3,598 matches
-
timp. Nu mai sunt atent la nimic; urmăresc pas cu pas acest tablou viu, cu o compasiune sinceră. O ființă singură și uzată plângând cu o vădită stăpânire de sine lăuntrică și mușcându-și buzele, fiindcă altfel ar izbucni în hohote... Materialul din care este făcută rochia ce o poartă e ieftin, - și nici o podoabă nu văd, care să o distingă... O însoțesc intrigat. Sixtina, deodată, nu mă mai interesează, cu zumzetul ei ireal de voci într-o lume ce nu
Sixtina (1968) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7270_a_8595]
-
meditația interogativă și exclamativă, îmblânzită de o mieroasă undă elegiacă. Privirea țintește mai intens spre real, nu atât constatativ, cât invocând și pulsând în căutare de esențe și de sensuri. Tonalitatea înaltă își asociază "vibrări în lumină", percepția scrâșnetelor, pocnetelor, hohotelor, domolite acum de spiritualitatea vederii și de puterile imaginarului: "}ipătul / Încercând să se-agațe cu unghiile / Și lunecând mereu înapoi / Pe pereții de sticlă, / Încercând să urce / Rupt în bucăți / Clădite una peste alta, / Echilibru nesigur, / Până la dinții/ Încleștați cu
Confesiune continuă by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/7136_a_8461]
-
ci faptul că pe tatăl lui îl chema Mahomed. Ei, cum să te duci în Israel și să te cheme... Mahomed?!... L-au întrebat de tot, de dinți.. când a schimbat dantura ultima oară...", a povestit Dan Bittman, râzând în hohote, conform Libertatea.ro.
Trupa Holograf, suspectată de terorism în Israel () [Corola-journal/Journalistic/71394_a_72719]
-
lui se amuză de isprava mea. Dintr-o dată îmi dau seama că nu e o sticlă de ketchup. E un revolver. Un revolver. Așa încât mi se pare firesc să-l folosesc. Și trag la rând în oaspeți, care mor în hohote de râs. În cele din urmă duc revolverul la tâmplă și mă împușc. Mă trezesc. Sfârșitul visului. Deși cam grotescă, treaba era destul de haioasă. Alt vis care se repeta. Îi ard una în falcă socrului, la el acasă, și toată
Alonso Cueto - Ora albastră by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/5993_a_7318]
-
ușoara gușă și dinții mari. Burta îi crescuse și mai tare datorită plăcerilor succesului de care se bucura la New Jersey. Pe drumul de la aeroport la biserică, Rubén evocă amintiri legate de mama. Vocea lui, agitată și ascuțită, întretăiată de hohote... Nu pot s-o uit pe mama, nu pot s-o uit, zău, mi se pare că-mi vorbește, mi se pare c-o văd. Toate amintirile astea care-mi vin în cap, zău. Când mi-a făcut tortul acela
Alonso Cueto - Ora albastră by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/5993_a_7318]
-
lângă mine ținându-mă de mână, când venea să mă ia de la școală și ne duceam să luăm o gustare. Ce mamă face așa ceva? Stând în mașină alături de mine, Rubén își ridica din când în când mâinile și izbucnea în hohote. Am ajuns la priveghi, la biserica Fátima. Văzând sicriul, l-a înlănțuit cu brațele, i-a atins fața și a plâns. Mai întâi în gura mare, apoi strigând de-a binelea. Câteva rude au venit lângă el să-l bată
Alonso Cueto - Ora albastră by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/5993_a_7318]
-
degetele delicate ale mamei. Era ca și cum amândoi ar ajunge la mine din extreme opuse. Pe de o parte, susurul cântecelor de leagăn cu care mă adormea mama, silueta-i fină așteptându-mă lângă masa cu micul dejun. Pe de alta, hohotele de râs ale tatei, vocea-i bolovănoasă, nodurile jupuite ale degetelor lui. Tatăl meu. Făcusem tot ce mi-a stat în putință să alung puținele amintiri ce-mi rămâneau despre el. Moartea lui nu mi-a stârnit decât o vagă
Alonso Cueto - Ora albastră by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/5993_a_7318]
-
că ai atins pragul orcinos al repudierii instinctive. „Orcinos“ însemnînd: ceva slut și respingător, amintind de umbrele iadului. Iar impresia cu care rămîi în urma lecturii e că trăim într-un iad de mascarlîcuri în fața grozăviei cărora singura atitudine cuvenită e hohotul nebunesc. Iată de ce rîndurile din Teologia albinoșilor sînt insidioase: în locul unui carnaval de bagatele hazoase te pomenești într-o bolgie cu detalii infernale. Să detaliem: dacă admitem că grotescul e acea formă de comic care culminează în oroare, sfîșiere și
Turnul nebunilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5943_a_7268]
-
infernale. Să detaliem: dacă admitem că grotescul e acea formă de comic care culminează în oroare, sfîșiere și sațietate crispată, atunci în mod paradoxal, în volumul de față nu avem de-a face cu o proză umoristică, ci cu un hohot de irascibilitate în fața inepțiilor vieții. E ca și cum doi intelectuali erudiți și talentați - iar dacă e ceva care sare în ochi e chiar talentul amîndurora - nu mai pot suporta absurditățile istoriei decît rîzînd pînă la disperare. De aceea, rîsul lor e
Turnul nebunilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5943_a_7268]
-
de la un post radiofonic australian au organizat o farsă la telefon și, pretinzând că sunt regina Elizabeth a II-a și prințul Charles și au obținut de la spitalul londonez informații confidențiale despre sănătatea ei. Potrivit înregistrării conversației lor, întreruptă de hohote de râs, ce a fost difuzată pe internet, cei doi prezentatori ai 2Day FM, un post de radio din Sydney, au reușit să vorbească la telefon, marți dimineață, cu o infirmieră de la secția unde era internată prințesa britanică. O infirmiera
Ducesa Kate, șocată de decesul asistentei păcălite la telefon () [Corola-journal/Journalistic/57166_a_58491]
-
Acum, dintr-o dată se întreabă. Își uită propriile afirmații și speră că și voi le veți uita", a declarat vineri liderul american. "Trebuie să punem un nume bolii de care suferă. Cred că se cheamă Romenzie!", a adăugat Obama în hohotele de râs ale celor prezenți. "Vreau să fac în așa fel încât nimeni să nu se molipsească de ea", a continuat el, prezentând exemplele care constituie în opinia sa simptomele acestei "boli". Luni seară urmează să aibă loc ultima dezbatere
Obama, despre adversarul său politic: Suferă de "Romnezie" () [Corola-journal/Journalistic/57406_a_58731]
-
tristețea în grup. Moartea liderului nord-coreean Kim Jong-il trebuie marcată așa cum se cuvine de regimul de la Phenian, zeci de persoane fiind scoase pe străzi pentru a-și exprima tristețea în grup. Un film postat pe YouTube a stârnit mai degrabă hohote de râs, decat regrete, dată fiind regia întregului clip. Televiziunea de stat de la Phenian a precizat că liderul nord-coreean a murit pe 17 decembrie, în urma unui atac de cord, în timpul unei călătorii cu trenul, după ce făcuse o inspecție de serviciu
Sute de coreeni scoşi în stradă la comandă ca să deplângă moartea lui Kim Jong-il - VIDEO () [Corola-journal/Journalistic/58998_a_60323]
-
o bandă rulantă pe care stau chelnerițe/ îmbrăcate cu halate roșii și șorțuri albe, cu șervetul pe brațul stâng/ și-n dreapta cu cincizeci de vodcă...” (p. 44) Știți continuarea. În sală, lume multă, lume cu umor. Se râdea în hohote, se asculta cu plăcere nebună. Florin Iaru dădea din mâini, efervescent cum numai el e în stare să fie. Cine nu procedează așa având în față cartea Alcool, degeaba își imaginează că se pricepe la poezie. Citit cu morgă, însă
Stări de spirit by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5899_a_7224]
-
s-a ținut, la București, o întîlnire cu șefii societăților de radio din toate țările foste socialiste. Cînd i-a venit rîndul reprezentantului de la Radio Erevan, toată asistența a izbucnit spontan în rîs. Armeanul a dat să zică ceva, dar hohote și mai mari de rîs i-au acoperit glasul, acesta lăsîndu-se, pînă la urmă păgubaș, în aplauzele și rîsul general al tuturor”. Dan Eugen Dumitrescu ne oferă o generoasă colecție de secvențe ale comicului cu un reziduu amar, așa cum e
Scriitorii în anecdote by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5918_a_7243]
-
plec acasă. O să-mi spui totuși cum te cheamă? - Nu pot să-ți spun, pentru că o să râzi de mine, zice localnicul de culoare. - Hai zi, că nu râd, n-am de ce! - Bine. Mă cheamă Zăpadă. Tipa începe să râdă în hohote, iar bărbatul devine furios: - Eram sigur că o să râzi, mai bine nu-ți ziceam. - Nu, doar că mă gândeam că soțul meu n-o să creadă niciodată când o să-i spun că zilnic am avut parte de 30 de cm de
BANCUL ZILEI: Soția pleacă fără soț în vacanță în Caraibe by Andrei Daniel Vasilescu () [Corola-journal/Journalistic/61838_a_63163]
-
capcanele textului, cu uimirea și cu ridicolul, cu jocul minimalist, esențializat, calculat și dozat. Impresionant. Mircea Constantinescu, Antoaneta Zaharia, Ionel Mihăilescu, Gelu Nițu, Oana Ștefănescu, Dorina Lazăr, Pavel Bartoș. Siluete în alb și negru. Experiență. Performanță. Har. TEATRU. Rîd în hohote și tac și aplaud împreună cu o sală întreagă. Văd, parcă, ochii mari ai lui Ionesco. Căldura chipului său, expresia înțelesurilor de dincolo de cuvinte, de șoapte. Văd lumina unei inteligențe remarcabile. Și surîsul șugubăț. „Ionesco - Cinci piese scurte" este nu doar
Tristeți și caniculă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6187_a_7512]
-
trup, mintea nu suferă de durere și, zic eu, și reciproca e valabilă. Ar trebui să rîd, și o fac, o fac, numai că rîsul nu te vindecă, te face euforic apoi te pocnește. Într-un loc întunecat, răsunetul propriului hohot de rîs poate fi ceva îngrozitor. În biroul meu, ferestrele sunt deschise, perdelele par să n-aibă astîmpăr, se înfoaie cu de la sine putere. Masa de lucru mi-a explodat, poate săptămîna trecută, poate mai de mult, dar acum toate
Madeleine Thien (Canada) - Câini la periferie by Irina Horea () [Corola-journal/Journalistic/6282_a_7607]
-
la fel de neputincios ca și cel dinainte. Nu voi mai repeta aceeași greșeală. Leofold rămase surprins de ceea ce auzise. Făcând un ultim efort, o întrebă pe Asherta: - Cel dinainte? A mai fost și altul înaintea mea? Asherta începu să râdă în hohote: - Altul? Tu nu știi cu cine vorbești, prăpăditule! Au mai fost zeci înaintea ta! Eu am patru sute treizeci de ani!
Bariș Müstecaplioğlu (Turcia) Fricosul și bestia by Sheilla Iaia () [Corola-journal/Journalistic/6299_a_7624]
-
mesaj, în care spunea - Ora își înghite saliva, iar pe fața ei apare o expresie copilărească, aproape speriată - că are ceva important să-ți zică, după care... să vedem, da, ultimul mesaj era de alaltăieri seară. Ora izbucnește într-un hohot de rîs nervos: - Imaginează-ți: exact în clipa cînd Ofer îmi trimitea mie ultimul mesaj. Avram se chircește, ghemuindu- se în sine, pregătit să primească lovitura. Nu, nu va fi luat prin surprindere. - „Avram, aici Neta”, zice Ora cu voce
David Grossman - Pînă la capătul pămîntului by Ioana Petri () [Corola-journal/Journalistic/4828_a_6153]
-
Numele elevilor erau caraghioase, de parcă destinul s-ar fi hotărât să-i pună o pată în frunte fiecărui amărât. Din mulțimea elevilor, un nume mi s-a lipit de creier ca o hârtie de muște. Butiri Florin. |sta provoca nesmintit hohote de râs. Am crezut atunci că tizul meu va sfârși prin vreun local de trei lei, asudând, socotind și scriind de-a-mboulea pe notele de plată. După ’89, după ce am scăpat de moarte ca prin urechile acului, după ce am auzit de la
Poeme și schițe by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5315_a_6640]
-
mea a luat un curs, iar cea a amicului - altul. Întâmplător am descoperit printre victimele din 21 decembrie, de la Inter, un nume care mi-a tăiat răsuflarea: Butiri Florin, elev, un decrețel, cum am fi spus tot noi, râzând în hohote. Dar uite că băiatul acela a luat viața în piept de tot. Spre deosebire de profesorul lui, care a rămas să râdă la urmă.” Și concluzia, casantă: „Ascultați-mă bine. Inteligența singură nu face nici cât o ceapă degerată. Mai trebuie și
Poeme și schițe by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5315_a_6640]
-
unei teme, ci este chiar mediul în care își culege temele, nuanțele și impresiile. De aceea, autorul nu se luptă cu conceptele, ci zburdă în mijlocul lor. Nu se ceartă cu predecesorii, ci țopăie vesel în marginea unor motive culturale. Un hohot interior îi ucide seriozitatea, volumul fiind o colecție de panseuri în marginea altor panseuri, o vitrină de bibelouri oglindind vitrinele altor bibelouri, adică variațiuni culturale pe teme culturale. Într-un cuvînt, o carte erudită și fină, din care fermentul de
Filosofia nostimă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5465_a_6790]
-
turnată în lacrimă și în muzică deopotrivă, se face melodramă. Astfel clișeele dau năvală în film, știm că rusul este cam nebun din fire, dar lipsa de măsură se conjugă admirabil cu arta, știm că este sentimental așa că plânge în hohote sau doar lăcrămează și devine duios, știm că se îmbată și când se îmbată cântă sau pune mâna pe mitralieră, știm că este grosolan și când are ocazia nu se dezminte, știm că trăiește la cele mai înalte cote pasiunea
Orchestra nebună by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6675_a_8000]
-
numai bună pentru a-mi justifica soarta. Închipuiește-ți: eram convinsă că tu nu puteai fi decât o vrăjitoare rea. Serios, să nu râzi de mine. Pentru mine erai o vrăjitoare înfășurată într-o mantie mare, neagră, bântuind noaptea cu un hohot de râs de-ți îngheța sângele-n vine, timp în care depuneai o desagă în firida Spitalului, cam în felul ăsta mi te închipuiam. Călugărițele nu mi-au vorbit nicioadată despre tine. Dealtfel, asta-i regula aici. Nu ți se
Tiziano Scarpa: Stabat Mater by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/6678_a_8003]
-
disting destul de clar râsul subțire, ironic, puțin răgușit, al lui Radu Stanca, de acela mai gras, mai plin, râs proletarian, răsunând ca din mină, al lui Gary Sârbu, depășite, dominate acustic de cascadele de râs ale lui Nego, ale cărui hohote tindeau spre un discant vag feminin, pe care el și-l amplifica ba chiar parodia "făcând ca găina". De ce nu aud, în acest cor plin de discordanțe, dar - Doamne - cât de armonios în ciuda disonanțelor, dacă nu chiar grație lor, de ce
La nouăzeci de ani neîmpliniți by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/6691_a_8016]