841 matches
-
spre perspectiva leșinătoare a golului de opt etaje ce urca și se-ngusta către un plafon minuscul, pierdut în ceața înălțimii lui nemaivăzute, apoi mă lăsam pe vine și coboram încetișor în groapa adâncă de vreun metru din care creștea hornul uriaș. Foi boțite de reviste, becuri cu filamentul ars, poleială și hârtie uleioasă de la vechi condensatori, elemenți de baterie și fecale încolăcite se amestecau acolo cu un praf vechi și pietrificat. Știam chiar și-n vis că într-adevăr coborâsem
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
terasă, când, schimbat la față ca un arhanghel, desfășurase în fața noastră coada de păun a halatului său în a cărui oglindă moale se reflecta lumea, din acel Herman care, peste doi-trei ani, îmi salvase viața, oprindu-mi căderea năpraznică prin hornul uriaș de la scara unu și din acel Herman lângă care am stat ore-n șir, pe treptele reci dintre etajele șapte și opt, în lumina transfinită venind de pe gemuleț, și care-mi spusese atât de bizarele, tulburătoarele lui povești, nu
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
dezolantele-mprejurimi. Căzuse prima zăpadă, era ceață și totul părea pustiu, amar, dureros. Șoseaua pietruită era zguduită mereu de cîte-un tramvai ce zdrăngănea din toate geamurile și clopoțea ca nebunul. Vizavi erau garduri negre, putrede, de după care se zăreau acoperișuri, hornuri și fumuri. Mergeau parcă ore-n șir de-a lungul blocului, ale cărui vitrine de la parter erau încă goale, cu cîte-un mare X de vopsea pe geamurile lor, și deodată blocul se termina și un spațiu uriaș, înzăpezit, se-ntindea
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
tot mai vast, până ce Mircea avu impresia că nu mai urcă, ci se cufundă-ntr-o conductă de ciment cu un ochi de apă limpede pe fund. Cei de jos aproape că nu se mai zăreau, strigătele-ncetaseră, tirajul marelui horn îi zburlea perișorul scurt, îi flutura maieul în jurul taliei. Era ca un suflu răcoros, tot mai puternic, de parcă ar fi fost dus la vale de apa grea a unei cascade ce curgea tot mai repede, proiectîndu-l spre vastitatea lacului de
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
asediu mai lung; în afară de asta, pivnița era construită deasupra unui torent subteran, de la care un mic puț le permitea să ia oricând apă. Cel care construise reduta fusese prevăzător și prevăzuse și o mică provizie de arme, un cuptor cu horn îambele se găseau la nivelul de josă și o latrină. Așadar, nu trebuia să cedeze în fața fricii, ci să se organizeze și să pregătească să reziste. își încheie cuvântul, îndemnându-i pe ascultători să-și desemneze capi care să facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
-mi trimit Cu turme la văratec. 2254 [SCENA I] [VERENA] S-a dus... o clipă numai și rămân singurică, Tare mi-i dor, o Doamne, și tare mi-este frică... Am să mă duc și astăzi să m-ascund după horn Și iar s-ascult din codri duiosul glas de corn; Prin blândul acel sunet Prichici încet să toarcă, Prichici, mâțul cel harnic și dragu mamei... Parcă Aud că în fereastră se bate ceva. Nu e. O, luna dintre dealuri cât
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
asculta de mine căci nu am mintea-ntreagă. Vezi! Vorbesc într-aiure - Verena! îi ești dragă! [VERENA] (ea se retrage din fereastă) Ce dulce glas mai [are] -- e- glas de zburător. (deodată s-arată Bogdan în fereastă - ea fuge după horn) De aș țipa el fuge... (se uită la el pe furiș) Păcat! și nu mă-ndur (ea s-a-ntors cu spatele spre părete și ș-a ascuns fața de sobă, țiindu-și mâna la ochi) {EminescuOpVIII 97} BOGD[AN] Verena! N-am
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
lui) [O], tare, tare! (Perdeua cade) 2275 [SCENA I] [ANNA] S-a dus. (Ascultă la ușă) O clipă numai... apoi... iar singurică. Mi-e dor... așa îmi este de dor încît mi-e frică. Ah! iarăși toată [noaptea], ochind de după horn, Am să ascult din codri duiosul glas de corn; Atunci Prichici, motanul, încet are să toarcă, {EminescuOpVIII 101} Prichici, motanul harnic și dragu' mamei... (sperioasă) Parcă S-aude în fereastră că bate ceva... (se uită) Nu e... O, luna dintre dealuri
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
nu răspund nimica... să văd ce va mai zice... GLASUL Tu, floare dintre codri și stea pe-aceste văi! [ANNA] E zburător! desig... (Ea se retrage de la fereastă. Deodată s-arată Bogdan în fereastă, ea țipă-ncet și fuge după horn) Ah! 2257 [BOGDAN] O, nu fugi, stai, stai! Anna, ierta-vei oare că eu am cutezat Să viu acuma, noaptea... poate te-am speriat, Dar vezi... că în genunche eu cad naintea ta Și, de ți-oi spune [oare] de ce
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
de argint și mitră de argint și șea de... M. Dar a doua oară? [PETRE] Toate de aur - și coroana de... M. Dar a treia oară? [PETRE] Știu eu? Tu nu știi? Una știu... El ascundea straie și coroana în horn și pin chiupurile cu cenușă. Așa-i? Eu n-aș face așa. Eu aș îmbla cu cocie cu 12 ar-măsari, ca un împărat... ca Vodă al nostru... M. Fus! Fus! {EminescuOpVIII 193} [PETRE] Ce e? M. Da'de-mi pare
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
rana de pe coasta munților Jura se făcu mai mare, lucea galbenă ca mierea sub bordura brazilor, o mușcătură ovală, din care pietrele de calcar dinamitate erau duse pe o bandă transportoare la fabrica de ciment, ajungând la un cub cu horn înalt din care ieșea zi și noapte un fir de fum. Locul, acoperișurile și străzile erau învelite într-un strat de praf, de parcă în plină vară ar fi fost încă zăpadă. În zilele de caniculă mergeam până acolo, pentru că în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
o viață la demolări, a spart tot ce i-a ieșit în cale cu barosul ăla de cinci kilograme pe care îl învîrtea deasupra capului ca pe un fulg. În două ore tot ce mai rămăsese în picioare era doar hornul sobei căruia din cauza nostalgiei nu se putea hotărî nicicum să-i aplice lovitura de grație, asta-i treaba voastră ne-a zis, eu n-o pot face, lichidați-l voi, și s-a așezat la o parte pe o grămăjoară
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
curând sedentară, Într-un regim al perenității, al ciclurilor repetitive și Într-un decor perfect recognoscibil, cu precise coordonate. „Nu știu alții cum sunt, dar eu, când mă gândesc la locul nașterii mele, la casa părintească din Humulești, la stâlpul hornului unde lega mama o sfoară cu motocei la capăt, de crăpau mâțele jucându-se cu ei, la prichiciul vetrei cel humuit, de care mă țineam când Începusem a merge copăcel, la cuptiorul pe care mă ascundeam, când ne jucam noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
îl îngrijea cu o indiferență studiată, ceea ce nu făcea decât să-l întristeze. Într-o seară de duminică, după Anul Nou, când stăteau în fața focului, el făcu o glumă despre Celebrul Gerald care anul ăsta uitase să mai coboare pe horn. Ea râse. — Știi ceva? Dă-l dracu’ pe Celebrul Gerald. Aș putea să-mi iau adio de la Celebrul Gerald chiar acum, fără să-mi fie vreodată dor de el. Mi-ar ajunge câte o ilustrată pe an de la Club Med
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Baritonului nu este aprinsă nici o lumină. Lumină se vede doar la tanti care vinde borș. Acasă la el Țăpăligă dricarul doarme. E fericit că a tăiat porcul. În grajd, caii mascați dorm În picioare. A Început să fulguie ușor. Din hornurile caselor iese fumul subțire de iarnă. Trece un Îngeraș călare. Dăi Domnu’ Doamne. O hârtie galbenă de un leu Îți fâșâie În palmă. Cel mai mult Îți place chestia aia cu „la un colț de cotitură”. Este vremea colindelor. Cică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
te usuci, ca să te Încălzești. Îți intră apă În bocanci și de câteva zile ești mereu În preajma sobei. Ești, adică, abundent, În preajma ei. Flăcările se schimbă mereu, se zbat, fac ceva, construiesc, se gândesc la ceva, ling suișul drumului spre horn. Te uiți În foc ca și cum te-ai uita Într-o apă. Ar fi bine dacă te-ai apuca de pian. Ar fi bine dacă ai face engleza, dar ai nimerit la clasa de rusă și germană. Ar fi bine dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
să spună, dacă n-ar fi murit așa de repede, ca și cum ar fi tăcut dintr-o dată mirat, mirat, ca și Bitancu, care nu poate să Înțeleagă pentru ce este groapa atât de adâncă, ca o fântână și dreaptă ca un horn și este atâta liniște și el nu poate ieși și adoarme lângă mort; șarpele, șarpele pe care l-a prins, puiul de șarpe doarme În bidonul de apă, doarme Bitancu cu bocancii În noroi până la gleznă și cu arma Între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Europa Liberă. 2 mai Au Înfrunzit stejarii. Nopțile se scurg greu. Nu mai Încap În nici o rigolă. Am presimțirea unor vremuri tulburi. 10 mai Concertul nr. 1 pentru pian de Beethoven. Noaptea alergi spre o margine de București. Ascunzi În hornul unei sobe o revistă Le Point a unui prieten „transcendental” și niște xeroxuri după Mircea Eliade. Disperarea lui, a lui Horia, e maximă. „Dacă te duceam și pe tine acolo, te nenoroceai! Dacă te duceam?” 21 mai Constantin și Elena
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
cărămida roșie și piatra albă de carieră servise ca sanatoriu pentru tuberculoși. Necesitățile războiului schimbaseră destinația clădirii într-un centru de transmisiuni, dar noua funcție a edificiului nu se trăda prin nimic privirilor indiscrete. Tehnicienii nemți folosiseră abil cele trei hornuri înalte din piatră pentru a camufla antenele lungi și subțiri care făceau posibilă recepția și transmiterea mesajelor ce mențineau într-o permanentă stare eficient operativă trupele germane din zonă. Cadrele medicale și bolnavii plecaseră, în locul lor apăruseră numeroase gărzi înarmate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
aproape palpabilă a violetului rece al serii. Marius își scoate binoclu, șterge lentilele aburite și îl duce la ochi. La cel mult o sută de metri în vale, zărește obiectivul lor. Pădurea, care maschează clădirea din care se văd numai hornurile înalte, este tăiată în două de o șosea pietruită. Numeroase camioane încărcate până la refuz rulează cu viteză sporită. Șoferii accelerează de parcă toate cohortele Iadului sunt pe urmele lor. Luminile albastre de camuflaj aruncă reflexe vagi pe poleiul drumului. Grăbiți băieții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
fost mai mici, am crezut că erau făcute de Moș Crăciu în persoană, dar mai târziu am aflat că erau confecționate de tata. Ca s-o dreagă, mama ne spunea că tata le dădea moșului, care se cobora noaptea pe horn și ni le punea sub pernă. Ne erau tare dragi aceste jucării din lemn și nu le-aș fi schimbat pe cele mai frumoase jucării de magazin. Ne jucam cu ele până se decolorau și se stricau. Ghiță urnea încet
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
orice ; e sănătoasă și voinică și-i învățată cu bărbații. Procurorul adormise. Vântul zăngănea în geamuri și, din când în când, ca un galop de herghelie, creștea un zgomot uriaș care se dezumfla tunând. îi ținea isonul țiuitul stins al hornului. într-un freamăt continuu, livada hârșâia crengi pe dranița acoperișului. Afară viscolul albea ferestrele, gonind câinii în girezile de paie. în câmp, doar lupii treceau pe sub muchii de hat către luminile satului. Procurorul se trezi dimineața într-o larmă de
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
răspuns la feciori că bătrânul e pe moarte. Fire tare, moșul încă nu-i ceruse lângă el. Se vedea că odaia e de văduvoi : aerul închis, mirosind a bătrân, geamurile cu păianjeni, podmolul cu gropi și dâmburi de noroi. Un horn afumat, o masă joasă, rasă cu cuțitul, două scăunele cioplite din bardă și patul pe care stătea moșneagul alcătuiau toată zestrea încăperii. Pe scândurile patului grosolan, un mindir din paie, o pernă acoperită cu polca, să fie moale, și un
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
pumnul, ronțăie o pastilă de mentosan, suge un drops și se gândește la lucrurile înșirate așa curios pe hârtie, cum n-a mai pomenit prin cărticelele lui“, și mă rușinez ca un țânc care-l descoperă pe Moș Crăciun în hornul casei. Nu știu ce-ați face voi să fiți cocoloșiți într-o carte cu o stare atât de hieratică cum e bucuria, bașca lâncezeala asta aproape paradisiacă în regatul atâtor minunății (care, doar prin simpla lor enumerare, oferă papilelor gustative
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
mai hăituiește ea până în ziua de azi. Iar asta a ieșit la suprafață în romanul lui Attila nu dintr-o frescă, ci dintr-o țesătură de mici istorii nebunești și tragice, dintr-o puzderie de amănunte (cum ar fi un horn înfundat), dintr-un cuvânt brutal sau dintr-o tăcere. Să trec la prietenia lui Attila cu Filip Florian. N-o să-mi descriu acum entuziasmul pentru Degete mici și Băiuțeii, nici episoadele telepatice trăite cu frații Florian, nici bucuria de a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2170_a_3495]