KorAP: Find »[drukola/base=hamal & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...24 25 26 ...40 >

996 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393

ani, când am venit aici, cu un tren lung, cu un tren îngrozitor de lung.... da... Și atunci era o pată albastră, undeva într-acolo... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Acum zece ani? Era o pată albastră pe cer, acolo, acum zece ani? HAMALUL: Era, era. Vă jur că era. A fost primul lucru pe care l-am văzut, când am coborât din tren... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Surescitat.): Atunci... atunci... poate că... (Din pivniță urcă IOANA, speriată, răvășită, cu un cuțit de bucătărie în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
se împiedică, îl caută din ochi pe Grubi, se apropie în fugă de Grubi și se lipește de el, tremură, gâfâie, plânge.) IOANA: Grubiii... Grubiii... Se răstoarnă pivnița... Își ascunde capul în șorț și icnește.) Ah, ce m-am speriat! HAMALUL (Prinzând-o patern, mângâind-o.): Taci, taci... se întâmplă ceva... IOANA (Își scoate capul din șorț.): Ce se întâmplă? S-a răcit aerul dintr-o dată și a început să-mi tremure mâna... Uite cum îmi tremură... HAMALUL: Taci! Ascultă... Auzi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
m-am speriat! HAMALUL (Prinzând-o patern, mângâind-o.): Taci, taci... se întâmplă ceva... IOANA (Își scoate capul din șorț.): Ce se întâmplă? S-a răcit aerul dintr-o dată și a început să-mi tremure mâna... Uite cum îmi tremură... HAMALUL: Taci! Ascultă... Auzi? Ce auzi? IOANA: Parcă se mișcă ceva... în aer... (Îl vede pe călător.) N-ai plecat? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Nu. IOANA: Credeam că ai plecat. Din cauza ta se întâmplă toate... HAMALUL: Nu e vinovat cu nimic. Și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
tremure mâna... Uite cum îmi tremură... HAMALUL: Taci! Ascultă... Auzi? Ce auzi? IOANA: Parcă se mișcă ceva... în aer... (Îl vede pe călător.) N-ai plecat? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Nu. IOANA: Credeam că ai plecat. Din cauza ta se întâmplă toate... HAMALUL: Nu e vinovat cu nimic. Și el aude... niște picături care cad într-un pahar cu apă... IOANA: Auzi tu niște picături care cad? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Aud. Și mai văd și o pată albastră... IOANA: Unde? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
IOANA: Auzi tu niște picături care cad? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Aud. Și mai văd și o pată albastră... IOANA: Unde? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Acolo... Vezi... Acolo, unde se lasă cerul în jos de tot... IOANA (Către Grubi.): Oare nu minte? HAMALUL: Nu minte. Nu... Și vrea să ne ia cu el... să mergem la țărm și să ne spună tot ce știe... IOANA (Lui Grubi.): A spus el asta? HAMALUL: A spus. IOANA: Minte. (Către călător.): De ce minți? Mai bine te-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
cerul în jos de tot... IOANA (Către Grubi.): Oare nu minte? HAMALUL: Nu minte. Nu... Și vrea să ne ia cu el... să mergem la țărm și să ne spună tot ce știe... IOANA (Lui Grubi.): A spus el asta? HAMALUL: A spus. IOANA: Minte. (Către călător.): De ce minți? Mai bine te-ai duce sus, în odaie și ai încerca să dormi... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Nu mă duc în odaie! N-am să urc niciodată în odaia asta blestemată! S-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
terminat cu odaia asta! IOANA: Ah, mi s-a făcut frig. Acolo, jos, era să mor de frig. Mi-au înghețat genunchii... S-a făcut întuneric și lama cuțitului a început să tremure în mâna mea... Ce-o să fie, Grubi? HAMALUL: Nu știu. Parcă se lasă noaptea... IOANA: Unde-i tata? De ce n-a venit tata? HAMALUL: Nu știu. S-a oprit și ceasul. Poate că s-au rătăcit... IOANA: Cum să se rătăcească pe șinele astea drepte? HAMALUL (Foarte tulburat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
de frig. Mi-au înghețat genunchii... S-a făcut întuneric și lama cuțitului a început să tremure în mâna mea... Ce-o să fie, Grubi? HAMALUL: Nu știu. Parcă se lasă noaptea... IOANA: Unde-i tata? De ce n-a venit tata? HAMALUL: Nu știu. S-a oprit și ceasul. Poate că s-au rătăcit... IOANA: Cum să se rătăcească pe șinele astea drepte? HAMALUL (Foarte tulburat.): Nu știu! Nu știu! Mi se face greață... Mai bine mă culc... Se întinde pe bancă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
fie, Grubi? HAMALUL: Nu știu. Parcă se lasă noaptea... IOANA: Unde-i tata? De ce n-a venit tata? HAMALUL: Nu știu. S-a oprit și ceasul. Poate că s-au rătăcit... IOANA: Cum să se rătăcească pe șinele astea drepte? HAMALUL (Foarte tulburat.): Nu știu! Nu știu! Mi se face greață... Mai bine mă culc... Se întinde pe bancă.) IOANA: Grubi, ce-i cu tine? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Vezi, ți-am spus... aici nu mai e nimic de făcut... Se împleticesc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Vezi, ți-am spus... aici nu mai e nimic de făcut... Se împleticesc lucrurile între ele, își pierd șirul, se lasă noaptea înainte de prânz, se crapă cerul și cad picături de apă, se lasă frigul în oase... HAMALUL: Vrea să plecăm... Vrea să plecăm la noapte, cu drezina... IOANA (Către călător.): Vrei să plecăm? Da? Nu minți? Aseară... tot timpul m-ai mințit... N-am vrut să-ți dau nimic de mâncare... pentru asta... (Undeva se aud aripile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
IOANA (Către călător.): Vrei să plecăm? Da? Nu minți? Aseară... tot timpul m-ai mințit... N-am vrut să-ți dau nimic de mâncare... pentru asta... (Undeva se aud aripile unor păsări; pare că o pasăre gigantică trece peste gară.) HAMALUL (Tresărind.): Ce-i asta? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: O pasăre! IOANA: Un fâlfâit! Ce frumos fâlfâie... Nu-i așa că fâlfâie frumos? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: O pasăre uriașă... trece o pasăre uriașă peste noi... IOANA: Unde-i? Vreau s-o văd? Întotdeauna

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
pasăre! IOANA: Un fâlfâit! Ce frumos fâlfâie... Nu-i așa că fâlfâie frumos? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: O pasăre uriașă... trece o pasăre uriașă peste noi... IOANA: Unde-i? Vreau s-o văd? Întotdeauna mi-am dorit să văd o pasăre uriașă. HAMALUL (Se ascunde sub bancă.): Nuuu... Nu... Alungați-o! Vrea să ne scoată ochii... Știu eu. Păsări din astea care caută apă... și ne sorb ochii... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Către IOANA.): Taci! Fii atentă! Simți cum plutește? Simți cum se zbat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
se ridică... Ce ușor... Cum poate fi atât de ușoară? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: E imensă... E atât de mare încât nici n-o putem vedea cu ochiul liber... De aceea e atât de ușoară. IOANA: Pentru că n-o putem vedea? HAMALUL (Lovind cu mâinile într-un agresor invizibil.): Hâși! Hâși! Spurcate! Pleacă! Domnule, luați-o de pe umăr de la mine... îmi ciugulește din umăr... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE ( Încercând să-l scoată pe GRUBI de sub bancă.): Gata, a plecat... S-a dus... Ridică

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
Hâși! Spurcate! Pleacă! Domnule, luați-o de pe umăr de la mine... îmi ciugulește din umăr... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE ( Încercând să-l scoată pe GRUBI de sub bancă.): Gata, a plecat... S-a dus... Ridică-te, Grubi, trebuie să ne pregătim și noi... HAMALUL (În transă.): Gata? Plecăm? IOANA (Sărind, fericită, în sus.): Plecăm! Plecăm! (Către călător.) Ești atât de bun... (Zăpăcită.) Dar unde e tata? Unde e tata? De ce n-a venit de la apă? De ce n-a venit cu apa? Grubi, ce i-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
IOANA (Sărind, fericită, în sus.): Plecăm! Plecăm! (Către călător.) Ești atât de bun... (Zăpăcită.) Dar unde e tata? Unde e tata? De ce n-a venit de la apă? De ce n-a venit cu apa? Grubi, ce i-ai făcut lui tata? HAMALUL: Nu știu, Ioana. Trebuiau să vină. IOANA: Tata nu întârzie niciodată. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Poate că au fugit ca druzina... HAMALUL: Ha, ha, ha... Poate că ne-au luat-o mai înainte... Mârșavul acela de Bruno... Ne-a luat-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
De ce n-a venit de la apă? De ce n-a venit cu apa? Grubi, ce i-ai făcut lui tata? HAMALUL: Nu știu, Ioana. Trebuiau să vină. IOANA: Tata nu întârzie niciodată. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Poate că au fugit ca druzina... HAMALUL: Ha, ha, ha... Poate că ne-au luat-o mai înainte... Mârșavul acela de Bruno... Ne-a luat-o înainte... IOANA: Ce i-a făcut Bruno lui tata? De ce l-ai lăsat pe Bruno să meargă cu tata, după apă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
IOANA: Da, da... Acum am văzut. (Amuzată, privindu-și degetele.) Ce negre sunt! CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Îi strânge degetele în palmele.): Trebuie să ți le speli în mare... Numai dacă ți le speli în mare, se fac din nou albe... HAMALUL (Fericit.): Și ale mele? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Și ale tale... HAMALUL: Am să fiu atât de fericit... (Aproape că adoarme pe bancă.) Atât de fericit... cum n-am mai fost niciodată... (Tresare, își revine brusc.) Țipă cineva! CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
negre sunt! CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Îi strânge degetele în palmele.): Trebuie să ți le speli în mare... Numai dacă ți le speli în mare, se fac din nou albe... HAMALUL (Fericit.): Și ale mele? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Și ale tale... HAMALUL: Am să fiu atât de fericit... (Aproape că adoarme pe bancă.) Atât de fericit... cum n-am mai fost niciodată... (Tresare, își revine brusc.) Țipă cineva! CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Cine? HAMALUL (Ascultă câteva clipe.): Țipă după ajutor! IOANA: Unde? CĂLĂTORUL

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
Și ale mele? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Și ale tale... HAMALUL: Am să fiu atât de fericit... (Aproape că adoarme pe bancă.) Atât de fericit... cum n-am mai fost niciodată... (Tresare, își revine brusc.) Țipă cineva! CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Cine? HAMALUL (Ascultă câteva clipe.): Țipă după ajutor! IOANA: Unde? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: O fi vreun semn, o altă împleticeală... HAMALUL: Nu, nu... Țipă cineva, cu adevărat... Parcă se rupe ceva, parcă se rupe o roată... Mă duc înaintea lor! (Dă să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
pe bancă.) Atât de fericit... cum n-am mai fost niciodată... (Tresare, își revine brusc.) Țipă cineva! CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Cine? HAMALUL (Ascultă câteva clipe.): Țipă după ajutor! IOANA: Unde? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: O fi vreun semn, o altă împleticeală... HAMALUL: Nu, nu... Țipă cineva, cu adevărat... Parcă se rupe ceva, parcă se rupe o roată... Mă duc înaintea lor! (Dă să plece.) IOANA: Grubi! Nu mă lăsa singură... HAMALUL: S-a întâmplat ceva... Mă duc să-i caut. Iese în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
Unde? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: O fi vreun semn, o altă împleticeală... HAMALUL: Nu, nu... Țipă cineva, cu adevărat... Parcă se rupe ceva, parcă se rupe o roată... Mă duc înaintea lor! (Dă să plece.) IOANA: Grubi! Nu mă lăsa singură... HAMALUL: S-a întâmplat ceva... Mă duc să-i caut. Iese în fugă.) IOANA: Vin și eu! HAMALUL: Nu! Pregătește-te de plecare... (Dispare.) IOANA (Pentru sine.): De plecare? (Către călător.) De plecare a spus? Chiar plecăm? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Plecăm

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
adevărat... Parcă se rupe ceva, parcă se rupe o roată... Mă duc înaintea lor! (Dă să plece.) IOANA: Grubi! Nu mă lăsa singură... HAMALUL: S-a întâmplat ceva... Mă duc să-i caut. Iese în fugă.) IOANA: Vin și eu! HAMALUL: Nu! Pregătește-te de plecare... (Dispare.) IOANA (Pentru sine.): De plecare? (Către călător.) De plecare a spus? Chiar plecăm? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Plecăm, Ioana. Plecăm cu drezina. Uite, vezi, în direcția aceea trebuie să fie marea... în câteva zile ajungem

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
M-a răsturnat, mi-a făcut vânt în groapă. Ho-ho-ho... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Lui Bruno.): Ce s-a întâmplat? Spune! Unde-i drezina? Cum mai plecăm acum? CASIERUL: Unde să plecăm? Hi-hi? Credeam că n-o să vă mai găsesc aici. HAMALUL: S-au răsturnat cu drezina, la întoarcere.. IOANA: Cum? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Au stricat drezina? Au răsturnat-o! Vrei să spui că au stricat drezina? (Către victime.) Ați răsturnat drezina? Lașilor! ȘEFUL GĂRII (Către ceilalți; exceptându-l pe CĂLĂTOR.): De ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
oasele. Nu mai pot pune piciorul jos. Ia vezi! S-au rupt tare? S-a înroșit? S-a înnegrit? Au, au... (GRUBI aleargă după apă; CASIERUL își linge rănile de unul singur, bea apă, se spală, se tamponează cu batista.) HAMALUL: Poftim apă... ȘEFUL GĂRII (Privindu-l pe GRUBI cu înduioșare.): Grubi... Numai tu mi-ai mai rămas... Numai tu... (Bea.) Ce apă grețoasă! HAMALUL: E veche de patru zile. IOANA (Cercetând rănile bătrânului.): Aici n-ai nimic... Nici aici... Ia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
apă; CASIERUL își linge rănile de unul singur, bea apă, se spală, se tamponează cu batista.) HAMALUL: Poftim apă... ȘEFUL GĂRII (Privindu-l pe GRUBI cu înduioșare.): Grubi... Numai tu mi-ai mai rămas... Numai tu... (Bea.) Ce apă grețoasă! HAMALUL: E veche de patru zile. IOANA (Cercetând rănile bătrânului.): Aici n-ai nimic... Nici aici... Ia să văd... (Îi încearcă încheieturile.) Dar ești teafăr. Te-ai julit doar puțin, la cot și la genunchi... ȘEFUL GĂRII: Ce știi tu? Mi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]