658 matches
-
când rozul (în loc de albastru) este atribuit bărbaților, recuză (sau cel puțin nu îndeplinește) așteptările de gen. În diferite perioade de timp, alte culori au fost considerate simbol al homosexualității. În anii 1890, galbenul era văzut ca un simbol al decadenței homosexuale, probabil din cauza publicației favorite a decadenților, "The Yellow Book". Garoafa era un simbol tradițional al anusului, iar culorile verde și roșu au un istoric vechi în ceea ce privește asocierea cu homosexualitatea. Rozul a dobândit conotații homosexuale abia în anii 1900, însă verdele
Simboluri LGBT () [Corola-website/Science/335475_a_336804]
-
văzut ca un simbol al decadenței homosexuale, probabil din cauza publicației favorite a decadenților, "The Yellow Book". Garoafa era un simbol tradițional al anusului, iar culorile verde și roșu au un istoric vechi în ceea ce privește asocierea cu homosexualitatea. Rozul a dobândit conotații homosexuale abia în anii 1900, însă verdele a fost o culoare a homosexualilor vreme de secole. În Roma antică, precum aflăm din "Epigramele lui Marțial", bărbații efeminați erau numiți „galbinati” din cauza atașamentului față de culoarea verde. Codul batistelor (cunoscut în limba engleză
Simboluri LGBT () [Corola-website/Science/335475_a_336804]
-
Sharia. Un studiu realizat pe 500 de musulmani din Marea Britanie, arată că nici unul nu considera homosexualitatea moral acceptabilă. Astfel de sondaje de opinie sugerează că musulmanii britanici au opinii puternic conservatoare, cu privire la aspecte legate de acte sexuale extraconjugale și / sau homosexuale, comparativ cu omologii lor, musulmanii europeni, care sunt semnificativ mai liberali. Musulmanii britanici par a fi mai toleranți decât restul populației din Regatul Unit, atunci când vine vorba de acceptarea altor religii (foarte mulți nu consider că alte religii sunt o
Musulmanii din Marea Britanie () [Corola-website/Science/331982_a_333311]
-
nu sunt legi care să intezică discriminarea pe baza orientării sexuale sau indentității de gen și exprimarea lor, iar cuplurile de același sex sunt ineligibile pentru protecția legală disponibilă cuplurilor de sex opus. Vârsta consimțământului a fost aceeași pentru relațiile homosexuale cât și pentru relațiile heterosexuale din 2003, iar homosexualitatea a fost declasificată ca o maladie mentală în 1999. Transexualii au putut să își schimbe sexul legal din 1997. Drepturile LGBT în Rusia se confruntă cu provocări legale și sociale, precum și
Protestele împotriva legilor anti-gay din Rusia () [Corola-website/Science/331204_a_332533]
-
coaliție. Elio Di Rupo se consideră ateu și este membru într-o lojă francmasonă. Vorbește curent franceza și italiana. De când a preluat conducerea guvernului și-a perfecționat flamanda într-un mod considerabil. În anul 1996 a făcut publică orientarea sa homosexuală.
Elio Di Rupo () [Corola-website/Science/331727_a_333056]
-
în mod inegal cele două sexe: cei care se prostituau erau femei de toate vârstele și bărbați tineri, în timp ce clientela acestora era una predominant masculină. Trebuie menționat că societatea greacă antică accepta bărbaților orice tip de legătură, fie heterosexuală fie homosexuală, fără a face însă o distincție identitară, în timp ce femeilor le era interzisă orice fel de legătură extraconjugală. Pentru a înțelege concepțiile despre viața sexuală a grecilor antici trebuie avute în vedere că spiritul și practica normelor sociale din Grecia acelei
Prostituția în Grecia Antică () [Corola-website/Science/331828_a_333157]
-
piesă a lui Xenofon, din jurul anului 400 î.e.n. Un alt motiv pentru recurgerea la prostituția masculină era existența tabuurilor sexuale: astfel, faptul de a practica felația era pentru grecii antici un act degradant. Pe cale de consecință, într-o relație amoroasă homosexuală "erastês" (partenerul matur dominant) nu putea cere o astfel de favoare de la "erômenos" („prea iubit”), partenerul mai tânăr, pentru faptul că acesta din urmă era un viitor cetățean. Soluția într-un astfel de caz era recurgerea la prostituați. Așadar, chiar dacă
Prostituția în Grecia Antică () [Corola-website/Science/331828_a_333157]
-
a unui singur sex, Curtea redefinise procedura de "intermediate scrutiny" în așa fel încât „o face identică cu cea de "strict scrutiny"”. Într-una din ultimele decizii ale Curții Burger, Curtea Supremă a hotărât în cazul ' din 1986 că sodomia homosexuală nu este acoperită de dreptul la viață privată și că poate fi considerată de către state o infracțiune. În 1995, însă, această decizie a fost efectiv restricționată prin cea din cazul ', care a declarat neconstituțional un amendament la Constituția Statului Colorado
Antonin Scalia () [Corola-website/Science/335606_a_336935]
-
țară la alta. 13 din cele 20 de țări la nivel mondial care au legalizat căsătoria între persoane de același sex sunt situate în Europa; alte 13 țări europene au legalizat uniunile civile sau alte forme de recunoaștere a cuplurilor homosexuale. Austria, Germania, Italia, Ungaria și Elveția au luat în considerare o legislație care să introducă în viitorul apropiat căsătoria între persoane de același sex. Căsătoria homosexuală va intra în vigoare în Finlanda în martie 2017, după ce în februarie 2016 Parlamentul
Drepturi LGBT în Europa () [Corola-website/Science/335822_a_337151]
-
13 țări europene au legalizat uniunile civile sau alte forme de recunoaștere a cuplurilor homosexuale. Austria, Germania, Italia, Ungaria și Elveția au luat în considerare o legislație care să introducă în viitorul apropiat căsătoria între persoane de același sex. Căsătoria homosexuală va intra în vigoare în Finlanda în martie 2017, după ce în februarie 2016 Parlamentul de la Helsinki a aprobat modificări la legea care va permite cuplurilor de același sex să transforme parteneriatele înregistrate în căsătorii prin notificarea autorităților. În 2015, Irlanda
Drepturi LGBT în Europa () [Corola-website/Science/335822_a_337151]
-
în februarie 2016 Parlamentul de la Helsinki a aprobat modificări la legea care va permite cuplurilor de același sex să transforme parteneriatele înregistrate în căsătorii prin notificarea autorităților. În 2015, Irlanda a devenit prima țară din lume care a legalizat căsătoria homosexuală prin referendum, aceasta fiind protejată prin Constituție. Constituțiile altor 12 state europene recunosc căsătoria doar ca uniunea consensuală dintre un bărbat și o femeie. Potrivit Eurobarometrului din 2015, primele cinci țări membre UE în ceea ce privește drepturile LGBT și aprobarea căsătoriei între
Drepturi LGBT în Europa () [Corola-website/Science/335822_a_337151]
-
recunosc căsătoria doar ca uniunea consensuală dintre un bărbat și o femeie. Potrivit Eurobarometrului din 2015, primele cinci țări membre UE în ceea ce privește drepturile LGBT și aprobarea căsătoriei între persoane de același sex sunt Olanda, Suedia, Danemarca, Spania și Irlanda. Relațiile homosexuale au fost obiectul stigmatizării sociale încă din Antichitate, astfel că ele erau condamnate atât de Codul legilor hitite, cât și de cel caldeean. La rândul lor, vechile coduri ebraice, mai târziu formalizate de Biserica Creștină în legi ecleziastice, care aveau
Drepturi LGBT în Europa () [Corola-website/Science/335822_a_337151]
-
homosexual. La polul opus, în Grecia antică, homosexualitatea era considerată o conduită normală și legitimă, chiar ca o formă de iubire superioară heterosexualității. Spre deosebire însă de ceea ce se întâmplase în vechea Eladă, în Roma antică legislația nu tolera conduita homosexuală, dar nici nu impunea sancțiuni speciale împotriva acesteia. Legiuitorii romani tratau relațiile homosexuale la fel ca pe cele heterosexuale, impunând același gen de restricții pentru ambele tipuri de comportament sexual. Astfel, în anul 149 î. Hr., așa-numita "Lex Scantinia" impunea
Drepturi LGBT în Europa () [Corola-website/Science/335822_a_337151]
-
și legitimă, chiar ca o formă de iubire superioară heterosexualității. Spre deosebire însă de ceea ce se întâmplase în vechea Eladă, în Roma antică legislația nu tolera conduita homosexuală, dar nici nu impunea sancțiuni speciale împotriva acesteia. Legiuitorii romani tratau relațiile homosexuale la fel ca pe cele heterosexuale, impunând același gen de restricții pentru ambele tipuri de comportament sexual. Astfel, în anul 149 î. Hr., așa-numita "Lex Scantinia" impunea plata unei amenzi pentru relațiile sexuale dintre bărbați și adolescenți. O sancțiune asemănătoare
Drepturi LGBT în Europa () [Corola-website/Science/335822_a_337151]
-
raporturile sexuale normale dintre un bărbat, fie el căsătorit sau necăsătorit, și o tânără necăsătorită sau văduvă). Deși legile romane nu sancționau homosexualitatea ca atare, ele conțineau prevederi speciale pentru categoria persoanelor "invertite" (bărbații care jucau rol pasiv în raporturile homosexuale). Conform normelor legale, bărbații care practicau astfel de raporturi sexuale erau eliminați din rândurile armatei romane, li se interzicea dreptul de a practica profesia de magistrat sau chiar dreptul de a apărea personal în fața justiției. La rândul lui, un edict
Drepturi LGBT în Europa () [Corola-website/Science/335822_a_337151]
-
anul 390, condamna toți bărbații homosexuali "pasivi" la moarte prin ardere în public. Acesta a fost urmat de "Corpus Juris Civilis" al lui Iustinian I, din anul 529, care stipula castrarea publică și execuția tuturor celor care au comis acte homosexuale, atât partenerii activi, cât și cei pasivi. Prevederile Codului lui Iustinian aveau să constituie fundamentul sancțiunilor juridice ale homosexualității în Europa pentru 1300 de ani. Sute de ani la rând, curțile ecleziastice au fost mandatate să sancționeze actele homosexuale, adesea
Drepturi LGBT în Europa () [Corola-website/Science/335822_a_337151]
-
acte homosexuale, atât partenerii activi, cât și cei pasivi. Prevederile Codului lui Iustinian aveau să constituie fundamentul sancțiunilor juridice ale homosexualității în Europa pentru 1300 de ani. Sute de ani la rând, curțile ecleziastice au fost mandatate să sancționeze actele homosexuale, adesea chiar cu tortura sau cu pedeapsa cu moartea. De la fondarea Poloniei în 966, legea poloneză nu a definit niciodată homosexualitatea drept o crimă. La 40 de ani după ce Polonia și-a pierdut independența în 1795, legile sodomiei din Rusia
Drepturi LGBT în Europa () [Corola-website/Science/335822_a_337151]
-
egală de consimțământ pentru homosexuali și heterosexuali la 15 ani. În Evul Mediu, sub presiunea dogmelor Bisericii creștine, cărțile de "penitență", ca lucrări cu caracter moral-religios, au condamnat cu mare severitate, mai ales, sodomia și relațiile sexuale orale (atât cele homosexuale cât și cele heterosexuale). Reformele care au intervenit în cadrul Bisericii creștine și mai ales în dreptul canonic au determinat noi reglementări în cadrul sodomiei, datorită caracterului ei "nenatural" și "contraceptiv", asociat cu toate practicile sexuale deviante. Contra păcatului de sodomie erau luate
Drepturi LGBT în Europa () [Corola-website/Science/335822_a_337151]
-
Spre exemplu, Codul lui Napoleon, apărut la scurt timp după acest eveniment istoric, a eliminat prevederile cu privire la actele sexuale din conținutul său, fapt ce persistă și în zilele noastre în multe țări europene. În secolul al XIX-lea, deși practicile homosexuale erau, în continuare, destul de sever reprimate, iar homosexualii erau supuși oprobriului public și discriminării, se observă, totuși, o diminuare a represiunii împotriva persoanelor homosexuale. În Anglia, de exemplu, două legi, "The Offences Against the Person Act" (1861) și "The Criminal
Drepturi LGBT în Europa () [Corola-website/Science/335822_a_337151]
-
persistă și în zilele noastre în multe țări europene. În secolul al XIX-lea, deși practicile homosexuale erau, în continuare, destul de sever reprimate, iar homosexualii erau supuși oprobriului public și discriminării, se observă, totuși, o diminuare a represiunii împotriva persoanelor homosexuale. În Anglia, de exemplu, două legi, "The Offences Against the Person Act" (1861) și "The Criminal Law Amendment Act" (1885) aveau să producă două schimbări legislative majore în legătură cu incriminarea homosexualității. Mai întâi, ca rezultat al "The Offences Against the Person
Drepturi LGBT în Europa () [Corola-website/Science/335822_a_337151]
-
2 ani închisoare cu muncă silnică. Prin acoperirea tuturor aspectelor comportamentului homosexual masculin, și nu doar a actelor de pederastie, acest delict extindea controlul legii penale asupra homosexualității. Astfel, a avut loc o diminuare considerabilă a sancțiunilor penale împotriva actelor homosexuale, comparativ cu acelea prevăzute de vechile legi pentru sodomie. Amendamentul din 1885 a dat naștere unui șir de responsabilități numai cu privire la actele homosexualilor bărbați, homosexualitatea feminină nefiind acoperită prin acest act normativ. Sub incidența acestor reglementări avea să se desfășoare
Drepturi LGBT în Europa () [Corola-website/Science/335822_a_337151]
-
în acest domeniu. Toate acestea aveau să se petreacă pe fondul mai larg al adâncirii "declinului moral" și al creșterii permisivității în cadrul societăților occidentale. Numeroase state sub regimuri dictatoriale din secolul al XX-lea încă se opuneau cu vehemență practicilor homosexuale, printre care Uniunea Sovietică, Germania Nazistă și Spania sub regimul Francisco Franco. În contrast, după câștigarea independenței la finele Primului Război Mondial, mai precis în 1932, Polonia devine prima țară din Europa secolului al XX-lea care dezincriminează activitatea homosexuală, urmată îndeaproape
Drepturi LGBT în Europa () [Corola-website/Science/335822_a_337151]
-
vehemență practicilor homosexuale, printre care Uniunea Sovietică, Germania Nazistă și Spania sub regimul Francisco Franco. În contrast, după câștigarea independenței la finele Primului Război Mondial, mai precis în 1932, Polonia devine prima țară din Europa secolului al XX-lea care dezincriminează activitatea homosexuală, urmată îndeaproape de Danemarca în 1933, Islanda în 1940, Elveția în 1942 și Suedia în 1944. În Uniunea Sovietică, homosexualitatea a fost decriminalizată după revoluția bolșevică din 1917, însă a fost din nou pedepsită după moartea lui Lenin, când dictatorul
Drepturi LGBT în Europa () [Corola-website/Science/335822_a_337151]
-
al Consiliului Național de Sănătate și Asistență Socială din Stockholm. În termen de câteva luni, Suedia devine prima țară din Europa care înlătură homosexualitatea din categoria bolilor. Pe 22 octombrie 2009, adunarea Bisericii suedeze a votat ferm în favoarea binecuvântării cuplurilor homosexuale, inclusiv utilizarea termenului "căsătorie". Noua lege a fost introdusă la 1 noiembrie 2009. În 1989, Danemarca devenea prima țară din Europa, și din lume, care introducea parteneriatele înregistrate pentru cuplurile de același sex. În 1991, Bulgaria devine prima țară din
Drepturi LGBT în Europa () [Corola-website/Science/335822_a_337151]
-
Ucraina în 1996, Polonia în 1997, Letonia și Serbia în 2006, Muntenegru în 2007, Ungaria în 2012, Croația în 2013 și Slovacia în 2014. În 2001 un următor pas a fost făcut, când Olanda a deschis căsătoriile civile pentru cuplurile homosexuale, devenind astfel prima țară din lume care legalizează căsătoriile homosexuale. De atunci, alte 11 state europene au legalizat căsătoria între persoane de același sex: Belgia în 2003, Spania în 2005, Norvegia și Suedia în 2009, Portugalia și Islanda în 2010
Drepturi LGBT în Europa () [Corola-website/Science/335822_a_337151]