815 matches
-
pe bătrână. își făcu cruce ca să fie un răspuns pe tot gustul. Apoi zise totuși: - Spurcăciune mică! - clătinând capul, care nu se mai putea opri odată pornit. La cuvântul plastic, Mini strâmbă nasul, dar aerul era fin și parfumat cu iasomie, care-și ascundea corolele mici undeva in boschete, spre ieșire. - E dădaca lui Mika-Le! zise Lina. Pe capră bătrânul se întoarse pe jumătate, rupt de șale, ca și cum l-ar fi chemat pe el. Luîndu-și mers regulat și lin, trăsura apucă
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
mine alunecam din camerele ei cu mobile vechi, masive și ancorate ca niște geamanduri în spații cu tavan înalt și grad variabil de mucegai în lumea de insecte, de trupuri cu solzi, cu aripi, cu antene ițite printre tufe de iasomie, de glicină, de bougainvillea, de ienupăr, poate chiar și de hașiș. (Sunt convins că Lea fuma hașiș. Chiar și pe vremea aceea - nu știu cum, de unde și de ce și-l procura, dar știu, intuitiv, că făcea parte din deliciile ei botanice, deși
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
tot mai auzim foarte departe vântul suflând prin pădurile din jurul Fruntișenilor și a Obârșenilor. Cireșii din ogradă s-au aplecat și ei de bătrânețe. Am rămas cu amintirea locurilor natale, parcă mai simțim aievea mirosul de flori de tei și iasomie, vraja clipelor petrecute în tinerețe alături de cei dragi. Toamna a venit peste noi și în curând vom merge să ne întâlnim pe vecie cu cei plecați mai demult. Despre noi vor rămâne doar amintirile scrise în această povestire. Enterobius Vermiculari
Locurile natale by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83211_a_84536]
-
1980. Coborând spre balta situată pe valea nespus de frumoasă, am lăsat în urmă casele acoperite cu tablă și stuf și am călcat pe iarba mustind de roua dimineții. În grădini, copacii roditori se aplecau sub povara fructelor. Florile de iasomie și mușețel răspândeau o mireasmă de vis. Peste tot se zăreau lanuri de grâu auriu, iar porumbul verde își ridica falnic spre cer măreția. Vreme frumoasă, cer senin, fără pic de nor. Balta era înconjurată de maluri pe care iarba
Locurile natale by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83211_a_84536]
-
era, dealtfel, sensul reverenței), se răsuci pe tocuri, cu o eleganță de balerină sprințară. Se depărtă de Mircea, tropotind delicat, pe aleea îngustă, întocmită din lespezi solide, de pe timpuri, printre crini imperiali cu corola de mătase și printre tufe de iasomie. Portița, având o lucrătură de fier forjat, destul de simplă (dacă omitem inițialele stăpânului casei, A. S., străbunicul Cristinei și anul manufacturării: 1938), se roti, scârțâind neunsă. Nici nu merită osteneala să o mai gresezi. Soarta îi e pecetluită, de parcă o și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
io tot nu pricep: chiar poate cineva folosi așa ceva? Bun, dacă stau în față la Centrală și vreau să pictez natura, să presupunem, bolmojește universul brusc prin mine, sunt un ceas în rezonanță cu tufișurile și pălămida, cu nalba și iasomia, cu rostopasca și podbalul, cu rochița-rândunicii și troscotul, cu romanița și ciuboțica-cucului, cu trifoiul și patlagina, cu loboda și măselarița, cu traista-ciobanului și țâța-oii, cu sângele-voinicului și creasta-cocoșului, de-un exemplu, și scrijelesc și io, inspirat cât se poate atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
am mai consumat nimic În afară de heroină și, din când În când, ecstasy. Nici cofeina nu-mi face bine la inimă, de aceea nu beau decât cafea decofeinizată. La fel, am grijă să nu beau nici ceai verde, nici ceai de iasomie. Știi de ce amfetaminele și cocaina Îți fac inima praf? Gan vorbea din ce În ce mai răstit Încât aveam impresia că vrea să-mi tragă o muștruluială. Oare de ce mă amestecasem printre asemenea specimene bizare? — Habar n-ai, nu? Dar e o chestie pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
negre ale tuberculilor de sub pământ, din ghiocurile ascunse de semințe și flori, din cărăbușii ca cerneala și din bambusul gol pe dinăuntru. Văzuse petalele albe ale florilor de noapte desfăcându-se, o spuză de stele lucitoare apărând deasupra sa; mirosise iasomia plantată de mama sa și laurul otrăvitor, privise fluturii de noapte traversând întunericul ca să plutească, nefericiți în dragoste, peste o floare de tutun. Cu degetul ridicat, urmărise traseele magice ale constelațiilor, alcătuindu-le după bunul său plac, lăsând apoi mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
de deasupra, în baia mare cu bucățele de oglindă încorporate în tencuiala albastru-închis, atingea cearșafurile de in de pe patul nostru încă nestrâns, biroul plin de cărți, aluneca în grădină, printre perdelele de bumbac, peste pergola acoperită de flori albe de iasomie, peste hamac, peste vechea mea pălărie colonială cu capsele ruginite, fără nici un răspuns. Poate că Elsa înota sau poate că ieșise deja din apă. M-am gândit la corpul ei întins pe nisip, la apa care îi atingea picioarele. Telefonul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
cutele vieții mele, ale bunăstării mele, ale inimii mele. Apoi mi-am frecat mâinile una de alta până ce am simțit că iau foc. Casa de la mare era o construcție din anii ’50, joasă și pătrată, fără nici o frumusețe aparentă. O iasomie își revărsa parfumul amețitor peste pergola din fața bucătăriei, lângă un palmier înalt. În rest, grădina era aridă, împrejmuită de un gard din fier forjat, făcut din niște mici sulițe ruginite din cauza aerului sărat. Poarta, care la cea mai mică adiere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
un teren care se întinde până aproape de Hotelul Bel-Air. Aleea era luminată cu felinare și, ca de obicei, Daphne s-a întrecut pe sine cu aranjamentele ei florale. Oriunde întorceai ochii, vedeai vaze uriașe, pline cu flori și ramuri de iasomie, chiar și la toaletă. Evident, a exagerat și în privința personalului. Îi place să aibă cam cincisprezece majordomi de fiecare invitat, de aceea e cam aglomerat la petrecerile ei. Când am ajuns, sufrageria era atât de plină încât invitații începuseră să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
Poate că aduc un pic cu un bursuc. Aerul văratic a început deja să se încălzească și îl inspir recunoscătoare, în timp ce pășim pe aleea de pietriș. Simt un miros plăcut floral, pe care am sentimentul că-l recunosc... — Caprifoi și iasomie ! exclam subit. Am ulei de baie Malone acasă. Uite caprifoiul, acolo pe zid. Nat îmi arată spre o plantă încâlcită de pe piatra veche, îngălbenită, cu flori de culoare gălbui deschis. Acum un an l-am pus. Mă uit la florile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Uite caprifoiul, acolo pe zid. Nat îmi arată spre o plantă încâlcită de pe piatra veche, îngălbenită, cu flori de culoare gălbui deschis. Acum un an l-am pus. Mă uit la florile delicate cu interes. Deci așa arată caprifoiul ? — Dar iasomie nu există aici în zona asta, spune mirat. Ți se pare ție că miroase a iasomie ? — Ăă... îmi întind vag brațele. Poate că nu. Mai bine nu zic nimic de uleiul meu de baie Jo Malone în momentul ăsta. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
cu flori de culoare gălbui deschis. Acum un an l-am pus. Mă uit la florile delicate cu interes. Deci așa arată caprifoiul ? — Dar iasomie nu există aici în zona asta, spune mirat. Ți se pare ție că miroase a iasomie ? — Ăă... îmi întind vag brațele. Poate că nu. Mai bine nu zic nimic de uleiul meu de baie Jo Malone în momentul ăsta. Și și mai bine, niciodată. În clipa în care ieșim de pe alee îmi dau seama că e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
-ntunericul talar, Când se-mbină, se-mlădie C-un glas tainic, lin, amar, Tu cântare întrupată! De-al aplauzelor fior, Apărând divinizată, Răpiși sufletu-mi în dor. Ca zefirii ce adie Cânturi dulci ca un fior, Când prin flori de iasomie Își sting sufletele lor, Astfel notele murinde Blânde, palide, încet, Sbor sub mîna-ți tremurânde, Ca dulci gânduri de poet. Sau ca lira sfărâmată Ce răsgeme-ngrozitor, Când o mână înghețată Rumpe coardele-n fior, Astfel mîna-ți tremurândă Bate-un cântec mort
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
aerul Londrei când vin la țară și văd puzderia de stele, care aici iau locul norilor violeți ce plutesc deasupra orașului și care nu sunt altceva decât acumulări de noxe. Inspir adânc aerul curat și parfumat de ierburi și de iasomie. Ce mult îmi doresc să fi fost Jake cu mine acum, să ne bucurăm împreună de această noapte perfectă! Mă chinui să rezist tentației de a-l suna chiar acum și de a-l ruga să vină aici cât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
de Magiștri. Care au scos măștile, lăsând să li se vadă fețele neschimbate de zecile, sutele, miile de zile scurse. Și privind imaginea unor albine zumzăind pe ecran. ÎN PRIM PLAN, PE PĂMÂNTUL CU SMOCURI DE IARBĂ ȘI TUFE DE IASOMIE, ZĂCEA TRUPUL URIAȘ AL UNUI TRÂNTOR DE PESTE 2 METRI LUNGIME. LA CÂTEVA PALME DEASUPRA PÂNTECULUI, SFÂRTECAT DE COPULAREA CU MISTERUL, NE PRIVEA, LUMINAT DE EXTAZ, MOȘ EVENIMENT. * * * D e bună seamă se striga întâi catalogul și chiar în clipa aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
și eu dacă-i așa de cumplit? Nu mai știu să țin În mâini o carte. Sunt foarte stângaci. Mi-ar fi mai de folos acum, un bidon cu ceai cald și o inimioară de turtă dulce cu gust de iasomie. Antoniu și Kawabata au căptușit din cauza frigului, pe dinăuntru, ca să nu intre frigul, ușa de tablă, spartă și ruginită, cu o bucată mare de carton. În curând, Înveliți cu un morman de cârpe, vor adormi pe patul lor amărât, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
de a fi. Îmi dau energia necesară pentru încă un an de școală departe de acest loc drag mie. Cât de luminoase au fost toate acele zile până când, ieșirile în compania fetei blonde cu ochi azurii și numele florii de iasomie, au devenit tot mai rare. Pentru că părinții nu o lăsau decât în compania noastră, eu fiind cel care le ceream voie, plecam împreună din fața casei ei, dar în ultima perioadă se comporta curios, se eschiva, făcea ce făcea și se
ANTOLOGIE:poezie by Denis David Damşa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_673]
-
întâlniseră ei, eu eram, de fapt, în mod esențial, și Lupul Albastru, că adevărul spiritului meu avea această atribuție ireală și în legătură directă cu absolutul, nu m-ar fi crezut aproape nimeni. Poate nu m-ar fi crezut nici măcar Iasomia, deși ea ar fi trebuit să aibă o percepție care să depășească aparențele, pentru că avea acces la adevărul essential al naturii, la libertatea infinitului însă, probabil, nu m-ar fi crezut nici ea... La urma urmei, oamenii credeau doar ceea ce
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2901]
-
fel de existență, aparținând absolut miracolului universal, ajunsesem la un adevăr absolut al vieții... Acesta ar fi fost răspunsul la orice întrebare. Însă aveam nevoie de confirmare: că acesta era adevărul universal. M-am întrebat de ce nu se afla și Iasomia acolo, dacă ea era o asemenea incontestabilă esență a naturii, de ce nu apărea și ea într-un fel sau altul, să ne spună că ajunsesem la adevărata revelație a călătoriei, că acesta era adevărul evident... Mi-am dat însă seama
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2901]
-
o orhidee într-o cutie de sticlă. Mi-a calculat rulajul în treizeci și două de secunde, cu toate că era mai mare decât în ziua precedentă - și nu am mâncat cremșnituri, ci m-a chemat la el să bem ceai de iasomie adevărată. Pe care a adus-o nu demult din China, „dacă nu sunt prea insistent“, și nu a fost, căci aș fi băut orice, chiar și din China, numai să nu trebuiască să-l dezgrop pe Bálint. Da, comoara mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
combat pe domeniul adevărului istoric. Am urcat, într-o amiază, pe colina unde se află ruinele fostei citadele a atrizilor. În jur, câmpie aridă. "Cîmpie hrănitoare de cai și însetată", cum spune Homer. La poalele colinei, am văzut tufe de iasomie și tuberoze. Flori care evocă mormântul și moartea. Am mai văzut și câțiva arbuști, prinși cu dificultate de solul pietros. Apoi, m-am pomenit pe un povârniș absolut scheletic, cu ruine inestetice, scoase din pământ. Ziduri grosolane, coridoare strâmte, pe
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
lup albastru, și nimeni nu va avea cum să înțeleagă vreodată că acest lucru este absolut esențial, în directă legătură cu acele adevăruri la care nu oricine are acces... Așa a fost: am găsit solzii aurii, am întâlnit-o pe Iasomia în drum și am alergat cu Regele Lup... am vorbit cu spiritual muntelui și m-a pândit Pantera dintre ierburi. Și licuricii au venit după mine. Aceste lucruri s-au petrecut întocmai astfel. Este adevărat. Am zburat cu aripi argintii
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2902]
-
un adevărat ocean... eram chiar noi, era vara și soarele și toate schimbările, era fiecare nouă zi, era regele liber, era spiritul muntelui și fiecare fir de iarbă, erau licuricii și transformarea absolut senină a căldurii ce apărea în prezența Iasomiei, cu privirea ei zăpăcitoare, era energia nebănuită care se aduna în munții de apă ce aruncau stropi dincolo de pereții rocilor, erau razele de lumină, foșnetul palmierilor, crengile copacilor mișcători și chiar agila panteră imprevizibilă, erau minunile fantastice ale lumii, era
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2902]