738 matches
-
mixtă destrămata (mama e de origine irlandeză, iar tatăl egiptean și-a părăsit familia la scurt timp după nașterea fiului), devine adept al Islamului la doar unsprezece ani. E hotărât să urmeze "Calea cea Dreapta", dar se simte amenințat de hedonismul și materialismul orașului în care trăiește, un satelit al New Yorkului, devastat de recesiune. Nimeni nu îl poate abate pe Ahmad de la drumul ales, nici mama lui, o femeie ce nu poate suplini, oricât de mult și-ar dori-o
John Updike Teroristul by Iulia Gorzo () [Corola-journal/Journalistic/9641_a_10966]
-
de cotloane, a căzut în mărăcinișuri. Lectura, ce chiul colosal, ce pretext pentru visare!" (pp. 61-63) Tocmai aici e necesar să intervină educația, pentru a discerne între pericolele ascunse în asemenea gesturi aparent aseptice. Elogiul exercițiilor de sintaxă, prin care hedonismul nefast se preschimbă în trudă benedictină, așa se justifică. (Și de această dată însă, îndemnul tot de la T. vine.) Cunosc puține devoțiuni literare mai sincere decât aceea pe care-o mărturisește într-un rând autorul, de a fi rescris minuțios
Portretul lui T. by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6208_a_7533]
-
spirit care îl recomandă în înalta societate, Jordan este mai popular, mai vulgar, gangsterismul său fiind mai vizibil, mai onctuos. Autenticul Gatsby încerca din răsputeri să îi confere acestui gangsterism o poleială oxfordiană, pe când Jordan îl exhibă, îndulcit însă de hedonismul său incurabil, de locvacitatea sa arteziană, de euforia sa cinică făcând din ignominie și furtișag o artă. Iar atmosfera de isterie colectivă nu doar a petrecerilor sale, dar și a întregii sale existențe are ceva din anii nebuni ai rag
Gatsby de Wall Street by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2882_a_4207]
-
Mi-am cheltuit o mare parte din viața mea unică, irepetabilă pentru a scrie cronica unui cenaclu dintr-o provincie a Europei. O afacere în stilul lui Dănilă Prepeleac. M-am angajat în această întreprindere nerentabilă nu numai dintr-un hedonism de cititor, ci și pentru că am avut permanent un ridicol (sau sublim, cine știe?) sentiment al răspunderii. Sentimentul răspunderii m-a determinat, înainte de toate, să mă comport ca un propagandist al literaturii (în limbajul de azi: ca un lucrător din
Cică niște cronicari... by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16112_a_17437]
-
interbelici sau critici mai noi; de o minuție poantilistă, ele fac farmecul și spectacolul textului. Nu avem parte - slavă Domnului! - de sistematizări pisăloage și sterile ale avatarurilor confesiunii. Eliberat de necesitatea delimitării cadrului explicativ, autorul se lasă, cu un vizibil hedonism al (micro)lecturii, în voia voluptăților analizei. Ceea ce notează, ironic, în debutul capitolului despre Hortensia („căci scrisul autoarei, utilizînd lupa, nu recomandă binoclul”) e valabil pentru fiecare capitol în parte. Explorînd intimitatea ascunsă a poeticilor implicite, detectabile mai ales în
Individualitate și stil by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3315_a_4640]
-
Paleologu e, în miezul personalității sale, un generos, un samaritean, apropiat, mai mult decît pare la prima vedere, de religiosul, sentimentalul său prieten, N. Steinhardt pe care l-a admirat. Autorul Interlocuțiunilor ni se înfățișează drept un spirit solar, în hedonismul și în larga sa comprehensiune, luînd cu o mînă și dăruind cu două.
Recitindu-l pe Alexandru Paleologu (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6993_a_8318]
-
păstreze pentru ceilalți ceva din demnitatea lui Andrei Cuc, orbul care se consideră perfect normal, găsindu-și mereu alternative. Pentru fiecare pistă abandonată, în carte, se găsește un nou fir pe care să înaintezi, o nouă experiență, sub semnul unui hedonism de modă nouă, ușor "viciat" de responsabilitatea oamenilor față de felul în care se scrie istoria. Progresiști și conservatori, tinerii care trăiesc libertatea în viteză, cu elanul de-a călători și de-a încerca totul la repezeală și prudenții lor profesori
Amintiri la schimb by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12181_a_13506]
-
societatea rămîne fără orizonturi, bătînd pasul pe loc într-un prezent orb. Suntem ființe culturale, prin definiție. De ce, azi, în lume, se refuză, chiar se disprețuiește efortul de formare culturală? Ne îndreptăm spre o viață fără orizont cultural, spre un hedonism frust? Credeți că viitorul omenirii poate să fie fără trecut? Poate fi aceasta o repercusiune a absolutizării modernismului? Gândirismul nu a fost chiar așa de rău, precum l-a dezavuat comunismul. În interbelic a menținut un echilibru literar, Blaga, Pillat
„A scrie înseamnă o provocare, o mănușă aruncată vieții“ by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5636_a_6961]
-
scrii că ești stoic sau hedonist avea o mie de înțelesuri sau nici unul, nu se preta însă la o lectură pragmatică. În mileniul trei, în care autorul nu dorește să se situeze, spune el cu o sinceritate derutantă, "stoicismul" sau "hedonismul" pun deja mari piedici de înțelegere. Octavian Paler crede că personalitatea umană are trei dimensiuni: viața publică, viața privată și viața secretă. Primele două nu l-au interesat (spune autorul), doar a treia a fost ținta principală a scrierii lui
Eu sînt un anacronic by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16012_a_17337]
-
cu o anume regularitate și pe care Monoran îl concepe auditiv. „Îmi place să-i văd, să le ascult sintaxa” (p. 30) scrie el despre niște bieți proletari cu care împarte spațiul vital. Pe un astfel de fond, de un hedonism tenace, apar și micile „descoperiri”, cum e acest vers cutremurător prin simplitate și prin puterea de insolitare a unei aparente banalități, formulate de obicei în fel și chip de poeți: „îmi place să mor” (p. 146). E, stenografiată, marea elegie
Monoran, plutonicul by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2896_a_4221]
-
atingerii obiectelor fetiș. Afișul relevă spiritul flower power al expoziției, dorința de a transgresa barierele, de a da cu tifla. Arta lui George Bodocan asemeni artei culinare se ingerează, se absoarbe, se suge prin cuvinte și iconuri, se verbalizează în hedonismul minor, dar confortabil, al banalului, al obiectelor care trec prin gură asemeni gumei de mestecat pentru a rămâne din ele o aromă și uneori nici măcar atât. Prefer tricourile lui de o mie de ori celor cu Che Ghevara cu basca
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6333_a_7658]
-
fereastră deschisă" spre labirintul industriei de vise, programatorul avînd grijă să introducă, la dreapta comenzii plasate în debutul fiecărui capitol, explicația ei în română. Adrian Otoiu e un profesionist, dar și un hedonist al metafictiunii; IQ-ul artistic foarte ridicat, hedonismul picant al scriiturii, aerul de prospețime amuză(n)ta, tandrețea ușor cinica (à la Kurt Vonnegut) și naturalețea alternării registrelor imprimă prozelor sale un "high touch" de o calitate puțin obișnuită. Se pricepe de minune să atragă cititorii - fie ei
Lectiile fictiunii virtuale by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/17762_a_19087]
-
trebuie să-i înțelegem întreaga operă." (s.m.) Afirmație temerară, deoarece, în timp, pe măsură ce cunoaște tot mai profund omul și opera, interogațiile devin tot mai dramatice. În 1978, se întreabă "în ce măsură ura agnostică față de lume nu devine cumva un alibi pentru hedonismul, egoismul, estetismul individual, pentru dezangajarea personală, a cărei autocunoaștere poate duce apoi, de fapt, la o mare bunătate, amabilitate și iubire de aproapele. Un ocoliș straniu." O problemă pentru el este și cea relațiilor lui Cioran cu transcendența. "În realitate
Vestigiile unei prietenii by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/6623_a_7948]
-
schimbări perpetue de parteneri care prind fluturi (sic!), cu neîncetate urmăriri, balete, jocuri de noroc, dar și cu crime care strigă la cer. Marchează trecerea în altă paradigmă de valori și în alt regn. La Fouquet, la Vaux-le-Vicomte, e tragic hedonism, cînd și cînd întrerupt de gesturi nobile dar inutile, ce niciodată nu salvează nici o victimă. Iar Curtea lui Carol al II-lea e un loc unde cinismul deghizat se îmbină cu dezmățul rafinat. Barocul este, peste tot, în floare. Ca
Mitul Muschetarilor by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/15034_a_16359]
-
Paleologu e, în miezul personalității sale, un generos, un samaritean, apropiat, mai mult decît pare la prima vedere, de religiosul, sentimentalul său prieten, N.Steinhardt pe care l-a admirat. Autorul Interlocuțiunilor ni se înfățișează drept un spirit solar, în hedonismul și în larga sa comprehensiune, luînd cu o mînă și dăruind cu două. Alexandru Paleologu: Interlocuțiuni, ediția a II-a, Ed. Cartea Românească, 2009, 536 pag.
Recitindu-l pe Alexandru Paleologu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7039_a_8364]
-
Ceea ce se "aude" mai degrabă nu sunt enormele diferențe de tehnică, stil și atitudine componistică, ci o însușire generală care-i unește, anume sonoritatea calofilă, hedonistă, care procură relativ repede, prin simpla prezență, extaze fulgurante, frisoane de plăcere sufletească. Un hedonism ce se îmbină într-un mod suprarealist (pentru mine, cel puțin!) cu tehnica cea mai avansată. Imaginea studentului, altminteri bine documentat, care vorbea despre Patetica lui Ceaikovski cu celularul pe masă, îmbrăcat într-o geacă de piele cu ținte - de
Absența lui Bach by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/14289_a_15614]
-
plecați în străinătate (exilați și autoexilați), care se gândesc la țară și capitală și care o fac, nu arareori, cioranizând avant la lettre. De aceea, Cartea de bucăți bucureștene a lui Dan C. Mihăilescu este scrisă cu plăcere narativă, cu hedonism în straturi, de un curios cu lentile uriașe de colecționar. Bucureștii mahalalelor sau periferia ca mod de existență (Editura Compania) de Adrian Majuru este un studiu de mentalitate, cu aplicație pe capitala văzută ca un puzzle de mahalale; de semnalat
"Misterele" Bucurestilor -de la miresme la miasme- by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/12910_a_14235]
-
și-n republica Ploieștilor, ori, și mai aprig, la Berlin, acolo unde ni s-a dăruit cea mai intensă jubilație epistolară a senectuții, cea mai ghidușă voluptate a îmbătrânirii din literele „daco-romane“. Dar Sinaia este un nod vital în codul hedonismului caragialian. Sinaia Peleșului, a lui Carmen Sylva, Alecsandri și Claymoor, Sinaia trenurilor de plăcere și a seratelor muzicale, a mamițelor, domnilor Goe și „drumului prăpăstios către strada Furnica“, dar în special Sinaia demulți-slăvitului Gh. Matheescu, patronul delicateselor și colonialelor, ale
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
figura Y, unde scapi, în sfârșit, de întristare și suspin!? 28 octombrie 2010 La urbanismul hărtănit, hărțuit și neiubit Nu știu ce mai așteaptă paseismul bucureștean de la edilii și arhitecții acestui oraș „neiubit“, cum l-a calificat Andrei Pleșu, vamă a netrebnicului hedonism oriental, raia bubos-carnavalescă, oropsită capitală impostoare (inițial haltă turco-valahă de adăpat caii și burdihanele, de umplut sacii și poștalioanele către Mogoșoaia și Brașov, care a luat, nevrednic dar hrăpăreț, locul Târgoviștei sau Curții de Argeș), devenind un circ feeric, invidiat
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
pe masă de cum se intră pe primul canal fermecător adu m brit de frontoanele de la 1600). Zău, asta m-a iritat, după care m-a tuflit demențial: că tot ce ținea de splendorile culturale, liniștea meditativă și sfânta banalitate a hedonismului pălea - în primă sau ultimă instanță - înaintea românescului obsesiv. De-a lungul celor două săptămâni neerlandeze, n-a fost colț, peisaj, întâmplare, întâlnire în care frumusețea, liniștea, plină tatea, suculența circumstanțelor de-acolo să nu fie alterate de spectrul blestematei
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
precizînd că "învățătura lui Horațiu nu se mai potrivește cu zilele noastre" și întărindu-și respingerea: "Aș zice că din dictonul horațian se hrănesc acum doar oportuniștii: ei știu să folosească momentul". Cu atît mai mult i se pare nepotrivit hedonismul, fie și măsurat cum e cel epicureic: "Nici în Ťgrădina lui Epicurť nu putem sta, în plăcere și înțelepciune, nici în sărbătoare, în consumul sărbătoresc al pîinii și vinului, nici într-o beție a simțurilor". Adăugînd că: "E obositor să
Mimarea istoriei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6668_a_7993]
-
Despre supremația media și despre "homo tehnologicus" a vorbit și Abdelazis Kacem (Tunis), iar Aodh Ó Canainn (Irlanda) despre limbajul transnațional al computerelor numit de el "limba digitaleză". Plasându-se într-un alt unghi, Dinu Flămând a vorbit despre "ideologia hedonismului", astfel cum ea transpare din manifestările unei lumi pentru care totul este "hiper", totul este supradimensionat, chiar și singurătatea, indicii ale unei "noi crize de conștiință". La aspectele singurătății în lumea globală s-au referit de altfel mulți vorbitori. Horia
Singuri în satul global by Reporter () [Corola-journal/Journalistic/12441_a_13766]
-
de acuzat era interesul lui Demirgian pentru utilul și confortabilul din orice obiect, încît i se întîmpla și lui ca multora să citească o carte fără a se fi uitat pe copertă să vadă cine e autorul. Cu tot acest hedonism, Demirgian nutrea un fond de misticism sau mai degrabă de superstiție. Începuse a se pasiona de cărți teozofice și nebulos metapsihice, de operele doctorului Rudolf Steiner, de tot ce avea referință la Gotamo Buddho. Propriuzis, Demirgian nu înțelegea nimic, însă
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
părea absurd; în fine: "Jean, nu trebuie să admiți asta", trădând ostilitatea ei pentru tot ce sta în contra intereselor lui Pomponescu sau ale generației sale. Pomponescu însuși se rușina de acest egoism al mamei sale, care, afară de asta, profesa un hedonism exagerat, în baza căruia o faptă neaducând satisfacții imediate nu prezenta nici un interes. "La ce folosește asta?!" întreba ea stereotip. Onoarea socială, chiar și bizuită pe un fals, era tot ce prețuia. Luîndu-se drept centru al lumii, madam Pomponescu-mamă agrea
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
În costume folclorice, ofițerii mustăcioși de cavalerie În ținută de paradă, elevii În uniforme de liceu, cu număr de matricolă pe mână, ușor de identificat și denunțat). Un loc În care frustrarea și fudulia, pitorescul și derizoriul, fanfaronada și ferocitatea, hedonismul și jalea, gluma și grotescul Își aliau, dadaist, contrastele. „Țara mascaradei”, „Țara operetei”, „Țara de exil”, chiar și „Țara Neagră”?... În desenul din 1975 dăruit colegului său de școală Eugen Campus, liceanul apare În uniformă cvasimilitară, cu șapcă, guler cazon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]