681 matches
-
jurământului prestat, arătau adversitate față de arme. Marcus Aurelius, de caracter bun și blând, răbdător și uman cu toți, fidel culturii sale de filozof stoic și literat, nu ținea cont de lâncezeala soldaților creștini față de meseria armelor, văzând, în atitudinile lor hieratice, niște aberații religioase cu o anumită notă de ateism ori de subversiune. Potrivit opiniei comune era ateu oricine nu venera divinitățile Romei și era considerat dușman al Imperiului și tulburător al ordinii stabilite; a fi dușmanul Romei însemna a fi
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
se intensifică cu sacralizarea prin moarte a unui univers ritual. Ceea ce este tulburător, acum, vine din atmosfera intens onirică, de basm vegetal, amintind vag ataraxia mioritică a ultimelor cicluri blagiene. Ținuta grațioasă și solemnă a stilului dă poemelor o fluiditate hieratică, marcată printr-o fină intuiție a ritmului (Îți mai aduci aminte plaja? Așteaptă să vină octombrie, Dacă ne-am ucide unul pe altul, Adormi, adormi, Dacă vrei să te întorci, De ce nu m-aș întoarce printre pomi)"93. Dacă mai
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
sau stănesciene. Intertextualitatea se constituie într-un soi de colaj, în care toposurile sunt recontextualizate. Lirismul confesiunii, specific întregii epoci moderne, este lirismul interiorizării, deși senzualitatea este ucisă prin "ținuta grațioasă și solemnă a stilului, care dă poemelor o fluiditate hieratică, marcată printr-o fină intuiție a ritmului (Îți aduci aminte plaja? Așteaptă să vină octombrie, Dacă ne-am ucide unul pe altul, Adorm, adormi, Dacă vrei să nu te întorci, De ce nu m-aș întoarce printre pomi)"99. Totuși, purificarea
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
rămân ca izvoarele". A. E. Baconsky se integrează în modernitate și este primul poet autentic al generației de după al doilea război mondial, deși "de-a lungul anilor se va manifesta deseori retoric, livresc, pândit parcă de o voită estetizare desfășurată hieratic și ritualic, într-o zonă a misterului 1, atingând tardiv expresionismul în "Cadavre în vid". Totuși, remarcăm că în cele două volume, "Imn către zorii de zi" și "Întoarcerea fiului risipitor", încearcă ancorarea în real, deși imaginea unei tristeți legate
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
încearcă așa cum am văzut, sugerează onomatopeic bătaia ciocanelor de la Tg. Ocna pentru extracția sării. "Zoosophia" rămâne prin pitorescul și inventivitatea metaforică, prin substratul oracular, prin încercarea de a ajunge cum ar spune Nichita Stănescu, la necuvinte, să statornicească o reprezentare hieratică sau bolovănoasă într-o limbă poetică nouă, capabilă să transmită viziunea barocă a poetului: "O, Dumnezeu iartă ambiția mea deșartă/ de-a face lumea din nou/ ca un ecou ce se ridică din ecou" ("Mai mult ca plânsul"). Versurile amintesc
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
este Edenul, locul sexualității, de aceea poetul își strigă acolo femeia"53; "Intimitatea eminesciană nu e analitică. Perechea nu vorbește și nu se întreabă. Amețită de mediul înconjurător, ea cade într-o uimire, numită de poet "farmec", care este neclintirea hieratică a animalelor în epoca procreației."54 Cu orice argumente s-ar mai susține această interpretare, ea totuși rămîne un act de profundă denigrare față de prima iubire a lui Eminescu. Mai bine de treizeci de ani G. Călinescu și-a susținut
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
vegheat de tatăl meu noaptea/ mama mea ziua" (dragoste). O altă temă frecventă în cărțile lui Marius Chelaru este imersiunea într-un trecut învestit cu atribute soteriologice. Eul liric nu își refuză niciodată voluptatea rememorării și a recompunerii unor figuri hieratice (mama, tatăl, bunicul, mamaia, Cavalerul Trac), înțelese ca noduri iconice ale unei pânze menite a păstra inefabilul, esența universului: "sufletul meu și cu mine am stat cale de-o noapte/ alături de timp/ privind prin ochii tatălui meu mort/ realitatea ce
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
a fi rodul unei transcrieri apocrife a diegezei biblice, în care hieroglifele originare, fie ele scene întregi ori personaje arhicunoscute, fie doar simboluri sau gesturi semnificative, sunt traduse într-un profan atrofiat, ce mai păstrează însă pregnant amintirea sacralității. Atitudinile hieratice își schimbă semnul, chiar pe măsură ce sunt descrise, devenind cópii grotești sau malefice ale celor originare, proiectate, așa cum sunt, pe un fel de ecran neoexpresionist, cu o imagistică în nuanțele întunecate cunoscute. Personajele umane ce se mișcă în acest spațiu al
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
mă prinde subtil de ureche. 3. Ce lin pe grumaz mi se lasă, un guler jilav de mătasă. 4. Ce galeș mă-ncinge cu capse de calme răcori peste coapse. 5. Ce blând sânul stâng mi-l săgeată cu lungi, hieratice lame, de dulce otravă, Adame". Sau o înfiorată Deschidere: "1. La mărul de aur, timp surpat, priponit, în sine însuși încolăcit, încremenită larvă balaur, la mărul de aur. 2. La mărul de aur din Paradis, limpede crisalidă, timp inert, interzis
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
un macropoem parabolic, cu nervuri mistice și bătaie intertextuală, care brodează, pe un tipar narativ plin de ramificații și semnificații de tot felul, o istorie a Deltei celei foșnitoare, pline de embleme ale eternității și ispite repede trecătoare, de figuri hieratice și povești superbe, de oameni ce seamănă a pești și pești ce seamănă a oameni, în sfârșit, de "păsări mari (care) țin lumina în loc/ să nu tulbure crâmpeiul de apă". Doar în aparență, protagonistul acestor poeme trase mereu în pasta
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Mihai Ursachi poate părea "un poet deopotrivă frivol și extatic, galant și buf, cu accese simultane de patetism și histrionism, trăind parodia cu fast și gravitatea cu nonșalanță", la "intersecția gratuității cu efuziunea metafizică și a gestului clovnesc cu cel hieratic, în registre ce nu se sabotează reciproc" (Al. Cistelecan). Bine cunoscutul, des comentatul Post scriptum. Transversaliile mari sau cele patru estetici. Poezie pe care a scris-o magistrul Ursachi pe când se credea pelican este cea mai bună dovadă în acest
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
jăratec să vină cineva care să-l știe [...] Prezența tineretului - incomparabil mai rezistent (moralicește, căci sunt mai toți tuberculoși), mai blând și mai vertebrat decât bătrânii - și a pastorului au ivit în camera aceasta o atmosferă de grandoare, de medievalism hieratic; fâlfâie invizibile mantăi purpurii, lucesc fulgerătoare tăișuri de Damasc. Fiecare gest dezvăluie un donchihotism mocnit. Nu știu cum, dar sosirea mea, respingător de slab și impresionant de palid, duhnind a ger, dârdâind până și-n priviri, însoțit de o aureolă de grevist
LIMBA ?I LITERATURA ROM?N? ?N 100 DE TESTE DE EVALUARE PENTRU LICEUP by Pavel TOMA ,Lorena Teodora TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/83870_a_85195]
-
modestă, Săucan desfășoară o lungă serie de exerciții de imagine, firește, cu concursul operatorului Gh. Viorel Todan : filmări contre- jour la malul mării, stop-cadre, imagini în negativ, ralantiuri, plonjeuri și contraplonjeuri. Cadrele sunt lungi, filmul e static și rece, aproape hieratic uneori, pe regizor nu par să- l intereseze cu adevărat personajele, nu ni le apropie deloc, ele rămân doar pretexte pentru viziunile sale plastice, de multe ori oamenii vorbesc fără să auzim ce, coloana sonoră suprapunând sunete ciudățite, reverberate. Atmosfera
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
criptografieitc "5.2. Scurt istoric al criptografiei" Scrierea secretă s-a întâlnit sub diverse forme în urmă cu 5.000 de ani, la egipteni, prin scrierea hieroglifică, în greacă având semnificația de gravare sacră. Hieroglifele s-au transformat în scrieri hieratice, formă stilizată de prezentare, mult mai simplu de utilizat. Cam cu 400 de ani î.Hr., spartanii au folosit criptografia militară sub forma unei fâșii de papirus sau pergament înfășurată în jurul unui băț. Mesajul de codificat se scria de-a lungul
[Corola-publishinghouse/Science/2140_a_3465]
-
În care Își contemplă propria declasare. Fascismul său, virulent și persistent, e Încercarea disperată de a depăși și de a anihila atât valorile burgheziei, cât și pe cele ale proletariatului. Elitismul său e unul de extracție mitologică, Întrupat În silueta hieratică a unui cavaler nordic pierdut În cețurile septentrionale. „Nebunia” lui Drieu e transcrierea greșită a unor idealuri preluate pe cale livrescă. Om de cabinet, În fond, el fantasmează dramatic, apelând la memoria culturală a unui individ pentru care descoperirea teutonismului a
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
a luminii divine pentru a crea spațiu luminii umane. În optica relațională a lui Lévinas, sacrificiul de sine e prezent în cel mai înalt grad, cel ontologic, chiar dacă nenumit astfel. Și chipul celuilalt, ca poartă de intrare a alterității, devine hieratic, fără trăsături clare, în ciuda trecerii prin enigma feminină. Un neașteptat sprijin hermeneutic, dincolo de aproape obligatoriile referințe la studiile lui Franz Rosenzweig despre chip ca oglindă divină, poate veni din partea lecturilor biblice cu totul aparte asupra simbolismului corpului uman pe care
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
vizuală): macaturi și perdele de mătăsărie groasă de Damasc și de Alep, scaune de abanos, încrustate cu sidef, îmbrăcate în piele de Cordova, policandre de Veneția; tinerii în straie orientale joacă vals și ecossaise; de pe un pat familia domnului privește hieratică: "În sala de bal, vodă, îmbrăcat cu giubea albă, hanger de brilianturi la brâu, ședea în mijlocul sofalei între ferestre, rezemat pe perne, cu gugiumanul de samur, cu funda albă cam pe frunte și cu mâinile încleștate la ceafă. Pe marginea
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
subsuoară, Să-ți astup cu dânsul gura... Te-oi ținea de după gât. Intimitatea eminesciană e tăcută. Perechea nu vorbește și nu se întreabă. Amețită de mediul înconjurător, ea cade într-o uimire, numită de poet "farmec", și care e neclintirea hieratică a animalelor în epoca procreației. Amorul eminescian e religios mecanic, înăbușit de geologie. În chip obișnuit, femeia iese de undeva din trestii sau din pădure, se lasă pradă gurii bărbatului și apoi amândoi cad toropiți, fascinați de o ritmică dinafară
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
GOȘBUC Prin G. Coșbuc (1866-1918) din Hordou, lângă Năsăud, trecând peste ceea ce în copioasa lui producție e simplă comandă literară, banalizată prin școală, se instaurează un romantism al idilicului rural, mai bine zis tribal, exprimat printr-un lirism obiectiv, reprezentabil, hieratică elementară a instinctelor. Poeziile sale, fără colori deosebite, încîntă prin spectaculosul folcloric și sunt un fenomen literar turburător prin bătrâneța ghicită, ca și vestigiile celtice, vrednic corespondent al țărăncilor cu buciume și călușarilor cu zurgălăi. Monologul domină. Fata cuprinsă de
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
deasă dă o ceară cu mireasmă inefabilă și grea. În această țară minunată nu se fac mari sforțări intelectuale. Copiii învață de ce fuge iepurele la deal și de ce duce câinele ciolanul în gură. Oamenii sunt ceremonioși, fetele rușinoase, coconii domnești hieratici în straie de brocart "mititele ca și trupușoarele lor". În ultima vreme M. Sadoveanu a început a compune niște romane de un epic superficial, a căror valoare stă în încercarea de reconstrucție a unei Dacii absolute, a unei societăți rare
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Castaliei, tratează, în tradiția Rollinat și Laforgue, fiorurile noi, vițiul, depravarea, anemia, noțiunile curente fiind "luna clorotică", "cîrciuma", "nevrozele", "narcoticele", "fardul", "alcoolul", "k'holul", "ploaia", "spleen-ul", cavourile, sicriele, viorile, agoniile, macabritățile și satanismele. Nostalgia simbolistă e materializată în chipul hieraticului, fară multă pictură, cețos, enigmatic, în care elementele tipice sunt faraonii, sicriurile de santal, parfumurile de naft și de bitum, teorbele, numele proprii sonore ca Iahveh, Thabaur, Ecbatana, într-o versificație cu ecou hohotitor, solemn: Eu sunt o piramidă a
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
întemeiază în genere pe colori țipătoare de afiș (contesă cu ochi albaștri, stând pe scaun de argint, la masă de aur, printre țigani negri cu lăute roșii). Dramoleta neoromantică Maica cea tânără e un simplu prilej de a executa fresce hieratice, violent cromatice și panice, pregătind încă de pe acum iconografia stilizantă a lui Lucian Blaga, care e în fond un chip de a vedea ardelenesc: Maico, Maico... (Pauză) Vino la rugăciuni. Nu răspunde din fundul grădinii, A adormit în fân. Nu
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
în 1972: "Istoricii literari și esteticienii vor stabili într-o bună zi cât de unitară a fost existența materială și sufletească a poetului, câtă prezență artistică și ideologică este în articolul său de ziar ca și în poema cea mai hieratică..."260. În acest sens, o analiză contrastivă a limbajului politic și a celui poetic eminescian oferă informații relevante privind zonele de suprapunere și specificul fiecăruia în parte 261. De-a lungul timpului, publicistica devine obiectul de analiză predilect al "acelora
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
la ceea ce s-ar putea denumi "tradiția noului", Hassan preferă să distingă între ele: avangarda ar desemna mișcările de la începutul secolului XX, incluzând cubismul, patafizica, futurismul, dadaismul, suprarealismul etc.; modernismul este în schimb mult mai stabil decât avangarda, fiind considerat hieratic, distant, formalist și descinzând din simbolismul francez, iar postmodernismul este prin contrast mai ludic și deconstrucționist decât modernismul, dar tocmai prin aceste trăsături, mai apropiat de ideile avangardiste... În pofida acestor "contaminări" semantice, Hassan nu crede că postmodernismul ar reprezenta avangarda
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
tablou asemenea sublimități. Natura este, În orice caz, valorificată prin capacitatea ei de a produce peisaje grandioase (un grandios, repet, măsurat, un sublim care să nu pericliteze statutul obiectului!). În Mandarinul ochiul se plimbă, fermecat, de la podoabele costumului la turnurile hieratice ale pagodei. Obiectele excelează În genul lor: sînt transparente dacă originea lor e minerală, Înalte, mărețe și sprintene (există la Alecsandri o obsesivă teamă a sprintenului, descoperită chiar și În universul material: „sprintene coloane”), dacă dezvoltarea lor e spațială. Parnasianismul
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]