2,384 matches
-
anilor optzeci de la Ateneu, de la sala Radio sau de aiurea, stări de grație, de alunecare în eul profund al conștientului și subconștientului. Privindu-i acum, la un moment dat am simțit că s-a strecurat, pe undeva, Cela Delavrancea cu hazul ei nebun. Și toată adolescența și studenția mea, formidabile, rebele, cu acces la miracolul din care ei toți, protagoniștii acestui happening fac parte. Altfel fiecare, cu povești diferite, cu timpi diferiți, cu acompanieri diferite, în sensul proustian al expresiei; Victor
Nostalgia by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/7161_a_8486]
-
care permit un joc de genul: Cutia fără conținut, Cutia goală, Cutia cu nimic, Cutia cu nimicuri. Această ultimă interpretare este foarte potrivită spectacolului, format dintr-o serie de „nimicuri”, tratate însă cu toată atenția și cu destulă ingeniozitate și haz. Suita de momente de dans concepute de Silvia Călin a fost interpretată de Andreea Duță, de binecunoscutul actor și dansator Istvan Teglas, de Galea Bobeicu, Sebastian Claudiu, Oana Albu, Alexandru Snopovschi, Oana Nagu și de Denis Bolborea. Unele pasaje au
Lumea dansului la început de an by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/4919_a_6244]
-
intelectuală românească între 1930 și 1950, București, Editura Humanitas, 2011, 360 pag. De ce, deci, conform lui Camil Petrescu, popoarele mici nu pot să aibă scriitori mari? Lucian Boia rezumă cu zâmbetul pe buze această „tentativă de sociologie literară de tot hazul”: „În regimul capitalist, numai în țările mari, unde tirajele sunt pe măsură, scriitorul poate trăi din scrisul său. Doar că se epuizează muncind și, atunci, moare tânăr. Balzac, Molière, Shakespeare, Beethoven, Descartes «au murit între 50 și 53 de ani
Istoria ieroglifică (II) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4947_a_6272]
-
Sorin Lavric E nevoie de un uriaș spirit ludic ca să scrii o carte ca Teologia albinoșilor. La miloc nu e doar dorința de a face haz pe seama bizareriilor lumii, dar și pofta de a lăsa cuvintele să se rostogolească zgomotos, într-o cadență furioasă. Cred că aceasta e principala motivație care i-a împins pe Ciprian Vălcan și Dana Percec la alcătuirea volumului de față: lumea
Turnul nebunilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5943_a_7268]
-
respirație jocului actorilor, lasă aer pentru ca proporțiile decorului să se așeze bine, pentru ca traseele ce ne duc în susul șin josul scărilor, perspectivele de la etaj, aparițiile Vetei într-un balconaș improvizat, ascensiunea acolo a lui Rică să aibă sens, tensiune și haz, umor din plin. Acest cub, un proiect arhitectural ce a luat Premiul la Bienala de Arhitectură din 2008, este exact spațiul pe care Bucureștiul, de pildă, nu îl are. Un spațiu vital, așa cum există peste tot, așa cum Teatrul din Timișoara
În măruntaiele unui text by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/5950_a_7275]
-
ce vrea și s-a consacrat cu toate forțele scopului ales. Propria-i biografie a fost marea lui realizare. Romanul de debut și improvizatul volumaș Fără titlu (1883) ne arătau un tînăr de 25 de ani care scrie fără nici un haz. Eforturile veleitarului încrezător în steaua lui se consumau însă pe alte planuri: după ce îi făcuse curte eficace lui Macedonski, pentru ca acesta să-i patroneze debutul poetic (fapt petrecut în 1880), își părăsește rapid nașul literar imediat ce „Literatorul“ și directorul său
Scriitorul politicos: Duiliu Zamfirescu (fragment) by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5970_a_7295]
-
a urmărit-o, că i-a citit mail-urile, sms-urile. Știe că vrea să plece, urmează șantajul, mă rog, totul după șabloane. Scena bradului, în toată deșirarea femeii, minunat jucată, în toată disperarea și rușinea, are un umor de zile mari. Haz de necaz. Un fel de dezastru à la Stan și Bran, care crește prin fiecare mișcare. Bradul imens cade peste ea, becurile se încolăcesc, nu poate ieși nicicum, orice tentativă de a-l pune la loc eșuează, telefonul sună. Din
Un experiment by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/5973_a_7298]
-
Annie Bentoiu pe care o citesc acum, cîțiva prieteni de vîrsta mea și cîțiva prieteni tineri" (p. 179). Din patria mică fac parte Noica, Cioran, Dragomir sau Creția, cărora autorul le dedică multe din paginile volumului (alături de episoadele de un haz uriaș avîndu-l ca protagonist pe Andrei Pleșu), pe cînd din marea patrie fac parte pramatiile, politicienii și impostorii, cu tot cortegiul de umilințe și frustrări pe care prezența lor i le-au provocat diaristului de-a lungul timpului. „Rentabilitatea binelui
Cultura afectului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6226_a_7551]
-
damă grasă și confuză, peltică" -, dar care ține sub fustele ei largi un pitic șchiop și cocoșat, o ciosvârtă de om, care face de sub fusta protectoare a Istoriei semne paranoice, de groază uneori, când ele, semnele, nu sunt de tot hazul, ca înțeles...
De inimă albastră... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6248_a_7573]
-
Triumf - unde Swann și Odette practicau jocul erotic numit „faire cattleyas", formulă enigmatică, descifrată numai de cei doi, sinonimă cu a face dragoste). Ce să mai zic? Cartea e doldora de povești (adevărate) și de anecdote, foarte adesea pline de haz, de personaje trăsnite, de decoruri extravagante. E un ghid foarte bun (cu ilustrații pe măsura textelor), amuzant și instructiv, care ne permite să redescoperim Parisul. Si, desigur, în primul rînd Parisul erotic, adevăratul Paris erotic. Sîntem, din fericire, departe de
Alte mistere ale Parisului by Alexandru Călinescu () [Corola-journal/Journalistic/6137_a_7462]
-
carte groasă, eventual în două volume, nu subțire ca Amintirile... , convins că numărul paginilor asigură faima. Și am început să adun pățanii și să mă comport ca un personaj de carte în curs de scriere, să caut partea plină de haz și de baladă a întâmplărilor cotidiene. Episoade de genul celor cu scăldatul, cu uratul sau cu furatul de fructe în grădinile semenilor se regăseau din abundență în copilăria mea. Și unde lipseau, le inventam pe loc, fără teamă, pentru că Amintirile
În loc de Prefață la Amintirile… lui Creangă by Ion Pecie () [Corola-journal/Journalistic/6272_a_7597]
-
îi reunește pe vechii prieteni așa cum prima oară făcuseră cunoștiință la o școală de dans unde în lipsa doamnelor cuplurile erau alcătuite din bărbați. Dialogul merită reamintit pentru că el va da tonul întregului bal: „Monarhist?" „Republican?" „Atunci ne putem căsători". Un haz teribil inundă aproape fiecare scenă politică, iar spectatorul român poate recunoaște în nenumăratele burla, notele caragialești ale unor momente și schițe transpune în imagine de Tornatore, pentru că aproape fiecare cadru este menit să ne ofere atât un tablou de gen
Baaria, mon amour! by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6296_a_7621]
-
sau Dumitru. Numai Cetățeanul Turmentat rămîne complet anonim. Așa cum în grupul lui Cațavencu (dăscălimea și moflujii) Bampirul e unul singur, în facțiunea adversă, dacă se vorbește despre Moftologul sau Nifilistul, toată lumea înțelege că e vorba de onorabilul d. Nae Cațavencu. Hazul și utilitatea unei porecle stau în consensul asupra ei. Soțul Miței e pentru ea și amantul ei Mangafaua, ca și Lae Popescu pentru mama lui, Tarsița Popeascu:Mangafache. Totul de la moldovenismul mang, adică prost. Numai Trahanache beneficiază de supranumele distins
Personajele. Porecle și diminutive by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/4896_a_6221]
-
lui Margulies, pe care o citisem acum trei ani, în engleză, înainte să văd filmul. Rîdeam mergînd prin zăpada murdară și amintindu-mi atîtea locuri comune din existența oricui dintre noi pe care americanul ăsta deștept le leagă cu mult haz, lăsîndu-ți profunzimile pentru mai tîrziu. Toate clișeele sînt acolo! Parcă le-a contabilizat cineva maniac... Relația dintre un bărbat și o femeie, soț și soție, aceștia și copiii lor cu toată tevatura zilnică, cu aceleași drumuri la școală și înapoi
Un puzzle by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/4902_a_6227]
-
rătăcesc în analiza „celorlalți”. Despre ei, mai nimic. Nimic nu îi scapă lui Claudiu Goga și pare inepuizabil în ceea ce le povestește actorilor despre viață, despre noi, despre inerție și distrucție, despre îndepărtarea din cuplu. Umorul piesei, al fiecărei replici, hazul benzilor desenate introduse de scenografa Lia Dogaru cu multă iscusință , un element vizual ca un contrapunct, ca o radiografie, forma muzicală a construcției pe care o stabilește Goga sînt elementele unei comedii de succes. Gustul amar al poveștii începi să
Un puzzle by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/4902_a_6227]
-
vitalității megieșe cu gratuitatea, o estetizare spontană a acesteia pe coarda comică. Păcală, Tândală ca și, pe alte meridiane, Till Eulenspiegel, se revendică din același fond psihic hîtru ce se exprima pe o direcție a proiectării neajunsurilor inerente viețuirii în haz expiator. La Cornel Regman se cade să precizăm două puncte de reper ale su(rîsului) său cvasiconstant. Unul îl reprezintă, desigur, mediul proxim neprielnic, creat de regimul totalitar oamenilor de litere, regim față de care orice rezervă expresă se izbea de
Hazul lui Cornel Regman by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4861_a_6186]
-
actanți» ai structuralismului, neostructuralismului, textualismului, transtextualismului, postmodernismului”, dînd ca exemplu scrisul unuia dintre „plicticoși”, Jean Ricardou. Regman înțelegea a se feri cu grijă mucalită de o asemenea capcană. Din care pricină nu puține din „contrele” sale umorești au caracterul unui „haz de necaz”. Maliția criticului semnifica o strategie cu resorturi temperamentale, extrem de eficace, cu un scop al defensivei bine centrat. Spicuim cîteva din numeroasele „luări peste picior” practicate de Regman, cu regretul subînțeles de-a nu cita și altele, așijderea mult
Hazul lui Cornel Regman by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4861_a_6186]
-
printre oameni statuar, chiar «măreț», cum s-ar spune în Ardeal”. Dar nici „jocul” nu lipsește din panoplia de mijloace blagiene. Departe de-a se închista într-o poză rigid-autoritară, autorul Spațiului mioritic se dovedea capabil de umor, de un haz care-i împlinea comportamentul. Se exprimă din nou Ovidiu Drimba: „Dacă, așa cum spuneam, Blaga nu era o fire volubil-expansivă, în schimb îi plăcea să facă glume. Nu să repete glume auzite, glume făcute de alții, ci să le inventeze el
Blaga în evocări by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5245_a_6570]
-
la New York, cu doamna Charlotte Durrenmatt la... Bacău, cu un ovrei din Dorohoi la Disneyland-ul american, jucîndu-l pe Mickey Mouse, cu țigănușul din Bolintin, care îl întreabă „nu ești dumneata artistul ăla care a jucat în filmele alea” au un haz nebun și o poezie duioasă. Mi se pare, însă, că relieful acestor note rămîne Eugene Ionesco. Ca marea regăsirea teatrală și spirituală a lui Radu Beligan. Sînt un om fericit. Viața mea ca o coadă de Păun înfoiată în lumina
O noapte de insomniac by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/5306_a_6631]
-
într-un frac de vară, iar Mary Ann într-o rochie de satin de culoarea levănțicii, fără bretele, a cărei crinolină le-a și dat bătaie de cap după aceea, în mașină, de le-a venit și lor să facă haz de necaz, coapsele ei albe, rotunde se pierdeau în cutele și tighelurile foșnitoare, erau ouă de Paști într-un cuib de hârtie, cu chiloții fleașcă de-atâta dansat, ca o pernă de bumbac spongioasă, umplută cu flocii ei, cu o
John Updike - Rabbit se odihnește () [Corola-journal/Journalistic/5309_a_6634]
-
indivizi, deschiderea granițelor i-a preschimbat din niște măgăruși provinciali într-un fel de scroafe globale”). Invers, adică, decât în „Cațavencii” și restul revistelor de umor. Nu citiți până la capăt rubrică „Cu ochii-n 3,14”, de obicei plină de haz, din același număr al revistei „Dilemă veche”, fiindcă riscați să descoperiți o mostră de haz macabru, semnată M.C. Nu citiți deloc indiferent de număr, revista „Kamikaze”. De unde ne culegem informațiile Din păcate, sunt din ce in ce mai putine surse credibile, din care ne
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/5324_a_6649]
-
globale”). Invers, adică, decât în „Cațavencii” și restul revistelor de umor. Nu citiți până la capăt rubrică „Cu ochii-n 3,14”, de obicei plină de haz, din același număr al revistei „Dilemă veche”, fiindcă riscați să descoperiți o mostră de haz macabru, semnată M.C. Nu citiți deloc indiferent de număr, revista „Kamikaze”. De unde ne culegem informațiile Din păcate, sunt din ce in ce mai putine surse credibile, din care ne putem informa corect, nepărtinitor. Două televiziuni ce se vor televiziuni de știri, Realitatea și Antenă
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/5324_a_6649]
-
repede spicuire nu poate da seama de ceea ce rămâne în grija (re)lecturii: risipa de creativitate lingvistică are o motivare ultimă, jocurile de cuvinte nu sunt gratuite: legate cu fire multe de context, fără de care multe n-ar avea mare haz („ce mai dealul-valea” nu poate să apară altundeva decât într-o discuție despre spațiul mioritic!), ele chiar condensează o opinie (și, eventual, contrariul ei). Iar prin această țesătură deasă de limbaj se întrezăresc condensări de povești plauzibile și emoționante.
„Tangajul langajului“ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5468_a_6793]
-
două mostre de supremație a lecturii. Adică de interpretare în ciuda clișeelor formale și, până la urmă, în ciuda a tot. Iată, din cel din urmă: „Literatura lui Nabokov este un exercițiu ludic, un joc fabulos cu memoria imaginilor, o artă combinatorică de haz și umor, o prestidigitaț ie vecină cu magia. Din această demonie particulară rezultă, ca din joacă, un adevăr psihologic profund, o viziune dramatică și emoționantă a existenței, în afara oricăror opțiuni scrobite și scheme ideologice. Și totuși, Lujin, șahist genial și
Schiță de portret by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5164_a_6489]
-
tot pe eroul romanului este un personaj fără o identitate precisă, cam jerpelit și nespălat, vorbind într-un argou dinainte de războiul al doilea mondial și referindu- se la întâmplări politice petrecute cu mult înaintea celor în viață și cu un haz desuet... El poartă mereu asupra-și o geantă crăpată de vinilin negru în care își ține niște acte vechi și ele, depășite. De fapt, este Realitatea așa cum fusese ea odată și cu oamenii potriviți ei și moravurilor epocii trecute... * * * Cuplul
Diverse by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/5405_a_6730]