1,576 matches
-
contribuție deosebită la consolidarea procesului de destindere Est-Vest, în realitate propunerea respectivă urmărea legitimarea celor două blocuri militare și permanentizarea existenței lor. În fapt, obiectivul avut în vedere era acela ca, printr-un acord internațional liber consimțit, să fie legitimată hegemonia URSS și SUA în sferele lor respective de influență, delimitate de cele două alianțe militare. Această împrejurare explică de ce, începând cu anul 1965, delegația română în Comitetul celor 18 state pentru dezarmare a evitat, conformându-se instrucțiunilor primite, referirile la
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
constructiviștii au câștigat legitimitate așa încât dezbaterea cu raționaliștii a ocupat o poziție importantă în cadrul disciplinei.146 La sfârșitul anilor 80 și începutul anilor 90 era în vogă disputa dintre neorealismul structural și neoliberalismul instituțional. Ambele curente au avut perioade de hegemonie intelectuală, dar niciunul nu a repurtat o victorie decisivă, în schimb s-a observat existența unor elemente comune. De exemplu, ambele postulează starea de anarhie în relațiile internaționale și consideră statul ca fiind un actor rațional, dornic să supraviețuiască și
by IOANA LEUCEA [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]
-
context, în ceea ce privește securitatea umană, se poate argumenta că sursele, cauzele majore ale insecurității umane se găsesc în traiectoria actuală a politicii mondiale dominată de anumite idei, valori și priorități care au un efect letal pentru milioane de oameni anual; această hegemonie ideațională poate fi schimbată prin intervenție umană. Dacă ideile și gândurile care susțin relațiile internaționale se schimbă, atunci sistemul se schimbă. Acest lucru se întâmplă pentru că sistemul este susținut de gânduri și idei. Ceea ce percepem ca fiind simț comun este
by IOANA LEUCEA [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]
-
continuă cu "faza incipientă", ce ține până în preajma anului 1870, trece apoi printr-o fază în care are loc "formalizarea internațională și implementarea în spațiul social a ideilor despre umanitate" (1870-1920), se accentuează apoi într-o "fază a luptei pentru hegemonie" (1920-1960) și atinge, în final, o "fază de incertitudine"505. În această ultimă etapă ne aflăm astăzi; este vorba de o fază a procesului socio-istoric al globalizării în care societățile naționale, privilegiate de modernitate, trebuie să facă față problemelor legate
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
care procesul de globalizare le aduce din ce în ce mai aproape, să se combine, dând naștere unei diversități de amestecuri complexe -, iar acestea, la rândul lor, ar putea să se întoarcă asupra versiunilor occidentale ale modernității, poate pentru a destabiliza și mai mult hegemonia acesteia"549. În astfel de condiții, devine rezonabil să înțelegem cultura globală nu în sensul omogenizator sau în acela al supremației culturale occidentale, ci mai curând ca pe o cultură a fragmentarului în care subzistă identități diferite. Cultura globală este
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
să vadă știința ca „un fel de ceva care se face fără muncă”, „o anexă de lux, un bagaj reacționar”, doar cu un prestigiu decorativ (Muncitorii decorativi). Z. condamnă metodele comuniste (Despre niște ciorapi rusești și șansele extremismului), dorința de hegemonie (De la Confucius la Karl Marx), spiritul cazon, asemănător cu al nazismului (Convertiri), denunță și ridiculizează nomenclatura, înalții funcționari cu figuri sumbre, paznici ai unui „regim pur polițienesc” (Aristocrațime sovietică). Ca traducător, selectează în volumul Vedenii texte din literatura fantastică scrisă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290712_a_292041]
-
considerați drept factori nocivi în economie. Astfel, ideologia liberală a adăugat acestei chestiuni logica meritocratică. Munca rămâne valoarea fundamentală, iar averea este în cele din urmă percepută ca rezultat al efortului depus. Aceste sondaje arată că în mass-media domnește o hegemonie a gândirii așa-zis unice: o concepție despre societate care și-a găsit împlinirea în triumful pieței. Concepție, în fond, marxistă: dacă au dispărut clasele sociale, dacă burghezia și proletariatul nu mai sunt antinomice, istoria s-a sfârșit, sau cel
by Michel Pinçon, Monique Pinçon-Charlot [Corola-publishinghouse/Science/1066_a_2574]
-
pregătește iconoclasmul postmedieval. Cunoașterea filozofică se rescrie din perspectiva autofondării metafizice a subiectului (Descartes), prin conferirea atributelor tari cunoașterii tehnice și „gândirii calculatorii” (Heidegger), prin ancorarea certitudinii într-o criteriologie empiristă 1, contagiunea criticistă 2, gândirea antiteleologică și, mai ales, hegemonia metodei științifice asupra tuturor disciplinelor umane, care aspiră de acum înainte la corectitudine și progres. Cu o sagace remarcă a lui Constantin Noica, „Modernii nu au mai «văzut» incoruptibilul de la luneta lui Galilei încoace, dar l-au înregistrat undeva, anume
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
facultățile În care era divizat studiul, au suferit schimbări În decursul vremii... Raportul dintre cele două elemente constitutive ale universității - docentes et studentes - a variat Între predominarea lui universitas scolarium sau a lui universitas magistrum. Uneori, elementul școlăresc a Împins hegemonia până acolo Încât nu numai că profesorii erau aleși de către studențime, dar chiar - deoarece rectorii erau aleși dintre studenți - judecați de ea”. Pe aceiași linie de idei Vasile Pârvan spunea: „Democrația contemporană, fie burgheză, fie socialistă, e stăpânită de ideea
Managementul calității În Învățământul superior by Valentin Ambăruş, Ciprian Rezuş, Gabriel Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Science/1697_a_2974]
-
economică reflectă internaționalizarea și mondializarea comerțului, producției și consumului. Tranzacțiile electronice, dezvoltarea transnaționalelor și formarea de alianțe strategice transced granițele țărilor, iar cifrele de afaceri ale unor entități economice depășesc cu mult PIB-ul al numeroase țări. Globalizarea politică reflectă hegemonia ideologiei neoliberale În care a triumfat economia de piață și dominația modelului democratic occidental În deciziile interne ale unei țări și deciziile dintre țări. Victoria democrației a fost facilitată de beneficiile globalizării tehnologice, care a realizat mariajul Între informație și
Managementul calității În Învățământul superior by Valentin Ambăruş, Ciprian Rezuş, Gabriel Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Science/1697_a_2974]
-
și condițiile istorice care au determinat exodul românesc În vastele câmpii care se Împărțeau În vechime Între tătari, poloni iar mai târziu și de ruși. Planurile rusești de expansiune și colonizare se intensifică o dată cu Înfrângerea turcilor sub zidurile Vienei și hegemonia politică a lui Petru cel Mare reformatorul Rusiei. După expansiunea Moscovei asupra cazacilor zaporojeni, urmează Înglobarea În imperiul rus a teritoriului până la Nipru, apoi până la Bug, la Nistru și În cele din urmă până la Prut. În armatele lui Petru cel
ROMÂNII DIN UCRAINA by VLAD BEJAN () [Corola-publishinghouse/Science/91686_a_107355]
-
internalizează noile realități fără să își dea seama de acest lucru, într-un proces pe care non-americanul și foarte marxistul Louis Althusser îl va numi curând interpelare. Cea mai bună ilustrare în roman a efectelor acestei interpelări și a forței hegemoniei o constituie scena în care Rudy Hertz, fost muncitor exemplar, actualmente șomer perpetuu, ale cărui mișcări au fost copiate de roboți pentru a crea o versiune mecanică a muncitorului uman care să îl înlocuiască, îl întâlnește după mult timp pe
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
43">43 A. M. Avereh, P. A. Stolâpin i sudibî reformî v Rossii, Mockвa, 1991, c. 132 133. </ref>. Lozinca Partidului Naționalist Rus: era „Rusia pentru ruși”. Statutul unei alte organizații șovine, „Uniunea Națională din toată Rusia”, avea drept principal scop instituirea hegemoniei națiunii rusești și ripostă contra „violenței alogene”, respectiv Împotriva mișcărilor naționale din imperiu. Aceste forțe au constituit principalul sprijin al guvernului lui P. Stolîpin (1906 1911), care a reprimat cu violență mișcările democratice și naționale <ref id="44"> 44 Ibidem
Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by ION VARTA () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1255]
-
avînd conștiința, prin limba sa, identificarea cu un suveran, prin obiceiuri sau tradiții, că aparține unei comunități specifice, diferită de comunitățile vecine. Rezolvînd problema păcii interne pe care Imperiul roman, la apogeul său, a știut să o mențină, lupta pentru hegemonie a devenit legea raporturilor între națiunile vecine, cele mai puternice încercînd să-și întindă dominația asupra întregului continent. Se poate spune că, de acum înainte, a început să dăinuiască principiul unității continentului din punct de vedere po litic. Filip al
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
o mie de ani, să continuie utopia, imposibil de realizat, dar continuu prezentă, de a reface unitatea romană. Acolo, pe ruinele adunate unele peste altele, apare structura nouă a statelor, a căror înfruntare înlocuiește lupta pentru unitate cu lupta pentru hegemonie. Capitolul 3 CONVULSII POLITICE ȘI NAȘTEREA STATULUI NAȚIONAL ■ Din punct de vedere politic, Europa de la sfirșitul Evului Mediu capătă caracteristici noi, marcate de dispariția marilor construcții statale cu năzuință universală. Urmaș îndepărtat al Imperiului roman, Imperiul grec bizantin se prăbușește
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
dietele celor trei regate, stabilește statutul Scandinavici. Păstrîndu-și fiecare instituțiile proprii, Suedia, Norvegia și Danemarca hotărăsc să rămînă unite pentru totdeauna sub autoritatea aceluiași suveran. Departe de a realiza unirea regatelor într-un singur stat, acest act consfințește în fond hegemonia celui mai puternic și mai populat. Danemarca, sub domniile Margaretei și a lui Eric, folosește în avantajul său forțele celor trei state ale Uniunii. Uniunea nu supraviețuiește mult timp după dispariția inițiatoarei sale, care moare de ciumă în 1412. Dominația
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
și pînă la cea a provinciei Guyenne (1453), regele recucerește un regat, reia în mîinile sale administrația, reorganizează finanțările și creează o armată permanentă. Războiul de o sută de ani se termină fără ca unul din beligeranți să-și poată impune hegemonia asupra celuilalt. În mod sigur, acesta înlesnește consolidarea monarhiei franceze, fundamentarea statului național, dar toate acestea cu prețul secătuirii, căci urmările războiului condamnă Franța și Anglia la o jumătate de secol de slăbiciune. Absorbite de lupte interne, ele cedează locul
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
reprezentanții clanului Armagnac și burgunzii în Franța) constituie embrionii primelor "partide politice" moderne. După frămîntările din secolele XIV și XV, drept consecință, Europa nu mai este concepută ca o creștinătate, ci ca o juxtapunere de entități naționale care luptă pentru hegemonie. Capitolul 4 O COTITURĂ FUNDAMENTALĂ: MARILE DESCOPERIRI ■ La sfirșitul secolului al XV-lea, Europa cunoaște o redresare bazată, în vestul continentului, pe restabilirea ordinii monarhice pe principii moderne și pe regresul bolilor endemice și a perioadelor de foamete. Se constată
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
care umanismul s-a străduit să le scoată în evidență. Astfel, latina începe să decadă în favoarea limbilor vulgare: Ronsard și du Bellay publică în 1549, împotriva dominației limbii latine, lucrarea Défense et illustration de la langue française*. În spatele reacției culturale împotriva hegemoniei limbilor străine se profilează afirmarea sentimentului național. Umaniștii se grăbesc să adapteze la situația lor actuală glorificarea ideii de patrie, pe care o găsesc prezentă în operele anticilor. Fiecare caută în moștenirea Antichității eroul glorios pe care să fundamenteze legitimitatea
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
sectelor protestante. De acum înainte, realizarea unei uniuni europene nu se va mai concepe în jurul ideii medievale de imperiu unitar. Tentativele de realizare a unei unități nu dispar. Dar suveranii care încearcă să o înfăptuiască nu-și concep năzuințele de hegemonie continentală decît sprijinite pe forța nouă a națiunilor. Astfel, mai întîi, Filip de Habsburg, apoi Ferdinand al II-lea de Habsburg vor încerca unul după altul să-și impună în Europa propria lege. Capitolul 8 EPOCA FRĂMÎNTĂRILOR (1560-1660) În a
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
este cel mai puternic prinț din Occident. El încearcă să centralizeze posesiunile iberice (Spania și Portugalia), italiene și burgunde. Metalele prețioase venite din America îi permit să finanțeze o armată puternică cu ajutorul căreia, în numele credinței catolice, încearcă să-și impună hegemonia în toată Europa. Învingător al Franței în 1559, zdrobind flota turcească la Lepanto în 1571, el pare a fi pe cale să-și realizeze proiectele. Dar aproape imediat decepțiile și eșecurile se adună. În ciuda unei nemiloase represiuni, revolta din Țările de
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
este cu totul diferit. Bineînțeles, Filip al II-lea intenționează să se folosească de bazele esențiale ale puterii Habsburgilor pe care le-a moștenit, dar scopul nu este reinstaurarea puterii imperiale. Filip al II-lea vrea să impună în Europa hegemonia Spaniei. Realizînd împărțirea statelor sale, Carol Quintul a separat puterea reală a Habsburgilor de pretențiile potențiale la titlul imperial. Odată cu Imperiul, Habsburgii din Viena moștenesc și mitul "Imperiului mondial". Într-o bună zi, Europa le va confirma cu duritate această
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
al VIII-lea (1509-1547) este unul din cei trei mari suverani ai Europei. Odată cu el apare doctrina care va servi drept bază politicii europene a Angliei: echilibrul european. Securitatea Angliei putînd fi amenințată dacă un stat reușește să-și instaureze hegemonia pe continent, acesta trebuie să treacă de partea adversarilor puterii dominante în acel moment. Trebuie de asemenea să se stabilească de unde vine pericolul: confruntat cu fastul nemaipomenit al lui François I și cu umilința prefăcută a lui Carol Quintul, Henric
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
a Elizabetei de Valois. Acest proiect, care pregătește embrionul unui nou imperiu occidental, determină Liga și pe parlamentari să înceapă negocierile cu Henric de Navarra. După ce a abjurat religia protestantă, el intră triumfător în Paris (22 martie 1594). Ambițiile de hegemonie europeană ale lui Filip al II-lea s-au spulberat. Moartea sa, cîțiva ani mai tîrziu, nu înseamnă totuși sfîrșitul intențiilor imperialiste ale Habsburgilor: ele vor constitui de acum înainte preocuparea ramurei vieneze a familiei. Dificultățile Habsburgilor din Viena Moartea
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
dinastie este amenințată de dispariție, devine o miză pentru Europa. Prinși între ofensiva turcilor și puterea crescîndă a familiei Hohenzollern de Brandenburg, Habsburgii din Austria nu mai exercită asupra Imperiului ruinat și divizat decît o autoritate derizorie. În nordul Europei, hegemonia suedeză instaurată la mijlocul secolului al XVII-lea este amenințată de creșterea puterii prusace. Dar în afara acesteia, Suedia nu are în față decît o Rusie semi-barbară și o Polonie micșorată. Timp îndelungat dominată de mongoli, Rusia se eliberează la sflrșitul secolului
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]