1,824 matches
-
pentru bani - deși, fie vorba între noi, profitul era mult mai mic. Și eu eram cât se poate de mulțumit de felul în care decurgeau lucrurile. Eram încântat să mă aflu aici cu o băutură tare, încântat că nu se holbează vreun voyeur la mine în timp ce îmi interpretez partitura romantică dintr-un film porno turnat pe podeaua subsolului. Nu, totul era cât se poate de civilizat, foarte civilizat, într-adevăr. Fata își aplecase capul, privindu-și curioasă o unghie ruptă. Cascada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
să spun că eu... — ADICĂ CUM NU VREA SĂ SE DEZBRACE? NU E DECÂT O NENOROCITĂ DE ACTRIȚĂ DE TELEVIZIUNE! O SĂ-I SMULG NENOROCITELE ALEA DE HAINE DE PE EA! Am ținut telefonul cât mai departe de ureche și m-am holbat la el. Cred că m-a impresionat cel mai mult autentica instantaneitate cu care Lorne își iese din pepeni. Brusc, dintr-o dată: nici urmă de temperament - dus, dispărut cu totul. Și eu sunt un artist iute din fire, dar până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
-mă de braț, un genunchi în spate și cineva care mă trăgea de păr. Timpul zbura și eu am socotit că e deja cazul sa mă pun în mișcare. Cincisprezece minute mai târziu sau poate or fi fost douăzeci, stăteam holbându-mă la cușca liftului: la împletitura bombată din bare metalice, la ușile glisante. Când mai drept, când mai ocolit, am reușit să ajung la capătul unui coridor. Am sunat la sonerie. E adevărat că eram beat, dar eram în curs
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
în timp ce ochii îi alergau spre ușă, mi-am spus ia mai dă-l dracu și i-am trosnit un pumn greu în falcă. Timp de zece secunde, care mi s-au părut un vis, nu s-a întâmplat nimic. Se holba la mine, dezolat, nevenindu-i să creadă. Rahat! Mi-am spus: nu mai am putere deloc. faptul că l-am lovit a fost una din cele mai tâmpite idei pe care le-am avut vreodată. Acum îi va face Martinei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
făcut o ieșire lipsită de noimă a calului, țopăind pe mijlocul tablei, în timp ce eu îl înghesuiam cu prima mea linie. Există o astfel de deschidere mi-am spus eu și am dublat. După care el m-a castorat! M-am holbat la zarurile mărite... Șahul înseamnă confruntarea unor minți, un șoc între culturi individuale și pe undeva e și un filon bogat de rușine. L-am vidrat. El m-a ratonat. Ei l-am cârtițat. Zarul dublat arăta 32. Asta era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
era! Și-ți mai zic ceva, domnule Vânător stilat. Poate că nu l-am prins pe ticălos, dar el m-a făcut mai bărbat decât o să fii dumneata vreodată. VINO ȘI PRINDE-MĂ - parcă asta voia să zică atunci când se holba la mine. PRINDE-MĂ DACĂ POȚI. înțelegi? Mi-a arătat un drum fără întoarcere. Nu conta că eram cel mai bun hăitaș care a trăit vreodată, căci aveam experiența a zece vieți. El avea practica unui milion de ani de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
mai puțin vinovat. Privirea plină de ură reveni. Dacă numai atât ești în stare să spui... Începu să scotocească prin pat, sperând probabil să-și găsească haina în dezordinea de plăpumi și pături. În schimb, mă dezveli din greșeală; se holbă pentru câteva secunde, fascinat fără voia lui, după care aruncă păturile la loc ca și cum ar fi vrut să stingă un foc. Unul dintre motivele pentru care îmi placi este că mă faci să mă simt o ușuratică, am spus. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
să nu-mi dau ochii peste cap. —E ușor odată ce-ți intri în mână. O fată din multe bucăți, Sam a noastră, adăugă Duggie fără prea mare succes. Ceea ce îi făcu pe toti, nu doar pe Georgios, să se holbeze la componentele mele. David Stronge mă bătu pe umăr într-un mod mai degrabă părintesc. Am trecut de vreo două ori să o văd pe Samantha lucrând, spuse, uitându-se peste capul meu, foarte impresionat. E plăcut să vezi o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
s-a întâmplat cu voci scăzute, pentru a arăta respect față de cineva care putea să moară; sunt sigură că mulți dintre ei nici măcar nu-i știau numele lui Bill. Erau ca mulțimea care se strânge în jurul unui accident de mașină, holbându-se ca niște hiene la mașinile de poliție și la ambulanță, sorbind cele mai urâte detalii pentru a le da prietenilor fiori. Am mers direct printre ei și am ieșit fără să mă mai uit înapoi. Afară, seara era mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
-și va aduce aminte despre ce era vorba. Niște chestii prostești la care se gândea înainte să aibă atacul. Știu că e un clișeu, dar mintea chiar îți poate juca feste. Părea că se uită la cineva. Acuzator. Sebastian se holbă la mine. — La cine? Nu știu. Nu mi-am dat seama. La cineva din cameră. — Dar nu e posibil. Trebuie că avea halucinații. Poate că avea dreptate, dar eu nu credeam asta. Totuși, nu avea nici un rost să vorbesc cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
ca un nap. Oricum, nici nu ai vrea, am spus, desființându-l pe domnul Raffray-Potter. „Porc“ e un cuvânt prea blând pentru el. Ei bine, asta înseamnă că nu e genul tău, a spus Jordan însuflețită pe neașteptate. M-am holbat la ea. Păruse atât de agitată când vorbise, că nu am mai putut spune decât: Presupun că ai dreptate. Și am fost recompensată cu un zâmbet larg. După asta, s-a arătat cumva speriată de propria-i îndrăzneală, s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
moară. Nu am înțeles prea clar, dar a sunat ca și cum cineva îl forța să facă ceva ce el nu voia să facă. A folosit cuvântul „șantajist“, cred. Știu că sună melodramatic, dar îți spune ceva chestia asta? Joe s-a holbat la mine cu o figură buimacă și, pentru un moment, am avut senzația că o să-mi spună să-mi văd de treabă. Apoi, cu mișcări lente, s-a ridicat și s-a îndreptat către un sertar de la birou. De acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
de mult îi spălase Alice creierul, răspunzând pe un ton de înmormântare, ca un creștin născut a doua oară: —Ei bine, sper că practici sexul protejat. Am luat receptorul de la ureche și l-am ținut pentru o secundă în fața ochilor, holbându-mă la el fără să pot crede ce aud. Apoi mi-am dat cu el în cap de câteva ori. Când m-am simțit puțin mai calmă, l-am dus la gură și am spus: — Știu cum să o fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
rezistă chiar și la cea mai eficientă cremă împotriva lor. Doar lucra în relații cu publicul. La ce puteam să mă aștept? —Samantha, dragă! a exclamat, ajungând într-un final la masă. Oamenii pe care îi lăsase în urmă se holbau după ea cu expresii de dezgust. Nu înțeleseseră ideea: indiferent care era noua tendință în modă, punk reactualizat sau bibliotecara șic, Baby ar fi purtat-o, fie că se ducea la o petrecere în grădina Palatului Buckingham fie la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
geamantane cu timbre de mare valoare și nimeni nu vrea să mi le cumpere.“ Nela precizează că omul este unul dintre marii colecționari de timbre din țară. Îi spun să se ducă să le vândă la Muzeul timbrelor, recent înființat. Holbează ochii la mine, apoi zâmbește trist. „Glumiți. Nu știți ce jaf se face acolo. A pus Colecționaru’ mâna și pe astea.“ Citisem, dimineață, într-un ziar că acela, Colecționarul, este băgat și în afacerile cu timbre, că-i mare filatelist
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
piele arsă, de pe sprânceana dreaptă, cu privirea ușor încețoșată, ca și cum străbătea greu printre pleoapele abia întredeschise, fața ei de tătăroaică sau chinezoaică, zâmbetul persiflant. Mă concentram să mi-o amintesc, convins fiind că o mai întâlnisem undeva. — Poți să te holbezi cât vrei, chicoti ea. S-a terminat. Se dă pronunțarea și ce-o să mai scrii? — Scriam cu totul altceva, nu despre dumneata. — Serioooos? Nu despre mine? Da’ atunci despre cine, dacă e să mă exprim așa, mai insistent, ca la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
spus doar „pardon“, cu o voce neutră, indiferentă, ca și cum se așteptase să nu găsească locul căutat. Iar pe mine să mă vadă cu B. Parcă pe puștoaica aceea, dormind pe genunchii mei, se așteptase să o vadă. Și pe mine holbându-mă la ea, de parcă dintr-odată trenul cu vagonul nostru, cu tot cu compartimentul acela plin, intrase în spațiul virtual al unei povestiri pe care tocmai mă pregăteam să o sfârșesc. Scriam ultimele șiruri, poate chiar cuvântul ultim. Iar Ester venise doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
o țigancă își etala jucăriile de vânzare. O rățușcă vopsită țipător, întoarsă cu cheița, bătând din aripioare și izbindu-se de marginea ligheanului. În fiecare dimineață când plec spre Bibliotecă, întâlnesc în stația autobuzelor aceeași țigancă, vânzând jucărele din plastic, holbându-se vrăjită la rățușca măcăind într-un lighean. Cobor iar pe Bulevard. E ajun de sărbătoare, una dintre multele sărbători cinstind zile noi din calendarul pomenirilor și pomenilor noastre. Tricolorul flutură pretutindeni. Până și Sexy Club-ul din localul fostului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
să vină cineva să mă scoată de acolo, n-aveam chef de știință de carte, de lecturi, de ziare mai ales, gura nu mă va asculta, fălcile vor geme încleștate, dinții se vor strânge strepeziți, din oglindă cineva se va holba la mine, crunt, îi bruiasem meditațiile, îi voi face semn complice cu ochiul, din mâini nu puteam mișca, una se blocase în buzunarul de la spate, cealaltă căuta un fel de idei pe după ceafă, ai răbdare, aș fi vrut să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
buzunar Dar n-am habar în a le scrie Și sunt actorul cabotin Ce-și uită replica pe scenă Sunt taurul și sunt ucis Hebdomadar într-o arenă Un pictor parkinsonian Ce-împroașcă pânza cu vopsele, Un astronom buimac, miop, Holbându-se pierdut la stele Sun fals precum o tobă spartă Sunt putred ca un măr stricat, Ratarea unei lumi banale În mine parcă-am adunat Să fugi dacă îți ies în cale Din fața mea să te ferești Și numai dacă-auzi
Autoportret. In: Gânduri şi doruri by Bogdan NEDELCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/509_a_840]
-
chiar urâte de-a binelea, dar, din elemente luate separat și de la una și de la cealaltă ar fi ieșit o tipă acceptabilă. Te surprinde că te gândești tocmai la lucrul ăsta În timp ce Înaintezi prin noroi. Obiceiul tău este să te holbezi pur și simplu când se Întâmplă să se așeze În raza ta vizuală În tren sau autobuz vreo fată frumoasă. Constați că la cele mai urâte devii analitic. Sau poate din cauză că timp de două ore cât a durat drumul până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
oprise brusc și În tot restaurantul era liniște: — Până mănânc paharu’ ăsta să nu te mai văd p’aici! apoi a mușcat din buza paharului și a Început să mestece În măsele bucata de sticlă. Șeful de sală a mai holbat o dată ochii la el și a dispărut În bucătărie.) Cafeaua slabă pe care oftând ne-a preparat-o Getuța pe reșou, vodca adusă de dumneavoastră și fumul din pod n-au reușit să ne dispună prea mult, dar, la un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
ridică brusc În picioare și face câteva mișcări de gimnastică. Respiră, sare pe loc, se freacă la ochi și privește din nou. Capra e acolo. Un țăran cu pălărie cenușie o trage de funie. Rămâne fascinat de imagine. Stă așa holbat minute În șir până când omul cu capra traversează cu greu cele două peroane și ajunge chiar pe peronul unde stă Zare. Îl vede aplecându-se și legând funia de cadrul metalic al băncii pe care se așază. Nu sunt decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
să trec pe lângă el și să iau metroul, dar ideea de a călători singură Într-un vagon de metrou la unu dimineața nu era deloc Îmbietoare. —Mulțumesc, am mormăit eu, refuzând să-l privesc În ochii aceia care probabil se holbau la mine. Am luat umbrela și apoi la dreapta, simțind cum mă urmărește. După cinci minute, eram deja instalată pe bancheta din spate a unui taxi mare și galben, udă toată, dar În sfârșit la căldură. I-am dat adresa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
și ne va oferi șansa de a gândi liber. Fac cinste cu micul dejun, oameni buni, așa că aduceți-vă tichiile de gânditori și nu uitați: „Marile descoperiri și progrese necesită Întotdeauna cooperarea mai multor minți“. - Alexander Graham Bell. M-am holbat la email atât de mult Încât ochii au Început să-mi joace În cap. Oare insistența cu care folosea sintagma „oameni buni“ și referirile constante la „gândirea liberă“ erau la fel de enervante ca și folosirea ideii de „tichii de gânditori“? Compunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]