682 matches
-
a alchenelor are loc în sistem eterogen deoarece în condițiile de lucru hidrogenul este în stare gazoasa, alchenele pot fi gaze sau sub formă de soluție, produșii de reacție (alcanii) sunt în stare fluida, iar catalizatorul este solid. Prin adiția halogenilor (X = Cl, Br, I) la alchene se obțin compuși dihalogenați, în care cei doi atomi de halogen sunt legați de doi atomi de carbon vecini (derivați dihalogenați vicinali). R-CH=CH-R' + X-X → R-CH-CH-R' Cel mai ușor se adiționează clorul, apoi bromul
Alchenă () [Corola-website/Science/302655_a_303984]
-
alchenele pot fi gaze sau sub formă de soluție, produșii de reacție (alcanii) sunt în stare fluida, iar catalizatorul este solid. Prin adiția halogenilor (X = Cl, Br, I) la alchene se obțin compuși dihalogenați, în care cei doi atomi de halogen sunt legați de doi atomi de carbon vecini (derivați dihalogenați vicinali). R-CH=CH-R' + X-X → R-CH-CH-R' Cel mai ușor se adiționează clorul, apoi bromul. Adiția de clor sau de brom este imediată și cantitativa. Decolorarea unei soluții brun-roșcate de brom în
Alchenă () [Corola-website/Science/302655_a_303984]
-
a atomilor hidracidului, se formează întotdeauna un singur izomer, conform Regulii lui Markovniov: atomul de hidrogen din moleculă hidracidului se fixează la atomul de carbon(participant la legătură dublă), care are cel mai mare număr de atomi de hidrogen, iar halogenul la atomul de carbon al dublei legături care are număr mai mic de atomi de hidrogen. Adiția apei la alchene are loc în prezența acidului sulfuric concentrat și conduce la obținerea de alcooli: R-CH=CH-R + H-OH → R-CH-CH-R De exemplu, prin
Alchenă () [Corola-website/Science/302655_a_303984]
-
sau cu NaK (un aliaj cu sodiul care este lichid la temperatura camerei) pentru a usca solvenții, metoda alternativă distilării. În acest rol, servește ca un desicant potent. 2K(s) + 2HO → 2KOH(aq) + H(g) Potasiul reacționează de asemenea cu halogenii, formând fluorura, clorura, bromura și, respectiv, iodura de potasiu: KF, KCl, KBr, KI. 2K(s) + F(g) → 2KF(s) 2K(s) + Cl(g) → 2KCl(s) 2K(s) + Br(g) → 2KBr(s) 2K(s) + I(g) → 2KI(s) Potasiul se dizolvă
Potasiu () [Corola-website/Science/302745_a_304074]
-
format pe suprafața aliajului poate conduce la aprinderea spontană, folosirea sa în distilarea solvenților trebuie sa fie descurajată. Reziduurile trebuie tratate cu tert-butanol și cu etanol, înainte de a fi diluate cu apă și neutralizate. Potasiul metalic reacționează viguros cu toți halogenii pentru a forma haliții corespunzători potasiului, care sunt săruri albe și solubile în apă cu o morfologie cristalină în sistem cubic. Bromura de potasiu și iodura de potasiu sunt folosiți în emulsiile fotografice pentru a fi corespondenții haliților fotosensibili ai
Potasiu () [Corola-website/Science/302745_a_304074]
-
de hidrogen formează hidrura de litiu, LiH, care este cea mai stabilă dintre hidrurile metalelor alcaline. Litiul este singurul metal alcalin care se combină direct cu azotul la rece, formând nitrura, LiN; de asemenea, se combină direct la cald cu halogenii formând halogenuri, LiX, cu sulf, formând sulfura, LiS, cu carbonul, formând carbura, LiC, cu siliciul, formând siliciura, LiSi, etc. Litiul este al 33-lea element că abundență pe Pământ, dar datorită mării lui reactivități este găsit doar sub formă de
Litiu () [Corola-website/Science/302768_a_304097]
-
mare de proprietăți dezirabile. Compușii chimici ai fierului, care includ compuși feroși și ferici, au multe utilizări. Oxidul de fier amestecat cu pudră de aluminiu poate fi aprins pentru a crea termitul, folosit în prelucrarea minereurilor. Formează compuși binari cu halogenii și calcogenii. Printre compușii organometalici, ferocenul a fost primul compus-sandwich descoperit. Fierul joacă un rol important în biologie, formând substanțe compuse cu oxigen molecular în hemoglobina și mioglobina; acești doi compuși sunt proteine comune ce au rol în transportul oxigenului
Fier () [Corola-website/Science/302787_a_304116]
-
ul este un element chimic notat cu simbolul chimic Br. Numărul său atomic este 35 iar masa sa atomică este de 79,909 u.a.m.. ul face parte din grupa halogenilor (grupa a VII-a principală), împreună cu fluorul, clorul, iodul și astatinul. În stare nativă este un element foarte reactiv, reacționând direct cu majoritatea metalelor și cu multe nemetale, dând săruri numite "bromuri". De aceea, nu este găsit deloc singur în
Brom () [Corola-website/Science/302790_a_304119]
-
a devenit descoperitorul bromului. "Academia Franceză" a numit noul element după grecescul "bromos". Bromul era să fie descoperit de Justus von Liebig, căruia i-a trecut prin mâini, dar avea impresia c-ar fi clorură de iod. Bromul este un halogen (adică un element aflat în grupa a VII-a principală a Sistemului Periodic al elementelor), aflându-se în perioada 4. La stânga sa, în Tabelul periodic al elementelor, se află seleniul formula 1, iar la dreapta gazul nobil kripton formula 2. Deasupra bromului
Brom () [Corola-website/Science/302790_a_304119]
-
în grupa a VII-a principală a Sistemului Periodic al elementelor), aflându-se în perioada 4. La stânga sa, în Tabelul periodic al elementelor, se află seleniul formula 1, iar la dreapta gazul nobil kripton formula 2. Deasupra bromului se află tot un halogen, clorul, având în mare parte, aceleași proprietăți chimice cu bromul și cu iodul, aflat sub brom în sistem.În apropierea bromului se mai află "linia în zig-zag" a metalelor, ce delimitează metalele de nemetale. Astfel, seleniul și telurul sunt "semimetale
Brom () [Corola-website/Science/302790_a_304119]
-
de obicei, prin oxidarea acidului bromhidric, dar și prin electroliza bromurilor (cu degajare de brom la catod), sau prin acțiunea clorului asupra soluțiilor de bromuri metalice, după reacția: formula 57 Bromul în stare elementară se obține după metoda generală a preparării halogenilor, prin oxidarea ionului de brom electronegativ: formula 58 Oxidarea se produce mai ușor ca la clor, deoarece electronul ce completează octetul este mai labil și poate fi realizată prin intermediul oxidării anodice. Metode de obținere -Acidul bromhidric, rezultat prin reacția 1), datorită
Brom () [Corola-website/Science/302790_a_304119]
-
elementar (gaz sau apă de brom) au ca produs de reacție polibromuri. Ionul de Br este incolor, iar ionul de Br este colorat în brun, asemănător moleculei diatomice de brom. La fel ca celelalte elemente halogene, bromul formează cu ceilalți halogeni combinații binare sau ternare. Bromul poate forma asemenea compuși mai ales cu fluorul dar și cu iodul și clorul. Aceste combinații sunt de tipul formula 65, în care formula 66 este un număr impar și formula 67 reprezintă halogenul mai ușor decât bromul
Brom () [Corola-website/Science/302790_a_304119]
-
bromul formează cu ceilalți halogeni combinații binare sau ternare. Bromul poate forma asemenea compuși mai ales cu fluorul dar și cu iodul și clorul. Aceste combinații sunt de tipul formula 65, în care formula 66 este un număr impar și formula 67 reprezintă halogenul mai ușor decât bromul (când formula 66 este mai mare decât 1). Ele se formează, de regulă, prin reacția directă dintre brom și un alt halogen, în tub de nichel iar compoziția produsului depinde de condițiile de temperatură și presiune. Cei
Brom () [Corola-website/Science/302790_a_304119]
-
combinații sunt de tipul formula 65, în care formula 66 este un număr impar și formula 67 reprezintă halogenul mai ușor decât bromul (când formula 66 este mai mare decât 1). Ele se formează, de regulă, prin reacția directă dintre brom și un alt halogen, în tub de nichel iar compoziția produsului depinde de condițiile de temperatură și presiune. Cei mai cunoscuți compuși interhalogenici ai bromului sunt formula 69, formula 70, formula 71, formula 72, formula 73. Din punct de vedere chimic, aceste combinații sunt reactive. Ele sunt oxidanți și
Brom () [Corola-website/Science/302790_a_304119]
-
formula 72, formula 73. Din punct de vedere chimic, aceste combinații sunt reactive. Ele sunt oxidanți și reacționează cu majoritatea elementelor dând amestecuri de halogenuri. În general, proprietățile fizice ale acestor combinații sunt intermediare între cel al bromului și al celuilalt element halogen din compoziția compusului. Combinațiile oxigenate ale bromului sunt mai greu de preparat decât cele ale clorului și totodată sunt mai nestabile. Formula chimică a acidului bromhidric este formula 74. În condiții normale de temperatură și presiune, acidul bromhidric este un gaz
Brom () [Corola-website/Science/302790_a_304119]
-
unor coloranți, la prepararea unor medicamente, iar sarea "bromură de argint"' este folosită (împreună cu iodura de argint) la fabricarea plăcilor, filmelor și hârtiei fotografice (la prepararea materialului fotosensibil). Sub acțiunea luminii, AgBr și AgCl se descompun în argint metalic și halogen liber; această proprietate este folosită în fotografie: formula 87 formula 88 Compușii bromului (ca de exemplu, bromura de potasiu) sunt folosiți în medicină în special pentru sedative în secolele XIX și XX. Bromurile în forma simplă de sare sunt încă folosite ca
Brom () [Corola-website/Science/302790_a_304119]
-
iodes", însemnând „violet”) este un element chimic, notat cu simbolul I, cu numărul atomic 53. Are un singur izotop natural stabil, cu masa atomică relativă 127, al cărui nucleu conține 74 de neutroni. ul este al patrulea element din grupa halogenilor, posedă o reactivitate slabă și o electropozitivitate ridicată. Ca substanță elementară, la fel ca toți halogenii, iodul prezintă moleculă diatomică (I). Datorită proprietăților sale chimice, iodul este un agent bactericid, sporicid, protocid, cisticid și virucid, aspecte care îi conferă aplicabilitate
Iod () [Corola-website/Science/302791_a_304120]
-
un singur izotop natural stabil, cu masa atomică relativă 127, al cărui nucleu conține 74 de neutroni. ul este al patrulea element din grupa halogenilor, posedă o reactivitate slabă și o electropozitivitate ridicată. Ca substanță elementară, la fel ca toți halogenii, iodul prezintă moleculă diatomică (I). Datorită proprietăților sale chimice, iodul este un agent bactericid, sporicid, protocid, cisticid și virucid, aspecte care îi conferă aplicabilitate în diverse domenii științifice și tehnice. Iodul și compușii lui sunt folosiți în medicină, fotografie și
Iod () [Corola-website/Science/302791_a_304120]
-
mol. Raza covalentă este de 1,33Å. Configurația electronică a atomului de iod este prezentată in tabelul din stânga. Iodul are 37 de izotopi, dintre care doar unul este stabil, I. Izotopul I este similar celui de clor, Cl. Este un halogen solubil, nereactiv, existând ca anion și produs de reacții cosmogenice și termonucleare. În studiile hidrologice, concentrațiile de I sunt raportate la cantitatea totală de iod (care ar fi cea de izotop natural I). Asemenea raportului Cl/Cl, I/I este
Iod () [Corola-website/Science/302791_a_304120]
-
parțială de apă, la temperatura de 110 °C se topește. La temperatura de 200 °C, acidul iodic se deshidratează complet, formând pentaoxidul de iod: 6HIO → 2(HIO) + 2HO 2(HIO) → 3IO + HO Caracterul oxidant al iodului este inferior celor doi halogeni. Astfel, tiosulfatul de sodiu este oxidat la tetrationat de sodiu și nu la sulfat, ca în cazul clorului: I + 2NaSSO =NaS[S]O+ 2NaI Reacția este cantitativă și stă la baza iodometriei, metodă de analiză frecvent utilizată în chimia analitică
Iod () [Corola-website/Science/302791_a_304120]
-
gust foarte acru; se dizolvă ușor în iod și oxigen. Poate fi descompus de către acizii clorhidric, bromhidric, sulfihdric și sulfuros, eliminându-se iodul. Acidul iodic conține iod în starea de oxidare +5, fiind unul din cei mai stabili oxiacizi ai halogenilor în stare pură. Când are loc încălzirea, se deshidratează în pentaoxid de iod. Acidul periodic, HIO, este o substanță formată atunci când clorul este plasat într-o soluție fierbinte, ce conține 7 părți de carbonat de sodiu în 100 de părți
Iod () [Corola-website/Science/302791_a_304120]
-
se dizolvă în soluțiile sărurilor alcaline (amoniac, hidroxid de sodiu sau potasiu). Totuși nu rezistă la acțiunea compușilor oxidanți precum: acidul azotic sau cloratul de potasiu. Pulberea acestui metal poate fi aprinsă; în rest este stabil față de aer, apă și halogeni bineînțeles cu excepția fluorului (nemetal care reacționează cu toate elementele inclusiv unele gaze nobile). Reacționează și la cald și la rece cu azotul. Alți compuși interesanți sunt carburile (WC,WC și WC)ce se aseamăna prin duritate cu diamantul. Procentajul de
Wolfram () [Corola-website/Science/304472_a_305801]
-
900 m) de format de cesiu pe an. Compușii primari comerciali ai cesiului pe scară redusă sunt clorura și azotatul de cesiu. Alternativ, cesiul metalic poate fi obținut prin purificarea compușilor derivați din minereu. Clorura de cesiu și respectiv clorurile halogenilor pot fi reduse la 700-800 °C cu calciu sau cu bariu, după care rezultă distilarea cesiului metalic. În același mod, aluminatul, carbonatul și hidroxidul de cesiu pot fi reduși cu magneziu. Totodată, metalul poate fi izolat prin electroliza cianurii de
Cesiu () [Corola-website/Science/304474_a_305803]
-
fără nici un rezultat. Similar cu siliciul și aluminiul, compușii germanici tind să fie insolubili în apă, având astfel un potențial scăzut de toxicitate orală. Cu toate acestea, sărurile sintetice de germaniu sunt compuși nefrotoxici, iar compușii sintetici ai germaniului cu halogenii și hidrogenul devin toxine și au proprietăți iritante. În raportul său "Legea Periodică a Elementelor Chimice" din 1869, chimistul rus Dmitri Ivanovich Mendeleev a prezis existența unor elemente chimice necunoscute, inclusiv cea a unui element care ar fi completat un
Germaniu () [Corola-website/Science/304539_a_305868]
-
xenon. Timpul tipic de viață al unui excimer de xenon este de 1-5 nanosecunde, iar descompunerea sa eliberează fotoni cu o lungime de undă de aproximativ 150 și 173 nm. Xenonul poate forma, de asemenea, excimeri cu alte elemente, cu halogeni, de exemplu: brom, clor și flor. În ciuda faptelor că este un gaz rar, greu și scump de extras din atmosfera terestră, xenonul are un număr larg de aplicații și utilizări în viața omului; Xenonul este utilizat, în primul rând, la
Xenon () [Corola-website/Science/304622_a_305951]