. Esențială era, după părerea mea, precizarea slăbiciunilor fiecăruia în parte. Dar nu pot face abstracție de faptul că pe parcursul scrierii acestei dări de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
necesar și inevitabil, ba chiar de la sine înțeles, că drumul întoarcerii îi este prescris prin forța destinului și forța zeilor, că de aceea îl ține ferecat în nemișcare pe loc, imobil cu tot efortul său de a înainta, rătăcit în hățișul imaginilor, al limbii, al cuvintelor, al sunetelor, încâlcit din porunca destinului în rămurișul universului lăuntric și al celui exterior, fiindu-i interzisă de destin, interzisă de zei speranța celui lipsit de îndrumător, speranța în ramura de aur luminoasă în hățișul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
hățișul imaginilor, al limbii, al cuvintelor, al sunetelor, încâlcit din porunca destinului în rămurișul universului lăuntric și al celui exterior, fiindu-i interzisă de destin, interzisă de zei speranța celui lipsit de îndrumător, speranța în ramura de aur luminoasă în hățișul pereților de carceră, cine a cunoscut toate acestea, cine cunoaște toate acestea, acela este încă mai rușinat, este plin de groază deoarece își dă seama că pentru cei din cer tot ceea ce se întâmplă se desfășoară în concomitență, că tocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
disprețuitoare, cu aburul care învăluie ca o mantie grea de indiferență, orașul vuind, palpitând, pârjolind în măsura în care arde, sfărâmând fără să se vadă într-o dezlănțuire colcăitoare și nesigură ca o beție, dar mult prea pământească, din care se nasc valuri-valuri hățișuri mlădioase, la fel de vuitoare, în care se pierde și care îl atrag și-i atrag mintea. Toate continuând în jurul lui și percepându-le foarte limpede. Tânărul din apartamentul de sub al lui primește o femeie care după un timp începe să chiuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
diverse. Toate aceste facilități pot fi obținute cu mai mare ușurință și mai rapid prin intermediul unui partid sau de către un grup de oameni cu apartenență politică, care știu cum să facă presiuni la administrațiile locale sau să se descurce în hățișul generat de birocrația existentă în administrația centrală. De multe ori un partid politic poate să ofere mult mai mult cooperativei. El poate să-i determine pe membrii săi să devină asociați disciplinați și fideli ai cooperativei. În ceea ce privește legătura instituțională dintre
[Corola-publishinghouse/Administrative/1488_a_2786]
-
locul lor, schelete de ziduri, cu contururi roșcate, aproape gingivale, asamblează un labirint al obstinării, care dizolvă, de cu seară și pe tot parcursul nopții, orice instinct de orientare. Tentativa pietonului de a răzbate undeva, prin acest anapoda și ostil hățiș, e cu atât mai dificilă, cu cât ar vrea să o scoată la capăt, după o topografie ieșită de mult din uz din orice uz în această lume, croită din coline de moloz, din cicatrice de cărămidă, din hrube horcăind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
literatura spațiului est-european (Vai, utilitatea nu poate fi îndeplinită tocmai în asemenea dificile momente!), populând suplimentar, cu fantasme, primejdii și vătămări, penumbrele mirosind a dărâmătură și a urină proletară, Mircea practică, plin de fervoare, intuiția galeriilor, ce păreau aidoma unor hățișuri de cărămizi sparte, rătăcind pe versante de tencuială sfărâmicioasă, care se afundau în întuneric. Prin albia secată a unei cișmele de răspântii de altădată, având siluetă de fontă grea și muștiuc din bronz, strivite prin căderea peste ea a unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
vorbindu-le, printre pupături, despre Tirania numerelor întregi. Celebritatea de matematician genial i se atașase lui Vladimir după câteva confruntări pe care le avusese cu un penibil profesor cu nume bizar, Bozdorog, pripășit în orașul lor, care se împotmolea în hățișurile unor ecuații cu trei necunoscute. Limitat și suficient, dar cu intenții de epatare a fetelor de liceu, într-un rând tânărul profesor se aventurase imprudent pe terenul începuturilor calculului diferențial. L-a scos din încurcătură Vladimir, care șezuse ani de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
deschidere oarecare, pentru ceasul al doisprezecelea măcar, știută În secret doar de noi, niciodată de ei care străbăteau acele lungi coridoare Întunecate unde-i Însoțeam fără să știe, prin lumina ferestruicilor deschise, folosite de avocații, totdeauna abili și inteligenți, În hățișul căilor de atac. Singurul lucru important era să dormim serile cu capul liniștit pe pernă, noi față de noi Înșine, cei adevărați din străfunduri. Cine să Înțeleagă toate acestea ținînd de tainele nerostite vreodată, și cui să spui? și mai ales
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
imprevizibilitatea ființei ei. Mai erau și alte lumini și Întunecimi În joc, mă abțineam cu greu ademenirii lor. Mă privi drept În ochi, trecură cîteva secunde, fața ei venea din lungimea unui timp pe care-l credeam uitat, zămislit din hățișuri, spaime și lumini. În clipele acelea aparținui altei vîrste, pe care aș fi vrut-o adusă din nou la suprafață, În bătaia serii de-atunci, În dulcea nehotărîre dintre da și nu, dar nu Îndrăznii. Privirea-mi stătea pe umerii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
oprit respirația. Cel mai mare scriitor român în viață ajunsese chiar lângă noi, se pregătea să-și ia paltonul. Cu-o mișcare expertă, Mihnea i-a tras sacul pe cap. V. Două secunde Derapajul nu mai putea fi controlat. Un hățiș de situații neprevăzute invadase planurile mele exacte: acum, suprapunerea arăta monstruos, din combinația de clipe trăite și imaginate se ivise un ins apatic, derutat, în pijama și saboți. Îl întâlneai în fiecare dimineață la geam, după perdea, urmărind același dreptunghi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
statele. O ultimă constatare, menită să puncteze epilogal acest capitol introductiv. În pofida respectării practicii devoalante a prezentării sinopsisului, care dezvăluie din capul locului tainele teoretico-metodologice ale lucrării de față, păstrăm speranța că cititorul care se va încumeta să pătrundă în hățișul textual care se întinde înaintea lui va fi răsplătit pentru efortul său. Alte surprize conceptuale îndosite în paginile volumului stau a fi descoperite. * * * Același imperativ moral al aducerii aminte apasă și asupra autorului cărții de față. Asumându-mi această calitate
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]