2,077 matches
-
în baza H.C.L. nr. 21/2008"; - la poziția nr. 231, coloana nr. 2 va avea următorul cuprins: "strada către Pop Marcela", iar coloana nr. 3 va avea următorul cuprins: "Cu o lungime de 0,060 km, de la Str. Haiducilor până la Haiduc Ioan", iar coloana nr. 6 va avea următorul cuprins: "Domeniul public comunal, în baza H.C.L. nr. 21/2008"; - la poziția nr. 246, coloana nr. 3 va avea următorul cuprins: "Cu o lungime de 1,060 km, de la Str. Contabilului până la
EUR-Lex () [Corola-website/Law/232126_a_233455]
-
a refăcut la restaurare, cea existentă fiind datata la sfarsitul sec. 19. Din legendele locului sunt de menționat cele legate de haiducii celebri că Iancu Jianu, Ursanu și alții chiar din sat că cel numit Vulpeanu, după cum spunea Constantin Curteanu, haiduci care străbăteau pădurile ce înconjoară satul și care păduri sunt și acum încă sălbatice. De fapt viața satului s-a schimbat radical abia după anul 1970, până atunci fiind o lume patriarhala parcă încremenita în timp. Satul apare menționat în
Cireșu, Vâlcea () [Corola-website/Science/302002_a_303331]
-
rămasă doar cu două capete, fuge pe valea Cernei către Dunăre. Oamenii, pentru a-i mulțumi, au cioplit aici în munte, o imensă statuie care astazi poartă numele de "bustul lui Hercule". În folclor Iovan Iorgovan a fost și un haiduc vestit și un vânător iscusit care a trăit probabil înainte de secolul al XVIII-lea, cel mai probabil în a doua jumătate a secolului al XVII-lea. Aproape toate peșterile importante din zona Munților Mehedinți și culoarul montan al Cernei, în
Iovan Iorgovan () [Corola-website/Science/319146_a_320475]
-
iulie 1558, Marea Marmara), domn al Țării Românești (15 noiembrie 1552 - cca. 11 mai 1553). A fost fiul lui Radu de la Afumați și a obținut domnia cu ajutorul Habsburgilor. Pătrunde în Țara Românească prin Banat cu o armată compusă din mercenari (haiduci, de aici și porecla sa) unguri și poloni, precum și din boierii din tabăra antiotomană, refugiați în Transilvania datorită prigoanei inițiate de către Mircea Ciobanul. Lupta cu domnul s-a dat la Mănești (Prahova) pe 15 noiembrie 1552 și s-a încheiat
Radu Ilie () [Corola-website/Science/309766_a_311095]
-
domnul Pătrașcu cel Bun, pe care Mihai Viteazul a avut-o ani buni una din reședințe, având o curte de unde își administra cele 23 de moșii din împrejurimi. În biserica Adormirea Maicii Domnului, ctitorită de familia Jianu, se află înmormântat haiducul Iancu Jianu. Unirea Principatelor la 1859 are lăsate urme și la Caracal. Deputatul Ioan Dumitriu în Divanul Ad-hoc al acelor ani se află înmormântat în Biserica Toți Sfinții, biserică ctitorită la 1818. În această biserică se află Icoana Sfântului Cristofor
Caracal () [Corola-website/Science/296952_a_298281]
-
timpurie, în timp ce mama sa era regentă împreună cu rudele ei germane, a fost afectată de tulburări și războaie care au dus la asasinarea tatălui său. Conflictele ecleziastice au apărut din cauza ambițiosului Arhiepiscop de Lund, Jens Grand, care i-a sprijinit pe haiduci, rudele sale, în ciuda jurământului său de a-l sprijini pe rege. Episcopul Jen a dat o bucată de pământ a bisericii de la Hundehals exilaților, pentru a construi o cetate. Regele nu a putut tolera acest lucru și a ordonat arestarea
Casa de Estridsen () [Corola-website/Science/331281_a_332610]
-
din județul Arad. Pe locul clădirii actuale se găsea în secolul al XVIII-lea castelul familiei nobiliare Forray. Acest castel a fost construit între anii 1650-1680. La 9 iunie 1784 de aici a fost răpit vicecomitele Andras Forray (senior) de către haiducii conduși de Petre Baciu. Șeful administrației comitatului a fost eliberat numai după satisfacerea revendicărilor haiducilor de către însuși împăratul Iosif al II-lea. Nu peste mult timp, la 3 noiembrie 1784 au sosit aici cetele lui Horia, Cloșca și Crișan, cărora
Castelul regal de la Săvârșin () [Corola-website/Science/309536_a_310865]
-
familiei nobiliare Forray. Acest castel a fost construit între anii 1650-1680. La 9 iunie 1784 de aici a fost răpit vicecomitele Andras Forray (senior) de către haiducii conduși de Petre Baciu. Șeful administrației comitatului a fost eliberat numai după satisfacerea revendicărilor haiducilor de către însuși împăratul Iosif al II-lea. Nu peste mult timp, la 3 noiembrie 1784 au sosit aici cetele lui Horia, Cloșca și Crișan, cărora li s-au alăturat iobagii de pe domeniu, care au refuzat să se opună răsculaților. Proprietatea
Castelul regal de la Săvârșin () [Corola-website/Science/309536_a_310865]
-
înalte de 3-4 metri, legate între ele de un drum, care pare dăltuit în stâncă de mână omului. Alte 4 sau 6 peșteri se află mai sus pe Pârâul Runcului. Toponimele precum "căldăruța lui Pintea" sau "Bumbul Podului" evocă numele haiducului Grigore Pintea cunoscut în popor că Pintea Viteazul. Climă este temperat-continentală moderată cu o temperatură medie anuală de 8-10 grade C și o cantitate medie de precipitații de 700mm anual. Rețeaua hidrologica este variată, cu bogate pânze freatice, izvoare, numeroase
Rus, Sălaj () [Corola-website/Science/302058_a_303387]
-
progresul construcției. Până în 1968, s-au construit opt școli generale (din care cinci doar primare), și câteva cămine culturale. Legendele văii Bâscăi Roziliei au fost culese de profesorul Pamfil Georgian și de profesorul Constantin Petricescu. O legendă recentă vorbește despre haiducul Năchită din Varlaam, care a luat calea haiduciei pe la 1871, a răpit-o pe iubita lui, Maria, care însă a murit în decursul evenimentelor; Năchită a fost prins de poteră și a murit (după unele variante, ucis chiar de mama
Comuna Gura Teghii, Buzău () [Corola-website/Science/300819_a_302148]
-
prins de poteră și a murit (după unele variante, ucis chiar de mama sa) sub un păr din grădina unui anume Ion Sterian. O altă baladă haiducească culeasă în mai multe variante în zona comunei este cea a mai vechiului haiduc Gheorghelaș, din vremea lui Tudor Vladimirescu; o altă legendă, cea a Mușelor, explică originea munților din zonă. Conform unei alte legende de dată recentă, regele Carol I a luat în calcul construirea reședinței sale de vară într-o poiană din
Comuna Gura Teghii, Buzău () [Corola-website/Science/300819_a_302148]
-
, nume cu care este cunoscut în balada și în legendă, iar după adevăratul sau nume, Gheorghe Obedean, s’a născut pe la anul 1807 în Satul Nou, pe atunci sub stăpânirea Austriei. Acest fapt reese din declarațiile proprii ale haiducului în fața organelor de anchetă. Părinții lui Stânga au fost Petre Obedean și Stâncă, țărani, desigur săraci, din amintitul sat. Stânga a avut și un frate, pe nume Nicolae, mai în etate decât el cu zece ani. Cei doi frați vor
Stoian Stângã () [Corola-website/Science/324991_a_326320]
-
să aibă o poreclă, pusă în cele mai multe cazuri după vreo însușire mai caracteristică. Iar numele Stoian, deasemeni foarte frecvent până astăzi printre băștinașii din zona Vidinului și a Zaiecearului, i se va fi dat, ne gândim, prin analogie cu numeroși haiduci care au acest nume. O mare cotitură survine în viață Obedenilor, mai cu seamă a fratelui mai tânăr, Gheorghe-Stoian, în anul 1833. În această vreme moare Patru, tatăl. Are loc apoi acțiunea de eliberare din partea Șerbiei a unor fâșii de
Stoian Stângã () [Corola-website/Science/324991_a_326320]
-
membri ai cetei căzuți ulterior în mâinile autorităților. Au fost însă și alții, preum : Zagare și Ali pandurul din Bregova (sat românesc sud-duarean), Dinu din Clujmir (în Oltenia) ș.a. Balada populară vorbește deasemeni, totdeauna, de nucleul cetei alcătuită din patru haiduci, care sunt, ca și în documente: Stânga, fratele său, nepotul său de frate, al patrulea fiind indicat uneori că nepot de frate, alteori că văr primar. Dar numele lor, înfara de acela al lui Stânga, sunt în balada altele și
Stoian Stângã () [Corola-website/Science/324991_a_326320]
-
cea care lovește în exploatatori, sprijină sărăcimea și are de partea sa simpatiile poporului. Una dintre isprăvile cele mai de seamă săvârșite de ceață lui Stânga, descrisă cât se poate de amănunțit în balada, a fost una totdeauna râvnita de haiduci: prădarea masselor din partea stăpânirii otomane. Undeva “mai sus de Bointa”, ceața pândi cu răbdare până ce surprinse haznaua în trecere, adică banii briului de la raia, adunați și trimiși de către “pasă Petco din Grămadă”. Erau mai mulți desagi plini de galbeni. Trupul
Stoian Stângã () [Corola-website/Science/324991_a_326320]
-
haznagiului” strâns legat pe cal, a fost lăsat să fie dus la Vidin, spre încredințarea pasei. Acesta, n’a putut decât să exclame disperat: “ Of, săracă maică-mea, rău ne arse Stângăcuma!” - și să trimită potera. Măsură sortită eșecului deoarece haiducul se retrăsese în adăpostul sau sigur de la Apă Rece, descrisă în legendă sus amintită, deasemeni în balada. Dar acțiunii lui Stânga îi este proprie și trăsătură cealaltă a haiduciei: lovirea totodată în reprezentanții nemusulmani ai păturii înstărite, de multe ori
Stoian Stângã () [Corola-website/Science/324991_a_326320]
-
Mehedinți. La 11 Noembrie (1840), comitetul carantinelor și ocârmuirea Mehedintului raportau la București că în ziua de 19 Septembrie, precum și în alte zile mai ‘nainte, o ceață a efectuat mai multe calcări asupra arendașilor (ciocoi) de pe marginea Dunării și că haiducii au reușit să-și asigure trecerea pe malul sudic al fluviului. Polcovnicul Solomon, cunoscut încă din vremea lui Ioan Caragea și după aceea ca șef de potere împotriva haiducilor, s’a edificat că ceață a fost condusă de Stoian Stânga
Stoian Stângã () [Corola-website/Science/324991_a_326320]
-
mai multe calcări asupra arendașilor (ciocoi) de pe marginea Dunării și că haiducii au reușit să-și asigure trecerea pe malul sudic al fluviului. Polcovnicul Solomon, cunoscut încă din vremea lui Ioan Caragea și după aceea ca șef de potere împotriva haiducilor, s’a edificat că ceață a fost condusă de Stoian Stânga. În baza acestor prime informații, este delegat “cavalerul” Nicolae Barbiceanu să ia legătura cu vameșul de partea sârbească, Crăciun (!), de la care acesta află că Stoian Stânga ar fi trecut
Stoian Stângã () [Corola-website/Science/324991_a_326320]
-
ia măsuri în vederea prinderii lui Stânga. Drept răspuns, pasă de Vidin înștiință la 1 Aprilie (1841) că Stânga a fost prins și pus în temnița, iar interogatoriul lui a fost trimis la Istanbul. Corespondență însă n’a dat rezultatele așteptate, haiducul n’a ajuns în mâinile autorităților românești. Nici nu mai întâlnim alte documente din care să ne lămurim se s’a întâmplat cu Stânga și cu ceață lui în intervalul dintre Aprilie 1841 și Octombrie 1843, cănd ceață reapare urmărită
Stoian Stângã () [Corola-website/Science/324991_a_326320]
-
satele aci menționate din nordul Bulgariei, ținutul Vidinului, au fost și sunt până astăzi locuite de români. Numele persoanelor se văd clar românești. Vine, în al doilea rând, evocarea, cu descrieri mai largi și pitorești, a locurilor unde se reîntâlneau haiducii sau își săvârșeau isprăvile: Haiduc-Cesma, Teiova, podul Belvina, Dincovita, Apa Rece, cetatea de la Albotina, Chiova, Vârf. În sfârșit, materialul cuprins în cele patru variante ale baladei se impune atenției printr’o bogată și prețioasă informație asupra caracterului haiduciei lui Standga
Stoian Stângã () [Corola-website/Science/324991_a_326320]
-
atenției printr’o bogată și prețioasă informație asupra caracterului haiduciei lui Standga. Ea are toate trăsăturile distincte ale unei forme de luptă populară împotriva râului, spre binele celor asupriți. Ceață se călăuzește după principii morale înalte, totdeauna urmate de către adevărații haiduci. Întruchiparea acestora este căpetenia cetei, Stânga. Astfel, decum pornește ceață la acțiune, Stânga îi cere să evite a calcă locurile cu semănaturi; adică să nu nesocotească muncă plaugarului chinuit, ci să țină drumul pe razoare. Atunci cand ceață intra într’o
Stoian Stângã () [Corola-website/Science/324991_a_326320]
-
pe cetași să nu ia peste cele necesare, să nu facă risipă, deoarece: Noi ce-om bea și om mânca, Aia nu e sărăcia. Ca să luați sama aciia: Să nu sloboziți muncă, Că ne blăstamă lumea. La împărțirea prăzii între haiduci, Stânga deasemeni dă dovadă de dezinteres material. El ia două părți din pradă: “Una pentru arambasie, alta pentru voinicie”. O face însă formal; căci îndată după aceea cedează camarazilor de ceață toată partea sa, cu cuvintele: “ Când oi zice avrămeasa
Stoian Stângã () [Corola-website/Science/324991_a_326320]
-
blaga! Când oi zice bob de orz, S’o mănânce sănătos. Sublimul gest de a cumpăra țăranului sărac boi și vaci, au pur și simplu a-i da bani pentru a-l scăpa de sărăcie, gest atrubuit atât de frecvent haiducilor români, nu lipsește nici în cazul lui Stânga: Îți dau trii sute de lei, Să te duci mâine la Dii, Îți cumperi pereche de boi, Să-ți iei cărugean și plug; Poimâne te văd arând, Adânc cu plugul brăzdând! Cu
Stoian Stângã () [Corola-website/Science/324991_a_326320]
-
Să-ți iei cărugean și plug; Poimâne te văd arând, Adânc cu plugul brăzdând! Cu aceste cuvinte oferă Stânga ajutor unui țăran sărac ce trudea din greu cu sapă pe o coastă cu pământ sterp. Altă dată se spune ca haiducul: “Multă blaga adună, l-a săraci o împărțea”. O asemenea căpetenie nu numai că este respectată, dar se bucură și de afecțiune profundă. Balada ilustrează aceste sentimente prin descrierea împletirii aproape rituale a părului lui Stânga de către ceilalți haiduci: Părusoru-i
Stoian Stângã () [Corola-website/Science/324991_a_326320]
-
ca haiducul: “Multă blaga adună, l-a săraci o împărțea”. O asemenea căpetenie nu numai că este respectată, dar se bucură și de afecțiune profundă. Balada ilustrează aceste sentimente prin descrierea împletirii aproape rituale a părului lui Stânga de către ceilalți haiduci: Părusoru-i pieptăna; ‘mpletea coadă cu parale, parcă e o fată mare; și o lungea pe spinare, de trei ori o’ncolacea, ca balaur’le sclipea, sup căciulă o bagă. Acțiunile cetei lui Stânga au neliniștit, desigur, în cea mai mare
Stoian Stângã () [Corola-website/Science/324991_a_326320]