3,185 matches
-
nu pot să-l uit. Era În săptămîna cadourilor, În piața Matache, chiar la colț, cum vii dinspre Cameliei. Stătea În fața unei măsuțe de lemn și țopăia pe loc, frecîndu-și mîinile Înnegrite de ger. Purta deasupra pufoaicei un fel de halat roșu de pînză cu glugă pe care și-l legase la mijloc cu o sfoară. Avea o față plînsă, poate din cauza ochilor care-i lăcrămau, și un nas din care ieșeau aburi ca dintr-o locomotivă. Nu puteai să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
-l trădez. Totul se maculează, capătă trăsăturile vulgare ale propriei mele fizionomii. Am obosit. SÎnt sigură că Grigurcu, care nu-i cunoaște decît poezia, ar putea să-l descifreze mai bine. Așa cum stă acum, de cînd s-a trezit, În halatul cafeniu de casă, adîncit În Scrisorile persane ale lui Montesquieu, pare un personaj dintr-o lume mai veche, care știa să se abandoneze total Într-o stare, Într-un gest, o lume care avea timpul. Sună la ușă. Iar. Înnebunesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
neurochirurgie, ctitorită de vestitul profesor Arsene, iar În dreapta Își vor face apariția micile pavilioane anacronice, presărate pe toată suprafața terenului, asemănătoare unor bolnițe mînăstirești, care adăpostesc diferitele secții de psihiatrie și neurologie. Aici domnește o vînzoleală continuă, siluete sprintene În halate grena sau bleumarin se vîntură de la un pavilion la altul; buna dispoziție și lipsa de griji sînt la ele acasă, pentru că moartea este prea ocupată de neurochirurgie ca să mai aibă timp să se mai abată din drum și pe la celelalte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
distingeai dacă hohotele acelea erau de rîs sau de plîns. Anna a luat-o la fugă și nu s-a mai oprit decît În fața pavilionului 5 Psihiatrie. Pe băncile de la intrare ședeau niște pacienți În pijamale vărgate, unii erau În halatele șifonate ale spitalului, cîțiva jucau table sau vorbeau Între ei, alții tăceau și se uitau În gol. Nu știa cui și cum să se adreseze, după spaima de adineauri avea o oarecare ezitare. Stînjeneala ei le atrase imediat atenția și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
ezitare. Stînjeneala ei le atrase imediat atenția și Începură s-o privească bănuitor; pentru ei era o intrusă care venise să le tulbure liniștea sau să-i spioneze. Salvarea apăru ca din senin. Un domn Între două vîrste, Într-un halat gri de casă, cu un fular de mătase asortat la gît, se ridică și veni s-o Întîmpine. — Îl căutați pe Armand Isvoranu? — Nu... adică da. Îl cunoașteți? Se angaja În jocul propus, spera În felul ăsta să afle ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Totuși felul în care degetele lui alunecau în trecere pe balustradă era cel mai frumos gest pe care-l văzusem până atunci. Întâmplător, într-una din ultimele săptămâni, deja după puiul de găină, am urcat și eu în galerie. În halatul lui vișiniu, părea, înfofolit într-o cortină de scenă și, în această cortină de la capătul galeriei, era o rușine foarte bătrână. În fața lui, una din ultimele sale poze. O pată minusculă pe scândurile prelungi, culcată pe burtă și cu membrele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
De pildă, cu Adél veneam în contact mai des decât se așeza el lângă mine, iar lui tanti Amália, ori de câte ori venea să-mi schimbe cearșaful înmuiat în apă, îi ceream biletul de tren. Tanti Amália era o femeie corpolentă, în halat albastru, și imaculată, și virgină, și tot conducea, conducea vila Engelhard, iar pe lângă asta și ștrandul, cu debarcader cu tot, iar lumea era dușmanul ei. Fauna, flora, plus umanitatea. Căci pe cabinele ei creșteau lichenii, ei i se pișau turiștii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
ușureze pe ele“ - deci Alajos, cofetarul, a corectat una din acele tăblițe, scriind pe ea că „Pișatul în Lac E Fatal“, pentru că pusese ochii pe Amália și voia să se apropie de ea. În ziua următoare, Amália și-a încheiat halatul până la gât, a intrat în cofetărie și, de față cu toți consumatorii, a stropit cremșniturile cu sifon, înghețata cu sirop de zmeură și a spălat temeinic la robinet ruladele cu cașcaval, apoi i-a comunicat că „Alajos, dumneata ești un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
într-adevăr nu putea fi considerată muzică, seara, când l-am ascultat, ne-au trecut fiorii pe toți. Dintre astea îmi povestea Engelhard când discutam despre evoluția mea. Și că, într-o seară de vară, Amália s-a aruncat cu halat cu tot în lac după Baár. Nebunul s-a dus să-l viziteze pe Păstorul necunoscut și s-a agățat cu chiloții de alge. L-au reanimat pe mal o jumătate de oră. Și, după ce i-au scos toată mocirla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
jignit în mod intenționat, pe mine și pe toți prietenii lui Frank. Dacă aș fi știut că o să te comporți așa, n-aș fi fost niciodată de acord să locuiești la noi. Tanti Mae și-a trecut degetul peste nasturele halatului pe care mama i-l pusese pe ea. — Dar, Sarah, n-am știut că or s-o ia așa. Doar am purtat rochia asta în fața spectatorilor din Charleston până în New Orleans. Am uitat să-ți arăt tăieturile din ziare, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
să întreb despre ce este vorba? a spus înțepată. — Chiar nu știți, doamnă Hammond? —Mai mult ca sigur că nu. Are legătură cu galeria pentru care lucrezi? Și dacă da, sunt surprinsă că nu poate aștepta până mâine. Purta un halat bleumarin din mătase peste pijamalele din același material. Piciorul ei delicat și lung se termina în papuci de catifea. Probabil se schimbase în grabă; aș fi fost convinsă că a stat acasă toată seara dacă nu aș fi văzut-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
cădere, ca un sac de nisip, și apoi liniște. Aveam să mă trezesc îngrozită și memoria mi-ar fi reamintit că nu a fost vis, ci realitate. Aș fi văzut-o pe Catherine Hammond pe canapeaua ei de brocart, în halatul de mătase și pijamaua ei cu luciu întunecat. Nimic nu se schimbase. Știam că mințise. 19tc "19" Apoi, într-un final a venit dimineața, iar visele cu Walter care tot cădea de la geam, care se repetau ca o placă stricată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
Puteam să-mi văd întreaga viață ca într-un film derulându-se foarte repede. Vederea vieții era de nesuportat. Doream să mă trag înapoi din propria-mi viață. Vedeam în pat corpul meu. Ce mizerie, nu era nici o diferență între halatul de baie pe care-l ținusem pe mine în timpul inciziei și bietul meu corp. Mă aflam în tabloul lui Nunu, pe perete, având mărimea unui punct, puteam vedea caii pictați, culorile mult mai vii decât în realitate. Nu mă miram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
vocea asta, o cunoștea bine, dar nu știa de unde. De unde? De la rugăciuni? De la magazin? Până să se întoarcă, vocea îl mai interpelă o dată, ceva mai tare: - Abdulah! Se întoarse. Apăru un tip tânăr, arab ca și el, îmbrăcat numai în halat și costum de baie. Părea nervos. - Stai ușor, un’ te duci? - Cum adică unde mă duc? spuse Abdulah uimit, încercând din răsputeri să-și ascundă uimirea. Merg să-mi iau răsplata, așa cum mi s-a promis. O vreau pe aia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
o mină destul de întunecată. Nici Abdulah nu era prea vesel, pentru că deși se gândise toată viața la momentul când urma să se suie pe virgine, iată, tocmai acum trebuia să-l oprească cineva sau ceva. - Auzi, întrebă deodată tânărul în halat. Spune-mi, tu ești cretin? Voi, ăștia care puneți bombe, sunteți cretini? Abdulah înlemni. - Cum adică? Dar profetul, dar Yusuf, dar Islamul care ne învață pe noi, muslimii... - Taci bă, boule. Yusuf ăla e un cretin, încearcă să vă manipuleze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
adevărat viață nasoală, că deșertul v-a ținut în puf până acum. - Aoleu, făcu Abdulah, speriat. - Nici un aoleu. O singură șansă, reține asta ca și cum ai auzi o formulă magică. Dacă îi dai cu piciorul, s-a terminat. Deodată tipul în halat de baie se ridică în picioare, hotărât. Fostul moș Abdulah îl privi uimit. - Auzi, dar până la urmă cine ești? Cel întrebat nu răspunse însă, dar pocni în schimb din degete. Clipă în care Abdulah dispăru pur și simplu cu totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
nu, spuse Abdulah, cu o teamă groaznică, de animal hăituit, citindu-i-se în priviri. Nu numai că am învățat ceva, dar am să le povestesc tuturor ce nenorocire e acolo... - Foarte bine. Atunci fă-o, mai zise tânărul în halat și pocni din nou din degete, clipă în care, pentru a câta oară?, Abdulah dispăru din nou... ...apărând din nou în marele magazin Marks & Spencer, chiar în momentul anterior exploziei colosale al cărei autor fusese. Chiar în acea clipă, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
sauă o oroare, o adevărată oroare! — Ei, dar ce mutră ți-ai dori să aibă? strigă vesel Zander din celălalt colț al camerei și o porni spre noi, ocolind fotoliile. În momentul acela intră în cameră Hirghe. Era într-un halat și ținea cu mare grijă ceva în mâinile lui strânse la piept. Imediat ce intră, ba nu, imediat ce deschise ușa cu genunchiul, toți - Mik, Zander și Nelly - îi ieșiră în întâmpinare. Cum Hirghe nu se oprea, reveniră împreună spre masa lăcuită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
mai era somn, așa încât încercă din nou să se orienteze. Se afla singur într-o rezervă cu două paturi. Mirosea slab a antiseptice și era liniște. Apoi ușa se deschise și intră asistenta. Era o femeie mărunțică, îmbrăcată într-un halat verde, cu părul prins sub o bonetă micuță de aceeași culoare. Lăsă căruciorul cu medicamente lângă pat și se apropie de el. V-ați trezit! constată ea. Încercați să stați liniștit deocam dată. Vreau să vă iau temperatura, după care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
un somnifer? Nu, doar un analgezic. Senzația de somn este de la anestezic. În câteva ore, efectul acestuia va trece. Probabil că adormise din nou, pentru că tresări din somn când auzi zgomotul ușii de la intrare. În rezervă intrase Traian. Avea un halat semitransparent care abia încăpea pe umerii lui, iar peste pantofi purta niște protecții din același material. Când îl văzu, Cristian izbucni în râs: Arăți ca dracu' cu hainele alea pe tine! își întâmpină el prietenul. Salut! răspunse Traian, apropiindu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
noptieră și se uită la ceas; trecuse de unsprezece. CÎinele din curte lătra Întruna, Îndîrjit, se auzea cum se smulgea din lanț și cum lanțul aluneca pe sîrma Întinsă. Cineva lovea puternic cu pumnul În ușă. Domnul Benedek Își Îmbrăcă halatul de casă și ieși fără să-și scoată de pe cap fesul de noapte cu ciucurele care-i cădea pe-o ureche. Înălțînd mult lumînarea, o recunoscu În pragul ușii pe doamna Brener care-și strîngea În brațe fetița. Copilul se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
Îl puteau plăti, Însă pe care Îi Îngrijea oricum. Eu Îl auzisem, nu o dată, spunînd că lumea e un țucal și că așteaptă ca Barcelona să cîștige naibii odată campionatul ca să moară Împăcat. Mi-a deschis ușa Îmbrăcat Într-un halat, mirosind a vin și cu un chiștoc stins Între buze. — Daniel? M-a trimis tata. E o urgență. CÎnd am revenit la pensiune, am găsit-o pe doña Encarna sughițînd de atîta teamă, pe restul chiriașilor de culoarea unei lumînări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
umple de automobile, iar În dreptul semaforului de pe strada Balmes am văzut postate, pe ambele trotuare, cvadrigi de amploiați cu pardesie cenușii și privirea Înfometată, mîncînd din ochi un Studebaker ca și cînd ar fi fost vorba de o cupletera În halat de noapte. Am urcat pe Balmes pînă la Gran Vía, trecînd de semafoare, tramvaie, automobile și chiar motociclete cu ataș. Într-o vitrină am zărit un afiș al casei Philips care anunța venirea unui nou mesia, televiziunea, despre care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
privire spre aripa dinspre sud a casei. De acolo se putea obține o vedere mai clară a unuia din turnurile micului palat. În clipa aceea, am remarcat cu coada ochiului silueta unui individ cu un aer famelic, Împodobit cu un halat albastru, care vîntura un măturoi, martirizînd frunzele uscate de pe trotuar. Mă privea cu o oarecare suspiciune, și am presupus că era portarul vreuneia din proprietățile Învecinate. I-am zîmbit așa cum numai cine și-a petrecut multe ceasuri Îndărătul unei tejghele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
cu ușoara speranță că somnul încă mai era în stare să folosească resturile pentru a-i încropi cu ele o mică fantezie erotică privată. Străin de dezamăgirea pe care o lăsase în urma sa, îmbrăcat peste pijamaua în dungi cu un halat din acelea de mătase împodobit cu motive exotice, cu pavilioane chinezești și elefanți aurii, prim-ministrul intră în birou, aprinse toate luminile și, pe rând, puse în funcțiune radioul și televizorul. Ecranul teve-ului expunea încă mira fixă, era prea devreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]