931 matches
-
moralizatoare, așa cum făcea Întotdeauna În momentele dificile. Le-a spus povestea unui om care s-a hotărât să călătorească În jurul lumii În Încercarea de a scăpa de propria moarte. La nord și la sud, la est și la vest, a hoinărit În toate părțile În care i-a stat În putință. O dată, Într-una din numeroasele sale călătorii, s-a Întâlnit pe neașteptate la Cairo cu Azrail, Îngerul morții. Privirea pătrunzătoare a lui Azrail l-a cercetat pe om cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
nou ca să mă duc să văd un film făcut de Donskoi sau de Dovjenko. CÎnd eram sigur că tata nu văzuse filmul respectiv, mă Întorceam mai tîrziu, spunînd că proiecția ținuse două ore și jumătate, ceea ce Îmi permitea să mai hoinăresc prin oraș cu Jean-Claude, care Îmi citea poemele lui. Într-o zi, după un documentar despre bătălia pentru Ucraina care nu ținea mai mult de cincizeci de minute, ne-am hotărît să mergem pînă În Grand-Place și să intrăm la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
În grecește „agora“, un agorafob se simțea ca un șoarece prins În cursă. Frumosul verb „agorazô“, pe care-l găsim la Tucdide, Herodot, Xenofon sau Aristofan și pe care eu Îl traduceam cu cîțiva ani În urmă, potrivit contextului, prin „hoinăresc prin piața publică“ sau „mă duc la piață după cumpărături“, nu mi se mai potrivea. „Tahicardia nu e nimic pe lîngă agorafobie“, ar fi putut declara profesorul François Weyergraf În fața candidatelor la examenul de admitere la o școală de infirmiere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
clădirile de pe marginea drumului. Asta era! Ajunsese În sfârșit! Mecca actorilor din toată lumea, Mecca tuturor celor din lumea televiziunii și a filmului, ținutul la care visau toți seara, după ce Închideau televizoarele. Diane propuse să se oprească la Marina Del Rey. Hoinăriră o vreme, Încercând să găsească un loc pe măsura așteptărilor, apoi se hotărâră să intre Într-un restaurant cu nume atrăgător, Blue Beach. — Pare un loc mișto, se Încumetă Diane. Kitty se uită În jur. Locul părea pustiu; nu regăsea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
displacă faptul că era legat de grup. Pe dinafară, era un om cu o grămadă de responsabilități: o viitoare fostă soție, copii, o galerie, o casă În Împrejurimile orașului, dar În realitate nimic nu-i plăcea mai mult decât să hoinărească fără nici un fel de bagaje. Și Pedro era supărat. Avea o prietenă foarte tânără În New York, de fapt avea chiar două, dar i se părea amuzantă și o aventură În L.A. Desert Rose Îl făcuse să creadă că ar avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
iubiți efemeri, În care un număr Înfricoșător de oameni ajungeau să fie abandonați În azile ieftine sau luxoase. Un tărâm pe care, dintr-un motiv necunoscut, Îl iubea, dar unde nu-și găsea locul niciodată. Și-ar fi dorit să hoinărească pe acest tărâm vast ca un cal sălbatic, În schimb Îl cutreiera cu sentimentul vulnerabilității și zădărniciei sale. Nu avea o engleză atât de bună Încât să-și poată comunica gândurile așa cum trebuia, nu putea juca pe scenă cum trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
-i semănam lui Dinu în nici o privință. Printr-o ironie a destinului, eram exact inversul celui dispărut. De la înfățișare, la caractere, nimic nu ne apropia și totul ne deosebea. Dinu nu se îndepărta niciodată prea mult de poarta casei. Eu hoinăream prin tot cartierul. Dinu n-ar fi rupt o floare. Eu veneam acasă cu obrazul învinețit după scandaluri. Dinu era silitor. Eu dovedeam o mare înclinație spre lene. Dinu promitea de mic să calce, supus, pe urmele tatei. Eu arătam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
m-au ajutat, să vreau să fac totul pe dos. Îi plăceau lui romanțele? Eu le detestam. Se lăuda că muncise din greu ca să-și întemeieze un rost? Cu atât mai mult m-am simțit îndemnat să-mi pierd timpul hoinărind prin cartier unde mă înhăitasem, cum zicea el, „cu toate gunoaiele”. Desigur, pentru firea autoritară a tatei - părea născut să comande - existența unui copil neascultător ca mine era o mare tristețe. Dar mult mai grav s-a dovedit faptul că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
la locul lui obișnuit... Căutam urmele a ceea ce se petrecuse, dar, dacă se petrecuse ceva, cineva făcuse o foarte conștiincioasă curățenie. Dacă se petrecuse. Nu-mi amintesc cum mi-am petrecut restul după-amiezii. Nu-mi amintesc nici măcar ce am văzut hoinărind pe străzi, constrâns din când În când să mă abat, ca să evit vreo ciocnire. Am telefonat la Milano, așa, de probă. Din superstiție, am format numărul lui Belbo. Pe urmă pe cel al Lorenzei. Pe urmă pe cel de la editura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
parfumul lor dulce, intens. Nu știa niciodată ce să creadă despre zambile. Ca și crinii, aveau un iz discret de moarte, de parcă ar fi încercat să acopere un miros de putreziciune. Iubea acest părculeț și i-ar fi plăcut să hoinărească pe-aici în fiecare zi dacă ar fi putut. O porni agale spre lac și, în cele din urmă, se așeză pe o bancă ce, la prima vedere, părea ocupată. Dar studiind-o îndeaproape, Ralph descoperi că silueta bătrânului absorbit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
personal în direcția Takasaki pleacă la ora opt douăzeci și șase de la linia patrusprezece. Trenul personal cu direcția Takasaki pleacă de la linia patrusprezece.“ Tomoe încerca disperată să afle, de la un telefon public, pe unde umbla fratele ei. Pe unde naiba hoinărea? Nu s-a întors încă. Telefonase și pe la prieteni și pe la cunoștințe, dar în zadar. A ieșit din cabină în cele din urmă. — N-are rost. Tot nu-l găsesc. Părea complet descurajată. Îmi pare rău că nu-l pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
acum un munte din apropierea orașului Yamagata, pe care nici nu visase vreodată să-l vadă măcar. De ce a venit în Japonia? Da, a venit în cele din urmă, dar până acum nu a făcut decât să stingherească lumea și să hoinărească ca un câine vagabond. A reușit să-și atragă ura lui Endō, pe care a vrut să-l ajute. Nu-i era de nici un folos nimănui. Constată cu mâhnire că dacă i se întâmpla să moară pe munte, nimeni n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
-s - muguri - și-au să înflorească. Te-am întîlnit apoi pe tine. O, câți ghimpi, câți ghimpi aveai, dar n-am voit să te despoi - credeam c-o să-nflorească Azi toate astea-mi trec pe dinainte și zâmbesc. Zâmbesc și hoinăresc prin văi zburdalnic în bătaia vântului. Eram copil. STALACTITA Tăcerea mi-este duhul - și-ncremenit cum stau și pașnic ca un ascet de piatră, îmi pare că sunt o stalactită într-o grotă uriașă, în care cerul este bolta. Lin, lin
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
voi spune cât am iubit-o și nici ce fel de viață mi-aș fi dorit Împreună cu ea. Nici nu mai vreau s-o văd. — Fă cum vrei, spuse Maja jignită, și se strecură În Smart fără a privi Înapoi. Hoinărea cu scuterul În sus și În jos, pe strada Cavour, cu casca neîncheiată sub bărbie, ca să se simtă mai liberă, accelerând și Înclinându-se, pentru a-l depăși pe Fabrizio, care-și cabra mica sa motoretă, și claxonând, pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
povestea fugarnicelor aripi. Comăniciu Alexandru, clasa a VI-a Școala Gimnazială Păuca structura Bogatu-Român Sibiu profesor coordonator Dana Tili Pe urmele copilăriei Era pe la apus de soare într-o frumoasă vară, când mi-am luat prietenii la plimbare prin sat. Hoinărirăm noi, când la un colț de stradă, m-am gândit să mergem în parc. Zis și făcut. Acolo, ascultând muzică, ne-am hotărât în scurt timp, să ne reluăm călătoria, să cutreierăm satul în lung și-n lat prin întunericul
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Roșie Fiind copilă curioasă, cutreieram prin păduri să cunosc natura cea încântătoare, al păsărelelor glas și drăguțele animale. Mergând așa de fericită sărind de pe-un picior pe altul, deodată o zăresc cu ochii mei micuți pe Scufița Roșie cum hoinărea și ea cu coșulețul cu bunătăți făcute de mama sa. Cum văd că se îndepărtează, o strig: Hei, Scufiță Roșie! Așteaptă-mă! Fetița se oprește. Privește către mine. Eu îi zâmbesc. Bună! îmi spune Scufița Roșie. Mă bucur să te
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
bărbaților, ba chiar m-am trezit că eram fascinată de ei. Mă holbam la mugurașii băiețeilor care alergau prin jurul nostri dezbrăcați și mă uitam pe furiș la câinii care se acuplau. Mă foiam în așternut și-mi lăsam mâinile să hoinărească peste sâni și între picioare și mă minunam. Într-o noapte, Inna m-a prins pe lângă cortul lui Iuda, unde el și Șua făceau un alt copil. Moașa m-a luat de ureche și m-a dus de acolo. - Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
Shalem îi plac foarte mult smochinele. În dimineața următare am ieșit din palat în nebunia orașului, unde m-am holbat la toate cât mi-a poftit inima. Servitoarea de lângă mine nu părea să se grăbească și m-a lăsat să hoinăresc pe unde am vrut. M-am oprit aproape la fiecare prăvălie și m-am uitat la fiecare voal, uimită de varietatea și cantitatea de lămpi, de fructe, de țesături, brânzeturi, vopseluri, unelte, animale, coșuri, bijuterii, flauturi, ierburi, de toate. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
de Întregul farmec al istoriei și politicii franceze - cu toate pretențiile speciale ale civilizației franțuzești - mie nu‑mi venea În cap decât un număr dintr‑un vechi musical intitulat: „Omul care a spart banca la Monte Carlo”. Un flâneur ce hoinărește prin Bois de Boulogne, cu un aer indiferent. Și foarte bine dispus. Și, desigur, lumea se zgâiește la el. Lucrurile, dacă nu se Întâmplă la Paris sau nu intră În atenția Parisului, nu se Întâmplă delocă Balzac, pântecoasa sobă veche
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
era de văzut? Sau de făcut? Ne Începeam ziua cumpărând cele necesare pentru masă. Pe urmă Înotam. Oglinda golfului era arareori tulburată de valuri. Puteai să plutești ore Întregi pe spate sau să zaci În nisip, uscându‑te. Sau puteai hoinări pe țărm, ca să te uiți la femeile fără sutien - care se bronzau sau Își etalau sânii. Cu naturalețe, presupun. Dar ochii acestor femei Îți spuneau că, dacă li te‑ai adresa, nu ți‑ar răspunde. Când isprăveam cu plaja, restaurantele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
pe care o ținea în niște ulcele de lemn parfumat. Într-una din vizite, după ce mă salută, mă pofti să iau loc și plecă după bunătăți (cu câteva clipe înainte îmi turnase în pahar). Nu venisem cu vreun scop anume, hoinăream prin oraș, savurând primele zile de vacanță universitară. Nimic nu mă apăsa. Asemenea momente de liniște îmi făceau plăcere, și mă gândeam că atmosfera tăcută și soarele care abia răsărise erau lucruri ce puteau fi gustate mai bine în singurătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
văd dacă nu-mi aduc aminte unde parcaserăm mașina. Și v-ați dus cu el? — Nici poveste. Am trei copii, soție și, dacă sunt norocos, o zi liberă pe săptămână. N-aveam de gând să-mi petrec una dintre ele hoinărind prin munți, căutând un loc unde ținusem cândva un picnic. În plus, atunci era perioada când Danny era la spital și nu aveam de gând să-mi las soția singură toată ziua, numai ca să merg Într-o vânătoare de cai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
În Ruffolo. N-a fost niciodată violent. Aș putea merge acolo să Întreb dacă nu pot sta În una dintre case. — Nu, nu cred că-i o idee bună. S-ar gândi la asta și prietenii lui probabil că vor hoinări pe acolo, urmărind tocmai lucrul ăsta. Brunetti Încercă o clipă să-și alcătuiască o imagine mentală a zonei din jurul stației Celestina, dar tot ce-și putu aminti erau blocuri anonime de apartamente publice, o zonă aproape complet lipsită de magazine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
A stat fugit o săptămână de frica lui taică-său, dar la școală nu s-a mai întors. Spiridon -la făcut măr, a vrut să-l târâie înapoi la învățători, n-a fost chip. Băiatului îi plăcea mai mult să hoinărească cu Oprică și cu Petre la șina Constantei. Cum să lași cerul ăla, și vrăbiile, și gârla... Când se apropiau sărbătorile, copiii se pregăteau de colinde. La Ajun, femeile desfătau pernele, și din fețele peticite făceau traiste pentru covrigi. Așa
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
inexistent. Ca-n spațiul cosmic (râzând), fără sens. În câteva propoziții fragmentate, el acoperă, practic, toată perioada armatei și toate încercările profesionale, toate într-un singur curs, fără elaborări de nici un fel: Am făcut armata la contrainformații. Mai târziu... am hoinărit,adică nu făceam parte din nimic. Am încercat să intru la facultate, dar n-am reușit. Așa c-am încercat... Am studiat în tot felul de locuri. De exemplu, am studiat în domeniul educației și am lucrat cu găștile de
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/1883_a_3208]