631 matches
-
putea sugera că, dacă în afara lui Dumnezeu la începutul tuturor începuturilor nimic altceva nu mai era în lume, răul însuși nu putea să ființeze. Dar, potrivit acestei (onto)logici a devenirii tuturor celor ce sînt (ontologică de tip heraclitian sau hegelian, care, profană fiind, ar putea să fie cu totul "mincinoasă" în raport cu cea prin care devenirea lui Dumnezeu însuși poate fi descrisă) rezultă că perfecțiunea este prin ea însăși statică, că în spațiul existenței sale nimic nu mai este de făcut
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
atare accepțiuni, ar trebui să recunoaștem că nu există devenire (progres) decît acolo unde există mișcare, tensiune, contradicție. Aceasta este rațiunea heraclitiană a lui panta rei: "totul curge". Ipoteza spinoziană că Dumnezeu își are toate cauzele în sine, sau dialectica hegeliană a Ideii Absolute care se exteriorizează în lumea creată spre a se întoarce îmbogățită la sine, corespunde principial acestei creatoare deveniri. Faptul că exterioritatea va îngădui, prin multiplele sale manifestări ulterioare, și pe aceea a "răului valoric", devine în acest
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
fapte, fiind prin urmare înzestrat cu "liber arbitru"; dacă o atare libertate nu ar exista, la ce bun l-ar mai fi înzestrat Dumnezeu cu facultatea deliberării, a inteligenței, a gîndirii proprii? Răspunsul plauzibil s-ar găsi poate în filosofia hegeliană, pentru care "pomul (fructul) interzis" reprezintă doar un simbol: "Dumnezeu, Inteligența creatoare a pus în calea omului "pomul cunoașterii binelui și răului" cu intenția vădită ca omul să guste din roadele lui și să se angajeze pe calea cunoașterii" [Portelli
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
să acționeze în favoarea gloriei statului, întrucât individul, pe cont propriu, nu poate realiza nimic semnificativ. Concepția proprie fascismului accentuează asupra importanței statului, considerat a fi "întruparea legală a puterii, a unității și măreției națiunii"11. Regăsim astfel parcă, o idee hegeliană, după care "statul servește stăpânind și stăpânește servind", pe care fasciștii au reiterat-o, amintind mereu indivizilor depersonalizați, prin intermediul propagandei, următoarea frază: "Totul în stat, nimic în afara statului, nimic împotriva statului"12. Experiența istorică dată de aplicabilitatea unui asemenea principiu
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
fi obiectivi până la capăt, trebuie analizate (ca să nu spunem descifrate) atent întreaga sa mentalitate și întregul său mod de a gândi. Coordonatele sale sunt, după noi, următoarele: 1. Formidabilul alibi ideologic-filozofic al capitulării în fața ieversibilității situației istorice este specific marxismului hegelian: situația este ireversibilă deoarece acesta și nu altul este sensul istoriei. Se cunoaște schema simplistă a istoriei: după feudalism vine burghezia, după burghezie vine (inexorabil, legic) proletariatul, deci socialismul etc. etc. Inutil deci să te opui, să reziști. Istoria te
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
ce provine din rasa din care poporul s-a dezvoltat, misiunea istorică a poporului constând în purificarea sufletului național 6. În viziune tradiționalist-romantică, sufletul apare așadar ca o entitate religioasă, strâns legat de istoria, tradiția și cultura poporului; un Volkgeist hegelian imprimat în toate manifestările culturale. Prin suflet, națiunile devin personalizate, li se creează o existență particulară, dobândind un profil moral și un destin propriu 7. Lovinescu considera, de cealaltă parte, că rasele au nevoie de multe secole pentru a-și
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
ale degradării romantismului, îl apreciază pe Gogol, dar și pe V. Alecsandri, pe care îl consideră singurul creator de tipuri din dramaturgia vremii. Pledând în favoarea criticii literare și pentru încurajarea talentelor locale, cere o evaluare a operei pornind de la conceptul hegelian al frumosului ca aparență sensibilă a ideii (Critica literară). Câteva traduceri - din Mickiewicz, Horațiu, Schiller - sunt datorate lui Gr.H. Grandea, Radu Ionescu, A. Stern. Apar, de asemenea, tălmăcite fragmente din Lessing, din Principele lui Machiavelli, din Goethe (Herman și Dorotheea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286660_a_287989]
-
acest spațiu, limbajul natural suferă un șoc provocat de admirația tinerilor intelectuali ruși pentru filosofia germană și mai ales pentru Hegel, admirație care se lasă în primul rând cu consecințe lingvistice dar și intelectuale. Datorită caracterului hiperabstract al jargonului filosofic hegelian, “limba de lemn se introduce prin fisura dintre limbaj și realitate provocată de invazia terminologiei hegeliene.” (Thom, 1993:190). Bineînțeles că autoarea nu îl face, în acest mod, responsabil de acest fenomen pe Hegel; găsim aici o analogie cu situația
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
și mai ales pentru Hegel, admirație care se lasă în primul rând cu consecințe lingvistice dar și intelectuale. Datorită caracterului hiperabstract al jargonului filosofic hegelian, “limba de lemn se introduce prin fisura dintre limbaj și realitate provocată de invazia terminologiei hegeliene.” (Thom, 1993:190). Bineînțeles că autoarea nu îl face, în acest mod, responsabil de acest fenomen pe Hegel; găsim aici o analogie cu situația lui Nietzsche care nu poate fi făcut responsabil de mișcarea nazistă. Responsabili sunt cei care i-
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
albine nu se poate gândi amestecat cu alte gângănii. În acest înțeles al purității e îngăduit a se vorbi și de misiunea unei nații. Firește, Eminescu devine rasist, deplânge infiltrația elementelor alogene, a "damblagiilor" bizantini, formând "pătura superpusă", admite războiul (hegelian într-asta) ca o expresie a luptei pentru existență, și în fine statul legitimist și oligarhic, ridicat pe clase permanente, specializate. Iraționalismul acesta pare a fi șira spinală a mentalității noastre specifice, fiindcă toate construcțiile ideologice de la N. Bălcescu până la
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
implicit, în timp ce al doilea în mod explicit. De asemenea, unii critici afirmă existența a două tipuri de postmodernism: un postmodernism structuralist și un postmodernism poststructuralist, care, de exemplu, din perspectiva istoriei, afirmă fie credința într-un proces istoric de tip hegelian și în continuitate, fie în opusul acesteia (al doilea tip de postmodernism fiind asociat în mod particular cu Foucault sau Derrida). În încercarea de a disocia între trei sensuri ale postmodernismului postmodernismul ca stil, ca metodă și ca epocă -, Michael
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
Rusiei țariste. Pentru a anihila discontinuitatea care separa și încă separă regimul sovietic de structura socio-economică asupra căreia s-a impus, noua formă de stat a acaparat integral pârghiile dezvoltării economice (Kubálková, Cruickshanck: 1980, 99-100). Dacă Marx a transpus dialectica hegeliană din plan ideatic în plan material deoarece ar fi stat "cu capul în jos", Lenin l-a întors pe Marx la rândul său "cu capul în jos", extrapolând din nou dialectica din planul structural în cel suprastructural. Leninismul nu este
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
pe care autonomizarea leninismului post-revoluționar a antrenat-o atât în plan extern cât și în plan intern i-a fost indispensabil lui Nicolae Ceaușescu în primii ani de conducere. Treptat, odată ce leninismul romantic va înlocui leninismul post-revoluționar și depășirea aproape hegeliană a acestuia din urmă (prin criticare, dar mai ales prin continuarea sa într-un context ideologic diferit în care va avea însă o pondere constitutivă) va fi consumată, succesorul lui Dej va reduce progresiv propensiunea reformistă internă, concomitent cu o
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
tocmai divizarea întregului". Pe cale de consecință, ca și în cazul marxism-leninismului, avem de-a face "cu o transcendență coborâtă în lume, nu în afara ei" (Râmbu: 2001, 100). Și tot ca în cazul marxism-leninismului, "romanticul nu este un idealist" în sens hegelian sau kantian. Pentru el, "valorile nu sunt transcendente". Dimpotrivă, "pot fi înfăptuite". "Intangibilitatea lor este numele pe care-l dăm neputinței noastre și lipsei noastre de eroism (Râmbu: 2001, 19; subl. m.). Tema eroismului, transparentă la Bălcescu, va avea o
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
oamenilor la mediul cultural înconjurător, acționând asupra lui creativ și construindu-l deci în funcție de necesitățile intelectuale proprii. De asemenea, conceptul de "practică" în sens leninist, de acționare în numele, pentru și din interiorul partidului, capătă o turnură sartriană și, aș adăuga, hegeliană, transformându-se în ""luptă pentru recunoaștere i.e., procesul realizării libertății umane"". În acest fel, accentul trece de la o conștiință impusă "de sus" la una individuală, în care ""sistemul"" și ""individul"" se găsesc într-un complex proces de interrelaționare. Treptat, se
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
c]tre Kant și Mill este o poziție filosofic] asupra eticii individului autonom. Pragmatismul american s-a ocupat mai puțin de moral] decât de alte subiecte; o excepție notabil] este ins] John Dewey (1859-1952) care a fost influențat de teoria hegelian] asupra primatului comunit]ții în structura personalit]ții morale. În lucrarea Human Nature and Conduct (1922) precum și în alte opere el a încercat s] arate c] nu e nevoie ca o societate liberal] s] nu presupun], așa cum susținea Hegel, nici un
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
mult prea complexe. Dreptatea poate fi realizat] numai prin intermediul unui fel de contract social, în care fiecare își d] în mod autonom acordul asupra structur]rii instituțiilor sociale pentru că acestea s] fie drepte - Rawls încearc] astfel s] combine o recunoaștere hegelian] a primatului comunit]ții cu o reinterpretare a accentului kantian pus pe autonomie. Trei direcții principale ulterioare au marcat dezvolt]rile recente din filosofia moral]: 1) Se lucreaz] foarte mult asupra analizei problemelor sociale și politice reale. Așa cum o arăt
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
E.: The Growth of Philosophic Radicalism; trans. Mary Morris (London: Faber & Faber, 1928). Scneewind, J. B.: Sidgwick’s Ethics and Victorian Moral Philosophy (Oxford: Clarendon Press,1977). Tuck, R.: Natural Rights Theories (Cambridge: Cambridge University Press. 1979). Walsh, W.H.: Hegelian Ethics (London: Macmillan, 1969). PARTEA A PATRA Cum ar trebui s] ne conducem viața? 13 Dreptul natural STEPHEN BUCKLE Introducere Teoria dreptului natural în etic] are o tradiție într-atât de lung] și de complex] încât aspectele esențiale ale unei
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
prin forma ei, unilaterală și, în această măsură, falsă"44. Putem înțelege din ceea ce spune Hegel în acest fragment că judecata nu este forma logică principală (originară) a gândirii, ce are drept calitate fundamentală a sa adevărul. Totuși, discursul filosofic hegelian nu este unul propriu-zis non-judicativ, deși forțează deseori granițele dictaturii judicativului. În modernitatea târzie se petrece evenimentul reformalizării logos-ului ce va fi avut în vedere mai târziu, în contextul reducției judicative -, care constă în reluarea, pe baze noi, a
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
al timpului (care implică toate celelalte raporturi cu sine de felul transcendenței: al ființei, al ființării, al fințării conștiente etc.). Transcendența, așadar, nu este exterioritate; este, totuși, diferență; și tocmai pentru aceasta, este identitate; nu însă o identitate de tip hegelian oarecum sugerată în cele tocmai spuse -, ci una care este de la bun început "în carne și oase": aceea a timpului și tocmai din acest motiv, a tuturor celorlalte. În aceste raporturi originare nu este deja implicat, totodată cu sensul de
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
într-o temporalitate străină, într-o "lume" în care el are de-a face numai cu sinele său particular, așadar abstract. Fiind formă "finală" a dictaturii judicativului, ideologia poate fi luată și ca formă originară a acesteia, dar în sens hegelian, ca deschidere a unei deveniri prin care ceea ce a fost la început se îndreaptă către împlinirea sa. Calea reducției judicative, aleasă, în această lucrare, pentru a reconstrui genealogia dictaturii judicativului, ne-a purtat în cerc, adică ne-a dus de la
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
teoretic marxist se găsește în „Prefața” lui Marx la Contribuții la critica economiei politice (1859). În acest text, el redă sintetic principalul rezultat la care ajunsese cu mai bine de 15 ani în urmă, prin regândirea critică a teoriei sociale hegeliene... Societatea se constituie pe o bază naturală: specia biologică umană și mediul natural. Umanizarea nu anulează datul biologic, ci doar îi schimbă condițiile de existență. Din această cauză este absolut necesar, în explicarea societății, să se pornească de la o analiză
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
perioada liberală, se întorc acum în serviciul statului și al guvernului, la fel ca în epoca științelor mercantilist-cameraliste, cum ar fi Polizeiwissenschaften și vechile Staatswissenschaften. Etapa liberală, teoretică, formalistă, pluralistă și autonomă a dezvoltării științelor sociale, acționând ca într-o hegeliană viclenie a rațiunii, a elaborat instrumente sofisticate ce pot fi folosite acum în serviciul statului cu o eficacitate mult crescută față de vechea perioadă absolutistă. În zilele de azi, consideră A. Golopenția, fiecare stat și popor este asemenea unei armate ce
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
au fost elaborate de către o serie de spirite a căror experiențe de viață au fost contrare teoriilor acestora. Să ne amintim de Sf. Augustin sau de Machiavelli! Pe terenul acestor contrarii de sorginte istorică s-a putut întemeia filosofia dialectică hegeliană. De aici și principiul, ce încă ne guvernează, că progresul societății nu se poate realiza decât printr-o serie de contradicții, de lupte și de confruntări care, în final, ne conferă o viață... mai bună, conform dogmei renascentiste. Din acest
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
proces dialectic 139. Oricum, ar fi în folosul regimului politic să nu intre în coliziune frontală cu societatea, cu diverșii ei indivizi. Iluzia că disputa dintre oameni, seriile umane de opoziții și contrarii sunt producătoare de mai bine, conform formulei hegeliene (teză-antiteză-sinteză), nu ne-a adus decât în pragul unui faliment moral, de gândire și de politică globală. Din perspectiva politicului, secolul XX ar fi util să-l privim ca pe o dialectică globală între comunism și liberalism. Dialectica își găsește
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]