1,117 matches
-
pietrei, pentru sculptorița Simina, se conturează ca un tărâm izbăvitor. Însă e o izbăvire părelnică, de fapt, sorgintea unei damnațiuni fără apel. Dacă nu se pot „vindeca” de singurătate, acestor bărbați și acestor femei cu intimitatea confiscată nu le este hărăzită nici mângâierea unei „singurătăți în doi”. Încercarea lui Damian de a se smulge prin iubire din sinele îngrădit, din cercul infernal în care e înlănțuit fiind sortită eșecului, tristețea se transformă în disperare, iar disperarea urcă spre paroxism. O crâncenă
OMESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288533_a_289862]
-
naționale și mai ales cu accentuarea cerințelor privind calitatea programelor și gradelor universitare. 5.4. Piața învățământului superior Universitățile de astăzi sunt tentate de chemările pieței pentru a urma un alt curs decât cel pe care istoria i l-a hărăzit cu multe secole în urmă. Unele universități clasice, de fapt multe dintre ele, au părăsit deja traiectoria consacrată de tradiția academică, iar cele mai recent înființate funcționează în așa fel încât să fie diferite de modelul pe care vremurile înaintașilor
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
de a scrie - într-un ambient perfect confortabil - istoria suferinței. Pentru a mărturisi, a memora și a scrie trecutul avem nevoie de timp. Când un popor este defraudat de acest drept inalienabil, prețios ca aerul pentru memoria unei comunități, cei hărăziți cu talanți și mai ales grațiați de istorie au datoria de a scrie istoria acestor oameni fără timp și, deci, lipsiți de libertate. Cei care trăiesc în universul prosperității, aparținând probabil celei mai bine hrănite, spălate și îngrijite spețe din
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
departe de malul mării, se află un templu, ale cărui grinzi și cosoroabe sînt făcute din oase de balenă, căci balene moarte, de dimensiuni monstruoase, eșuează adesea la acel țărm. Oamenii de rînd își închipuie că, în virtutea unei puteri tainice hărăzite de Dumnezeu templului aceluia, nici o balenă nu poate trece prin fața lui fără a muri de îndată. Adevărul este, însă, că, de o parte și de alta a templului se întind în mare, pe o lungime de vreo două mile - niște
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
tîrau pe fața sărmanului Queequeg, în clipa cînd zăcea nemișcat în hamacul lui, iar marea părea ea însăși să-l legene blînd, purtîndu-l pe ultimul său drum și ridicîndu-l din ce în ce mai sus, pe undele ei nevăzute, spre paradisul ce-i era hărăzit. Toți membrii echipajului îl socoteau pierdut; cît despre Queequeg, ceea ce credea el însuși despre soarta lui, ieși la iveală în chip ciudat într-o rugăminte pe care ne-o făcu. într-o zi, în lumina cenușie a zorilor, îl chemă
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
Ahab, adresîndu-se oamenilor cocoțați de jur-împrejur. Ă Am văzut-o aproape în aceeași clipă cu dumneavoastră, domnule căpitan și am și strigat, zise Tashtego. Ă Nu în aceeași clipă, nu în aceeași, nu! Dublonul îmi aparține, soarta mi l-a hărăzit mie, numai mie! Nici unul din voi n-a putut vedea Balena Albă înaintea mea. Uite-i jetul, uite-i jetul! Uite-l acolo, acolo! exclamă Ahab, cu un glas prelung, modulat parcă după jeturile balenei. Ă Se pregătește să plonjeze
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
-i convingerea dintotdeauna că existența ce i-a fost dat s-o ducă e pecetluită de semnul neîmplinirii. În acest ingrat scenariu, jurnalul pe care Arșavir, fratele afectuos și săritor la nevoie, l-a salvat de flăcările cărora autoarea îl hărăzise, înseamnă, într-un plan simbolic, o luminoasă revanșă. Dacă în viață A., cum singură mereu repetă, a ratat mai totul, scrisul o plasează sub o stea în fine norocoasă, impunând în prim-planul literaturii noastre de confesiuni un condei scânteietor
ACTERIAN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285157_a_286486]
-
silniciile sale e Încă obsedantă și În ea poeții vor turna culorile cele mai Întunecate. În amplul său poem Nicolae Tăutu și-a propus să scrie În versuri cronica unui sat de munte obscur, „fără monografie”. Regimurile trecute i-ai hărăzit toate nenorocirile: «Stat de argați, cucuiați În munte, moartea-l găsea și fără de punte, poate mai hidoasă, mai neagră, scorojită toată de pelagră». Dan Deșliu Își aduce și el aminte. De «boema» de altădată: viața fără axă și fără țel
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
Rubrica Marginalii nu găsește nici un cuvânt mai mult de spus tovarășului Ion Dumitrescu. Nici să-i arate În ce constau «stângăciile» despre care vorbește, nici să-I Îndrume concret cu folos. Tovarășului N. Negrune, tânăr Începător din Buzău, Marginaliile Îi hărăzesc aceeași soartă. I se reproduce un mic fragment din poezia Păsările negre, dar În afară de o aluzie la «pastișă», articolul nu vorbește decât despre «simboluri folosite cu multă pregnanță». (Ă). De-a dreptul formalistă și lipsită de sens apare aprecierea asupra
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
trebuie să apară orice vrea să treacă drept adevăr... Critica nu distruge nimic mare și frumos, ci, ca un prinț drept, ea dispune de toate lucrurile cât mai bine cu putință, pentru a le menține la locul ce le este hărăzit.10 Cu totul altfel va fi orientat interesul pentru filosofia lui Kant la profesorul Maiorescu, colegul mai tânăr al lui Zalomit la Universitatea din București, din 1884, când el preia Cursul de filosofie contimporană, pe care îl va preda până în
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
căruia poetul aspiră veșnic să evadeze, chiar dacă evadarea se oprește neabătut în moarte; căci moartea nu înseamnă pierdere, ci recuperare; convingerea că „Totul începe din nou” - cum se intitulează de altfel un ciclu de poeme datând din 1956 - transformă întunericul hărăzit în așteptare pentru o altă rodnică naștere. Poezia scrisă în spaniolă de B., mai ales cea din Poemas patéticos - după cum remarca Virgil Ierunca în 1949 - dă la iveală și o altă dimensiune lirică, aproape deloc vizibilă în versurile românești: cea
BUSUIOCEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285964_a_287293]
-
mai puțin riguros și mai tolerant, cât și catolicismul ori reformismul care în formele răspândite au permis prelungirea gândirii apusene până în această parte a continentului. Banatul, de pildă, l-am văzut deseori ca o placă turnată, așa cum istoria l-a hărăzit, ca o arie de interferențe spirituale între români - șvabi - sârbi - maghiari - evrei - slovaci - turci - bulgari - țigani, aducând cu sine o imagine sui-generis a zonei de tranziție între Europa Occidentală și Europa Orientală. Epoca extrem de complexă, contradicțiile nemaiântâlnite până atunci sunt
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
binevoim a hotărî cu milostivire scutirile de față, trecute în rândurile de mai jos, tuturora din neamul evreesc, care cu îndurata noastră încuviințare voiesc să se așeze în țara noastră a Transilvaniei; am hotărât [ca acele scutiri] să le fie hărăzite cu milostivire și îngăduință și respectate de toți locuitorii țării noastre” Pentru cine a avut curiozitatea să urmărească biografia intelectuală a voievodului, gestul nu pare a fi surprinzător. De altfel, în anii aceia au loc câteva importante victorii ale inteligenței
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
În funcție de maturitatea credinței lor. Martiriul devine, dintr-o asemenea viziune, adevărata hrană spirituală pentru un adevărat credincios, trecut de vârsta credinței infantile. Interpretarea origeniană se sprijină pe cei trei termeni-cheie: primește, chin și speranță. Martirul primește hrana ce-i este hărăzită, altfel spus, chinul, având mereu În suflet speranța mântuirii. Cu totul alt sens are „bâlbâiala” din TM. Deschizând Biblia românească, cititorul se va Întreba mirat: despre ce anume „delirează” Origen În Exortație la martiriu? Alt caz de notorietate! În Geneza
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
gurii i-a înviat jăraticul. Chipul băiatului se lumina drăcește, plutind în întuneric ca un felinar. Până și plictiseala prânzului Neculai o suporta în altfel decât noi : mânca hâlpav și nu se sătura nicicând. Pesemne porțiile pe care i le hărăzea bunica nu erau pe măsura lui. Noi, în schimb, numai cu multe sclifoseli izbuteam să isprăvim corvoada asta. Marea patimă a lui Neculai era însă goana după câinii hoinari. îndată ce zărea vreunul, scăpa din mâini coarba fântânii iar ciutura pornea
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
fiecăruia de a fi sănătos, în curiozitatea de a cunoaște ce-ți re zervă viitorul. Surâde cu tristețe. Ca și cum, chiar și când ești avertizat, poți să te ferești de prostie, dacă n-ai minte în cap sau dacă așa a hărăzit destinul. Într-un fel, chiar teama de magie îi împinge pe cei mai mulți să creadă în puterile ei. Iar reglementarea ori interzicerea unei practici sau a alteia nu face de multe ori decât să le contureze și mai clar în conștiința
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
spătar, dar nu se cuvine să deranjeze lectura începută. Vor aștepta până se termină. Se uită prin sală să vadă cine a venit. Agită ușor mâna către Aemilius Lepidus. Strănepotul lui Augustus, feciorul Marcellei. Om norocos. Soarta nu i-a hărăzit să cunoască pericolele legate de căsătoria cu o prințesă. Fratele mai mare a fost însă ghinionist. S-a însurat cu Iulia Minor și ispășesc acum amândoi nu se știe ce păcate în exil. Se aștepta să-l aibă oaspete și
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Nu voia, chipurile, să fie obligat la manifestări de slugărnicie față de Pompeius Macer, însărcinat de principe cu admi nistrarea tuturor bibliotecilor din imperiu. Nu i-a putut spune în față că face o greșeală colosală, deoarece Macer are puterea să hărăzească orice operă suspectă sau considerată periculoasă, ori pur și simplu al cărei autor îi displace, unei dispariții lente, dar certe. E de ajuns să ceară ca lucrarea să fie închisă într-un dulap și nimeni să nu-și mai amintească
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
e decât un copil crescut în puf, obosit de prea mult belșug. Oftează din greu. Deh! Feciorul lui taică-său. Dă din cap încruntat. N-are de ce să-și piardă timpul cu țâncul ăsta. Rolul pe care i l-a hărăzit soarta e altul. Menirea lui e să stârpească inovațiile nefaste introduse de Octavianus și să redea Senatului și poporului roman splendoarea lor de odinioară. Dacă Drusus o vrea să-l urmeze, bine. De nu, va pieri în vâl toarea evenimentelor
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
va înceta niciodată să-i apar țină. Pieptul i se umflă, respirația redevine precipitată. Știe bine că are spiritul și talentul să reușească. Își lasă brațul drept inert în jos, să se bălăbănească în voie. Dacă nu i-a fost hărăzit să și trăiască viața în desfătare, alături de femeia pe care nu va înceta niciodată să o dorească, atunci - cel puțin - să se ridice prin strădanie în propriii săi ochi la prețuirea pe care i-o vor da și ceilalți, dacă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
în sus. Livilla chiuie de bucurie. Nu s-a născut încă bărbatul care să merite o asemenea comoară, îi trece tatălui prin minte în timp ce coboară scările cu ea în brațe. Se rușinează imediat. Ce gând prostesc! Doar n-o s-o hărăzească Vestei. Îi dă drumul ușurel și spune cu convingere: — Cei ce uită de credință se scufundă cu iuțeală în mocirla păcatelor și greșelilor. Pomponia întărește: — De aceea, pe lângă zeii poporului nostru, trebuie să-i ado răm în fiecare zi pe
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
vă aduc prinos. Sclava de lângă ea îi înmânează o lumânare aprinsă. — Tu, Candelifera, veghează asupra copilașului din trupul meu. Îngenunchează: — Iar voi, cele două Carmentes, aveți grijă ca pruncul meu să se nască cu capul, nu cu picioarele, înainte. Prorsa, hărăzește-mi o naștere ușoară, și tu, Postverta, întoarce-te cu spatele, ca să nu am parte de una grea și primejdioasă. Libația s-a încheiat. Iulius Herodes simte cum îl smucește cineva de togă. Întoarce capul, intrigat. Antonia îl prinde afectuos
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
lui tânărul roman. Auzi colo! Ce-or fi statornicit tocmai ziua asta, când zeul la care se închină ei e plăsmuit numai cu mintea? Nu cifrele i-au călăuzit, ci, puturoși fiind, le place să nu facă nimic, așa că au hărăzit trândăviei a șaptea zi și anul al șaptelea. Pe nesimțite, înverșunarea din el devine tristețe. Și Mariamne respecta sabatul, de parcă ar fi fost cine știe ce aniversare divină, și se lăsa cuprinsă de o nepăsare prostească. Degeaba îi scutura mâna moartă, îi
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
la fostul consiliu comunal, jurnaliștii tulceni apreciau că "de cinci ani aproape fostul consiliu comunal, cu Sotirescu și Peiuff în frunte, a condus destinele orașului. Să închidem ochii și să ne întrebăm care sunt îmbunătățirile pe care ni le-a hărăzit nouă orășenilor? Ce pavaje s-au făcut? Ce clădiri publice s-au ridicat?"1737. Deoarece "răspunsul la atâtea întrebări este nimic, nimic și iar nimic", jurnaliștii se considerau îndreptățiți să facă apel la "raportul primului ministru Lascăr Catargiu către M.
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
împădurire cu brațele și cu vitele, s-au cheltuit mii de zile și o sumă de bani pentru lucrări și semințe (...) n-avem nici un hectar de plantație comunală"1759. Mai mult decât atât, "și pădurile comunale existente, ce legiuitorul a hărăzit satelor, (...) s-au pierdut demult din lipsă (...) de orice pază și conservare"1760. În privința sistemului judiciar din Dobrogea se făcea constatarea că "avem judecătorii comunale, dar ele nu funcționează pe nicăieri, iar judecătoriile de pace, cum sunt organizate și depărtate
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]