872 matches
-
lui Béranger, "oamenii negri" mărturisesc fără rușine: "Noi îi batem și iar îi batem la fund pe băiețeii frumoși". Tonul se îndepărtează de orice glumă atunci cînd unii autori de la sfîrșitul secolului al XIX-lea, specialiști în lupta antimasonică, evocă "hidoasa lubricitate" a mulțimilor revoluționare, organizate și conduse de agenții sectei. Dar abia cu relatarea uciderilor ritualice evreiești se ajunge la limita ororii întru perversitate. Victimele preferate sînt, într-adevăr, băieți foarte tineri, aceasta și din pricina faptului că, în prealabil, a
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
porțile împărăției horror, vom fi învăluiți în moartea propriei conștiințe. Să reținem: „Lumea este o carte de semne” (Mircea Vulcănescu). Acelea pe care vom exersa a le contura vizual, iar și iar, acelea ne vor pecetlui destinul, într-un veșmânt hidos al mutilării. Aceasta ar putea constitui și esența gândirii lui Vlad Zografi, având ca motivații de dezbatere, strict, textul dramatic. rltimul eseu ne plasează în Rusia anului 1870, suportul tehnic constituindu-l romanul Demonii, de Feodor Dostoievski (1821-1881), cu reproducerea
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
autorii de scrieri științifico-fantastice care au realizat portretele (20) și (25), Ch. de Troyes descria astfel o ființă de pe alt tărîm, întîlnită de un cavaler, în cursul unei expediții 1: (33) Un flăcău negricios, cu înfățișare de maur, mare și hidos peste măsură era o ființă atît de urîtă încît nu găsesc cuvinte să o înfățișez ședea pe o buturugă, ținînd în mînă un ciomag. Mă apropiai de el: avea țeasta mai mare decît orice gloabă sau animal [o tufă de
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
fi proiecția, din oglindă, a celeilalte festivități, moartea. Aceeași viziune perspectivistică se înscrie și în plan mitico-estetic. În fața Păstorului nu se află un abis existențial care să-l angoaseze, ci o lume mirifică, incitatoare. Drept urmare, moartea nu-și arată chipul hidos și înfricoșător. Simbolul „facla întoarsă” incifrează și ascunde sensul dramatic al funerarului. Imaginea tînărului condus de faclă dă impresia de „curgere”, amestecîndu-se cu alte imagini, indistincte, fără adresă precisă: la „viață” ori la „moarte”. Firește, simbolul „facla întoarsă” (onirismul scoate
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
clasă mijlocie" "instruită", "inteligentă", "laborioasă", dar "egoistă", "venală", schimbătoare și lipsită de convingeri ferme; țărani răbdători, sobri, superstițioși și ignoranți, care se complac în sărăcie... Pretutindeni numai contraste, continua francezul: "peste tot doar splendoare și mizerie, lux rar și sărăcie hidoasă, suprafață strălucitoare, interior corrupt. (...) Un prinț fără palat, un cler fără morală, o academie fără membri, o bibliotecă fără cititori; străzi imense fără case, locuințe splendide și colibe abjecte, magnifice promenade și băltoace dezgustătoare; apă peste tot, nicio fântână; un
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
că le este permisă tinerelor fete de doisprezece ani, dar și femeile măritate merg clandestin în locurile rău famate. Mamele își vând copiii de la vârsta cea mai fragedă; astfel de victime nefericite se găsesc din belșug în spitalele de femei; hidoasa priveliște nu se oprește aici, desfrâul face prozeliți până la limita extremă a bătrâneții. Străzile abundă în întâlniri compromițătoare; zi și noapte, odalisce îmbrăcate pe jumătate și pe jumătate întinse pe divanurile lor provoacă trecătorii cu vorba sau cu gestul. Nu
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
dintre cele mai deplorabile. Altădată cetățean roman, astăzi serv al grecilor românizați!... Mai există pe undeva un contrast atât de frapant? Contrastul se află peste tot, o repetăm până la saturație; peste tot doar splendoare și mizerie, lux rar și sărăcie hidoasă, suprafață strălucitoare, interior corupt. Pe ale orașului capitală, de unde scriem toate acestea, diverse opoziții vreți să le aflați? Un prinț fără palat, un cler fără morală, o academie fără membri, o bibliotecă fără cititori; străzi imense fără case, locuințe splendide
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
de exagerate, încât șeful său, apostrofându-i pe miniștri, îi acuză că pun în pericol bunurile și viața boierilor; el spuse că "deputații nu mai erau liberi; că bande de figuri sinistre, pline de viciu și de beție, oribile și hidoase precum crima, rușinea și degradarea înconjurau metropola; că pumnale se agitau sub paltoane zdrențuite; că acești tâlhari aveau să se năpustească asupra oamenilor de dreapta". Cităm acest eșantion de elocvență parlamentară pentru a arăta ce fel de vorbe usturătoare trebui
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
sa lucrare realizată la începutul secolului XX, Rudolf Otto prezenta o serie de mijloace de exprimare a numinosului, pe care le împărțea în două categorii esențiale: directe și indirecte 288. El identifica astfel o serie de noțiuni precum înfricoșătorul, groaznicul, hidosul, grandiosul, sublimul sau misteriosul, care prin însemnătatea lor erau capabile să stârnească, fiecare într-o manieră proprie, sentimentul prezenței sacrului 289. Referindu-se la mijloacele de exprimare a numinosului în artă, Otto evoca sublimul ca mijloc indirect și eficient de
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
aici, ne-ați făcut suficiente pagube și neca-zuristrigai eu punând mâna pe bâta care o aveam pregătită. -Nu plecăm, nu plecăm-chițcăiau arătările, căutând să-mi facă în ciudă. Începui să lovesc cu bâta în stânga și dreapta în arătările scârboase și hidoase, care zburau pe sus schelălăind de durere. La cântarea cucoșilor strigoii rebeli au dispărut ca înghițiți de pământ. Adoua zi am găsit butoanele de la aragaz deschise și în pod un început de incendiu, din cauza unui scurt circuit inexplicabil la instalația
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
îi plăcea să-și atribuie puteri paranormale, ca entitate superioară spiritual. Demonstra cu eleganță și tehnică inegalabilă că într-adevăr așa este. Putea să-și schimbe înfățișarea în câteva secunde. Din bărbatul înalt și frumos, ajungea un pitic cocârjat și hidos. Putea mima înfățișarea oricui după model, schimbându-și sexul, tranformându-se din bărbat în femeie, sau din femeie în bărbat. -Sunt zeu nemuritor domnilor, pe mine moartea și bătrânețea nu mă ating. Deviza mea este:Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
mult apuse, se credea că Hades, fratele lui Zeus, este zeul neîndurătoarei morți și al umbrelor muncite în negurile Tartarului. Pământenii muritori care-i supărase pe zei, coborau în infern să-și capete osânda. Geniile infernului:harpiile, erininiile și eumenidele hidoase, îi supuneau la cazne pe cei ajunși în acel loc. Cei cu credința în zei, porneau spre insulele fericirii, luminii și vieții eterne numite Câmpiile Elizee. Hades plictisindu-se în adâncurile infernului, se căsătorește cu Persefona zeița fertilității, fica Demetrei
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
pământeană. Arși în foc veșnic de catran și sulf, li se smulgea limba și ochii sau li se absorbea creierul din țeastă. Unora li se sfărma oasele, altora li se bătea piroane în cap șipiept, alții erau cuprinși de șerpi hidoși. -Aici este infernul, -mă atenționă Gabriel îngerul păzitor. Am întins brațul spre desimea dracilor și sufletelor chinuite, tăiam aerul. -Bine dar nu sunt reali. Sunt imagini. Holograme. -Da pentru tine că ești viu. În dimensiunea lor, ei sunt realitate. -Bine
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
și atâtea alte fantasmagorii. Pictase un monstru marin miraculos, „cu neputință ca natura să fi folosit în operele ei atâta urâțenie și atâta ciudățenie“. Nimeni n-ar fi înfățișat mai bine o Sfântă Margareta din pântecele căreia iese un balaur hidos, vărsând pe ochi „venin, foc și moarte“. Monstrul marin îl dăruise „magnificului Giuliano de’ Medici“, iubitul frumoasei Simonetta de’ Bardi și fratele lui Lorenzo. — Aceeași Simonetta căreia îi făcuse portretul Botticelli, al cărei chip îl împrumutase și Primăverii sale, cântată
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
stropi de gelozie și de teamă... Gậndul că n-am să-l pot iubi niciodată pe cel cununat cu veșnicia îmi măcina sufletul și satul însuși părea să nu mai aibă preț. Plecase tăcută, într-o zi posomorậtă, cậnd nori hidoși de plumb brăzdau cerul cenușiu, cậnd frunze îngălbenite de vreme cădeau îndurerate de pe copaci, cậnd picături grele de lacrimi zăboveau pe florile triste din fața casei. O ploaie rece de plumb însotise bocetele celor rămași să-i fie dragi doar lui
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
popor de tậmpiți, ori ăștia sunt mai tậmpiți decật noi, altfel cum să judeci simplist omul, creația mậinilor dumnezeiești, punậndu-te tu deasupra Creatorului, cu naționalismul tău absurd și nemotivat? Dintotdeauna am urật războiul, deși nu i-am cunoscut direct fața hidoasă, dar întotdeauna mam pregătit pentru război, informậndu-mă în permanență, pentru că aveam certitudinea că războaiele moderne vor fi războaie ale Serviciilor Secrete și nicidecum ale armatorilor. Cine “pune” de un tsunami în golf cậștigă războiul, chiar dacă seceră mii de vieți omenești
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
dee... Dară De la pitici, eu nu primesc nimica". - "Sărman copil - zice bătrânul zeu - De ce răscolești tu toată durerea Ce sufletul tău tânăr a cuprins? Nu crede că-n furtună, în durere, În arderea unei păduri bătrâne, În arderea și-amestecul hidos Al gândurilor unui neferice E frumusețea. Nu - în seninul, În liniștea adâncă sufletească, Acolo vei găsi adevărata, Unica frumusețe... (Fruntea-i naltă, {EminescuOpIV 107} De neauă coperită și coroana-i De stele-albastre strălucea în hală, Și vorba lui blândă era
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
s-aud de prin unghere; Unde cu glasul blând amantul cere, Pe când iubita gura ei uscată De sărutări, deschide la plăcere. {EminescuOpIV 217} Ce-i lumea asta mă întreb acuma Au nebunit-au, sau domnește ciuma? De-acopăr moartea, ranele hidoase Cu râs, cu-amorul, cu beții, cu gluma? "Ba nu - răspunse-atunci Șeherezade - Nu, -nu îi vezi așa precum se cade; "Viața lor un vis al morții este "Azi pradă ei, iar mâni ea o să-i prade. Ce afli-n lume
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
vicleșug. Te miri atunci, crăiasă, când tu zâmbești, că tac: Eu idolului mândru scot ochii blânzi de șerpe, La rodul gurii tale gîndirile-mi sunt sterpe, De cărnurile albe eu fălcile-ți disbrac. Și pielea de deasupra și buzele le tai. Hidoasa căpățină de păru-i despoiată, Din sânge și din flegma, scârbos e închegată. O, ce rămase-atuncea naintea minți-mi? Vai! Nu-mi mrejuai gândirea cu perii tăi cei deși, Nu-mi pătrundeai, tu idol, în gând vr-odinioară; Pentru că porți pe
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Versurile - rechizitoriu acuză! Sterilizează prin ardere timpul eliberat, descătușat de după marele '22. Meritele stilistice, limbajul elevat, prețiozitățile ce descopăr un stăpânitor versat al cuvântului încă nepurtat, trec pe planul doi față de mesaj. Toate acestea sunt doar instrumente de cioplit chipul hidos al totalitarismului. Monstruozitatea sistemului apare în toată hidoșenia lui fastă. Și acesta e marele merit și câștig al cărții. Îi urez drum bun în viața literelor și ideilor. 17 03. 1990, Din Jurnal tardiv început și fără sfârșit - 2007 - 2010
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93054]
-
leagă de orașul în care mi-am trăit întreaga viață, ca de orice obiect pe care îl recunosc ca neavând realitate, ci existând cu totul în adâncul creierului meu. Uneori întinderea asta de teren cu construcții și șosele îmi pare hidoasă, asemenea aparatului de metal pe care Freud l-a purtat timp de unsprezece ani în gură, în loc de palat, alteori văd în el o Mandală peste care mă aplec cu atâta concentrare, încît simt cum antenele și paratrăznetele din vârful Televiziunii
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
cu ziare, detergenți și fructe. Aproape de șosea, Circa 7 de poliție te întîmpină prietenoasă, cu nelipsita dubită în față și cu panoul cu poze de delincvenți. Am stat de multe ori să mă uit pe pozele astea proaste, cu țigani hidoși detașîndu-se pe un fond ca de lapte, ținând în mâini, fiecare, lucrurile furate. Sub fotografii, pe fâșii de hârtie dactilografiate la mașina mecanică, scrie, într-un stil agreabil, ce-au făcut băieții și cât au luat pentru asta. Când mi-
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
doua, cea din fund, doar pentru fete. în aceasta din urmă n-aș fi intrat în ruptul capului, așa cum nu ți-ar trece prin cap să intri într-un WC pentru femei. Aruncam doar priviri timide, destul ca să văd păpușile, hidoase ca niște avortoni, îngrămădite, strâmbe, căzute unele-n brațele altora, pe rafturile vopsite de asemenea în stacojiu. Noi ne îndreptam spre tejgheaua de pe o latură a primei odăi, dincolo de care, pe rafturi, erau tot felul de obiecte jalnice (dar extrem de
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
rău deodată, iar remediul a fost, firește, obișnuita injecție. Două săptămâni n-am mai suferit să văd ceva scris. Mi-am revenit apoi cu încetul, încercînd mai întîi (ca leac de sperietură) să țin în palme, ca pe niște tarantule hidoase, literele unui vechi alfabetar. Nu le puteam privi 51 fără oroare. "A" devenea cu o iuțeală de viperă "B", "B" devenea "C", "C" se schimba în "W"... Le-au trebuit zile ca să se stabilizeze. Am putut apoi citi titlurile ziarelor
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
de fier forjat. A treia i-am trimis-o Cristinei, căci era cea mai lucioasă (ca oglinda) și reprezenta manejul cu ponei, într-un cadru de toamnă disneyană. Poneii aveau privirea "umedă". Firește, ilustrata a sosit după mine, murdărită de hidoase dungi ondulate, care ieșeau în relief pe partea cu fotografia. Am pus-o în geamul bufetului din bucătărie, nu destul de sus însă ca să nu încapă în lăbuțele Ioanei. Am găsit-o de vreo două zile sub pat. Avea un colț
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]