934 matches
-
care au condus, "inter alia", la obținerea heliului lichid."" a avut contribuții în termodinamică și electricitate. Este întemeietorul laboratorului criogenic din Leiden în 1882, unde a atins pentru prima oară temperaturi apropiate de zero absolut și a ajuns să lichefieze heliul în anul 1908. A studiat fenomenul opalescenței critice împreună cu W.H. Keesom, și a descoperit în anul 1911, fenomenul supraconductibilității..
Heike Kamerlingh Onnes () [Corola-website/Science/310345_a_311674]
-
colonie ar trebui să fie la suprafața planetei: Landis a propus construcția de habitate aerostatice, urmate de orașe plutitoare, bazate pe ideea că aerul respirabil de oameni (proporție 21:79 oxigen/azot) are aproximativ 60% din puterea de ridicare a heliului în atmosfera terestră. Practic, un balon plin cu aer respirabil s-ar putea susține singur în aer, împreună cu greutate suplimentară (cum ar fi o colonie). La o altitudine de 50 km deasupra suprafeței mediul este cel mai apropiat de cel
Colonizarea planetei Venus () [Corola-website/Science/334556_a_335885]
-
lucra în exterior, doar aer pentru a respira și o protecție față de acid, sau în unele cazuri, protecție termică. O propunere alternativă ar fi un dom cu două regiuni, una umplută cu un gaz ușor, cum ar fi hidrogenul sau heliul (procurabil din atmosferă) pentru a permite o densitate mai mare a habitatului. Ar fi mai ușoară, prin urmare, echiparea și dezechiparea de costume necesare pentru lucrul în exterior. Ar fi mai ușor, deasemenea, lucru în exterior în costume nepresurizate. În
Colonizarea planetei Venus () [Corola-website/Science/334556_a_335885]
-
mai ușor gaz nobil. Strălucește roșu-oranj într-un tub de descărcare vidat. Conform studiilor recente, neonul este cel mai puțin reactiv gaz nobil deci și cel mai puțin reactiv dintre toate elementele. Are de peste 40 de ori capacitatea refrigerentă a heliului lichid și de trei ori cea a hidrogenului lichid. În majoritatea aplicațiilor este un refrigerent mai ieftin decât heliul. Plasma de neon are cea mai intensă descărcare luminoasă la tensiuni electrice normale dintre toate gazele nobile. Culoarea medie pentru ochiul
Neon () [Corola-website/Science/304278_a_305607]
-
puțin reactiv gaz nobil deci și cel mai puțin reactiv dintre toate elementele. Are de peste 40 de ori capacitatea refrigerentă a heliului lichid și de trei ori cea a hidrogenului lichid. În majoritatea aplicațiilor este un refrigerent mai ieftin decât heliul. Plasma de neon are cea mai intensă descărcare luminoasă la tensiuni electrice normale dintre toate gazele nobile. Culoarea medie pentru ochiul uman este roșu-oranj datorită multelor linii din spectrul său; de asemenea conține o puternică linie verde ascunsă, vizibilă doar
Neon () [Corola-website/Science/304278_a_305607]
-
neutri ai neonului nu este cunoscut. Oricum, ionii Ne, (NeAr), (NeH) și (HeNe) au fost observați în studii optice și cu spectrometrul de masă. Neonul este de fapt al cincilea element din univers după masă, în fața lui aflându-se hidrogenul, heliul, oxigenul și carbonul. Este relativ rar pe Pământ datorită masei scăzute și datorită caracterului inert, ambele proprietăți împiedicându-l să rămână în atmosferă(în atmosferă se găsește la raportul de 1 la 65.000 după volum sau 1 la 83
Neon () [Corola-website/Science/304278_a_305607]
-
culori se obțin cu ajutorul celorlalte gaze nobile. Neonul este de asemenea folosit în tuburi vidate, indicatoare de înaltă tensiune, tuburi de televizoare și lasere heliu-neon. Neonul lichid este folosit comercial pe post de refrigerent criogenic în aplicații care nu necesită heliu lichid.
Neon () [Corola-website/Science/304278_a_305607]
-
realizarea unor randamente ale scufundării ridicate, aerul ca amestec respirator natural este înlocuit cu amestecuri respiratorii sintetice cum ar fi amestecurile binare azot-oxigen (Nitrox) supraoxigenate sau heliu-oxigen (Heliox), sau amestecuri gazoase ternare heliu-azot-oxigen (Trimix), la care gazele neutre sunt azotul, heliul și respectiv amestecul heliu-azot. 1878: Henry Fleuss readuce ideea unui aparat autonom de respirat în circuit închis și concepe un aparat care putea fi utilizat atât pe uscat în medii toxice cât și sub apă. Aparatul a fost construit în
Recirculator (scufundare) () [Corola-website/Science/313864_a_315193]
-
de 20 m 1917: firma Dräger produce aparatul autonom de respirat sub apă DM40, variantă perfecționată a DM20. Aparatul putea fi utilizat până la adâncimea maximă de 40 metri. 1925: U. S. Navy începe punerea la punct a tehnologiei de scufundare cu heliu. 1940: Lambertsen concepe un aparat cu oxigen în circuit închis „LARU”, utilizat în aplicații militare. 1941...1944: în timpul celui de-al doilea război mondial, scafandrii italieni folosesc aparate de respirat în circuit închis pentru a plasa încărcături explozive sub navele
Recirculator (scufundare) () [Corola-website/Science/313864_a_315193]
-
se putea seta între valorile 0,2...2 bar fără a se folosi senzori electronici prin controlul temperaturii oxigenului lichid care apoi controla echilibrul de presiune al oxigenului de deasupra acestuia. <br/br>Gazul diluant putea fi azot lichid sau heliu lichid în funcție de adâncimea scufundării. <br/br>Cantitatea de dioxid de carbon înghețată într-o oră de funcționare putea ajunge la 230 g. ceeace corespunde unei consum de 2 litri de O/minut. Aparatul AK-3 ( Aqualung Krio) este un aparat recirculator
Recirculator (scufundare) () [Corola-website/Science/313864_a_315193]
-
produc un volum mai mic de aer la presiuni ridicate, pe când membranele flexibile, din materiale siliconice sau cauciuc, produc volume mari de gaz la presiuni mai scăzute. Compresoarele cu membrană sunt utilizate în special pentru comprimarea de gaze pure (hidrogen, heliu, oxigen) și gaz natural. Compresoarele rotative pot fi cu șurub, cu palete în rotor sau cu angrenaje. Un compresor cu șurub sau elicoidal este un tip de compresor de gaz care utilizează un mecanism de deplasare rotativ. Ele sunt de
Compresor () [Corola-website/Science/312609_a_313938]
-
Heitler au elaborat teoria jerbelor. În 1940 Marcel Schein a dovedit că radiațiile cosmice primare sunt alcătuite din protoni. După anul 1948 s-a descoperit mai întâi existența, alături de cea a protonilor primari, a unor nuclee de diferite elemente (de la heliu până la fier și chiar mai grele), lipsite în întregime de electronii lor. Aceste nuclee se dezintegrează rapid la contactul cu atmosfera. Pâna în 1953 se stabilise că intensitatea radiației cosmice crește de la sol până la altitudinea de 20 km, apoi descrește
Radiație cosmică () [Corola-website/Science/303208_a_304537]
-
este un element chimic sintetic din sistemul periodic al elementelor cu simbolul Cm și numărul atomic 96. Este un metal radioactiv transuranic din seria actinidelor ce a fost obținut prin bombardarea unor atomi de plutoniu cu particule alfa (ioni de heliu). Numele a fost dat în onoarea savanților Marie și Pierre Curie. l a fost sintetizat pentru prima oară la University of California, Berkeley de către Glenn Seaborg, Ralph James și Albert Ghiorso, în 1944. El a fost apoi identificat chimic la
Curiu () [Corola-website/Science/305269_a_306598]
-
0,8 - 1,2 din masa solară și o temperatură la suprafață între 5.300 și 6.000 K. La fel ca alte stele de pe secvență principala, steaua tip G V este într-un proces de conversie a hidrogenului în heliu în nucleul sau solar (prin fuziune nucleară). Soarele nostru este cel mai cunoscut (și cel mai vizibil) exemplu de stea de tip G V. În fiecare secundă, se ard aproximativ 600 milioane de tone de hidrogen în heliu, rezultând 4
Pitică galbenă () [Corola-website/Science/322447_a_323776]
-
hidrogenului în heliu în nucleul sau solar (prin fuziune nucleară). Soarele nostru este cel mai cunoscut (și cel mai vizibil) exemplu de stea de tip G V. În fiecare secundă, se ard aproximativ 600 milioane de tone de hidrogen în heliu, rezultând 4 milioane tone de materie și energie. Alte stele de tip G V sunt Alpha Centauri A, Tău Ceti și 51 Pegași. Piticele galbene transforma în nucleul lor hidrogenul în heliu, printr-un proces de fuziune nucleară. Cuvântul „pitica
Pitică galbenă () [Corola-website/Science/322447_a_323776]
-
aproximativ 600 milioane de tone de hidrogen în heliu, rezultând 4 milioane tone de materie și energie. Alte stele de tip G V sunt Alpha Centauri A, Tău Ceti și 51 Pegași. Piticele galbene transforma în nucleul lor hidrogenul în heliu, printr-un proces de fuziune nucleară. Cuvântul „pitica”, utilizat pentru desemnarea acestor stele, face referire la clasa lor de luminozitate "V". Temperatura lor de suprafață este cuprinsă între aproximativ și 6.000°C, iar culoarea lor galben viu, aproape alb
Pitică galbenă () [Corola-website/Science/322447_a_323776]
-
terestre / planete telurice, sunt compuse în principal din roci și metal. Cele patru planete exterioare, numite giganți gazoși, sunt mult mai masive decât cele telurice. Cele mai mari două planete, Jupiter și Saturn, sunt compuse în principal din hidrogen și heliu; cele două planete mai îndepărtate, Uranus și Neptun, sunt compuse în mare parte din substanțe cu o temperatură de topire relativ ridicată (comparativ cu hidrogenul și heliu), numite "ghețuri", cum ar fi apa, amoniacul și metanul. Ele sunt denumite „giganți
Sistemul solar () [Corola-website/Science/296587_a_297916]
-
mari două planete, Jupiter și Saturn, sunt compuse în principal din hidrogen și heliu; cele două planete mai îndepărtate, Uranus și Neptun, sunt compuse în mare parte din substanțe cu o temperatură de topire relativ ridicată (comparativ cu hidrogenul și heliu), numite "ghețuri", cum ar fi apa, amoniacul și metanul. Ele sunt denumite „giganți de gheață” (termen distinct de cel de „gigant gazos”). Toate planetele au orbite aproape circulare dispuse într-un disc aproape plat numit plan ecliptic. prezintă câteva regiuni
Sistemul solar () [Corola-website/Science/296587_a_297916]
-
a determina relația dintre aceste distanțe orbitale (de exemplu, legea Titius-Bode), dar nu a fost acceptată nicio teorie de acest fel. Soarele - ce cuprinde aproape toată materia din sistemul solar - este compus în proporție de aproximativ 98% din hidrogen și heliu. Jupiter și Saturn, care cuprind aproape întreaga materie rămasă, au în compoziția atmosferei circa 98% din aceleași elemente. Există un gradient al compoziției în sistemul solar, determinat de căldura și presiunea de radiație a luminii care provin de la Soare; obiectele
Sistemul solar () [Corola-website/Science/296587_a_297916]
-
care au rămas în stare solidă în aproape toate condițiile din nebuloasa protoplanetară. Jupiter și Saturn sunt compuși în mare parte din "gaze", materiale cu puncte de topire extrem de scăzute și presiunea de vapori mare, cum ar fi hidrogenul molecular, heliul și neonul, care s-au aflat întotdeauna în fază gazoasă în nebuloasa inițială. "Ghețurile", ca apa înghețată, metanul, amoniacul, hidrogenul sulfurat și dioxidul de carbon, au puncte de topire de până la câteva sute de grade kelvin, în timp ce stările lor depind
Sistemul solar () [Corola-website/Science/296587_a_297916]
-
regiuni din cadrul unui vast nor molecular. Acest nor inițial avea un diametru de mai mulți ani-lumină și a dat naștere, probabil, mai multor stele. La fel ca și majoritatea norilor moleculari, acesta era constituit, în principal, din hidrogen, mai puțin heliu și cantități mici de elemente mai grele formate în generațiile anterioare de stele. Când regiunea care avea să devină sistemul solar, denumită și nebuloasă pre-solară, a suferit un colaps, conservarea momentului cinetic a determinat-o să se rotească mai repede
Sistemul solar () [Corola-website/Science/296587_a_297916]
-
pentru a permite compușilor volatili să rămână solizi. Ghețurile care formau aceste planete au fost mai numeroase decât metalele și silicații, care formau planetele terestre interioare, permițându-le să devină destul de masive pentru a capta atmosfere mari de hidrogen și heliu, elementele cele mai ușoare și mai abundente. Resturile care nu au devenit planete s-au concentrat în regiuni ca centura de asteroizi, centura Kuiper și norul lui Oort. Modelul de la Nisa este o explicație a creării acestor regiuni, precum și a
Sistemul solar () [Corola-website/Science/296587_a_297916]
-
heliosfera și a măturat gazul și praful rămase din discul protoplanetar în spațiul interstelar, punând capăt procesului de formare a planetelor. Sistemul solar va rămâne aproximativ așa cum îl știm astăzi până când hidrogenul din nucleul Soarelui va fi complet transformat în heliu, eveniment ce va avea loc peste 5,4 miliarde de ani. Acest lucru va pune sfârșit perioadei principale de viață a Soarelui. În acel moment, nucleul Soarelui va suferi un colaps, iar energia produsă va fi mult mai mare decât
Sistemul solar () [Corola-website/Science/296587_a_297916]
-
maximum 2600 K). În urma măririi Soarelui, Mercur și Venus se vor vaporiza iar planeta Pământ va deveni nelocuibilă, zona locuibilă mutându-se la orbita lui Marte. În cele din urmă, nucleul nu va mai fi suficient de fierbinte pentru fuziunea heliului; Soarele va arde heliul pentru o fracțiune a timpului în care a ars hidrogenul din nucleu. Soarele nu este destul de masiv pentru a începe fuziunea elementelor mai grele, și reacțiile nucleare din nucleu vor scădea. Straturile sale exterioare vor fi
Sistemul solar () [Corola-website/Science/296587_a_297916]
-
măririi Soarelui, Mercur și Venus se vor vaporiza iar planeta Pământ va deveni nelocuibilă, zona locuibilă mutându-se la orbita lui Marte. În cele din urmă, nucleul nu va mai fi suficient de fierbinte pentru fuziunea heliului; Soarele va arde heliul pentru o fracțiune a timpului în care a ars hidrogenul din nucleu. Soarele nu este destul de masiv pentru a începe fuziunea elementelor mai grele, și reacțiile nucleare din nucleu vor scădea. Straturile sale exterioare vor fi ejectate în spațiu, lăsând
Sistemul solar () [Corola-website/Science/296587_a_297916]