6,099 matches
-
Jad, suveranul suprem al Universului, are însă o minte tulbure, neștiind să facă diferența între cei înțelepți și virtuoși și cei răi și fățarnici. Așadar, Raiul în mitologia chinezilor nu se deosebește prea mult de Curtea Imperială din lumea omenească. Iadul, cu imparțialitatea și rigurozitatea afișate în pedepsirea fără cruțare a celor care au săvârșit fapte rele în viață, este realmente locul unde căpeteniile dracilor iau mită și își încalcă obligațiile de serviciu, o mână spălând pe alta, astfel încât victimele nevinovate
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
bezna dictaturii comuniste, am rătăcit mai bine de un deceniu, de capul nostru, într-o lume care se globalizează rapid și în care a fi izolat înseamnă a pieri de pe hartă. Acum nu urmează Paradisul, dar și dacă ar urma Iadul, măcar îl vom înfrunta în rândul lumii. Principiul disperăriitc "Principiul disper\rii" Un om vine din lagăr, unde a fost zeci de ani prizonier. Îl aduci în casă și îl așezi la masă, prima lui masă omenească după atâta amar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
în viziunea Ruxandrei, începe ca un șobolan mort în lumina vânătă a asfințitului și se închide ca o uriașă floare sifilitică. La Domnica Drumea, gurile de metrou ale Capitalei sunt pâlnii care aspiră și scuipă oamenii cu răsuflarea grea a iadului. Și Ruxandra, și Domnica visează sterp la marile orașe ale lumii, la țări internaționale, unde nu vor ajunge niciodată. „O, Italia, Germania, Canada, America, minunate călătorii cu avionul, minunate țări spre care tânjim!”, invocă Domnica Drumea, amintindu-mi de bietul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
pe divane În stil Pompadour - se Învecinau aici cu romane din epoca victoriană, cu memoriile unor obscuri vînători de porci mistreți sau cu tratatele unor filozofi și teologi excentrici din secolul al XVII-lea, - bunăoară Newton, despre poziția geografică a iadului sau Calea spre perfecțiune a lui Jeremiah Whiteley. Încăperea mirosea a vechi, a paie de ambalaj și a haine prea des plouate. Stînd lîngă rafturile care cuprindeau loturile numerotate de la 1 la 35, Rowe putea observa toate persoanele ce intrau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
pacienți să se readapteze la viața socială și să deprindă din nou regulile vieții În societate). Dar putea cineva spune cu siguranță dacă „Pavilionul special“ era sau nu locuit? CÎteodată, Digby avea impresia că Pavilionul nu era mai real decît iadul În concepția vreunui teolog inimos: un loc pustiu menit doar să slujească drept avertisment. Deodată, Îl văzu din nou pe maiorul Stone. Mergea cu pași grăbiți, dar cînd Îl zări pe Digby o porni spre el, pe una dintre alei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
groaznice, ci urma înfometarea [...] Bătaia ținea până când omul accepta. Nu accepta, murea. Accepta, scăpa [...] După ce treceai toate probele, erai pus tu instructor și ți se dădeau deținuți ca să-i reeduci. Așa înțelegeau ei reeducarea. La Pitești și Gherla a fost iadul pe pământ și mai rău nu ar fi putut fi. De aceea, oamenii nu vor înțelege niciodată ce s-a întâmplat acolo. Comunismul a murit de moarte bună, de bătrânețe. A fost moșit, în hrube ascunse, de minți scelerate, alăptate
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
buni și-au pierdut speranța. Incapabile până acum să trăiască fără frică și fără speranță, aceste mase sunt atrase de orice efort care li se pare că ar promite o invenție omenească a Paradisului după care au tânjit și a Iadului de care s-au temut. Așa cum, în trăsăturile popularizate de Marx, societatea fără clase prezintă o asemănare distorsionată cu Epoca Mesianică, tot așa realitatea lagărelor de concentrare nu seamănă cu nimic mai mult decât cu imaginile medievale ale Iadului. Motto
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
a Iadului de care s-au temut. Așa cum, în trăsăturile popularizate de Marx, societatea fără clase prezintă o asemănare distorsionată cu Epoca Mesianică, tot așa realitatea lagărelor de concentrare nu seamănă cu nimic mai mult decât cu imaginile medievale ale Iadului. Motto: [...] după prăbușirea sistemului totalitar, un important capitol al istoriei acestui veac fiind «închis», numeroase dintre misterele sale pot fi nu numai cunoscute, ci chiar reclamă a fi dezvăluite, mai cu seamă premeditarea, pregătirea, execuția, caracterul și consecințele nebănuite în
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
românii care nu știu și nu pot să se descurce, să se învârtă, să fure, să calce pe cadavre, pentru cei care nu pot uni două puncte ale vieții lor decât printr-o linie dreaptă, România începe să semene cu iadul. Și acolo unde există iadul, trebuie să se ivească și un Mesia. Acesta ar putea fi domnul Tudor, Mesia, salvatorul neamului, Corneliu Vadim Tudor. (Pentru mulți români, Mesia a venit). Privindu-l, nu pot să nu mă gândesc, cu tristețe
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
nu pot să se descurce, să se învârtă, să fure, să calce pe cadavre, pentru cei care nu pot uni două puncte ale vieții lor decât printr-o linie dreaptă, România începe să semene cu iadul. Și acolo unde există iadul, trebuie să se ivească și un Mesia. Acesta ar putea fi domnul Tudor, Mesia, salvatorul neamului, Corneliu Vadim Tudor. (Pentru mulți români, Mesia a venit). Privindu-l, nu pot să nu mă gândesc, cu tristețe îngrozită, la cât de mare
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
credința în libertate rămăsese intactă. Teroarea nu putuse distruge în noi și respectul pentru libertate. [...] Comunismul era privit ca o fatalitate, ca o nenorocire de import. Nimeni, cu excepția, poate, a unor dogmatici opaci, nu credea, în mod serios, în sloganul «iadului capitalist». La auzul acestui slogan, se zâmbea ironic. Dar acum? Dacă răul va deveni mai rău, el amenință să dea o imagine insuportabilă democrației, să distrugă acel refugiu intim în care valorile își conservau forța de atracție. Mi se întâmplă
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
am probleme cu un căcănar aici! Șeful, Dan, apăru parcă plutind în cele 150 de kile din care era compus. - Da, ce se întâmplă? - Limbajul doamnei, am început eu, este sub orice... Dar Pascu m-a întrerupt, cuprinsă de furiile iadului. - Auzi, Dane, ce vorbește găinarul ăsta nefutut! Numa’ ce l-am văzut cum a pus pâinea aia împuțită și brânza cu miros de pizda mă-sii pe bandă, că m-au și apucat nervii! Dă cu el de pământ, pișa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
paralizată, tre’ să-i pună plosca sub ea, să-i dea cu lingurița, în cărucior, e bogată, dar nu știu, ori n-a avut copii, ori au murit ăia înaintea ei... poți să fumezi dacă vrei... ori baba-i talpa iadului de-mpușcă toți fuga... am lăsat-o, ne înfundasem în datorii până-n gât, copchilu’ la școală, parcă el știe că n-ai... costă toate, eu stăteam fără slujbă de mai bine de-un an... la început, în nouăzeci, am făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
ar ciocăni cu degetul, ar suna daaang, a butoi de murături uitat pe marginea șanțului, cu doagele mâncate de apă. - Tu ai văzut ce-anapoda suntem, aluat frământat de-a-ndoaselea? se zburlea câteodată Vlad. Noi avem fir scurt între Rai și Iad, te crăcănezi și ești în cele două deodată, te dai pe tobogan, vâjjj, între cele sfinte, și-ajungi în poala lui Michiduță, orice heruvim are sub bască niște cornițe, încă molcuțe, la noi descinde Dumnezeu ca generalul, „mătărângă ai zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
malul lacului Tiberiade și care preconiza existența morților vii, cărora un inițiat le putea reda lumea cu consimțămîntul Elegbei, pentru a-i preschimba În sclavi care să-i Îndeplinească pînă și cea mai ascunsă dorință. - Cei care se duc În iad nu au nici un drept, spunea negrul. Nici măcar să moară și, prin urmare, Elegbá Îi predă ca pe niște slugi celor care Îi arată o dragoste nețărmurită. Dacă Într-o zi supunerea ta și sacrificiile tale Îi vor fi pe plac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
soare galben furios, care urma să se ridice de la linia orizontului, ca o uriașă minge azvîrlită În văzduh de un copil ciclopic. - Tare-aș vrea să știu ce fapte cumplite ai săvîrșit În timpul vieții pentru ca, În timp ce sufletul Îți putrezește În iad, nici măcar trupul să nu aibă dreptul la odihna morții, comentă Oberlus cînd negrul ajunse sus și se opri, suflînd greu, În dreptul lui. Însă chiar dacă nu voi afla niciodată, tot mă bucură ce ai făcut, căci În felul ăsta Elegbá mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
toți ceilalți, jur pe viața mea - singurul lucru pe care-l am - că de acum Încolo nu voi mai respecta nimic din ceea ce au stabilit oamenii; nu voi mai asculta de nici o lege și nu voi accepta alt cer sau iad decît cele pe care eu Însumi le voi hotărî... Eu de-o parte, ceilalți de alta.” Își repetă jurămîntul cîteva zile mai tîrziu, cuvînt cu cuvînt, În fața unui soare care se odihnea de-acum, Învins, la linia orizontului, iar cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
amestecați autentici reprezentanți ai speciei umane. - Dacă toți cei care, dintr-o pricină oarecare, considerîndu-se diferiți Într-un anumit fel, ar pretinde să impună legea lor celor cărora nu sînt sau nu gîndesc ca ei, lumea s-ar transforma În iad, spuse el În cele din urmă. - Lumea este un iad, veni răspunsul. Cel puțin, asta a fost pentru mine și nu văd de ce nu ar trebui să contribui la a o face să fie În continuare așa, dacă asta Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
dintr-o pricină oarecare, considerîndu-se diferiți Într-un anumit fel, ar pretinde să impună legea lor celor cărora nu sînt sau nu gîndesc ca ei, lumea s-ar transforma În iad, spuse el În cele din urmă. - Lumea este un iad, veni răspunsul. Cel puțin, asta a fost pentru mine și nu văd de ce nu ar trebui să contribui la a o face să fie În continuare așa, dacă asta Îmi e de folos... Mă Înveți să scriu? - Nu cred că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Oberlus cu o voce foarte liniștită, aproape amuzată. Și trebuie să Încep să mă comport ca un rege. - Rege, tu? se miră francezul. „Regele Iguanelor”, asta ești... Regele focilor, al albatroșilor și al broaștelor-țestoase... Regele, poate, al tuturor dracilor din iad, al tuturor avortonilor care s-au născut vreodată; al broaștelor rîioase, viermilor și balelor... Regele... - Ți se termină cele cinci minute, Îi aminti celălalt, Întrerupîndu-l. Și dacă nu te hotărăști să le folosești, așază-te pe piatră și lasă-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
de tuse, umbra țopăi În ritmul ei pe pereții zgrunțuroși ai marii peșteri și puțin mai tîrziu aceiași pereți tresăltară, scrîșnind și amenințînd să se facă țăndări și să se prăbușească deodată, În timp ce un muget surd se năștea din măruntaiele iadului și suia, ca un monstru gemător, În căutarea aerului proaspăt al nopții. Iguana Oberlus lăsă să cadă cartea pe care o citea, se Încleștă cu putere de fotoliul lui grosolan și luptă cu disperare să-și păstreze echilibrul, dar sfîrși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
ar fi Început să tremure cînd el ar fi Încercat să se Îndrepte spre culme, și se dădu instinctiv Înapoi, Într-un logic impuls de a se pune la adăpost În peșteră, dar fumul și focul o preschimbaseră Într-un iad de nesuportat. Tuși aproape sufocat, observă cum ochii Începeau să i se Împăienjenească, Împiedicîndu-l să mai vadă, și părăsi din nou grota, ținîndu-se pe picioare, nehotărît și năucit, pe Îngustul limb exterior de piatră. Căută din nou aerul rece și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Îndepărtată, asemănătoare cu zgomotul pe care-l scot o mie de vase de război care trag deodată cu toate tunurile, că unul dintre nenumărații vulcani din arhipelag intrase În erupție. În noaptea aceea Își Închipui că toate rudele lui din iad veniseră să-l viziteze, fiindcă apa și focul, marea și lava, luminile și umbrele se luau la Întrecere să confere grandoare spectacolului, prin noi valuri care năvăleau În repetate rînduri pe faleză, aruncîndu-se asupra unui pămînt bolnav, cuprins de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
vaporul căpitanului care a poruncit să fiu biciuit. - Dar sînt patruzeci de oameni dedesubt...! - Azi n-au noroc, Îl asigură Oberlus convins. Iar singurul lucru care mă doare este că nu vor ști niciodată cine i-a trimis În măruntaiele iadului. Haide! Îi porunci el, ajutîndu-l să se ridice. Vreau să privești de pe mal cum ți se scufundă vaporul. Îl Îmbrînci pînă pe punte, cu fața scăldată În lacrimi, aproape idiotizat, În timp ce flăcările Începeau să cuprindă vechea structură de lemn, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
cu toate acestea să se așeze alături de ele și să le privească fără să se știe detestat. Grăsane dezgustătoare, slăbănoage scheletice, bătrîne fără dinți sau tinerele devorate deja de răul francez Întorseseră capul după el, scuipîndu-l sau numindu-l „fiara iadului” cînd Încerca să stabilească o simplă comunicare amicală cu ele, Înăbușind În sufletul lui pînă și ultima picătură de tandrețe și cele mai intime dorințe de a iubi sau de a fi iubit. Acele sentimente - dacă existaseră vreodată cu adevărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]