1,611 matches
-
de bun-simț, cu lustru de onorabilitate; - e un comutator epic, întrerupînd orice electrizare erotică; - e un pretext de divagații și interpretare. Despre imposibilitatea unei relații erotice între parteneri de vârste diferite, Ibrăileanu se exprimă într-un articol din 1925, intitulat Idealism. Sunt ironizate "aranjamentele" scriitorilor de a-și crea "o mică lume ideală în mijlocul acestei lumi de mizerie" (Opere, VI, p. 220). Pe damele "fine", "caritabile", le consideră "deviate", anormale. Eroarea acestor scriitori constă în fetișizarea naturii feminine: "ei cred că
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
și, Întreaga populație a planetei ce nu era născută aparținând rasei și ideologiei naziste și, care urma să fie dispărută de pe suprafața planetei, conform teoriei preluate de ideologii nazismului dela Nietzsche Friedrich (1844-1900) filozof german ce În filozofie a atăcat idealismul metafizic, opunându-le o analiză genealogică a valorilor. Nietzche proclamă “spiritul autonom” al omului eliberat de religie și morală pe calea științei “Voința de putere, Supraomul” au dat naștere la interpretări contradictorii și extrem de periculoase cu privire la superioritatea poporului german...! Cu
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Eu și colegii mei de facultate nu visam să contribuim la creșterea respectului de sine sau la împlinirea năzuințelor. Așteptările noastre nu depășeau îndeplinirea celor trei R și a câtorva principii minimale de igienă personală. Poate că nouă ne lipsea idealismul. Dar mă copleșește evidența că exact atunci când ambițiile pedagogice au început să devină grandioase și emoționante, standardele privind alfabetizarea de bază și aritmetica minimă au scăzut dramatic. Poate că nu ne ocupam noi prea mult de sufletul copiilor pe vremuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
sfătuiască dacă să accepte să fie Vice-Dean pentru postgraduates la universitate. Pe scurt, 20.000 în plus la leafă, putere, centralitate: „La women eram marginalizată, you know!”. Of course I know. I-am spus că și mie îmi trece uneori idealismul și munca patriotică, dar pe urmă o iau de la capăt. Mi s-a făcut părul măciucă: are un fiu în colegiu și altul de 11 ani, ea având 52. Dar nici pe Jeff nu am vrut să îl sabotez. El
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
sine, ele între ele, ca și cum nici nu ar mai fi necesară prezența noastră. Scriam atât de diferit unul de altul și, totuși, textele noastre parcă veneau din același suflet, din aceleași simțiri. Eu eram ironic, sceptic, scârbit de mai toate idealismele omului. El, dimpotrivă, era înclinat spre reverie, spre melancolii de timp neaflat, spre smerenie și spre o blândețe a firii pe care, poate, în poveștile copilăriei o mai găseam. O ciudățenie a anilor acelora de căutări. Eu aș fi vrut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
AUFT, membri ai Partidului Comunist, indivizi de stânga și cetățeni serioși - au ținut mitinguri, au semnat petiții și au strâns fonduri pentru angajarea unei echipe de avocați, care în final a obținut grațierea tuturor celor șaptesprezece acuzați. Ipocrizia din sânul idealismului: pacienții bărbați ai lui Lesnick, ale căror inimi sângerau pentru sărmanii mexicani persecutați, i s-au plâns psihiatrului că femeile albe din Partidul Comunist și-o pun cu mâncătorii de taco „proletari”, iar câteva momente mai târziu s-au etichetat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
care el i-o insufla, și nu e de mirare că viitorul scriitor găsea în paginile și în atmosfera ei zilnică ambianța ideală fără de care, dacă unul sau altul dintre noi se poate lipsi, o literatură suferă. Fiindcă lipsită de idealismul debutului, personalitatea literară crește asemeni copiilor la orfelinat, unde îngrijirea chiar fără cusur nu poate suplini căldura și dragostea maternă. Talentul e însoțit de cinism, moravurile se înăspresc, virtuțile au revers, poezia și farmecul tuturor începuturilor vor fi luate în
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
se căinau prefăcut: „Lume rea, domnule! Ce-o fi avut cu becu’ ăla, că ne lumina și nouă curțile și ne ferea de hoți...”. În mai puțin de o lună, nici stâlpul de lângă primărie nu mai răspândea nedorita iluminație stradală. Idealismul acelui primar (pe care conducerea de partid ni-l adusese din altă comună, că ai noștri erau cam neisprăviți și primeau reclamații Încă Înainte de a-și odihni curul pentru Întâia oară În râvnitul scaun cu brațe și picioare În formă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
de un interes brusc. Da, am bolborosit eu. Cu toate că-mi venea să zic „Nu puteai să mă întrebi puțin mai tare? Nu cred că cei din Waterford te-au auzit foarte bine“. M-am simțit bătrână și obosită, deranjată de idealismul tinerei recepționere. Probabil că se gândea că nici într-o mie de ani ea n-o să ajungă la Cloisters și că eu fusesem cu-adevărat cretină dacă lăsasem să mi se întâmple așa ceva. Tânără și proastă. Crezusem că tragediile vieții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
ea poate afecta pe oricine, oricând. Tineri și bătrâni, puternici și slabi, beți și treji, sănătoși și nebuni. Parcurgi catalogul giganților și semigiganților și descoperi scriitori care au îmbrățișat toate propensiunile sexuale, toate tendințele politice și toate atributele umane, de la idealismul cel mai înalt, până la corupția cea mai insidioasă. Sunt delincvenți și avocați, spioni și doctori, soldați și fete bătrâne, călători și schimnici. Dacă nimeni nu poate fi exclus, ce îl împiedică pe un fost agent de asigurări, în vârstă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
și, cu capul lui mic și perfect, cu chipul de culoarea mierii, cu membrele lui prelungi și suple, era întruparea desăvârșită a unui individ plăpând și ușor de dominat, a fătălăului. Dar era în el ceva feroce, un soi de idealism neobișnuit care respingea vanitățile și dorințele care ne fac pe noi, ceilalți, atât de vulnerabili la ispitele lumii. Pentru binele lui, speram că se va răzgândi în ce privea moștenirea. Speram că va începe să gândească la fel ca noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
uluiește. Momentul de magie pură. Fericirea. Felul în care eu și el stăteam în fața peșterii din Yenan, incapabili să ne despărțim. Acum sunt un câine încolțit și bătut. Mușc ca să scap. Ironia e că personajul meu refuză să renunțe la idealism. Personajul meu încearcă să-mi salveze sufletul. Mă îndeamnă să trăiesc, să supraviețuiesc și să creez lumină în iad. De fiecare dată când mă așez în teatru, zăresc o efemeră fantomă a mea. Îmi aud glasul în eroină. Felul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
iubire! Vreau, da, vreau să citesc tot și să trăiesc tot. Vreau ca existența mea să nu fie doar o bâjbâială prin întuneric, ci o cale de lumină. În timpul anilor de studenție petrecuți la Viena și la Pisa aflase despre idealismul magic și romantizare. Spera să afle într-o bună zi și calea spre misterul florii albastre, calea care transforma lumea într-un basm, în basmul lui. Studiase filozofia. Încercase să găsească legătura dintre filozofie, religie, știință și arta poetică. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
un surâs etrusc, sau să rămână câteva clipe cu gura căscată, cu ochii În tavan, iar apoi să zică, așa, ușor bâlbâit: „Ei, bineînțeles, Kant ăsta...” Sau, În caz că se angaja ceva mai explicit Într-un atentat la Întregul sistem al idealismului transcendental: „Mda. Iar pe urmă s-a apucat să facă toată harababura aia...” Apoi te privea cu solicitudine, ca și cum tu, și nu el, rupseseși vraja, și te Încuraja: „Dar spuneți, spuneți. Pentru că acolo, dedesubt, sigur există... există ceva care... Omul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
alerga dimineața. Jap un hap galben, jap unul roșu și pe la pagina a 5-a șuieră Iolescu de sub mustățile academice și jap la pagina 7 ia ultimul hap cu urlet mare de sub buclele bej că alea n-au nevoie de idealism: dă-le băi progesteron și foliculină!, iar când cu pagina 9 mă zgudui hohotul lui Fufi cum că zac tranchilizat ca o ciorbă de potroace de când intrase ea în schimb Din iulie frunzișul lui Gheorghe se făcu greoi și foșnitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
accentuat în momentele de mare creație, și deci, de mare angajare speculativă. Atunci când mai apoi, această excelență a gândirii nu este doar more geometrico, ci și geometria este străbătută de o dialectică riguroasă, ea devine more historico. Așa cum se știe, idealismul transcendental a însemnat viziunea istoristă a gândirii ca gândire absolută. Abandonarea în plasa dialecticii sale, nu ne pune doar la adăpostul alogicii condiției umane, ci și la adăpost de orice impreviziune publică. Pasiunea individuală și colectivă dispare în conștientizarea raționalității
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
Grecia antică și formele în care a fost exprimată. Acestea sunt puncte de referință esențiale pentru înțelegerea speculativă și istorică a însăși situației noastre istorice. Formelor clasice ale activității teoretice li se adaugă și cealaltă formă clasică, respectiv cea a idealismului transcendental. O numim clasică întrucât, așa cum vom vedea, este strâns unită cu cea greacă și precedă dizolvarea acelei atitudini speculative care a caracterizat filosofia până aproape în ultimele decenii. Temeiul descoperirii grecești a acțiunii teoretice este conștiința că e imposibil
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
vedere istoric au fost elaborate, s-au putut concilia și conecta în mod armonios, contribuind astfel la împlinirea unui ideal teoretic și la edificarea cea mai măreață a civilizații grecești. O altă formă clasică de activitate teoretică este cea tipică idealismului transcendental. Teoreticitatea greacă și cea idealist-transcendentală se deosebesc prin obiectul diferit al mirării, și deci prin forma diferită în care este clarificată mirarea. Acțiunea teoretică greacă urmărea dominarea realului, a fragmentarului, a frugalului, realități întâlnite în lumea obiectivă, în schimb
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
dedusă; locul ideii este luat de structura transcendentală. Analitica, dintr-un sistem de raporturi, devine o lege concretă a activității minții. Inteligibilitatea se identifică deci cu transcendentalitatea. Identificarea gândirii cu ființa, care în cadrul acțiunii teoretice greco-clasice era doar intențională, în idealism devine reală, prin reducerea ființei la gândire și a gândirii la propriile structuri transcendentale. Esența acțiunii teoretice, ca depășire a particularului și a fragmentarului într-un raport logic universal și caracterizat de necesitate, este aceeași, atât pentru gândirea greacă cât
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
prin reducerea ființei la gândire și a gândirii la propriile structuri transcendentale. Esența acțiunii teoretice, ca depășire a particularului și a fragmentarului într-un raport logic universal și caracterizat de necesitate, este aceeași, atât pentru gândirea greacă cât și pentru idealismul modern. În schimb, este diferit modul de înțelegere a particularului și fragmentarului - natura pentru greci, activitatea umană pentru idealiști -, fapt ce determină o formă diferită de abordare și de înțelegere a universalității: structura constitutivă a ființei, în primul caz, legea
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
pentru cel idealist este vorba despre afirmarea posibilității de cunoaștere a realului, numai că această cunoaștere este contemplație pentru greci, judecată și creativitate, pentru idealiști. Cele două teorii își trag seva din aceeași analitică înțeleasă însă în două moduri diferite. Idealismul reprezintă tentativa de introducere a dinamismului în interiorul structurii teoretice, și, prin asta, ajunge la o conștientizare absolută a elanului activ ce trece prin descoperirea romantică a sentimentului. Am încercat să scoatem în evidență continuitatea substanțială, și totodată diferența, destul de relevantă
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
abstracție ce nu pot fi depășite, răspunsul rămâne riguros și cunoașterea încheiată. Gândirea idealist-transcendentală continuă, prin exces, parcursul gândirii grecești, depășind obstacolul abstracției și punctând pe identificarea gândirii cu ființa, reproducând astfel, dinamic și istorist, monismul metafizic a lui Spinoza. Idealismul transcendental este răspunsul exhaustiv, celebrarea unității dintre gândire și ființă, teoria adevărului global și definitiv. Din punctul de vedere al perspectivei propuse în primul capitol, adică din punctul de vedere al unei filosofii care întreabă și se întreabă, afirmarea unor
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
m-am hotărât să scriu, să fac din paginile astea altă husă, altă țesătură, care să mă apere de data asta nu de corpul, ci de psihicul ei, de tristețile ei, de nebunia ei, de fericirea, de prostia și de idealismul și de josnicia și de rapacitatea ei superbă). Aș vrea să citesc, dar de unde cărți? Inculta mică, tot ce are mai bun în cele trei-patru rafturi pe care le numește bibliotecă sânt cărțile ,dăruite de mine: un frumos Huizinga, un
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
un semn de schimbare a vremii ? își întoarce privirea cu tandrețe spre tânăr. Are să recunoască în fața lui că da, așa este ; că, atâta timp cât viața politică și cea socială merg normal, iar tu însuți ești o făptură obișnuită, lipsită de orișice idealism, poți avea iluzia traiului tău izolat. În fapt însă, este o simplă iluzie, în care rareori cad cei ce lucrează pentru cultura unui neam. Pentru că cel dintâi rezultat al culturii este că cimentează relații de solidaritate - pe orizontală, cu membrii
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Apoi : DE-A LUNGUL VEACURILOR UN NEAM îNTREG VĂ VA BINECUVÂNTA ȘI SLĂVI. Nu cred că oboseala nervilor e cea care a făcut să-mi țâșnească deodată lacrimile. Totuși am trăit bine cunoscuta jenă pentru excesele mele de sentiment, pentru idealismele pe care s-a găsit totdeauna cineva apropiat să mi le reproșeze. Chiar să mi le vâneze, creându-mi à propos de ele o permanentă senzație de vinovăție și rușine. Și, într-adevăr, cum să-ți vie a plânge citind
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]