949 matches
-
un "sine" la altul) pare un vis nebulos, un excurs halucinant, din care protagonistul nu se mai poate trezi decît cu brutalitate. "Visul" nu oferă totuși înțelesuri autonome, el căpătînd inteligibilitate doar prin asocierea cu cel de-al doilea nivel hermeneutic, pe care l-am numit mai devreme intertextual. Critica a vorbit despre fondul "intertextual" și "contextual" al acestui roman legat nemijlocit de o povestire a lui Edgar Allan Poe, The Fall of the House of Usher/Prăbușirea Casei Usher. Acolo
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
cu dimensiunile universului unde viețuiește. Avem aici într-o formă clară simptomul "generației pierdute", autismul cultural al unei promoții depășite de ritmul istoriei. Orice efort de "adaptare" a componenților săi descrie un eșec, dar un eșec ce începe la nivel hermeneutic. Pat Hobby și cei ca el nu mai înțeleg semnificațiile reale (în măsura în care acestea există) ale spațiului social unde se mișcă. Ei se scufundă de aceea, zi de zi, în oceanul neinteligibilității. Ca atare, viața lor se transformă într-un lung
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
fond, de capacitățile noastre fatalmente limitative de percepție în univers. Mai mult decît ne transmit protagonistele suicidale singure, prin dispariția lor (criptică) din viață, naratorii nu ne pot transmite. Ei numai unesc piese dintr-un puzzle, ce le depășește abilitățile hermeneutice, și vorbesc ermetic, asemenea surorilor Lisbon (definite de gestica lor încifrată și tenebroasă), despre o lume în disoluție, a cărei componentă spiritual-morală s-a descompus (afirmă, într-un anumit context, un personaj, domnul Conley, discutînd tragedia care a absorbit interesul
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
arcul temporal care unește modernitatea, cu neomodernismul și postmodernismul spre particularul unei experiențe poetice de o mare bogăție și rafinament al formei, ocupând un loc central în neomodernismul românesc postbelic. Această triplă structură a lucrării a presupus stabilirea unei relații hermeneutice atent argumentată între problematica actuală a deconstrucției, conturarea esteticii neomoderniste și felul în care o voce lirică puternică, cea a Anei Blandiana, a putut să aducă poezia românească într-o zonă a incandescenței estetice care a dat ritm și semnificație
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
Hillis Miller, cum că deconstructivismul preia studiul central al limbajului, de la structuraliștii europeni, menținută, ulterior, și de poststructuraliși, este susținută de o explicație argumentată a acestuia, despre care, la noi, va discuta și Mircea V. Ciobanu, în articolul Avatarurile exercițiului hermeneutic, publicat în revista "Sud Est Cultural Revista de Artă, Cultură și Civilizație", nr. 4/2006, în care se precizează că aspectul particular cel mai evident al poststructuralismului este deconstructivismul. Cuvînt cu două prefixe, "de-" și (re) "con", curentul reprezintă în
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
Em. Petrescu observă o evoluție interioară a postmodernismului, care are ca primă etapă neomodernismul. Conturarea esteticii neomoderniste, pe care urmează să o realizăm, vine să îi dea o unitate structurii ternare a lucrării, care și-a propus stabilirea unei relații hermeneutice valabile, între problematica actuală a deconstrucției, neomodernitate și felul în care o voce lirică inconfundabilă, care a fost aceea a Anei Blandiana a putut să ducă poezia românească într-o zonă a incandescenței estetice. 2. Neomodernismul și Generația '60 2
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
dicteul automat, înțelegând prin metafora succesivă o înlănțuire de proximitate a metaforelor, una renăscând din cealaltă 37. În completare la această definire, Paul Ricoeur vorbește despre "metafora vie". Transgresând definirile restrictive anterioare 38, el va adopta un punct de vedere hermeneutic, care-l va duce la elaborarea conceptului de "metaforă vie", metaforă care produce sens la nivelul discursului luat ca întreg. Având acest arsenal stilistic, precum și modelul analitic deconstructivist, care presupune tot o interpretare de ansamblu și contextuală a mesajului operei
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
doar aparentă, ci profundă, și cu o detașare asemenea, aceasta asistă ca la spectacol la ruperea în două a propriului trup. Separarea intelectului de trup devine metaforă a deconstrucției sau a segmentării întregului în părți. Apoi, ca într-un ritual hermeneutic, poeta disecă fiecare dintre aceste segmente, ca pe niște texte sacre, în care nu cuvintele contează, ci mesajul transmis. Iar mesajul este zbaterea, adică încercarea de renaștere a spiritului din propria cenușă, pentru că pasărea tăiată pare să aibă aceleași proprietăți
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
și ierarhii, disponibil online la: http://www.viataromaneasca.eu /arhiva/58 viata-romaneasca-3-4-2009/34 ancheta/282 canonul-literar-limite-si-ierarhii.html, consultat la data: 15.02.2011. Bondor, George, Deconstrucția ca strategie de interpretare. Nitezsche în lectura lui John Sallis, în "Hermenia revistă de studii și cercetări hermeneutice", Iași, Editura Fundației Academice AXIS, nr. 4 (2004). Bratu, Luiza, Valori stilistice în poezia Anei Blandiana, Teză de Doctorat, Sibiu, 2009. Bulgăr, Gheorghe, Literatura și limbajul, București, Editura Vestala, 2002. Călinescu, Matei, Aspecte literare, București, Editura pentru Literatură, 1965. Călinescu
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
Traducere de Tatiana Pătrulescu și Radu Țurcanu, postfață de Mircea Martin, București, Editura Univers, 1995. Cărtărescu, Mircea, Postmodrnismul românesc, București, Editura Humanitas, 1999. Cârneci, Magda, Arta anilor '80. Texte despre postmodernism, București, Editura Litera, 1996. Ciobanu, Mircea V., Avatarurile exercițiului hermeneutic, în "Sud Est Cultural Revista de Artă, Cultură și Civilizație", nr. 4 (2006). Ciobanu, Nicolae, Panormaic, București, Editura Cartea Românească, 1972. Cipău, Dana Maria, Poetici ale tăcerii, Cluj-Napoca, Editura Sarmis, 2002. Cipău, Dana Maria, Repere pentru o poetică a tăcerii
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
49. 46Ibidem, p. 48. 47Bernard Pautrat, Versions du soleil. Figures et systèmes de Nietzsche, Seuil, Paris, 1971, p. 278, apud George Bondor, Deconstrucția ca strategie de interpretare. Nitezsche în lectura lui John Sallis, în "Hermeneia revistă de studii și cercetări hermeneutice", Iași, Editura Fundației Academice AXIS, nr. 4 (2004), p. 61. 48DEX 1998 = Dicționarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică "Iorgu Iordan", București, Editura Univers Enciclopedic, 1998. 49Ibidem, p. 9. 50Ibidem, p. 10: "Conștientă că nu poate crea ex
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
resemnează să împrumute numele vechilor concepte metafizice, dar fără a le respecta sensul, conform normelor tradiționale ci, au contraire, sarcina ei constă în alegerea conceptelor celor mai problematice și manipularea lor ludică în limbaj". 51 Mircea V. Ciobanu, Avatarurile exercițiului hermeneutic, în "Sud Est Cultural Revista de Artă, Cultură și Civilizație", nr. 4 (2006), p. 35. 52 Ioana Em. Petrescu, op. cit., p. 52-53. 53***, Dicționarul enciclopedic ilustrat (DEI), București, Editura Cartier, 1999. 54 Informații preluate din: Sursa: http://ro.wikipedia.org
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
febricitant, de o carismă în care feminitatea de superioară esență se împletea cu inteligența provocatoare. Intervențiile ei, în presă și în manifestările publice, păreau să aibă spontaneitatea unui discurs îndrăgostit, însă alura euforică, efect al bucuriei de a săvârși ceremonialul hermeneutic, nu ascundea încordarea gândului strunit cu iscusință. Un spectacol de vervă surâzătoare și de suplețe intelectuală. Aceeași dezinvoltură trecută prin filtrul reflecției pătrunzătoare o regăsim în lucrările pe care profesoara de la Universitatea ieșeană le-a elaborat. Un puls viu, debordant
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
reperelor "căii știute și deslușite" de predecesorii a căror experiență de căutare a transformat spațiul cărții în "loc neted și călduros", marcat de confortul și sentimentul de securitate indus de ideea familiarității cu o tradiție implicită asumată și asimilată. Efortul hermeneutic văzut ca "întinsă înainte calea cea netedă și luminoasă a deslușirii sensului" devine, astfel, parte integrantă din acest proiect de dezvoltare și ameliorare personală (unde protagonistul poate să se "dăzvoalbe să se îndireptêze "), concepută, parcă, după etapele unei inițieri rituale
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
interpretări ale semnelor din jur, prin care își reafirmă încrederea în aflarea unui sens. Ne vom opri asupra locurilor în care Blecher ilustrează tema interpretării, cel mai adesea folosindu-se de metafore care vor trebui, și ele, interpretate. Dintre metaforele hermeneutice din roman, ne vom referi la cele care constituie două categorii cu funcționalitate distinctă: metafore ale scrisului și metafore ale muzicii. Metafore muzicale Ideea de interpretare, de desprindere a unei melodii "exacte" dintr-un amalgam de semne (tipo)grafice, este
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
decât de o lupă puternică. Desigur, reveria asupra unui alt mod de a "înțelege" semnificația unui tablou, parcurgându-i sensul scris distinct, o dată pentru totdeauna, cu litere minuscule pe chiar suprafața sa, nu reprezintă decât un deziderat, expresia unei utopii hermeneutice. De fapt, tabloul imaginat în al șaptelea capitol al romanului este o expresie a nostalgiei după semnificație, a aspirației către o lectură completă și eficientă a lumii, a înțelegerii ei corecte și a interpretării ei definitive. De asemenea, este important
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
activitatea economistului? Dorința de a cunoaște realitatea, decuparea ei în funcție de discipline și descompunerea umanului sunt strîns legate între ele. Dezbaterile metodologice și epistemologice, din ce în ce mai numeroase și mai sofisticate, pierd din vedere esențialul. Oricare ar fi demersul său, explicativ, cognitiv sau hermeneutic, expertul în uman urmărește să cunoască realitatea pentru a reduce incertitudinea din jurul comportamentelor umane în chestiune. După cum explică Pierre Bourdieu, sociologia nu presupune că oamenii sunt agenți raționali. Ea postulează însă că ei nu acționează la întîmplare. În calitate de știință, sociologia
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
and the Quest for Nuclear Power 1939-1949, Cambridge University Press, 1993. 134 Paul Veyne, Comment on écrit l'histoire, éditions du Seuil ("Points"), 1978, p. 78. 135 Această viziune, care vizează construirea problematicii formulate, se inspiră mai ales din demersul hermeneutic al lui Hans-Georg Gadamer din Vérité et méthode, éditions du Seuil, 1976. 136 apud Francis Affergan în La pluralité des mondes, Albin Michel ("Idées"), 1997, p.86. 137 Fernand Braudel, 1997, p. 532. 138 Marcel Conche, 1991, pp. 123, 150
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
a lui Lévinas, sacrificiul de sine e prezent în cel mai înalt grad, cel ontologic, chiar dacă nenumit astfel. Și chipul celuilalt, ca poartă de intrare a alterității, devine hieratic, fără trăsături clare, în ciuda trecerii prin enigma feminină. Un neașteptat sprijin hermeneutic, dincolo de aproape obligatoriile referințe la studiile lui Franz Rosenzweig despre chip ca oglindă divină, poate veni din partea lecturilor biblice cu totul aparte asupra simbolismului corpului uman pe care le face Anick de Souzenelle, în care echilibrul rostirii complete în tradiția
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
de două motive pentru care interesul față de acesta a rămas "cel puțin" constant: 1) tendința de a deveni postmodernitate, de vreme ce trăsăturile lui caracterizează viața cotidiană, "condiția globală în care trăim"; 2) transformarea postmodernismului "într-o categorie interpretativă, într-un instrument hermeneutic", pe care îl vedem "la lucru" în studiul de caz consacrat lui Baudrillard. Dincolo de dispute, controverse interioare sau venind din exterior -, de exaltări encomiastice sau atacuri devastatoare, autoarea este interesată într-adevăr de capacitatea caracteristică postmodernismului de a funcționa ca
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
postmodernă; Baudrillard utilizează o gamă largă de genuri (eseu, jurnal de călătorie, studii filosofice și politice, memorii, articole, interviuri), de stiluri de scriitură (analitic, poetic, retoric, sentențios, fragmentar) și strategii discursive (ambivalența, ironia, radicalizarea ipotezelor, inversiunea etc.). Efectele textuale și hermeneutice pe care le provoacă o asemenea scriitură sunt exemplificatoare pentru discursivitatea postmodernă, Baudrillard deținând un tip special de discurs, care, în același timp, expune, dar și ilustrează concepte postmoderne în propriul text. Astfel, prin subiectele tratate și prin modalitatea în
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
o mică parte a producțiilor generației românești, mai exact acele marginale creații în care "prevalează confortul imaginar, seducția livrescă și fantezia intertextuală"92. De asemenea, Sorin Alexandrescu utilizează aceleași expresii varianta "soft" și varianta "hard" atunci când se apleacă în mod hermeneutic asupra a două "ieșiri din modernitate", reprezentate de Eliade și Cioran, care "semnifică în fond două variante de postmodernism malgré soi: cea care rezultă dintr-o părăsire "soft", dar definitivă, a modernismului și a modernității, și o situare senină în afara
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
aparențelor și pe relativitatea sensurilor. În aceeași măsură, textul postmodern este fără adâncime și lipsit de un sens originar, care să reclame o interpretare pentru a-l releva; el dispersează sau chiar suprimă înțelesurile prestabilite și uneori chiar și procesul hermeneutic. Jocurile de limbaj și pluralitatea lumilor prezentate în discursurile postmoderne transformă sinele într-o formă impersonală sau chiar într-o "absență" (la fel cum literatura, pentru Hassan, devine o "literatură a tăcerii"). 5. Neprezentabilul. Nereprezentabilul. Textele postmoderne tind să eludeze
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
motive importante: primul privește mutația postmodernismului către/în postmodernitate trăsăturile sale se regăsesc în contextul vieții cotidiene, sunt inserate în condiția globală în care trăim. Al doilea motiv se referă la transformarea postmodernismului într-o categorie interpretativă, într-un instrument hermeneutic. Aceste caracteristici mă interesează în mod particular, deoarece aceasta este și perspectiva pe care o abordez în general asupra acestui concept. Dincolo de complexele dispute care au avut loc fie plecând de la termen, fie în interiorul său, mă interesează în mod fundamental
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
în strânsă legătură cu aceea a sistemului de obiecte sau de mărfuri (marxismul, semiologia și structuralismul alcătuind pilonii teoretici ai asumpțiilor). Analizele sale încep însă să detecteze, deja, anumite fisuri în teoriile pe care și le-a ales drept filtre hermeneutice de bază, astfel încât încă de pe acum putem vorbi despre o ușoară tendință de a căuta soluții noi la problemele discutate. Unele dintre ideile ce vor fi reluate mai târziu din perspectivă postmodernă sunt teoretizate chiar acum, dar ele se subsumează
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]