1,450 matches
-
rază de speranță: „Dar atunci, / Pe Mările Sudului, / Corabia Speranței / Va râde / În furtunile târzii.” Aproape în toate poeziile sale, domnul Constantin Geantă, exprimă în imagini zbuciumul din sufletul omului, deznădejdea, disperarea, tristețea : „Pe-o stâncă / Aripile-ntinse / Și-un hău în spate. / Pribegie...” În „Perlele uitării” temele abundă de la mitologie la iubire, de la depresie la speranță. Nu scapă de condeiul autorului nici regimul de curând apus, dar care încă mai are ideologi în actuala societate: „Mâine, / Când se va pune
DRAMA POETULUI ÎN „PERLELE UITĂRII” de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1488 din 27 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/359048_a_360377]
-
în reamintire, Fir de praf căzut în infinit ; Sunt atât de mic în poarta vremii... Călator în avatar stelar, Când se strâng alene în vecernii Clipele să moară-n secundar ; Ne unesc poverile-n litanii, Înălțăm o rugă stinsă-n hăuri, Aruncați prin poartă înspre anii Crucilor înalte pân' la nouri ; Fără să-nțelegem rostul lumii, O străbatem orfic strop cu strop, Suntem pașnic sfinții ori nebunii Ce mai cred în miticul Potop ; Când latente aripi urcă-n vise Umbra ce
POEME ALESE de ALENSIS DE NOBILIS în ediţia nr. 761 din 30 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359357_a_360686]
-
te dezbracă ce corp tăiat din linii dulci cu apetituri de madonă ce marmură cioplită-n forme de un sălbatec rafael ce vise sumbre mă-mpresoară în evantai de liniști grele se rupe trupul de armură și-n gol de hăuri se destramă... joi, 6 martie 2014 parcă ieri... parcă ieri fumega seara prin aburii pământului parcă ieri cădeau frunzele-n lanțuri răpite de lună parcă ieri a venit la mine donquijotte-n armuri de oțel și mă invita să dărâmăm morile
ÎNCAMERA CU AMINTIRI ŞI PARCĂ IERI... de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1161 din 06 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360284_a_361613]
-
nu cumva să-i scape. Biata femeie, îngrozită pe dată, rămase cu mâna blocată pe roată și strigă îngrozită la părinți: “Măi, Traian! Fa, Ghenă! Vi se îneacă fata!”. Când fetiței îi cam dispăruse inspirația, cuvintele-i cam alunecau în hăul din fântâna adâncă de vreo treisprezece metri până la apă și vreo șase de apă, prelingându-se cu forța cu care corpul este atras de pământ și de apă, mătușa Safta întinse, în sfârșit, o mână, scăpându-și adorata din gheara
DIN „LUCEAFĂRUL DE BOTOŞANI” LA 7 OCTOMBRIE 2014 de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1378 din 09 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360207_a_361536]
-
ori veselie. Când unul dintre noi cade-n pădure Sub sceptrul morții, fiare-i dau târcol Cum stă amenințată de-o secure Însăși pădurea, tăiată ades fără ocol. Dar, aci vin îngeri păzitori și îl veghează Să nu-l înghită hăul negru, necuprins Astfel sufletul nu-l părăsește, încă viază Trupul voinic, împovărat de dor nestins. Prin întuneric, în mână doar cu un lămpaș Cei care-L aud pe Dumnezeu, iată-au venit Croindu-și drum cu greu, cu micii pași
URMÂNDU-L PE IISUS de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1126 din 30 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360332_a_361661]
-
semn că și astrul zilei își lua la revedere de la umbra poetului. Studenții Școlii Normale, șase la număr, luară pe umerii lor sicriul și-l duseră lângă groapa săpată proaspăt sub un tei; patru dintre ei îl coborâră ușor în hăul pământului...Maiorescu cu câțiva prieteni aruncară primii bolovani care sunară straniu peste cutia de brad, care-i purta rămășițele pământești. Așa s-a stins cel mai mare geniu al poeziei românești... Ion Ionescu -Bucovu Referință Bibliografică: CEREMONIA DE ÎNMORMÂNTARE A
CEREMONIA DE ÎNMORMÂNTARE A LUI MIHAI EMINESCU de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1626 din 14 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/360494_a_361823]
-
dispăru printre crestele munților. De după o curbă autovehiculul deraie de la traseu și se rostogoli din stâncă în stâncă spre gura uriașă a prăpastiei. Urmă o explozie puternică și din mașinărie rămase doar un foc ce se rostogoli la vale spre hău asemenea unui glob în flăcări. „Imperatorul” fu catapultat în afara autovehiculului, părăsit și neputincios. Forța care-l stăpânise, dispăruse brusc. Cădea liber și aștepta din clipă în clipă să se strivească de vreun pinten stâncos. Dar deodată ceva plescăi în jurul său
XXX. RĂZBUNAREA DIAVOLILOR (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1595 din 14 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/360508_a_361837]
-
Nu pot spune că am dormit. Am conturat atunci zeci de scenarii, dar cel mai simplu mi s-a părut a fi cel al incendiului. Apoi se opri iarăși, înghițind de câteva ori în sec. Avea privirea pironită într-un hău, unde agățase parcă toate aceste imagini. Se lăsase o liniște adâncă. O ușă scârțâi undeva în spatele încăperii. Intrase un individ mic de statură, care ocupă unul din scaunele din stânga sălii. Cineva tuși tare. Sanda continuă: - Am așteptat să adoarmă satul
MĂRTURISIREA de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 394 din 29 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360592_a_361921]
-
pui de dojană îți crește în suflet faci aripi odată cu el, vrei să zbori, ai în față prăpastia. o privești lung, îți simți moi brațele cad pur și simplu pe jos, ești sigur că te-ar părăsi pentru femeia din hău. îți acoperi ochii cu ele, te-ntorci cu spatele, mergi înapoi cât un rac aruncat în apă clocotită. Referință Bibliografică: intri în temnița orbilor / Llelu Nicolae Vălăreanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 390, Anul II, 25 ianuarie 2012. Drepturi
INTRI ÎN TEMNIŢA ORBILOR de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 390 din 25 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360631_a_361960]
-
frică să pictez nori de gheață pe geam, Când roua, zăpada, lacrimă-s toate... Când zarea-i otravă și noxele regi Și pruncu-i ucis pân' să se nască, ( În pântec de mamă ), cum nu înțelegi, Că timpul prezent e-un hău ce se cască, Să-nghită hapsân tot ce suntem Cu rele, cu bune, fără s-aleagă... N-am timp să adorm, să visez, să blestem. E ora trezirii ! Iar zarea întreagă, Așteaptă destinul ce-i sorocim... Cu spaimă pândește Apocalipsa
VERSURI de LUCIA SECOŞANU în ediţia nr. 393 din 28 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360655_a_361984]
-
Ediția nr. 386 din 21 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului Dincolo de toate, este, poate pace! Până-acolo însă, drumul este lung... Nu știu de-oi străpunge zările-mi opace Și-i atâta cale, că n-am pas s-ajung... Creste, hăuri, râuri...Cum să trec de ele? Drumu-i presărat cu poveri și spini... Cu capcane, piedici și cu vorbe grele, Cu ispite, lacrimi, chinuri și minciuni... Dincolo de toate...Pace, armonie! Visul meu și-al tău, de-a găsi iertarea! Doruri plămădite
PĂRERI PERSONALE-VERSURI de LUCIA SECOŞANU în ediţia nr. 386 din 21 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360680_a_362009]
-
o iubire singulară E scufundare în neant de seară Când simple operații de scădere Făceau din zile, ore efemere Iubirea ta minus neiubirea mea... Credeam că Universul s-a sfârșit Când la iubirea ta eu ți-am greșit Și-n hăul ce plesnea sub pas grăbit Vedeam vulcanul stins, înăbușit Iubirea ta minus neiubirea mea... Credem că fără margini am creat Din simultanul unu adunat Tot dorul- Univers spre infinit- O clipă relativă de iubit Iubirea ta plus iubirea mea... De
DIN VOLUMUL ,, CE ENIGMATICĂ EŞTI, FEMEIE .... de GIGI STANCIU în ediţia nr. 227 din 15 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360695_a_362024]
-
văd cu lacrimi în gând... Cu doruri prea multe, cu sete de viață Cu vreri, dar cu vreri ce nu s-au copt încă... Sunt singur și trist, și fără speranță Și noaptea noapte visării, mai rău mă aruncă În hăul regretului și al disperării E noapte, dar totul se vede prea bine Căci visul, ridică cortina uitării Și plin de cruzime, mușcă din mine... Și-s singur, trăit în deșarte speranțe Ce nu am ajuns să le văd împlinite, E
SUNT MESAGERUL TRISTELOR GÂNDIRI de LUCIA SECOŞANU în ediţia nr. 383 din 18 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360686_a_362015]
-
copilul meu, Îți arăta-va calea Spre mine, pururi Dumnezeu, Stâpân pe toate alea... Și liniștea s-a așternut În cerul plin de ceruri... Venise vremea de născut, Cum altul nu-i misterul... Și fătul, disperat, a mai Scâncit din hău de pântec, Parcă spre iad ieșind din rai, Cu grai firav de cântec: - Mai spune-mi, cui voi mulțumi, Cel înger cum se cheamă? - N-ai grijă cum se va numi, Tu îi vei spune „mamă”...! (după o legendă foarte
ÎNGER FĂRĂ NUME de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1277 din 30 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360006_a_361335]
-
se ivește în huietul vremii, în freamătul lumii. vine iar toamna cea policromă, cu romanțe cântate -ngânând, toamna cu dulcea-i aromă și cocori peste zare zburând. toamna ce-ncearcă a ne-ntrista, cu norii grei ce cad dintr-un hău, norocul meu cu primăvara ta și cu surâsul din glasul tău. am liniștea și calmul atice, acum când norii picură-ntruna, privesc orizonturile sălbatice și aștept să vină furtuna. sâmbătă, 11 august 2012 Referință Bibliografică: calm atic / Ion Ionescu Bucovu
CALM ATIC de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 589 din 11 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/360049_a_361378]
-
HAE = HAI coreeană HAMA = JAMA = HA : MĂ în zoque de Rayon și sierra popoluca HÂRE în orokolo (Papua N. Guinee) HÂREI în cham (Vietnam) HÂRO în kerepunu (N. Guinee) HASHI în limba alabama și chickapaw HASI în consuti și mikasuki HĂUL în welsh (celtica în Marea Britanie) HAYT în abhază (Caucaz) HERI în curripago (America de Sud) HEVEL în ciuvașa HI în japoneză HIDOMA în nipode witoto (nat. amer.) HIRU = ÎRA (conghaleză) HONG în dialectul thai din Yunnan HORS = HURS (în slavă veche) HOTTU
SUN IN WORLD LANGUAGES DENUMIRI ALE SOARELUI IN LIMBILE LUMII de ION CÂRSTOIU în ediţia nr. 1348 din 09 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360060_a_361389]
-
De unde vin?/ Încotro mă-ndrept? Care e scopul?”, concluzionând asupra egalității în fața morții. Omul profan, din dorința de a accepta moartea, a transformat-o în rit de trecere și tocmai această Trecere îi induce nesiguranță: „Toți condamnați parcă/ Pășim spre hăul/ În marele necunoscut.” Milenium exprimă apatia, descrie o lume care pare să-și fi pierdut sacralitatea, atingând apogeul atunci când imaginea Sacrului, Divinului este redusă la aceeași condiție finită ca cea a omului profan: „Manifestarea Providenței / Cârjă obosită, culcată în mormânt
VOLUMUL ANTOLOGIC VADE MECUM (VINO CU MINE)! de LUMINIŢA CRISTINA PETCU în ediţia nr. 589 din 11 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/360044_a_361373]
-
-mi întinzi spre sărutare Un foc aprinzi în mine, ce arde tot mai tare. Și mi te dai întreagă și fără să gândești, Tu-mi pui în brațe comorile-ți cerești, Tu râzi și râsul tău mi te aruncă-n hăuri Și ajung să strâng în brațe din tine doar ecouri. Referință Bibliografică: Iubitei,poem de dragoste / Valeria Iacob Tamaș : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 226, Anul I, 14 august 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Valeria Iacob Tamaș : Toate
IUBITEI,POEM DE DRAGOSTE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 226 din 14 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360112_a_361441]
-
de putere, Nu contează ce suflete călcăm. Contează doar să adunăm avere, Uitând că "dincolo", nimic nu luăm! Zidim biserici cu-ngâmfare Și-n loc să ne rugăm, ne lăudăm, Credința mea, decât a ta-i mai mare! Și-n hăul necredinței ne afundăm. Ce ne-o-nvățat străbunii am uitat, Vindem țara pentr-un ban în pungă, Nu ne pasă că-n urmă ce-am lăsat Copiilor, prea mult n-o să le-ajungă. Ne mint mai marii că trăim bine
TREZEŞTE-TE ROMÂNE! de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1378 din 09 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360204_a_361533]
-
arată plăcerea ușor de obținut, Fericirea hâdă ce nimenea n-a vrut... Ooo, ce dulce-i chinul feței iubirii, Curățirea ce duce în fața nemuririi!! Dar, și odorul își are veșnic iadul său, Poți să-l guști de’atingi al fundului hău! Referință Bibliografică: odorul își are iadul său... / Valerian Mihoc : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1593, Anul V, 12 mai 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Valerian Mihoc : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă
ODORUL ÎŞI ARE IADUL SĂU... de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1593 din 12 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/359804_a_361133]
-
toaripi din Papua Nouă Guinee. Și sula se compară cu soarele sol, în lat. ar fi subula care se vede că e saule cu u > b că în sabie, în engleză sula se zice awl apropiat de noi de kimric hăul „soarele“. Tc. mizrak „sulița“ ~ georg. mze „soare“, iar [girit] ~ niger-congo giră „soare“. Părul, țărușul au fost printre primele arme. Lat. avea surus (!) față de soarele sur, dar și palus cf. Apolo, Apol- (și în engl.) ungurii au karo, acuz. karot comparabil
FAMILIA SEMANTICĂ de ION CÂRSTOIU în ediţia nr. 1593 din 12 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/359836_a_361165]
-
amintire Și eu voi fi pe gânduri dus, Să nu te întristezi, iubire, Tu ești lumina zveltă, ce-adesea m-a sedus. De nu-ți răspund la șoapta ta neclară, Când iarba fără vrere se-nfioară, Să nu te-ascunzi în hăuri, fericire, O! inima-mi rănită, n-ar mai putea să-ndure! De vei veni cântând în amintire Și eu voi fi pribeag în nopți de dor, Deschide-ți inima, neprețuita mea lumină, Supus te voi primi, îngenuncheat, mereu curtenitor... 19
TU EŞTI LUMINA ZVELTĂ... de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1121 din 25 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359906_a_361235]
-
ispită Să deslușească ce îndură fl ămândul Adierile de vânt tulbură cerul Înfrățit cu tăcerea de smoală Deseori într-o clipă fatală Pervers, restriștea devorează misterul Adieri de vânt mângâie ochii închiși Cu razele din negrele găuri Țipă din neștiutele hăuri Dureri și speranțe ale celor proscriși Adieri de vânt mângâie gândul năuc Ce-și urmează temerar destinul Blestemat să înghită veninul Recoltat insistent pentru puiul de cuc PRIBEAG Pribeag al timpului răpus Periplul tău către apus Prin fum și lavă
POEME NEWYORKEZE (2) de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1115 din 19 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359922_a_361251]
-
Gențianne; respira din ce în ce mai greu. Mărul din mâna sa căpătă dimensiuni înfricoșătoare și se transformă într-un monstru cu o gură imensă care se repezi spre ochii ei.Întunericul puse stăpânire pe mintea ei și se prăbuși , a câta oară, în hăul hulpav, înghițindu-i amintirile. -Doamnă, treziți-vă! Ce s-a întâmplat? Ia, să-mi spuneți cu lux de amănunte ce ați simțit, de ce ați leșinat? Pe un scaun strâmb, care scârțâia din toate încheieturile, un bărbat la vreo 60 de
FRAGMENT DE ROMAN de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 256 din 13 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359642_a_360971]
-
se urcară pe aripile Vulturului. Acesta zbură în sus, cu viteza unui reactor, încât cei doi nici n-apucară să vadă cum trecură prin Țara Norilor, numai ceață și beznă, iar la unele răscruci, fulgere și tunete. Trecură prin niște hăuri în care norii se învârteau într-un vârtej și era cât pe ce să-l răstoarne pe Vultur. Apoi ajunseră pe alte cărări peste care zburau nori albi zdrențuiți, biciuiți de vânturi urlătoare. Vulturul zbura săgeată deasupra lor și abia
MĂRŢIŞOR-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1477 din 16 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/359703_a_361032]