3,902 matches
-
un neam poate înlătura orice Împărat, Dictator sau General! Președinte! Un Comandor e un fleac! Dar pentru asta trebuie să te naști liber. Să rătăcești, vreme de o generație, prin deșert... Te-ai spălat pe mâini! Soarta Stațiunii - spui - era hotărâtă dinainte; doar ai așternut istoria pe hârtie! Recunoști existența VOCII! Nici o VOCE! E geniul meu! Sau demența; decid orice: mâine, dacă vreau, mă sinucid! Nu: ți-e teamă: ai zis, odată, cuiva: „Pentru răul făcut personajelor mele, acestea mă vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
viu, trebuie să fi fost cam la fel de Înalt ca el. Părea să-l studieze, ascuns Îndărătul măștii sale. Însă cum Își putea Învinge propria greutate, spre a rămâne În picioare? Ceru un pumnal unuia dintre soldați și, din câteva lovituri hotărâte, reteză frânghiile care Îi țineau mâinile. Brațele omului alunecară Înainte cu o mișcare Înceată ce părea să imite mișcarea vieții. Dar trupul rămase ridicat, stârnind exclamațiile celor prezenți, care se cruceau. Dante Întinse mâna și Îi atinse masca. Tencuiala era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
prin riturile necromantice de rigoare. Poate că asasinul voia să fie sigur că nici măcar un vrăjitor nu-i va putea șterge cu buretele lucrarea, se gândi poetul. De acum, ceafa era descoperită aproape În Întregime. Mai trase Încă o smucitură hotărâtă și simți sub degete o mișcare, atunci când strânsoarea cea puternică Începu să cedeze. Apoi, masca se desprinse dintr-o dată, scoțând la iveală, În lumina torțelor, chipul mortului. În spatele poetului se Înălță un murmur de groază, provenit de la oamenii ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
provenea un zgomot confuz de glasuri, ca și când s-ar fi aflat acolo un număr mare de persoane, În ciuda orei târzii. Parcă nimeni nu se temea de ora stingerii, În orașul acela, se gândi iritat poetul. Împinse ușa cu un gest hotărât și intră, deschizându-și drum printre servitori și printre mușterii, care se Îngrămădeau În cuprinzătorul spațiu dintre mesele așezate de-a lungul perimetrului sălii. În centru, trosnea focul dintr-un vas cu jeratic, pe ale cărui flăcări ațâțate În continuu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
de cârmuire. Sau din altele, conchise Veniero cu o străfulgerare vicleană În ochi, pe care și-i Îndreptase spre ușa schimbătorului de valute. Dante Îl urmări cu privirea pe bărbatul care se Îndepărta, iar apoi intră În prăvălie cu pas hotărât. Proprietarul ședea la locul lui, Înapoia umilei tejghele din lemn ros, Încărcată de hârtii și de registre. Nu dădu să se ridice, mărginindu-se la un scurt semn din cap. Privirea Îi lunecă pe bocceaua stacojie, Înainte de a-l fixa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
pe mine drept călăuză? răspunse glasul drag al lui Vergilius. Pentru că ești cel mai mare. — Nu. M-ai ales pentru că sunt mort. Iar morții nu fac umbră. Un zgomot de pași apăsați dincolo de ușă, apoi o serie rapidă de bătăi hotărâte Îl smulseră din reverie. De acum cunoștea acele semnale. — Messer Durante, trezește-te. Poetul se grăbi să deschidă și se pomeni față În față cu Bargello, gâfâind, Îmbrăcat În armura obișnuită. Acum, În lumina clară a zilei, Înveselită de cântecul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
o barbă deasă, căruntă, devenise dintr-odată ceva palpabil, ceva pe care aproape că-l puteai atinge cu mâna. Datorită șederii în oraș, membrii familiei Sayah aveau o vagă idee despre, turiștii îndrăgostiți de noi orizonturi și chiar despre arheologii hotărâți să găsească rămășițele unor strămoși îndepărtați în cele mai neobișnuite locuri, dar știau la fel că nici arheologii, nici turiștii și nici alți călători nu aveau ce căuta în locul unde se aflau ei. Mult mai la nord, în Masivul Tassili
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
Fawcett. Spune și tu că în deșert este prea cald, că nu au semnal sau că satelitul s-a pierdut în spațiu. Inventează ceva, orice, dar nu care cumva să spui că au fost sechestrați de niște bandiți care par hotărâți să-i omoare. Și de ce trebuie să mint? — Fiindcă pentru asta ești plătit, la fel cum eu sunt plătit pentru ca măcar treizeci la sută din cei care-au început cursa s-o și termine. Și dacă în momentul ăsta am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
interesează. Dacă vor să se omoare, n-au decât să se omoare, dar în altă parte, nu aici. Credeam că ești curios. — Să fii curios e o mare virtute, Care însă se poate transforma într-un defect groaznic, spuse tuaregul hotărât, fără să clipească. Când curiozitatea te împinge dincolo de limitele capacității tale de înțelegere, riști să confunzi lucrurile. Și a confunda lucrurile este cel mai mare pericol pentru un beduin, care întotdeauna trebuie să știe foarte clar ce trebuie să facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
nicicând în mâinile celor păgubiți. Și unei mame care și-a pierdut fiul nu-i sunt de mare ajutor banii pe care-i oferiți, nici măcar în cazul puțin probabil că acești bani ar ajunge la ea... Nu! clătină din cap hotărât. Aceste presupuse despăgubiri ale voastre nu compensează răul pe care ni-l faceți... — O să dăm dispoziție ca de acum încolo cei afectați să primească personal... Bătrânul amenokal, cel mai mare patriarh al triburilor tuarege din regiune, ridică mâna, împiedicându-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
ar fi zis că pluteau în aer, având astfel la dispoziție suficient timp ca să se orienteze cu busola și să aleagă exact punctul unde li se ordonase să aterizeze. Câteva minute mai târziu, și după ce fiecare își ocupase poziția dinainte hotărâtă, doisprezece dintre ei marcau cu o remarcabilă precizie cele douăsprezece ore ale unui ceas imaginar de dimensiuni enorme. Astfel, ora unu era la est, ora șase la sud, nouă la vest și douăsprezece arăta fără nici o îndoială exact nordul. Ceilalți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
înainteze are parte de tot ce-i mai rău în comparație cu ăla care trebuie doar să aștepte. — O să țin cont de asta. Bruno Serafian apucă micul transmițător, își drese glasul de două ori și apoi ordonă, încercând să pară cât mai hotărât și autoritar: — Reluăm marșul! Încet și cu atenție. S-ar putea ca mizerabilii ăștia să aibă arme cu bătaie lungă. La cel mai mic semn de pericol, la pământ... Aveți vreo nelămurire? - Așteptă câteva clipe și, cum nu primi nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
să apară nici morți. Încercăm sau așteptăm să se întunece? — Noaptea s-ar putea să fie și mai rău, și nu e vreme de pierdut. Armeanul șovăi câteva clipe, dar apoi ridică brațul și, în timp ce bolborosea ceva, făcu un semn hotărât, indicându-le să avanseze: — Ce-o vrea Dumnezeu! Apoi strigă din răsputeri: — Desfășurați-vă! Repetă ordinul prin radio, pentru ca al doilea grup, care aștepta pe partea cealaltă a muntelui, să se pună în mișcare în același timp. Începea asaltul. Fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
departe de treaba lui, stivuiește lăzile goale În hăulitul cîntecelor oltenești care țîșnesc dintr-un tranzistor ascuns după borcanele de roșii În bulion. Pe grămada de morcovi se Întinde somnoros un motan tărcat. Ăstuia nu-i spune că lenevește. Plec hotărîtă să nu mai cumpăr niciodată nimic de aici. Dar după cîțiva pași Îmi zic: De unde să știe și, chiar dacă ar ști, cum să Înțeleagă individul ăsta de ce mă culc eu În fiecare noapte cu puțin Înainte de ora la care el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
ochi. L-am găsit, dar mama l-a respins cu dispreț. Toate paginile erau albe, ca și cum cuvintele ar fi devenit lichide și ar fi curs din foi. Am promis că voi apuca un drum mai bun. Cu toate că în mine eram hotărâtă să fac numai după capul meu. Dar mama plângea și vedeam cum îi cădeau lacrimile pe mâinile ei frumoase. Era un vis ciudat, mama nu plânsese niciodată în prezența mea. Visul se rătăcise printre adevăratele evenimente ale vieții noastre. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
golit, Simon a deschis două sticle de șampanie una după alta, punându-le la răcit în puțul din curte. Apoi au băut copios, pălăvrăgind în franceză. Ce e iubirea? Poate un fluture, ca în ariile lui Mozart. M-am culcat, hotărâtă să nu mai privesc pe fereastră. Când mi-am întins picioarele, am văzut lângă patul meu buchetul de crini albi și sub pătură o carte groasă, Jurnalul lui Delacroix într-o vestită ediție, Les Mémorables. Titlul era imprimat în roșu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
încercă Noah să câștige timp, ca nu cumva să se lase învins de furia femeiască. Deja începuse să se simtă ca un copil înspăimântat de furia mamei sale. - Acum trebuie să alegi între mine și Dumnezeul tău! îi strigase Judit hotărâtă. Era o femeie puternică, cu păr drept și lins de culoarea șoarecilor, cu ochi albaștri spălăciți. Se aprindea repede la mânie și în plus era o zgârie, brânză. Tonul vocii ei era aspru, dar în realitate mult mai inofensiv decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
de tot, dintr-un instinct sigur de supraviețuire. Am auzit vocea lui Oleg lângă mine: - Claudia, vei cânta tu aria lui Cupidon. Ești profesoară de muzică. Ca și mine; în plus, știi ariile din Purcell pe dinafară. Era o voce hotărâtă. Am protestat puțin din modestie, spunând că nu repetasem îndeajuns. Zadarnic. Nimeni nu putea trece peste hotărârile lui Oleg. - O să fie bine, nu te teme de nimic, mi-a spus Mikael, sărutându-mă din nou. Cupidon e nimic fără Eros
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
cuvântul că aproape imediat am simțit o durere cumplită în moalele capului, ca și cum cineva m-ar fi lovit extrem de puternic în acel loc folosindu-se de un obiect deosebit de dur și paralizându-mă complet. - Te crezi deștept? a continuat ea, hotărâtă să termine cu mine. Îm? Zi! Ei bine, nu ești, ți-o spun eu... Brusc mi-a venit să leșin, văzându-l ca prin vis pe Maro cum tocmai spunea ceva ce n-am auzit, numai că spre norocul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
și să mă ajute, pentru că mă rătăcisem. Și... pentru a câta oară în scurta-mi viață?, mi-a întins mâna, redându-ne amândurora calea... De nicăieri, din neantul absurd și gros, s-au ivit deodată zeci de brațe puternice și hotărâte, înșfăcându-ne de haine și trăgându-ne spre căldura lor. Aceștia erau bunii și iubiții mei frați și prieteni, erau viața mea și cred că fuseseră peste măsură de îngrijorați de ceea ce, din câte mi se explica acum, se dovedise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
n-o grăiește, dar care răsună în toate sufletele înfricoșate ale celor de aici, miliarde, deci și în mine, rostește cuvinte pe înțelesul și în limba fiecăruia. Le-aud și pe cele destinate mie. Să le spun? Nici cea mai hotărâtă fire și nici cea mai vitează ființă care-a trăit vreodată n-ar putea să nu înnebunească de frică auzind acestea și n-ar putea suporta povara a ceea ce cred că sunt, îngemănându-se, capetele de acuzare împotriva tuturor celor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
lângă ușa noastră. Imediat am văzut cum clanța începe să se miște în jos, încet și amenințător. La început apăru în ușa întredeschisă un ochi speriat, după asta ușa fu deschisă cu putere și fără menajamente, și în cameră păși, hotărâtă să facă scandal, o siluetă de fată într-o pijama bărbătească, cu gulerul ridicat în jurul unui căpșor fermecător. Tocurile înalte ale pantofilor ei roșii fără ștaif țăcăneau pe parchet. - Eeeiii, spuse ea, cu ochii pe Nelly și pe Kitty, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
-mi continui ancheta. Nimic mai mult. Bine, domnule Toma. Am înțeles. Pun atunci altfel între barea. Continuarea anchetei dumneavoastră va avea loc pe munte? Și acolo. E firesc să caut probe la locul faptei. Atunci vin cu tine, spuse ea hotărâtă. Ileana era pregătită de excursie. Purta pantaloni și un tricou ușor iar în picioare o pereche de ghete pentru munte. Alături de ea se afla o geantă de umăr cu băieri lungi. Cristi nu protestă prea mult la auto-invitația ei. Ieșiră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
plan. Imediat ce schim băm direcția, eu mă ascund undeva, iar tu îți continui drumul. Vasilică va fi obligat să se grăbească ca să nu ne scape din ochi și, cum apare, îl iau la întrebări. Ne-am înțeles? Nu! spuse ea hotărâtă. Nu vreau să rămâi în urmă, nu te las singur aici. Iarăși Ileana o dădea înainte cu privirea zeilor. Agasat de insistența femeii, Toma dădu din mână și îi spuse: N-ai decât să mai faci câțiva pași și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
tona asta de exploziv vrei s-o cari sus la gura peșterii? Ai uitat că până acolo nu sunt nici măcar cărări, asta ca să nu mai vorbesc de prăpastia peste care nu există alt pod decât trunchiul prăbușit? Moșule, interveni Ileana hotărâtă, nu contează cât e de greu! Trebuie să facem orice ne stă în putință ca să scăpăm de vâlvă. No, d'apoi sigur că da, domniță, doar e de la sine înțeles că tu ai să cari în spinare sacii ăia de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]