1,864 matches
-
conținut să fie diseminate on-line și prin rețele de telefonie mobilă; dintre microblog-uri cel mai cunoscut este Twitter, de recunoaștere bucurându-se și Plurk, Identi-ca, Pownce etc.); - comunitățile de conținut (zone de organizare, diseminare și comunicare cu diferite specializări tematice, ideatice, problematice și de conținut; sunt binecunoscute Flickr și Picaso, axate pe fotografii; este notoriu YouTube, centrat pe videoclipuri; de recunoaștere se mai bucură FriendFeed, Propeller, Mixx și Digg). Deși există controverse pe tema integrării email-ului cu social media, aceasta
Stefan Vladutescu: Locul reţelei sociale în „social media”. Din manuscrisele Profesorilor () [Corola-blog/BlogPost/339498_a_340827]
-
conținut să fie diseminate on-line și prin rețele de telefonie mobilă; dintre microblog-uri cel mai cunoscut este Twitter, de recunoaștere bucurându-se și Plurk, Identi-ca, Pownce etc.); comunitățile de conținut (zone de organizare, diseminare și comunicare cu diferite specializări tematice, ideatice, problematice și de conținut; sunt binecunoscute Flickr și Picaso, axate pe fotografii; de recunoaștere se mai bucură FriendFeed, Propeller, Mixx și Digg). Rețelele sociale (social networks) constituie partea cea mai importantă, cea mai prolifică și cu cea mai ridicată forță
Stefan Vladutescu: Locul reţelei sociale în „social media”. Din manuscrisele Profesorilor () [Corola-blog/BlogPost/339498_a_340827]
-
pe sentimente puternice și puternic ancorate în idei bine chibzuite, chiar dacă uneori greșite. Sub fiecare sentiment stă un gând, o idee. Volumul „Ultima înviere” ne arată un mare prozator, un mare istorisitor, având blândețea stilistică a lui Sadoveanu și acuitatea ideatică a lui Camus: sigur, păstrând proporțiile. Partajează asta: Facebook Email LinkedIn Listare Tumblr Reddit Pinterest Google Twitter
Jean Băileşteanu: Un istorisitor reflexiv, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339537_a_340866]
-
a legii, transcendența ei, ontologia, fenomenologia și psihologia structurilor juridice (laice și religioase), metafizica vinei, stranietatea, neverosimilitatea, culpabilitatea și eșecul ființei umane. Kafka ar fi scris Procesul, Castelul și Colonia penitenciară sau în orice caz o operă cu un fond ideatic similar chiar dacă s-ar fi născut la Londra, Paris, București sau Ocna -Șugatag, indiferent de timpul sublunar care i-ar fi măsurat trecerea pentru că humorile, natura prometeică, intuițiile abisale, metabolismul său spiritual l-ar fi condamnat la un astfel de
Franz Kafka: Procesul. Recenzie, de Mirela Teodorescu () [Corola-blog/BlogPost/339517_a_340846]
-
îndrumă spre o practică. Ceea ce individualizează mesajul filosofic este că el conduce, induce, produce și realizează practici spirituale. Scopul mesajului filosofic este transformarea spirituală prin practici mentale, intelectuale, cogitative și limbajuale. Filosofia este o practică transformatoare. Mesajul filosofic constă în ideatica transformativă. În dinamica „reelaborării matricei categoriale a filosofiei contemporane” (Pârvu, 1985, p. 7) și trebuie să se caute răspuns implicit la o întrebare dublă: ce face ca filosofia să fie „filosofie” și ce individualizează discursul filosofic, făcând dintr-un text
Stefan Vladutescu: Mesajul în comunicarea filozofică () [Corola-blog/BlogPost/339527_a_340856]
-
mai vine în pețit. Are loc ruptura. Ulterior, lucrurile se aplanează, tinerii se împacă și părinții dau semne că acceptă împăcarea. Același mecanism al rupturii-împăcării îl regăsim și în alte tipuri de relaționare decât cea erotică: în împărțirea pământurilor, în ideatica politică, la revenirea din străinătate etc. Mărin Croitoru îi spune Georgetei Cioroianu (sora Ioanei Scarlat): „Vreau să mă împac cu taica, mă duc la el acum” (p. 150). Vasile Geambașu se bate cu fratele Ilenei, Radu Scarlat; apoi se întâlnesc
CONSTANTIN PĂDUREANU: Experienţa împăcării, de Ștefan Vlăduțescu () [Corola-blog/BlogPost/339562_a_340891]
-
ea certificând susținerile verbale și validând ca însemnat fiecare moment al pelerinajului. Cartea ilustrează pelerinajul ca „timp prețios al catehezei” (p. 22) și ne arată un om care se preocupă de sine, de spiritul său, care se regăsește pe sine. Ideatica și mesajul ce traversează textura sunt prinse într-o stilistică elegantă și sugestivă și fac obiectul unei procesări narative alerte și inspirate. Dincolo de valorile umane ale regăsirii de sine, ale smereniei, onestității și responsabilității și de experiența decisivă a pelerinajului
CONSTANTIN PĂDUREANU: Regăsirea de sine, de Ștefan Vlăduțescu () [Corola-blog/BlogPost/339561_a_340890]
-
este comunicatorul specific Variable Geometry-Constructive-Transactional Paradigm, P3. Transactantul este agentul comunicator (1) conștient de propriile scopuri, (2) comunicând în baza unui plan și (3) având un comportament comunicativ strategic-proactiv-negociativ, binevoitor și deschis la consens. Încadrăm acest profil al transactant-ului în ideatica lui Charles R. Berger despre „goals, plans, and understanding”, „plan-based approach to communication” și „message plans” (1988, 1995, 1997, 2007) și în „Goals-Planning-Action Theory” a lui J. P. Dillard (2004, 2008). Totodată, opinăm că teoriile celor doi reputați communicologists pot
Ștefan Vlăduțescu: Elementele Human Communication System. Studiu asupra Comunicării () [Corola-blog/BlogPost/339559_a_340888]
-
sensibil: „Dacă am înțelege un apus, / Ce se scufundă trist în mare”(„Alternativă”); „Când beau cafeaua mea suavă / Mă simt ca un bătrân între copii” („Cafeaua metastazică”). Scrise cu naturalețe, într-un registru poetic modern, poeziile sunt aduse, în cadrul ramei ideatice de bază, într-un flux liric al istoriei vârstelor. Autenticitatea și prospețimea inspirației, alături de capacitatea de punere în limbaj a trăirii metaforice a vieții-carte sunt câștigurile de necontestat ale demersului liric din volumul de față. Partajează asta: Facebook Email LinkedIn
FLAVIU GEORGE PREDESCU: Metafora vieţii-carte, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339588_a_340917]
-
orice corporalitate rămâne impregnată de spiritualitate. Ion Maria ne arată că deține rara pricepere de a-și desfășura cu măsură poemele în fața lectorului: nu reduce concentrația lirică prin exces de cuvinte și nici nu secătuiește lirismul prin lipsă de cumpătare ideatică. „Poziția lotus” este un volum meritoriu pe care, într-o pragmatică a lecturii, l-am defini drept agreabil. Partajează asta: Facebook Email LinkedIn Listare Tumblr Reddit Pinterest Google Twitter
ION MARIA: Înţelepciunea faptului de a sta pe loc, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339590_a_340919]
-
Alina Țenescu: „Comunicare, sens, discurs” de Ștefan Vlăduțescu La debutul său editorial, cadrul universitar Alina Țenescu ne reține atenția cu o lucrare temeinică, riguroasă și de o remarcabilă acuratețe ideatică („Comunicare, sens, discurs”, Craiova, Editura Universitaria, 2009). Structurat pe șase piloni, studiul se situează în domeniul științelor comunicării, mai exact, în acela al comunicologiei (cu un termen al lui J.A. DeVito din „Communicology”, New-York, Harper and Row, 1982). Convergența
ALINA ŢENESCU: „Comunicare, sens, discurs” (Book Review), de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339578_a_340907]
-
categoric al spiritualului” (p. 143), care poate fi sesizat la cele două personalități de renume. Comunicarea protoistoricului Gheorghe Joghin concretizează un punct de vedere notabil: Vasile Pârvan reprezintă un model cultural, atât prin cariera sa de căutător cât și prin ideatica pe care a fundamentat-o și a lăsat-o moștenire. Ideea iradiantă ce stă la baza modelului spiritual Pârvan se schițează a fi aceasta (din citarea savantului): „Fiecare cârtire este o boală. Fiecare gând pesimist este o erezie împotriva principiului
ŞTEFAN VLĂDUȚESCU: „Vasile Pârvan – istoriosof” () [Corola-blog/BlogPost/339582_a_340911]
-
gândire, duce totodată cunoaștere. Orice cuvânt are două calități: poartă o precunoaștere (Constantin Noica, în “Platon. Opere”, 1978, p. 234) și îndrumă în cunoaștere (Martin Heidegger în studiul său “Parmenide”). Cuvintele prin care survine filosoficitatea în discurs se cheamă filosofeme. Ideatica mesajuală a filosofiei prin constelarea de filosofeme se produce. Primele filosofeme nu numai că au apărut în interiorul literaturii, ele au fost construite de literatură. A doua modalitate prin care filosoficul a apărut, a subzistat și a fost sincretic resuscitat de
ŞTEFAN VLĂDUȚESCU: Fundamentele sincretismului literarului cu filosoficul () [Corola-blog/BlogPost/339595_a_340924]
-
îndrumă spre o practică. Ceea ce individualizează mesajul filosofic este că el conduce, induce, produce și realizează practici spirituale. Scopul mesajului filosofic este transformarea spirituală prin practici mentale, intelectuale, cogitative și limbajuale. Filosofia este o practică transformatoare. Mesajul filosofic constă în ideatica transformativă. În dinamica „reelaborării matricei categoriale a filosofiei contemporane” (Pârvu, 1985, p. 7) și trebuie să se caute răspuns implicit la o întrebare dublă: ce face ca filosofia să fie „filosofie” și ce individualizează discursul filosofic, făcând dintr-un text
ŞTEFAN VLĂDUŢESCU: Mesajul în comunicarea filozofică /The message in the philosophical communication () [Corola-blog/BlogPost/339584_a_340913]
-
sensibil: „Dacă am înțelege un apus, / Ce se scufundă trist în mare”(„Alternativă”); „Când beau cafeaua mea suavă / Mă simt ca un bătrân între copii” („Cafeaua metastazică”). Scrise cu naturalețe, într-un registru poetic modern, poeziile sunt aduse, în cadrul ramei ideatice de bază, într-un flux liric al istoriei vârstelor. Autenticitatea și prospețimea inspirației, alături de capacitatea de punere în limbaj a trăirii metaforice a vieții-carte sunt câștigurile de necontestat ale demersului liric din volumul de față. Partajează asta: Facebook Email LinkedIn
FLAVIU GEORGE PREDESCU: Metafora vieţii-carte, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339628_a_340957]
-
înțelepciune a scepticismului, rămâne optimist. Această poziționare determină o linie de dialog fortifiantă. Disforia iradiază euforie: „spiritul conversațiilor” apare ca „tonic, sănătos, pasionat” și degajă „un curent pozitiv și o euforie bine strunită a schimbării” (p. 9). Modelarea cursului mesajului ideatic, jurnalistul o derulează împreună cu „companionii” săi. Regia realizării gândului de adâncime se traduce în practică prin lentila clarificatoare introdusă de zborul planat al cuvântului înainte, prin întrebările directive și prin intervențiile non-interogative, dar păstrând marca de orientare pe ideatica de
RADU CĂLIN CRISTEA: O dezamăgire tămăduită, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339634_a_340963]
-
mesajului ideatic, jurnalistul o derulează împreună cu „companionii” săi. Regia realizării gândului de adâncime se traduce în practică prin lentila clarificatoare introdusă de zborul planat al cuvântului înainte, prin întrebările directive și prin intervențiile non-interogative, dar păstrând marca de orientare pe ideatica de prounzime. Prin dirijarea interviului, reflecția este adusă în convergență cu opiniile, părerile, credințele și atitudinile exprimate de cei intervievați. Metafora tranziției românești, „luntre și punte”, este revelatoare și pe bucla internă a dublei dezamăgiri a celui care intervievează și
RADU CĂLIN CRISTEA: O dezamăgire tămăduită, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339634_a_340963]
-
26). După cum mărturisește, „de-a lungul timpului” a citit „multe astfel de jurnale”; sunt amintite jurnalele lui Marin Preda, Cesare Pavese, I. D. Sârbu și Albert Camus. Formatul diaristic are, în general vorbind, o lungă tradiție care a determinat structurarea unei ideatici teoretice ce se axează pe câteva principii. Mai întâi, este constatabilă regula cronologiei, numită de Eugen Simion („Fragmente critice II”, 1998) „clauza calendarului (legea Blanchot)”. Apoi, se evidențiază simultaneitatea discursului și a trăitului, precum și fragmentarismul. Pe de altă parte, există
JEAN BĂILEŞTEANU: Jurnal de caractere şi stiluri existenţiale, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339617_a_340946]
-
opinie de încheiere: putem vorbi de o filosofie feminină românească pe linia N. Façon, Angela Botez, Ana Bazac, Adriana Neacșu etc. Finalmente, cartea este o lectură plăcută, non lineară (tabulară) și incitantă. Stăpânirea filosofemelor și aducerea lor în concretul tematicii, ideaticii și problematicii abordate arată că gândirea filosofică este încă viguroasă și sfârșitul filosofiei este departe. Partajează asta: Facebook Email LinkedIn Listare Tumblr Reddit Pinterest Google Twitter
Ana Bazac: O lectură profundă amână sfârşitul filosofiei, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339629_a_340958]
-
din romanul lui Constantin Stan una dintre cărțile cele mai expresive ale ultimei perioade. Ea captează și prin stil, înțeles ca individualizare a formulării. Punerea gândurilor și trăirilor în inteligibil și aducerea lor la cuvânt au loc printr-o filtrare ideatică și de sterilizare tematică remarcabile. Constantin Stan nu scrie orice și oricum. Ideatica este elegantă, reflecția asupra relației timp-minte fiind de mare profunzime. Fraza este rodul căutării și acomodării cuvântului la direcția gândului și emoția trăirii. Ea curge precum materia
Constantin Stan: Mai departe … şi mai încet, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339611_a_340940]
-
perioade. Ea captează și prin stil, înțeles ca individualizare a formulării. Punerea gândurilor și trăirilor în inteligibil și aducerea lor la cuvânt au loc printr-o filtrare ideatică și de sterilizare tematică remarcabile. Constantin Stan nu scrie orice și oricum. Ideatica este elegantă, reflecția asupra relației timp-minte fiind de mare profunzime. Fraza este rodul căutării și acomodării cuvântului la direcția gândului și emoția trăirii. Ea curge precum materia pe care o generează, o modelează și o aduce la formă: rapid, fulgurant
Constantin Stan: Mai departe … şi mai încet, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339611_a_340940]
-
de aporii, Matei Călinescu (A citi, a reciti, Iași, Polirom, 2003, p. 180) procedează la segregarea a două poziții extreme: „sceptici radicali” și „tradiționaliști îndârjiți” (Ștefan Vlăduțescu, op. cit. p. 9). Autorul vădește prin Mesaje și texte gânditoare o viguroasă schimbare ideatică de registru. Titlul este inedit, datorită epitetului personificator „gânditoare“. Textele includ realități care impun destin separat față de cel al autorului. Studiile pornesc de la termeni și se dezvoltă în spațiul permis de semantica lor. Un autor se poate substitui lectorului pentru că
ȘTEFAN VLĂDUŢESCU: Mesaje și texte gânditoare () [Corola-blog/BlogPost/339650_a_340979]
-
un recurs obligatoriu la o limbă unică, oricât de veche și de prestigioasă ar fi aceasta"14. Un alt eseu care nu trebuie trecut cu vederea este cel „Despre neputințele cuvânului omenesc". Un text amplu și de o mare diversitate ideatică. De la bun început ne este oferită o definiție a ceea ce sunt cuvintele și care este raportul lor cu Logosul întrupat: „Cuvintele graiului omenesc sunt semne ale realităților lumii, ale lucrurilor, fenomenelor și sentimentelor, relația lor cu ceea ce numesc fiind una
RECENZIE: PR. DR. IOAN BIZĂU, LITURGHIE ŞI TEOLOGIE, EDITURA PATMOS, CLUJ-NAPOCA, 2009, 331 PAGINI ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 528 din 11 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341978_a_343307]
-
Ellul, The humiliation of the word, traducere de Joyce Main Hanks, Eerdmans, Grand Rapids Mich., 1985, p. 19 ș.u. 18 Ioan Bizău, Liturghie și teologie, p. 270. 19 Ioan Bizău, Liturghie și teologie, p. 271; În privința tensiunii dintre conținutul ideatic și afectiv privind o anumită temă și textul care încearcă să îl surprindă vezi: Alexandru Dragomir, Crase banalități metafizice, Humanitas, București, 2004. 20 Ioan Bizău, Liturghie și teologie, p. 273. 21 Ibidem. 22 Ibidem, pp. 276-277. 23 Ibidem, p. 277
RECENZIE: PR. DR. IOAN BIZĂU, LITURGHIE ŞI TEOLOGIE, EDITURA PATMOS, CLUJ-NAPOCA, 2009, 331 PAGINI ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 528 din 11 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341978_a_343307]
-
foaie albă" (tabula rasa), întreaga cunoaștere venind în urma experienței. Francis Bacon îi compară pe empiriști cu furnicile, iar pe raționaliști cu păianjenii, vrând să sugereze că primii își extrag ideile din experiență, din lumea exterioară, în timp ce ultimii își țes pânza ideatică a priori, din propria lor gândire, din propria lor substanță. Presupunând că în urma unui accident rămân fără cele cinci simțuri, realitatea ar înceta să mai existe pentru mine. Ceea ce ar exista ar fi amintirea realității de până atunci, dobândită în urma
METAFIZICA (1) – „CUNOAŞTEREA” 60X80 CM de CONSTANTIN POPA în ediţia nr. 528 din 11 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341975_a_343304]