5,257 matches
-
De cesălat armăsarul duceam eu dorul?...Doamne iartă-mă, că fac păcate. Azi îi zi de post și eu vorbesc vrute și nevrute. Da’ mare-i Dumnezeu și puternic îi dracul...” a sfârșit de povestit focoasa nevastă... Pâcule! Pun rămășag că tu habar nu ai de ce nu putea dormi biata fimeie și o mâncau toate celea - l-a provocat moș Dumitru. Doar n-o îmbătrânit degeaba - i-a luat apărarea Ion Cotman, din colțul lui. Moș Dumitru a privit în jur vulpește. Toți
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
degete spre Didier. Semnul nu înseamnă „Prezent“ - cine ar putea crede că Roman lipsește duminică seara de la crâșmă? -, ci „O vodcă dublă“! Se pare că Lionel tocmai a terminat să-i povestească lui Kiril incidentul de dimineață, cu racheții moldoveni. Habar n-ai ce bine vorbește Roman rusește. Pentru un polonez. — Moldovenii nu știu de frică decât în limba rusă, explică, modest, Roman. — Ce mare lucru: și noi, în Bulgaria, am învățat obligatoriu rusa la școală, minimalizează Kiril prestația lui Roman
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
bun potasiu se găsește în cenușă. Iar cel mai mare conținut de potasiu îl are cenușa umană. Dacă aveți o sursă... — Sunteți sigură? Mi-a spus Fatima, de la băcănie. O știți, nu? Cum să nu? zice Lionel fără să aibă habar nici de Fatima, nici de băcănie. — Fatima avea un smochin care se usca văzând cu ochii. Și, dintr-odată, a dat norocul peste ea: acum patru ani, i-a murit soacra. A ars-o la crematoriu și a pus cenușa
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
cumpărarea unui caiet corespunzător. Se duce glonț la raionul de papetărie și i se adresează unei vânzătoare prietenoase: — Domnișoară, aș dori să cumpăr un caiet. Ce fel de caiet? întreabă întemeiat domnișoara, ținând cont de oferta diversificată expusă în rafturi. — Habar n-am, răspunde sincer Lionel. — La ce vă trebuie? încearcă fata să-l ajute. — Vreau să-mi scriu memoriile. — Sunteți scriitor? cade pe spate vânzătoarea, dar se sprijină cu umerii de un raft. Până acum, nu. Fata îl privește cu
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
de viața de noapte și de night club, părerile sunt Împărțite... am crescut Într-un mediu ferit de astfel de lucruri și totuși destinul m-a aruncat În acest mediu nu tocmai plăcut. Totul a Început acum aproximativ 3 ani... Habar nu aveam de night club uri și cu atât mai puțin cum arată un astfel de loc. Printr-o conjunctură am ajuns să lucrez În acest mediu... Viața de noapte nu e tocmai potrivită pentru o adolescentă... Cred că la
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
tăi, deși te strecori bine, nevăzut, până în acest luminiș, dai piept în piept cu hanuman, regele maimuțelor cu gât roșu nancy ma, nu ai cum să pregătești nici o strategie surprinzătoare, nimerești, deci, în miezul oștirilor dușmanilor tăi fără să ai habar, te întrebi dacă hanuman știe cine ești, dacă înfățișarea ta îi spune ceva deosebit, te gândești că, oricum, apariția ta dintr-odată, cu mersul pe furiș, în cuibarul lui, nu este de bun augur pentru ce impresie își va face
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
învârtit eu daraveli și altădată; drept acolo ne oprim, și-aici ți-a fi capătul! (merge la tejgheaua care închide, de-a latul intrarea în prăvălie. Bate în scândură) Ei, jupân Marcule, acasă ești? Iaca-ți fug mușteriii și dumneata habar n-ai! MARCU (din interior, vine la tejghea): Cine bate și cine strigă? Care mușterii, mă rog? DĂNILĂ: Ziua bună, jupâne, eu îs. MARCU: Să fii dumneata sănătos, Dănilă. Da' de ce bați și de ce strigi? DĂNILĂ: Păi, treceam și eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
fac 7... MICUL PRINȚ: Trei milioane de ce? AFACERISTUL: Ascultă, domnule... cine-i fi! În 54 de ani de când am cumpărat planeta asta n-am fost deranjat decât în trei rânduri. Prima oară acum 22 de ani, când mi-a venit, habar n-am de unde, un cărăbuș. Făcea un zgomot îngrozitor și am greșit de patru ori un calcul. A doua oară, acum 11 ani, m-a deranjat destul un genunchi înțepenit. Eu nu fac mișcare. N-am timp de hoinăreală, sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
de sâmbătă, am făcut o hărmălaie incredibilă că vreau neapărat să văd aceeași „Gală a desenului animat“. Se apropia ora prânzului. Probabil la vârsta de atunci, io, o cantitate neglijabilă, nu prea știam cât e ceasul, dacă mă întreba cineva habar n-aveam să-i spun că e fără douăzeci sau ceva semănător, bâguiam doar că limba mare e la 4 și cea mică la 6 să zicem, după care, cu puțin efort, respectivul putea deduce cam pe ce timp se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
nu l-oi cunoaște pe om și, nu face să-l întreb pe cine caută. Cât ai clipi, Costăchel a ajuns la poartă. Bine ați venit, domnule inginer! Intrați! Bine te-am găsit, dragul meu. Să știți că nașii mei habar n-au cine le vine în vizită. Tocmai acum râdeam de nedumerirea lor. La dânșii, însă, oricine intră le devine prieten din prima clipă. O să vă simțiți foarte bine. Au intrat în casă. Cei doi bătrâni i-au ieșit înainte
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
ales de obște și nu l-a numit nimeni - s-a îmbățoșat Petrache. Uite la el ce clanță are! s-a întors Vrăbioi cu râs ironic către Catârcă, care îl privea admirativ... „Se întâmplă ceva în țara asta și noi habar n avem” a gândit Petrache. Eu atâta am avut să ți spun. Mâine seară, primăria să fie goală. Adică fără primar și clica lui, am vrut să zic... Spunând acestea, Vrăbioi și Catârcă au făcut stânga-mprejur și au ieșit
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
legionarii au asasinat oameni de seamă... Dacă ascultai zece săteni, aveai zece feluri de povești despre același eveniment... Măi Petrache! Dacă stăm așa ca huhurezii, ne trezim că într-o zi țara asta nu mai este a noastră și noi habar nu avem... Tu nu auzi ce tot spune lumea? Treaba nu-i bună. Nu-i bună deloc, Petrache. Și ce-i de făcut, Costache? Tu ai dreptate, nu zic ba, dar ce putem face ca să aflăm adevărul, asta nu ți-
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
nu se gândesc nicidecum la moarte, ori la alte lucruri cu adevărat serioase. Foarte mulți dintre ei nici măcar nu au deloc o percepție, întradevăr, reală asupra realității lor înconjurătoare, încât parcă îți vine să spui despre dânșii că nu au habar pe ce lume trăiesc. Fac necontenit tot felul de prostii și de imprudențe nebunești, dar consideră că se comportă perfect firesc, și de nimic altceva nu le mai pasă. Am petrecut, astfel, mult timp (poate prea mult, dar nu mai
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
și amenințau porțile lumii civilizate, ei galopau, Îmbărăcați cu piei de animale, prin stepele „dinaintea gândirii”. Azi, neobarbarii umblă, În limuzini elegante, Îmbrăcați În costume provenite de la cele mai bune case de modă, pe autăstrăzile „post-gândirii”. Ce-i de făcut? Habar n-am. Știu, doar, că În cutia Pandorei a fost Închisă și speranța. De nu cumva grecii ne-au mințit. Deci, În principiu, n-ar trebui să fiu pesimist. Dimpotrivă, s-ar cuveni să cred că, la un moment dat
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
care copilul adormi. Medicul îi spuse soțului că micuțul răcise așa de tare, încât organismul lui nu putea suporta durerea ce o avea. Îl întrebă unde răcise copilul așa de tare. Ce putea să-i răspundă? Nu avea nici el habar de unde și cum. Ne liniștisem și ne culcasem pentru a ne odihni, căci până se făcea de ziuă mai era puțin. Dimineața, ne-am trezit și cât eu pregăteam micul dejun, soțul ieșise să dea mâncare la păsări, capre și
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
gândea în sinea lui: oare Ilie a dat mândrețea asta de mânz cui trebuia? Mă uit la tata și mă întreb dacă cei care militează pentru drepturile omului pot recrea povestea bunicului. Era un om fără școală și nu avea habar de drepturile minorităților. 16 noiembrie 2009, Sydney,ora 14.00 Văd oameni zgribulind pe marginea bazinului, unii îmi fac semne disperate, de abia acum văd cât de tare s-a înnourat. Apa oceanului e caldă ca o mătase, mai fac
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
În ouțe (Dumnezeule, cât m-au durut și cum mi s-au mai Învinețit!) de la Gică Buzatul, un individ din clasa Umflei, corpolent și cât se poate de Înfricoșător, care Începuse să o protejeze necondiționat pe Otilia (cred că fata habar nu avea) și căruia i se păruse Într-o zi că Întârziasem prea mult uitându-mă “după blondă”, ba chiar, spunea el, ”o dezbrăcasem din priviri”. Deși mă durea Îngrozitor Între picioare (am și sângerat!), adevărata hemoragie se producea În
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
mare de flori albe, din plastic. Iar tata o ține protector de umăr, cu intenția de a da imaginii un aer de siguranță. Ce fericiți și ce frumoși sunt!” - a spus tanti Despina odată. Ce proastă și tanti Despina asta. Habar nu are că și-n poza aceea mama se forța să zâmbească (știu de la ea). Tata Îi spusese ”vaco” pentru că era un tip foarte gelos și pentru că o găsise râzând cu Marin Mitică, un prieten de-al său, care-i
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
oarbă“, roman scris la Paris, în Franța! Îi plac evadările (uneori săptămâni întregi) și respinge gloria. Prietenii îi smulg manuscrisele din mână și așteaptă cu înfrigurare și cu mari emoții tipărirea lor. De multe ori, nici scriitorul însuși n-are habar de apariția, în librării, a cărților sale... Pe 2 noiembrie 1950 e din nou la Paris. Va fi pentru ultima oară. Îl năpădesc amintiri și afecțiuni vechi. Sensurile existenței se obscurizează. Autonomia operei ucide autorul. Nu mai e nimic de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
Dacă aș lovi cu degetul mortarul pietrei din curte și l-aș întreba: „Ești stabil și solid?“, nu știu dacă ar trebui să-l cred, în caz că răspunsul lui ar fi afirmativ. Sunt oare o ființă autonomă și dotată cu individualitate? Habar n-am. Tocmai m-am privit în oglindă. Nu m-am recunoscut. Nu, acest eu anterior a murit, s-a descompus. Și totuși nimic nu ne separă. Trebuie să-mi spun povestea. Dar de unde să încep? Viața toată e de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
În epo ca pornocrată, cine mai are timp de paseisme culturale?!... Un amic psiholog Îmi spune că, după părerea lui, românul suferă de prestigită. Românul paranoic, zic eu; ori cel inferior. Omul echilibrat e conștient că , % 96 din populația globului habar n-are cine este el. Deci, lucid vorbind, n-are de ce să se bată cu pumnul În piept. Spirituală, cred eu, remarca lui J.M.Domenach, despre Atrizi :” La ei, catastrofa se moștenește, precum o bijuterie de familie!”. Cam așa... CÎnd
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
probleme. De altfel, În prefață ni se spune că nici opul de față nu este vindicativ 102 :”cuminte, el se mulțumește să consemneze niște mărturii, revelatoare prin simpla lor prezență”. Dar cartea napocană mai este utilă, fiindcă tinerii noștri colegi habar n-au cu ce se mănîncă ...vizionarea cu comisie ideologică, spre exemplu, a unui text scris de D.R.Popescu - membru-n stafful Puterii de-atunci. Ea adastă asupra piesei Mormântul călărețului avar, spre alt exemplu, Încercînd să descopere cauzele interzicerii
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
cumetrie, un botez, un tăiat de moț, o chestie serioasă, vezi bine. Așa că te zorește să-l ajuți și să-i dai sculele la mână. Observă că ești cam mocăit și că profesor, profesor, da' nu prea vezi meserie și habar n-ai să deosebești o cheie de șai'șpe de una de douăzeci vai de capu' tău. Când ajunge pe la jumătate cu lucrarea, își dă seama că betonul e prea gros. N-ai o rotopercutantă? Nu!? N-ai și tu
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
dracu, Doamne, iartă-mă!" Îl ridică cu grijă, cercetându-l: Nu s-a spart, nu nimic", constată clipind din gene ceva mai ușurată. "Nu s-a spart, nu s-a spart, da' o mai merzea?" Dă un' să știu io? Habar n-am nici cum să dă drumu' la parascovenia asta. Tu te pricepi?" "Mă prisep io seva, seva. Da' fi-miu are calculator d-ăla normalu', nu d-ăsta, portabil. Tre' să fie un buton pă undeva..." "Un buton? Văd
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
Da' scosese pă mulți din necazuri, nu mai fă tu caterinci d-astea proaste, fraiere!" Dădu din cap a pagubă, luând termosul și îndesându-l în geanta ei voluminoasă: "Da' acu', dăgeaba. Cred că a băut-o dom' profesor și habar n-a avut. Uf! Ce mi-am uitat dă ea vineri". Îndreaptă un deget acuzator către el: "Și tot dân cauza ta, da!" "Cum dân cauza mea?" "A! Te faci că nu mai ții minte, nu?" "Să mor, dă mă
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]