931 matches
-
Prin tot ce am scris în ultimii 25 de ani am căutat să degust din licori nobile, rezistând, pe cât mi a stat în putință, tentației de a mă îmbăta cu „poșirca” din viața zilnică, servită generos la „pet” și la halbă... 12 martie, 2014 Gh. D. I ÎNAPOI LA EMINESCU 11 „O viață de osteneală și de gândire”* Dacă citești o scrisoare a lui Eminescu începând cu „Dragă Momoțelule” și te împiedici de acest apelativ, simplă expresie a intimității dintre doi
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
cam arțăgos, încât este bine să nu „te pui cu el”. Intră în vorbă, o ia pe panta unui discurs patriotic de câr80 ciumă, se înflăcărează, devine roșu la față și, intrigat de atitudinea noastră rezervată, se ridică brusc, cu halba în mână, răcnind: „În genunchi pentru Ștefan cel Mare!”. În loc să ciocnească cu Domnul Moldovei, precum Ceaușescu în „memorabilul” tablou al pictorului ieșean Dan Hatmanu, patriotul nostru este gata să o spargă de capetele noastre. Cum nimeni dintre noi nu vrea
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
despărțit, cu promisiunea să ne revedem la altă berărie: mania paranoidă a lui Hudiță putea să ne pună din nou într-o situație ridicolă. Tipul era oricând în stare să se proiecteze în cine știe ce personaj istoric și să vadă în halba de bere un sceptru ori un buzdugan numai bun pentru a-și pedepsi supușii care nu-i prea înghit discursul patriotic. Am rememorat momentul oridecâteori am analizat cazul unor maniaci mult mai cunoscuți decât sărmanul Hudiță din Târgu Ocna. Aceștia
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
alături, simțul datoriei hrănit de amintirea celor care au fost și de gândul la aceia care vor veni. Când constat că mulți cetățeni români au început să perceapă bâlciul politic drept normalitate, să înghită rația zilnică de poșircă verbală cu halba, ca pe o băutură aleasă, mă prinde spaima. De aceea caut medicația necesară, elixirul care limpezește mintea și curăță sufletul de murdăriile cotidiene. În marile creații ale geniului uman există licoarea divină, ceva ca ambrozia vechilor greci, ce limpezește lumina
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
Prin tot ce am scris în ultimii 25 de ani am căutat să degust din licori nobile, rezistând, pe cât mi a stat în putință, tentației de a mă îmbăta cu „poșirca” din viața zilnică, servită generos la „pet” și la halbă... 12 martie, 2014 Gh. D. I ÎNAPOI LA EMINESCU 11 „O viață de osteneală și de gândire”* Dacă citești o scrisoare a lui Eminescu începând cu „Dragă Momoțelule” și te împiedici de acest apelativ, simplă expresie a intimității dintre doi
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
cam arțăgos, încât este bine să nu „te pui cu el”. Intră în vorbă, o ia pe panta unui discurs patriotic de câr80 ciumă, se înflăcărează, devine roșu la față și, intrigat de atitudinea noastră rezervată, se ridică brusc, cu halba în mână, răcnind: „În genunchi pentru Ștefan cel Mare!”. În loc să ciocnească cu Domnul Moldovei, precum Ceaușescu în „memorabilul” tablou al pictorului ieșean Dan Hatmanu, patriotul nostru este gata să o spargă de capetele noastre. Cum nimeni dintre noi nu vrea
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
despărțit, cu promisiunea să ne revedem la altă berărie: mania paranoidă a lui Hudiță putea să ne pună din nou într-o situație ridicolă. Tipul era oricând în stare să se proiecteze în cine știe ce personaj istoric și să vadă în halba de bere un sceptru ori un buzdugan numai bun pentru a-și pedepsi supușii care nu-i prea înghit discursul patriotic. Am rememorat momentul oridecâteori am analizat cazul unor maniaci mult mai cunoscuți decât sărmanul Hudiță din Târgu Ocna. Aceștia
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
alături, simțul datoriei hrănit de amintirea celor care au fost și de gândul la aceia care vor veni. Când constat că mulți cetățeni români au început să perceapă bâlciul politic drept normalitate, să înghită rația zilnică de poșircă verbală cu halba, ca pe o băutură aleasă, mă prinde spaima. De aceea caut medicația necesară, elixirul care limpezește mintea și curăță sufletul de murdăriile cotidiene. În marile creații ale geniului uman există licoarea divină, ceva ca ambrozia vechilor greci, ce limpezește lumina
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
degetu lui. Îți iau vorba dân gură și mi-o trec mie. Ca să-ți arăt că don Alejandro iera, ca și mandea, alt mugur Încolțit În moderna mraniță imigrantă, pencă mergea pă juma dă veac de când nu mai dădea dușcă halba dă bere pă Herrengasse. În salonu-dormitor, strânsese ciubăr dă biblii În toate limbile diferite, și iera membru cu toate drepturli la o corporație dă contabeli, care vrea să adapteze deciuplinile geologice la cronologia marginală care Împodobește Scriptura. Lăsase d-acu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
se prinde și cea mai obtuză persoană, de minunata expoziție cu care au culminat, În Bazarul Garay, munca obstinată și geniul creator al campionului nostru trecut prin ciur și prin dârmon. Totul a fost plănuit sotto voce la Western Bar. Halba cu bere alterna cu cafeaua cu lapte; noi doi, străini de consumarea lor, trăncăneam prietenește. Acolo mi-a susurat anteproiectul său care, dacă stau să mă gândesc bine, nu era decât o bucată de furnir pe care scria Antarctide A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Numele tutelar al lui Santiago Ginzberg, a cărui prietenie o Împărtășeam, a jucat rolul primului cap de pod. Mai apoi, aveau să abunde anecdotele critice despre câte un fanfaron de actualitate și, la sfârșit, fiecare având În față câte o halbă de bere cu guler, discuțiile ușoare, volatile, pe teme eterne. Ne-am dat Întâlnire pentru duminica următoare la cofetăria Trenul Mixt. După ce m-a informat despre vechea lui origine musulmană, căci tatăl său ajunsese la plajele noastre Încolăcit Într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
În practică după cum urmează. Primo, a pictat cu fidelitate fotografică vederi porteñas, corespunzătoare unui perimetru restrâns al urbei, care copiau hoteluri, cofetării, chioșcuri și statui. Nu le-a arătat nimănui, nici măcar prietenului nedespărțit, cu care Împarți Într-un bar o halbă de bere. Secundo, le-a șters cu miez de pâine și cu apă de la robinet. Tertio, a pus pe ele o mână de cremă de ghete, pentru ca pătrățelele să devină În Întregime negre. A avut, e drept, scrupulele de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
ceva? - N-a avut ocazia, îi răspunsei. - Nu, pe mine m-a ajutat... Dar Gheorghe, el însuși, arăta încordat, neliniștit... Se uita în jur: - Hai să bem undeva o bere. Am intrat într-o bodegă și Gheorghe a comandat două halbe. Mie mi-era foame și am cerut berarului ceva de mâncare. Ne-a adus mezeluri care mi-au dilatat nările, muștar și franzelă pufoasă. - Mă, zice, ție ți-e foame... - Cum să nu-mi fie, venisem la tine la masă
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
înțeleg bine. - A, zic, da, la sediu... Ce credeai c-o să fac?... - Da, zice, nu e de tine, vezi-ți de școală... Ce era cu Gheorghe? M-am prefăcut neatent, dar mi-era frică să nu tacă. - Mai luăm cîte-o halbă? l-am întrebat și el a făcut semn cu mâna. La a doua halbă, după vinul pe care îl băuse mai înainte, Gheorghe a început să-mi șoptească... Să nu spun la nimeni... a fost chemat într-o noapte la
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
nu e de tine, vezi-ți de școală... Ce era cu Gheorghe? M-am prefăcut neatent, dar mi-era frică să nu tacă. - Mai luăm cîte-o halbă? l-am întrebat și el a făcut semn cu mâna. La a doua halbă, după vinul pe care îl băuse mai înainte, Gheorghe a început să-mi șoptească... Să nu spun la nimeni... a fost chemat într-o noapte la Prefectură, mai multe mașini s-au dus la Jilava și au omorât oameni... Gheorghe
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
parte să mă angajez șofer nu se mai poate, nu-mi dă drumul... Și nici nu-mi spune, când îi duc undeva, unde îi duc... într-o noapte..." . Și Gheorghe se opri din povestit și mai ceru un rând de halbe... Că într-o noapte, reluă el apoi, vîrîndu-și capul în halba mea... dar, Marine, să nu spui la nimeni, ne omoară pe toți... răzbunarea legionară... Și aici Gheorghe, pronunțând aceste cuvinte magice, deodată tăcu și se holbă la mine: - Ți-
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
dă drumul... Și nici nu-mi spune, când îi duc undeva, unde îi duc... într-o noapte..." . Și Gheorghe se opri din povestit și mai ceru un rând de halbe... Că într-o noapte, reluă el apoi, vîrîndu-și capul în halba mea... dar, Marine, să nu spui la nimeni, ne omoară pe toți... răzbunarea legionară... Și aici Gheorghe, pronunțând aceste cuvinte magice, deodată tăcu și se holbă la mine: - Ți-am spus ceva? - Nu, zic, n-am înțeles... Unde zici că
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
transportase el arme și muniție la sediu?... Și cine știe ce mai putea fi pus să facă... Dar eram mirat. Nu erau la putere? - Sunteți la putere, Gheorghe, zic, de ce îi e frică lui Megherel? Nu mi-a răspuns. Am mai băut halbe și nu mai știam ce vorbim. Berăria era plină de oameni, glasurile noastre se pierdeau în gălăgia din bodegă. Berea curgea în spume pe tejghea... Gheorghe dădea din mâini, își arăta pieptul cu degetul, mi-l arăta pe-al meu
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
mine de ce m-ai lăsat să-l iau pe-ăsta? Dacă mi se rup și mie? - Fii și tu cu grijă... Poate nu se rup, că nu știi care e mai nou și care e mai vechi. La noroc! Ciocnirăm halbele și băurăm. - Ce înseamnă ocazie, îl întrebai. Adică de unde le iau? - Dă-i nabii, zise, toate sunt de furat. Vin hoții, sparg o casă și pe urmă le vând aici pe câteva sute de lei. - Și ăia de la care se
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
oprirăm și intrarăm într-un restaurant, mă uitai să văd: Gambrinus. Nu știam de unde, dar numele îmi era cunoscut. Plin de lume, cu săli mari și cu etaj, cu boltă și scări uriașe. Era de fapt o berărie, chelnerii cărau halbe de la tejghea la care berea curgea neîncetat în valuri de spumă. Ne așezarăm la o masă și un chelner se apropie și-și apropie capul de umărul grasului; îl cunoștea și aceasta ne întrebă: - Luăm, bă, cîte-o chestie d-aia
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
chelner se apropie și-și apropie capul de umărul grasului; îl cunoștea și aceasta ne întrebă: - Luăm, bă, cîte-o chestie d-aia? Cum să nu, dar până atuncea bere. Bineînțeles, zise chelnerul și curând se întoarse și ne așeză înainte halbe și încă pe-atîtea de rezervă. Le apucarăm de toartă, ciocnirăm și le golirăm pe jumătate. Eu ameții imediat. Ceilalți răsfoiau broșura poetului comunist de la statistică în timp ce grasul îi privea batjocoritor, dar cu afecțiune. - Mi-a spus că trebuie să scrieți
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
Untaru: - Ei, cume?! - Interesant! zise acesta, dar se roși și izbucni în râs. - Ei, vezi?! se adresă Geo Dumitrescu uriașului, ai fi zis supărat, și era chiar supărat, dacă n-ai fi simțit în cuvintele lui nepăsarea. Amețeala după prima halba mi se împrăștie la a doua. Ni se aduse ceea ce grasul numea "chestie d-aia". Era mămăligă la cuptor aurie cu unt și straturi groase de brânză și ouă, se pare o specialitate a berăriei. După ce o mâncarăm și băurăm
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
împrăștie la a doua. Ni se aduse ceea ce grasul numea "chestie d-aia". Era mămăligă la cuptor aurie cu unt și straturi groase de brânză și ouă, se pare o specialitate a berăriei. După ce o mâncarăm și băurăm a doua halba scoaserăm țigări. Deodată Geo Dumitrescu începu să râdă. Spuse că nouă ne e suficientă porția asta, dar cu Sîrbu ce facem, că lui nu i-a ajuns nici pe-o măsea. Chemă chelnerul din proprie inițiativă și își desfăcu mîinile
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
la locul știut să sărbătorim evenimentul... Sîrbulescu, masivul, cum îi spuneam eu cu infinită simpatie, fiindcă vederea lui te calma ca o forță liniștită a naturii, era cel mai comunicativ, deși nu vorbea mult. - Ei, vezi? zise el când ciocnirăm halbele cu bere. Hî, ai văzut? Ei, na! Bineînțeles că văzusem. Cum să nu fi văzut ceea ce se petrecuse? Ceva însă nu mergea. Geo Dumi- trescu era tăcut, totuși atent, însă rezervat, circumspect, inamic al efuziunilor deplasate și de gust îndoielnic
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
cel mai picant pe care-l aveau. Odată mielul Vindaloo fusese atât de condimentat, încât bucătarul și întreg personalul veniseră să-l ovaționeze pe Ralph în timp ce golea farfuria fără să scoată o vorbă. Chelnerul insistă să-i ofere apoi o halbă de bere indiană Kingfisher din partea casei. — Tatăl tău, declară chelnerul într-un elan de incorectitudine politică, ar fi trebuit să administreze Imperiul. Atunci n-am mai fi fost nevoiți să ne descotorosim de ticăloșii de englezi. — Tată... Fran așteptă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]