34,410 matches
-
chiar atît de greu de înțeles. închid paranteza. Pasul următor ar fi să recunoaștem în Dimov și Mircea Ivănescu culmile poetice ale perioadei, să susținem cu îndrăzneală că prozatorii de frunte vor rămîne (în perspectivă) autori femei - Alice Botez (cu Iarna Fimbul), Dana Dumitriu (Sărbătorile răbdării, dar mai ales Prințul Ghica, poate cel mai bun roman istoric românesc), Gabriela Adameșteanu (cu Dimineață pierdută) - iar nu ceva mai incerții Breban, Bănulescu, Velea, Neagu, cu atît mai puțin Ivasiuc, Petru Dumitriu, Paul Anghel
O propunere - Modificări canonice și generații de aur by Virgil Nemoianu () [Corola-journal/Imaginative/11749_a_13074]
-
și vital, fără timidități și însingurări, căutând întâlnirea, schimbul de impresii și de opinii cu semenii. O mare dorință și o nevoie intensă de comunicare se observă imediat în paginile Jurnalului unui jurnalist fără jurnal, scris pe durata unor simbolice ierni, între 1983 și 1989, ultimii ani de viață ai lui Ion D. Sîrbu. Dialogul și comuniunea cu cititorul pe care acesta ar putea-o intermedia sunt, deocamdată, virtuale. Prin conținutul lor "dușmănos" față de regim, caietele sunt nepublicabile și ținute în
"Scrisori către bunul Dumnezeu" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Imaginative/11904_a_13229]
-
la o balenă): șocul neașteptat al poantei finale cum am văzut în Ars poetica. Venită după întreaga desfășurare a textului într-un registru "înalt", poanta prozaică dată brusc la sfîrșit, schimbă deodată sensul, răsturnîndu-l prin relativizare și ambiguitate, ca în Iarnă tîrzie cînd, după o fastuoasă reverie poetizantă apare pedestru ultimul vers: "Mai mi-au căzut azi noapte-n vis trei dinți". Poantele acestor parodii erau menite, în gîndul poetului, să contracareze gravitatea obosită a poeziei înaintașilor și să contrarieze orizontul
Nichita Stănescu - Debutul poetic by Alexandru Con () [Corola-journal/Imaginative/11843_a_13168]
-
evoluției ei: "Și-s om din cuvinte, iubită/ hai vino și strînge-le/ ...îmi umblă cuvîntul prin vine/ odată cu sîngele". Marea obsesie a poeziei sale - acțiunea devoratoare a timpului - este prezentă deja explicit în aceste poeme al căror anotimp central este iarna, cînd "trosnește seva înghețată-n rădăcini" (Pe cai, deci), încadrat doar de circumstanță de primăvară și toamnă: "Aevea fulgul clipei căzătoare/ mă îmbrăca în frig și în ninsoare". De altfel, măreția frigului va fi ulterior, în visele poetului, singura forță
Nichita Stănescu - Debutul poetic by Alexandru Con () [Corola-journal/Imaginative/11843_a_13168]
-
spre-nainteSoarele ne reunească!... XXXII. CÂNTEC TRIST, de Elisabeta Silvia Gângu, publicat în Ediția nr. 1840 din 14 ianuarie 2016. Ce te legeni codrule, De-ți tremură frunza-n vânt? Plâng pustii cărările Și-ți freamătă codru-n vânt... Toamna trece...iarna-i iarnă... Geru-I crâncen, greu-I greu... Cântăreții nu se-ntoarnă... Eu îmi tângui dorul meu Pândește vântul la răscruce... Să nu mori până la vară!... Trece luna-ncet...străluce... Clipele sunt ore iară. Tristul fluieraș de fag Plimbă doina prin frunziș
ELISABETA SILVIA GÂNGU [Corola-blog/BlogPost/380494_a_381823]
-
reunească!... XXXII. CÂNTEC TRIST, de Elisabeta Silvia Gângu, publicat în Ediția nr. 1840 din 14 ianuarie 2016. Ce te legeni codrule, De-ți tremură frunza-n vânt? Plâng pustii cărările Și-ți freamătă codru-n vânt... Toamna trece...iarna-i iarnă... Geru-I crâncen, greu-I greu... Cântăreții nu se-ntoarnă... Eu îmi tângui dorul meu Pândește vântul la răscruce... Să nu mori până la vară!... Trece luna-ncet...străluce... Clipele sunt ore iară. Tristul fluieraș de fag Plimbă doina prin frunziș... Eu ți
ELISABETA SILVIA GÂNGU [Corola-blog/BlogPost/380494_a_381823]
-
fag Plimbă doina prin frunziș... Eu ți-s dragă...tu mi-ești drag... Și mă săruți pe furiș!... Citește mai mult Ce te legeni codrule,De-ți tremură frunza-n vânt? Plâng pustii cărărileși-ți freamătă codru-n vânt...Toamna trece...iarna-i iarnă...Geru-I crâncen, greu-I greu...Cântăreții nu se-ntoarnă...Eu îmi tângui dorul meuPândește vântul la răscruce...Să nu mori până la vară!...Trece luna-ncet...străluce...Clipele sunt ore iară.Tristul fluieraș de fagPlimbă doina prin frunziș...Eu ți
ELISABETA SILVIA GÂNGU [Corola-blog/BlogPost/380494_a_381823]
-
doina prin frunziș... Eu ți-s dragă...tu mi-ești drag... Și mă săruți pe furiș!... Citește mai mult Ce te legeni codrule,De-ți tremură frunza-n vânt? Plâng pustii cărărileși-ți freamătă codru-n vânt...Toamna trece...iarna-i iarnă...Geru-I crâncen, greu-I greu...Cântăreții nu se-ntoarnă...Eu îmi tângui dorul meuPândește vântul la răscruce...Să nu mori până la vară!...Trece luna-ncet...străluce...Clipele sunt ore iară.Tristul fluieraș de fagPlimbă doina prin frunziș...Eu ți-s dragă
ELISABETA SILVIA GÂNGU [Corola-blog/BlogPost/380494_a_381823]
-
se-ncheie-n mormane de plăceri! Am aruncat în ape mesajul cu tăceri N-am să disper, mai caut poemele pierdute Să le trimit în lume, dar nu ca servitute, La porțile speranței trimit stihuri aprinse Să le rescriu în iarna cu literele-ncinse! Am luat abecedarul cu însemnări divine Să dăltuiesc în stânca cuvintele-n aldine Din stâncă șiroi-va o apă cristalină Să-ți răcorească fața cu zâmbet de regină Spre margine de lume străbate un ecou La versul
ECOURI de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1764 din 30 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380621_a_381950]
-
această optică animistă, războinici neînfricați. Lupul face parte și din mitologia personală a lui Eugen Dorcescu, care a copilărit la poalele „Muntelui Lupilor” , într-un sat înconjurat de păduri, din care se iveau, zilnic, lupi, mai cu seamă solitari, dar, iarna, și în haită („La marginea acelei Poiene e râul, cu lunca lui, la stânga, privind în aval, e pădurea, în spate sunt Munții Vâlcanului - ai lupilor, altfel spus: Pleșa, Cornetul..."). Mult mai interesantă este însă prezența lupului în opera dorcesciană. Așa cum
MIRELA-IOANA BORCHIN, EUGEN DORCESCU ŞI POETICA AVATARURILOR. LUPUL de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380598_a_381927]
-
risipă, frumoase-mi erau livezile toate, cu mere roșii pe aripi purtate, zboruri înalte necoapte iubiri. A fost o vreme când; ploile luminii îmi fântâneau în ochi, noaptea îngenunchea supusă lupoaicei albe, risipei date. Azi, sub ochiul timpului clipind spre iarnă, dor amurgurile de prea plin, aduceri aminte colindă nostalgic la poarta zorilor închisă, Tantal mă cheamă spre limanul umbrelor însetate încă de seva dulce amară a lumii. Azi, să rămân în ramul toamnei aș vrea, lupoaică albă până în clipă acea
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
timpului risipă,frumoase-mi erau livezile toate,cu mere roșii pe aripi purtate,zboruri înalte necoapte iubiri.A fost o vreme când;ploile luminii îmi fântâneau în ochi,noaptea îngenunchea supusălupoaicei albe,risipei date.Azi, sub ochiul timpului clipind spre iarnă,dor amurgurilede prea plin,aduceri aminte colindă nostalgicla poarta zorilor închisă,Tantal mă cheamă spre limanulumbrelor însetate încăde seva dulce amară a lumii.Azi, să rămânîn ramul toamnei aș vrea,lupoaică albăpână în clipă acea definitivăcând lumina se întoarnă în
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
risipă Frumoase-mi erau livezile toate Cu mere roșii pe aripi purtate Zboruri înalte necoapte iubiri A fost o vreme când ploile luminii îmi fântâneau în ochi noaptea îngenunchea supusă lupoaicei albe risipei date azi sub ochiul timpului clipind spre iarnă dor amurgurile de prea plin aduceri aminte colindă nostalgic la poarta zorilor închisă Tantal mă cheamă spre limanul umbrelor însetate încă de seva dulce amară a lumii azi să rămân în ramul toamnei aș vrea lupoaică albă până în clipă acea
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
mi-ai pus la colț! Vânam stelele pe cer, Azi mi-e trupul ochi de ger. La sân mi-adună noroi, Dorul meu strivit de ploi. Flori de rouă-am strâns cândva, Azi vise de mucava. Alei, vânt pustiu de iarnă, Păsările tu-mi întoarnă, Pe prag de toamnă mă pierde, Sufletul mi-e încă verde! Alei, vânt pustiu și sec! Nu vreau iarna să-mi petrec La fereastră cu geam mat Unde viața m-a uitat. Citește mai mult Alei
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
mi-ai pus la colț!Vânam stelele pe cer,Azi mi-e trupul ochi de ger.La sân mi-adună noroi,Dorul meu strivit de ploi.Flori de rouă-am strâns cândva,Azi vise de mucava.Alei, vânt pustiu de iarnă,Păsările tu-mi întoarnă,Pe prag de toamnă mă pierde,Sufletul mi-e încă verde!Alei, vânt pustiu și sec! Nu vreau iarna să-mi petrecLa fereastră cu geam matUnde viața m-a uitat.... XXXIII. TU DORMI, de Agafia Drăgan
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
au uitat cu ce se hrănește liniștea Zburând haotic printre grădinile inodore Însângerându-și aripile în gândurile Pământenilor ce lăcrimează mereu Când vine ploaia peste trupuri și case. Doar pescărușii adorm în văzduh Când cireșii înfloresc și se scutură-n iarnă. La porți bat neîncetat negustorii de suflete. Dincolo de ziduri se aude Wagner. Îngerii aud tremurând ... Citește mai mult La porți bat neîncetat negustorii de suflete.Dincolo de ziduri se aude Brahms.Îngerii, căutându-și pașii de odinioarăSe-mpiedică în aripile tot
GABRIEL DRAGNEA [Corola-blog/BlogPost/380550_a_381879]
-
Dincolo de ziduri se aude Mahler.Îngerii au uitat cu ce se hrănește linișteaZburând haotic printre grădinile inodoreînsângerându-și aripile în gândurilePământenilor ce lăcrimează mereuCând vine ploaia peste trupuri și case.Doar pescărușii adorm în văzduhCând cireșii înfloresc și se scutură-n iarnă.La porți bat neîncetat negustorii de suflete.Dincolo de ziduri se aude Wagner.Îngerii aud tremurând ... XXII. DOAR LACRIMI ÎN TĂCERE..., de Gabriel Dragnea , publicat în Ediția nr. 674 din 04 noiembrie 2012. un metru și un pic de lumină. Ochii
GABRIEL DRAGNEA [Corola-blog/BlogPost/380550_a_381879]
-
buzë rruge ku e derdh kohën time të lirë. Diçka și acid më është derdhur në gjuhë dhe s’ më lë të më zërë gjumi e ț’i harroj të gjithë rrathët e pagërvishura në trungun tim të moshës. PREVESTIREA IERNII Mi-e frică de iarnă de mumiile înghețate ale zăpezii care ies noaptea din umbrele pomilor prin cale. La un pas departe este toamnă de umbra grasă a nucului care se-ntinde cu lenevie sub frunzele putrezite din grădina care
POEZIE ALBANEZĂ DIN KOSOVA DAN MUSLIU de BAKI YMERI în ediţia nr. 2287 din 05 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380678_a_382007]
-
kohën time të lirë. Diçka și acid më është derdhur në gjuhë dhe s’ më lë të më zërë gjumi e ț’i harroj të gjithë rrathët e pagërvishura në trungun tim të moshës. PREVESTIREA IERNII Mi-e frică de iarnă de mumiile înghețate ale zăpezii care ies noaptea din umbrele pomilor prin cale. La un pas departe este toamnă de umbra grasă a nucului care se-ntinde cu lenevie sub frunzele putrezite din grădina care acoperă tainele sub piele Deoarece
POEZIE ALBANEZĂ DIN KOSOVA DAN MUSLIU de BAKI YMERI în ediţia nr. 2287 din 05 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380678_a_382007]
-
djegur dimrin Sirenat trembin djallin Vërshëllejnë kthinave Koha mbarset me ëndrra Dhe unë po e mbjell shpirtin Nëpër vazo me trëndafilë. TĂCIUNE RECE În ritualul cunoașterii Personajele baladelor Le surâd antichităților Joacă cel din urmă act Peste tăciunii reci Arzând iarnă Sirenele sperie diavolul Fâsâie prin colțuri Timpul se-mperechează cu vise Iar eu implantez sufletul Prin vaze cu trandafiri PIKËTAKIMI Unë e ți Në një pikëtakimi Përse nuk i takojmë Zemrat në një pikë? Unë e ți Rendim hijes së mbetur
BAKI YMERI de BAKI YMERI în ediţia nr. 2304 din 22 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380681_a_382010]
-
și idealurilor ei de libertate și neatârnare. În toate acestea e loc și pentru „Vise de an nou”: „Revăd dragostea pierdută în imaginare flori / Sub un cer care drapează simfonia de culori / Pe-un pământ albit de gânduri într-o iarnă cu zăpezi / Aduse în miez de noapte peste munți, de caii verzi // Chem iubirile apuse din nedefinite vise / Să-mi trimită-a lor dorințe prin viu grai, nu vorbe scrise / Pregătesc la fiecare un buchet de mângâieri / Să le însoțească
O CALE SPRE ETERNITATE-SEMNEAZA CEZARINA ADAMESCU de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380651_a_381980]
-
aluatul dospit, pentru ca din ele să iasă o pâine rotundă. Însă nevoia de împărtășire este foarte puternică și atunci, poetul iese la rampă și-și oferă roadele gândurilor tainice, plămădite-n cuvinte. Se pare că anotimpul predilect al poetului este iarna: „În pădurea adormită / S-au înscăunat tăceri / Prin zăpada viscolită / Sosită de nicăieri. // Fulgi de nea plutesc alene / Cu un alb nemaivăzut / Țes covorul de troiene / Peste-un an care-a trecut. // Nostalgiile aleargă / În sănii cu zugălăi /Bidivii cu
O CALE SPRE ETERNITATE-SEMNEAZA CEZARINA ADAMESCU de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380651_a_381980]
-
Prin zăpada viscolită / Sosită de nicăieri. // Fulgi de nea plutesc alene / Cu un alb nemaivăzut / Țes covorul de troiene / Peste-un an care-a trecut. // Nostalgiile aleargă / În sănii cu zugălăi /Bidivii cu coama șargă / Mă-nsoțesc prin munți și văi. // (...) // Iarnă, ești așa frumoasă / Îmbrăcată în zăpezi / Ca rochia de mireasă / Pregătită să visezi!” (Iarna nemiloasă). Uneori, iarna e apocaliptică, alteori e iarna pustie. Cu toate acestea, poetul o vede precum o rochie de mireasă, îmbrăcată în zăpezi. Poetul e legat
O CALE SPRE ETERNITATE-SEMNEAZA CEZARINA ADAMESCU de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380651_a_381980]
-
nemaivăzut / Țes covorul de troiene / Peste-un an care-a trecut. // Nostalgiile aleargă / În sănii cu zugălăi /Bidivii cu coama șargă / Mă-nsoțesc prin munți și văi. // (...) // Iarnă, ești așa frumoasă / Îmbrăcată în zăpezi / Ca rochia de mireasă / Pregătită să visezi!” (Iarna nemiloasă). Uneori, iarna e apocaliptică, alteori e iarna pustie. Cu toate acestea, poetul o vede precum o rochie de mireasă, îmbrăcată în zăpezi. Poetul e legat și de tradiții, de „Colindătorii” - ce „Au pornit să bată-n poarta de vacuri
O CALE SPRE ETERNITATE-SEMNEAZA CEZARINA ADAMESCU de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380651_a_381980]
-
de troiene / Peste-un an care-a trecut. // Nostalgiile aleargă / În sănii cu zugălăi /Bidivii cu coama șargă / Mă-nsoțesc prin munți și văi. // (...) // Iarnă, ești așa frumoasă / Îmbrăcată în zăpezi / Ca rochia de mireasă / Pregătită să visezi!” (Iarna nemiloasă). Uneori, iarna e apocaliptică, alteori e iarna pustie. Cu toate acestea, poetul o vede precum o rochie de mireasă, îmbrăcată în zăpezi. Poetul e legat și de tradiții, de „Colindătorii” - ce „Au pornit să bată-n poarta de vacuri părăginită / Creatori de
O CALE SPRE ETERNITATE-SEMNEAZA CEZARINA ADAMESCU de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380651_a_381980]