924 matches
-
cazul înțeleptului avizat în ceea ce privește metoda hedonistă, că el este măsura acțiunii și a moralei - sofiștii își vor aminti de asta. Plăcerea nu se confundă cu binele ca atare, ea se mulțumește să-i fie doar semnul, amprenta și dovada. Metoda hedonistă a lui Democrit cunoaște trei momente specifice: primul implică o teorie a cunoașterii care duce la un perspectivism sau un relativism în măsură să-i procure individului o putere de foc cardinală; al doilea pretinde o formă de ateism liniștit
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
a fi angoasat decât de căutarea pozitivă a unei jubilații identificate ca atare. Această plăcere negativă presupune posibilitatea de a resimți o reală satisfacție în a nu suferi. Absența tulburării ca sursă de bucurie este importantă în eticile eudemoniste și hedoniste grecești. Democrit atribuie sporirii cunoașterii o funcție terapeutică. Efortul lui enciclopedic - era supranumit „Știința” - nu viza acumularea de cunoștințe de dragul cunoștințelor, ci cu scopul de a reuși să producă niște cauzalități raționaliste și imanente pentru ca neliniștile și temerile să dispară
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
exploatat din plin contrastul dintre râsul lui Democrit, poetul cu scriitura limpede, și lacrimile lui Heraclit, ursuzul supranumit „Obscurul”. Și, de la Diogene din Sinope la Friedrich Nietzsche, de la Aristip din Cirene la Michel Foucault, regăsim, ca o trăsătură comună materialiștilor, hedoniștilor și altor mari subversivi din istoria ideilor, această capacitate de a râde de lumea asta așa cum e. Râd numai cei care iau lumea în serios, și tocmai pentru că o iau în serios. Să ne păzim ca de ciumă de filosofii
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
alte virtuți care micșorează. Cum ar putea un discipol al filosofului Numărului să se închine gânditorului Atomului? Nu vom ști niciodată, pentru că nu ne-a rămas de la el decât un text care, efectiv, permite integrarea lui Hipparh în corpusul autorilor hedoniști și justifică plasarea autorului său printre discipolii lui Democrit. Tratatul lui Hipparh ar putea ține de genul imitației, frecvent practicat în lumea antică, în care nu prea existau cultul proprietății intelectuale, pasiunea pentru dreptul de autor sau religia noutății, care
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
fie acuzat de plagiat. Pseudonimele erau frecvente, iar acum trebuie să descâlcim ițele: un text semnat Platon nu este neapărat al lui, dar îl are cu siguranță ca sursă de inspirație, în ciuda ansamblului de distorsiuni datorate subiectivității epigonului. 2 Vademecum hedonist. Scurtul text al lui Hipparh pare mai apropiat de înțelepciunea populară decât de filosofia propriu-zisă. O înmănunchere de sentințe semnate Democrat (sic) și prezentate în mod obișnuit ca aparținându-i lui Democrit. Îmi vine greu să cred că înălțimea vederilor
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
luăm drept lumini filosofice niște sclipiri antice fără mare interes. În acest context al imitației, al lipsei de etică, al epigonului stângaci, al înțelepciunii populare prezentate ca o morală în toată regula, paginile lui Hipparh trebuie citite ca un îndreptar hedonist care recomandă ce trebuie făcut, gândit și crezut pentru a ajunge la viața cea mai plăcută cu putință. Să ne imaginăm mai întâi existența ca pe o mare călătorie. Oricine cunoaște cât de cât condițiile de călătorie din Antichitate apreciază
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
a miza pe potențialitățile unui viitor posibil extraordinar generează prea multe dezamăgiri. Disperarea vine atunci când ai sperat, decepția survine pentru că ai așteptat ceva. Lecția de înțelepciune ar fi: nu spera, nu aștepta nimic, mulțumește-te cu ceea ce este... Orice filosofie hedonistă ne îndeamnă la o concentrare doar asupra modalității prezente a timpului: ea ne învață să nu lăsăm nostalgiei sau nălucirilor plasate în viitor nicio putere asupra noastră. Altă lecție capabilă să genereze bucurie: a căuta și a ști să găsești
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
că, într-o zi, sigur vom păți și noi ce-au pățit ceilalți. Dar, în așteptarea catastrofei, dacă tot întârzie, să știm să ne bucurăm de pace, de calmul dinaintea furtunii. Hipparh ne furnizează așadar un veritabil vademecum al gândirii hedoniste: să iubim ce ni se întâmplă; să nu ne pierdem în trecut sau în viitor; să ne bucurăm de clipa de față; să transformăm negativul în ocazie a pozitivității; să evităm viziunea egocentrică asupra lumii și a lucrurilor; să ne
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
romane. Despre Anaxarh din Abdera pare greu de spus astăzi prin ce, cum și de ce a fost numit Preafericitul. Desigur, el se bucură de sine ca electron liber ce este (ceea ce, evident, procură o reală plăcere), însă probele activității lui hedoniste lipsesc. Supranumele presupune aparent redactarea unui tratat asupra subiectului, niște afirmații sau vorbe de duh în acest sens ori măcar niște replici schimbate pe acest subiect cu niște comparși, însă nimic nu e sigur. O anecdotă lasă totuși să se
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
întregul triumfă în detrimentul părților, iar subiectivitățile sunt diluate în colectivitate. Filosoful sofist apără cauza individului, atacând comunitatea, vinovată că fabrică în serie subiecți docili și formatați astfel încât să se supună ordinii colective. Etica individualistă și antisocială presupune o opțiune net hedonistă. De altfel, ea generează situația hedonistă. Pentru că plăcerea apare încă de la înscrierea existenței individului în registrul naturii, în chiar momentul declarației de independență față de legile sociale. Physis contra nomos, legi naturale contra legilor civile, autonomie și libertate de acțiune contra
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
sunt diluate în colectivitate. Filosoful sofist apără cauza individului, atacând comunitatea, vinovată că fabrică în serie subiecți docili și formatați astfel încât să se supună ordinii colective. Etica individualistă și antisocială presupune o opțiune net hedonistă. De altfel, ea generează situația hedonistă. Pentru că plăcerea apare încă de la înscrierea existenței individului în registrul naturii, în chiar momentul declarației de independență față de legile sociale. Physis contra nomos, legi naturale contra legilor civile, autonomie și libertate de acțiune contra supunerii, a obedienței și dependenței față de
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
libertate de acțiune contra supunerii, a obedienței și dependenței față de o transcendență juridică, de o morală normativă - iată imperativul categoric al hedonismului antiphonian... Adevăratele plăceri nu se află în tabăra artificiului cultural sau a ordinii societale. Nu civilizația dă măsura hedonistă. Pentru că bogăția ne aservește, onorurile ne obligă, iar familia ne îngrădește. Bunurile la preț în această lume sclipesc ca niște bijuterii false, ca niște false valori. Jubilarea n-are nicio legătură cu artificiile propuse de social pentru a supune și
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
și, la nevoie, în ciuda lor, demnitatea oamenilor impune o obligație etică radicală: existența mea etică, în calitate de individ, mă obligă să-i recunosc și pe semenii mei ca atare. Numai concordia cu mine însumi face posibilă concordia cu aproapele meu; individualismul hedonist fondează o politică anarhistă și jubilatorie care, în contrapartidă, face posibil acest individualism hedonist. Niciodată niște fragmente de filosofie antică n-au conținut atâtea potențialități pentru secolele următoare... MOMENTUL AL TREILEATC "MOMENTUL AL TREILEA" Inventarea plăcerii: jubilarea lui Aristip din
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
etică, în calitate de individ, mă obligă să-i recunosc și pe semenii mei ca atare. Numai concordia cu mine însumi face posibilă concordia cu aproapele meu; individualismul hedonist fondează o politică anarhistă și jubilatorie care, în contrapartidă, face posibil acest individualism hedonist. Niciodată niște fragmente de filosofie antică n-au conținut atâtea potențialități pentru secolele următoare... MOMENTUL AL TREILEATC "MOMENTUL AL TREILEA" Inventarea plăcerii: jubilarea lui Aristip din Cirenetc "Inventarea plăcerii \: jubilarea lui Aristip din Cirene" VItc "VI" ARISTIP și „voluptatea care
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
reputație într-o lume care consideră că a filosofa este incompatibil cu a fi adept al plăcerii, că filosofia exclude voluptatea ca obiect sau că jubilarea face imposibilă orice formă de gândire, și cu atât mai mult de înțelepciune. Filosof hedonist: iată, de mai bine de douăzeci de veacuri, un oximoron pentru ansamblul profesiei, care presupune că disciplina obligă la ascetism, constrânge la austeritate și că nimeni nu s-ar putea reclama în mod legitim de la universul ei aseptizat dacă râde
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
ei ca niște personaje conceptuale: unul exprimă cinismul, celălalt hedonismul. Figurile lor, asemenea unor personaje de teatru, par a-i servi, dar, de fapt, cel mai adesea îi deservesc. Paradoxal, eu aș spune că Diogene nu era cinic, nici Aristip hedonist, dacă ne limităm la neînțelegerile și aproximările asociate cel mai adesea cuvintelor și numelor proprii reduse la niște caricaturi. Astfel încât greșesc cei care-i cantonează pe Diogene și pe Aristip în rolul de mici socratici, sau chiar de socratici minori
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
necumpătării alcoolice; refuzarea tuturor formelor de atașament, oricare ar fi ele; desconsiderarea paternității etc. Odată interpretate, toate aceste istorioare arată că există o distanță mare între ideea de greșeală îndeobște asociată lui Aristip și realitatea sa. Căci proasta reputație a hedonistului (ieri ca și astăzi) face din el un personaj cusurgiu, afemeiat, mâncău, băutor, amoral, imoral, necumpătat, trăind plăcerea fără amestecul conștiinței, asemenea unui animal lipsit de orice simț moral și de orice considerație pentru aproapele său. Această caricatură îi amuză
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
straiele zdrențăroase decât în veșmintele de brocart și de mătase. Dacă într-adevăr banii nu contează sau, oricum, nu contează cine știe ce (lucru pe care Aristip îl crede), măcar să servească la ceea ce sunt destinați: să te scutească de necazuri - o lecție hedonistă despre evitarea neplăcerilor... 6 Recuzarea tuturor legăturilor. Fondul etic al lui Aristip se vădește în raporturile sale cu banii: trebuie refuzat orice ne leagă, constrânge și îngrădește. Patima banilor, la fel ca afectarea sărăciei, ocupă mintea cu treburi inutile. Aceste
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
cu cele care se prezintă. Îți alienezi independența spiritului și libertatea de a acționa dacă pornești să vânezi ceva ce riști să nu găsești. A te întoarce cu coada între picioare generează prea multe ocazii de frustrare din perspectiva logicii hedoniste, pentru că timpul pierdut nu-l mai regăsești niciodată. Aristip deplânge faptul că cei mai mulți oameni nu știu să găsească jubilarea acolo unde se află ea: în adeziunea la clipă, în expansiunea sinelui limitată la prezentul de care trebuie să profiți ca
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
Pentru că, să nu uităm, Aristip nu încetează a face din cele cinci simțuri modalitățile cunoașterii și căile de acces la certitudine - ea însăși conjecturală și relativă față de subiectul care percepe și își redă percepția. Această plăcere corporală dă măsura idealului hedonist: el desemnează acel ceva către care trebuie să tindem, tot așa cum neplăcerea semnalează ceea ce trebuie evitat cu orice preț. Aceste mișcări naturale, uitate de copil după o educație prost făcută, trebuie reactivate. Negativitatea coincide cu durerea, suferința, necazul, răul. Este
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
nu te lăsa nici mistuit, nici ars de plăceri, ci încălzit de ele. Dezmățul trupesc și orgia, în care conștiința, rațiunea se diluează, în care trupul se pierde, nu-l interesează pe Aristip, așa cum nu-l interesează nici pe Platon. Hedonistul nu se privează de instrumentul care-i permite să-și construiască plăcerea: conștiința clară și lucidă, veghind mereu trează, mereu activă, perfectă și eficientă. De unde o definiție eficace a plăcerii: nu o încercăm prin simpla absență a tulburărilor, așa cum va
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
obișnuit al unei lumi în care toți, ca niște sclavi, se mulțumesc să se supună poruncilor societății. Ca un cetățean al lumii, dar în și mai mare măsură ca locuitor al universului, al cosmosului, Diogene dezvăluie unul dintre secretele lui hedoniste: fericirea este o chestiune de singurătate și se plătește cu neînțelegerea de către spectatorii neangajați pe acest drum spinos. 3 Un materialism canibal. Revendicând fără doar și poate calea anevoioasă, drumul abrupt și rapid care duce la virtute, cinismul se instalează
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
facem o triere, să distingem plăcerile care alienează de cele care eliberează și dezvăluie semnătura radioasă a unui efort reușit asupra propriei ființe. MOMENTUL AL CINCILEATC "MOMENTUL AL CINCILEA" Salvați prin polemică: trei muschetari hedoniștitc "Salvați prin polemică \: trei muschetari hedoniști" VIIItc "VIII" PHILEBOS și „viața fericită”tc "PHILEBOS și „viața fericită”" 1 Luptător și dramaturg. Dacă Diogene Laertios spune adevărul despre Platon - și niciun argument nu ne arată contrarul... -, filosoful a participat la o competiție de lupte la Jocurile Istmice
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
ne punem întrebări asupra interlocutorilor lui Socrate, înlocuitorul său pe vecie, sclavul său conceptual pentru totdeauna. Philebos și Protarh, care-i servesc drept saci de box asupra cărora se năpustește fără menajamente, nu au decât foarte puține legături cu filosofii hedoniști demni de acest nume... Avertizați asupra acestor precauții de rigoare, am avea de câștigat dacă i-am privi pe Gorgias, Protagoras și pe alți sofiști cu alți ochi; la fel și pe Alcibiade și, bineînțeles, pe Socrate, confiscat complet de
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
imediat, pe când celălalt se prăbușește treptat pe parcursul schimbului de replici cu Socrate și dovedește nu atât un temperament de conducător, cât o natură insignifiantă... Oare Philebos iese din scenă pentru a căuta efebi? În acest caz, el merită calitatea de hedonist preferând acțiunea jubilatorie în locul conversației despre plăcere... Protarh duce oare o luptă demnă de numele său? Nici vorbă. Socrate poate foarte bine să-și desfășoare argumentația, să facă digresiuni după digresiuni, să dezvolte analize subtile, să arunce praf în ochi
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]