18,436 matches
-
rapoarte diplomatice și scrisori fascinante prin substanță și stil6. Dar opusculul (sub 100 de pagini) care a străbătut secolele a fost Principele, punctul de convergență al operei lui istorico-diplomatice. Aici se concentrează esența a încă trei cărți complementare și parțial identice ca ideologie și care se explică prin ea: Arta războiului, Discursuri asupra primei decade a lui Tit Liviu și Istoriile florentine. În ce constă valoarea și tinerețea Principelui? În adevărul despre mecanismele puterii. Și dacă adevărul nu poate fi imoral
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
ar fi rezumat doar la capitolul XIX, ar fi fost suficient pentru a avea acțiunea completă de exemplaritate. El e construit pe antinomia bine-rău, demonstrîndu-se că pe ambele căi se poate ajunge la același rezultat: autoritatea. Căile succesului nu sînt identice și nici, întotdeauna, conforme cu morala. Cel care guvernează "își poate atrage ura oamenilor, atît prin fapte bune cît și prin fapte rele". Și atunci: "un principe care vrea să-și păstreze statul este deseori nevoit să nu fie bun
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
sau din șomaj înspre inactivitate. La fel, dacă ei ocupă poziții defavorizate în privința locurilor de muncă și a șomajului în toate țările, pozițiile lor respective comparate cu acelea ale persoanelor de vârste intermediare (25 la 49 de ani) nu sunt identice de la o țară la alta. Courtioux și Erhel (2005) disting, de exemplu, două grupuri de țări ale căror regimuri legate de locurile de muncă ale seniorilor sunt diferențiate, rod al unor politici radical diferite: Suedia și Regatul Unit au o
Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert [Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]
-
rată de creștere mai rapidă (fenomen de recuperare numită de convergență). Cu alte cuvinte, diferențele de niveluri de venituri pe plan mondial se explică prin diferențele în cadrul stărilor obișnuite de creștere, în special pentru că ratele de creștere demografică nu sunt identice în toate țările. Abordarea generațiilor suprapuse parțial Modelele propuse de Samuelson (1958) și Modigliani (1986) reprezintă tentative foarte interesante de integrare a structurilor demografice în demersurile demo-economice. Datorită acestor doi autori se deschid astfel perspective noi privind efectul structurilor pe
Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert [Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]
-
dacă numărul de copii este redus cu o unitate. În primul caz, se măsoară câștigul ieșit de la un copil suplimentar, în cel de-al doilea pierderea rezultată de la un copil mai puțin. Ambele abordări nu dau în mod obligatoriu rezultate identice la modul absolut ca și la modul relativ. La modul absolut, deoarece proporțiile de venit mărit sau amputat nu sunt raportate la aceeași bază; la modul relativ, deoarece venirea unui nou-născut nu este comparabilă cu plecarea de la domiciliul familial a
Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert [Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]
-
face o medie ponderată din doi indicatori: vârsta (pondere 2/3) la care rămân 10 ani de trăit (măsură de recul a mortalității la vârstele înaintate) și vârsta (pondere 1/3) pentru care probabilitatea de supraviețuire de 5 ani este identică cu cea a unui bărbat de 65 de ani (vârstă ce precede deteriorarea stării de sănătate) în 1985 (probabilitate de 86,5%). Din 1825 până în 1985, pragul a fost împins cu 13 ani pentru femei și cu 6 ani pentru
Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert [Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]
-
sănătate, scenariul mecanic constă în aplicarea profilului de cheltuieli pe vârstă la proiecțiile de piramide ale vârstelor. Ipoteza pusă are în vedere un profil de cheltuieli pe vârstă stabil și un procent de creștere a cheltuielilor de sănătate pe vârstă identic cu acela al PIB pe cap de locuitor. În Franța, cheltuielile publice ar trece astfel de la 7,1% din PIB în 2000 la 9,3% în 2050, adică o creștere de 31%. În Europa, numai Germania și-ar vedea în
Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert [Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]
-
simplu efect de vârstă, veniturile variază în timp, urmând procesul tradițional în materie de resurse umane după care salariile și veniturile cresc în funcție de vechimea în muncă. Astfel, două persoane afectate unor posturi de lucru de aceeași natură și exercitând responsabilități identice nu au aceeași remunerare, persoana cea mai în vârstă, ipotetic cea mai veche în întreprindere, are un salariu mai ridicat decât persoana cea mai tânără. Se dau două explicații pentru a justifica această inegalitate aparentă. Conform celei dintâi, competențele și
Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert [Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]
-
2009 • Apărut: 2009 • Format 14x19 INSTITUTUL EUROPEAN • Iași, str. Lascăr Catargi nr. 43; OP. 1, C.P. 161 • cod 700107 • Tel. Difuzare: 0788.319462 Fax: 0232/230197 • euroedit@hotmail.com http: //www.euroinst.ro lat., cu sensul "orice alți factori fiind identici"; expresia se folosește pentru a sugera situația (experimentală) în care alte variabile independente sunt ținute sub control pentru a discerne asupra unei variabile dependente / situații cauzale etc. (n.red.) rata medie anuală de creștere a populației. (n.red.) 1 Pentru
Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert [Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]
-
tipul și gravitatea păcatului comis. Drepților le este rezervată peștera luminată. Nu se face nici o diferențiere calitativă între existența sufletelor păcătoase și virtuoase înainte de Judecată. Aceasta va decide soarta lor definitivă, irevocabilă. Până atunci însă, toate trăiesc în condiții aproape identice. Lumina din a patra peșteră pare să fie mai degrabă un semn pentru Dumnezeu decât o condiție superioară de existență. Se revine apoi la muntele descris într-un capitol anterior, numai că de data aceasta accentul este pus pe Arborele
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
denumirile diavolului, împreună cu puterile sale. Îngerii tăriei se luptă între ei fără contenire, iar conflictele lor se răsfrâng în lumea pământească, fiecare neam având, în concepția autorilor textului, un înger corespunzător în „tărie”. Primele cinci ceruri sunt, ca peisaj, aproape identice. Există o diferență calitativă, de slavă, dar aceeași descriere se repetă de cinci ori: un tron în mijloc (tronul fiind, în unele versiuni, un înger), iar la stânga și la dreapta, îngeri care-L slăvesc la unison pe Stăpânul aflat în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
urmare, caracterul concret al Întrupării este negat prin recurgerea la viziune. Să clarificăm acum pe scurt câteva aspecte ideologice ale apocrifei. Așa cum remarcă Norelli, autorul nu urmărește să transmită o hartă exactă a lumii de dincolo. Primele cinci ceruri sunt identice, descrierile par repetitive, amănuntele inedite lipsesc. În plus, pare că autorul a combinat fără prejudecăți cele două scheme tradiționale, a unei lumi extraterestre alcătuită din trei și, respectiv, șapte ceruri (primul cer ar fi „tăria” - sălașul îngerilor răzvrătiți; al doilea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Cabasila; semnificația Cincizecimii, ca episod al întemeierii Bisericii, este explicată prin invocarea unui fragment din Ioan Hrisostom; pentru eshatologie sunt citate mai multe nume, printre care Maxim, Evagrie, Ioan Damaschin, Ioan Hrisostom, Simeon Noul Teolog etc. Regăsim un scenariu teologico-patristic identic, parcurgând celelalte lucrări de căpătâi ale lui Stăniloae: Spiritualitate ortodoxă. Ascetică și mistică (1981) și Spiritualitate și comuniune în liturghia ortodoxă (1986). Prima dintre ele merge pe urmele lui Nichifor Crainic, dar fructifică și îndelungile legături cu autorii Filocaliei. Cât
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
cea ideală. Și ce e perfect aici să vină în completarea celei de sus. Și să nu existe pentru tine decât cea de sus, în care să fii mereu. Și tu, și ce e în tine să nu fie decât identice cu cele de sus. Iată încă o povestioară! Aceasta-i rea! Și l-am văzut stând singur la masă. Eram cu doi colege de-ale mele. Și vorbeam de el. Îmi plăcu foarte mult. Și tristețea îi dădea un farmec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
la o ședință de spiritism, cu certitudinea lucind între noi asemenea unei lame de oțel. Nu este nimic în neregulă cu bideul. Să fie atunci cu mine? Trebuie să le repet, pas cu pas, tot ce am făcut. Un parcurs identic cu al lor, și totuși undeva s-a strecurat eroarea fatală care m-a transformat în paria. Între noi aerul devine dens, a tulburare se zbat genele lui Yoko. Atunci cade fulgerul revelației. Cade drept între noi, subțire și nemilos
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
pe alții! Conform anticei formulări: "să nu comiți acte impure, să nu te folosești rău de sexualitate", să nu trădezi, să nu umilești, să nu înjosești. Liniile principale ale Declarației pentru o etică mondială a Parlamentului religiilor mondiale se regăsesc, identice din punct de vedere al conținutului dar exprimate în limbajul ONU, în propunerea unei Declarații universale a responsabilităților omului prezentată de către InterAction Council foștilor șefi de Stat și de guvern în 1997, sub președinția fostului cancelar german Helmut Schmidt 8
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
libertății mele, cărora El însuși le este origine. Unde este Spiritul Domnului acolo este libertate" (2 Cor., 34, 17). Nu vreau deci să decid între lume și Dumnezeu: nu este o alternativă. Nu este nici o lume fără Dumnezeu, nici un Dumnezeu identic lumii. Împotriva ateismului și a panteismului susțin o unitate diferențiată: Dumnezeu în lume și lumea în Dumnezeu. În acest fel îl înțeleg pe Dumnezeu și lumea, nu ca două cazualități finite în concurență una cu cealaltă, unde una învinge ceea ce
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
însăși într-un fel, precum substratul calităților sale. Ea nu este ceea ce este decât grație unei activități complexe a percepției care instituie, dincolo de succesiunea datelor sensibile pe care le avem despre aceasta, acel cub sau acea casă drept un pol identic ideal la care se referă toate aceste apariții subiective. Fiecare percepție a unei fețe a cubului sau a unei fațade a casei face trimitere la percepțiile potențiale ale celorlalte fețe încă nepercepute potrivit unui joc de reporturi nedefinite. Așa stau
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
a operei imaginare și spirituale, nu se mai produce. A restaura înseamnă astfel a reconstitui acest substrat prin repunerea pe locul lor și în locul lor a vechilor săi constituenți sau, atunci când aceștia au dispărut, prin fabricarea sau așezarea unor elemente identice care să joace un rol identic, adică a căror percepere să permită redesfășurarea în dimensiunea estetică a imaginarului, pornind de la ele și figurată de ele, a aceleiași "opere". Restaurarea operelor de artă se impune ca o sarcină permanentă a civilizației
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
se mai produce. A restaura înseamnă astfel a reconstitui acest substrat prin repunerea pe locul lor și în locul lor a vechilor săi constituenți sau, atunci când aceștia au dispărut, prin fabricarea sau așezarea unor elemente identice care să joace un rol identic, adică a căror percepere să permită redesfășurarea în dimensiunea estetică a imaginarului, pornind de la ele și figurată de ele, a aceleiași "opere". Restaurarea operelor de artă se impune ca o sarcină permanentă a civilizației, deoarece suportul lor material se deteriorează
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
cele ale omenirii și care vor afla în sfârșit, în utilizarea tuturor posibilităților noi oferite de știință, prilejul de a se realiza. Poate "progresul" să desemneze altceva decât această realizare progresivă, înlesnită de știință, a scopurilor supreme ale omenirii, scopuri identice cu ea și constitutive ale esenței sale? Din nefericire, știința și de asemenea tehnica generată de ea nu știu nimic cu exactitate despre aceste "interese superioare" ale omenirii înseși, adică despre esența vieții, și nu țin deloc seamă de ele
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
obiectiv? Este starea anterioară a dispozitivului instrumental însuși, adică ansamblul tehnicilor care există la un moment dat. Pornind de la acestea este posibil a construi unele noi, a căror natură este predeterminată în Totalitatea acestor tehnici preexistente, care este în mod identic Totalitatea cunoașterii științifice în același moment. Or o astfel de posibilitate înseamnă mult mai mult decât o posibilitate: cum nu există nimic în afara stării de lucruri definite de acest ansamblu de tehnici și de către cunoașterea științifică care se confundă cu
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
puterile sale proprii, va recunoaște ca ceea ce este cu adevărat acolo în fața sa, dincolo de aparența sa subiectivă, iluzorie și schimbătoare. Or această presupoziție fundamentală a științei nu se deosebește cu adevărat de cea a gândirii clasice, ci este mai degrabă identică cu aceasta și o prelungește pur și simplu. O astfel de presupoziție are un dublu aspect, pozitiv și negativ. În mod pozitiv, ea desemnează o ființă efectivă, ființa care este acolo în față, ființa naturii (sau ceea ce considerăm ca atare
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
sine în așa fel încât suferă să fie ceea ce este, adică ceea ce se încearcă pe sine, mai exact: faptul de a se încerca pe sine, de a fi un fiind, de a fi viața. În această suferire primordială a vieții, identică cu esența sa, și ca o modalizare a acestei suferiri, în suferirea pe care o poartă în sine ca pe una dintre posibilitățile sale principiale, se naște o anumită voire, voirea acestei suferiri de a nu mai fi ea însăși
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
ființă reală și singura adevărată, este ființa matematică o idealitate, cu caracterul său de omnitemporalitate pe care gândirea clasică îl considera drept un adevăr etern, iar Galilei drept ființa veritabilă a naturii. Doar că această ființă stabilă și veritabilă, mereu identică cu ea însăși și ca atare reală, nu este nimic real, tocmai, ci o idealitate, ea nu există în sine ci ca un produs, produsul a ceea ce nu îmbracă niciodată această condiție de a fi acolo în ek-staza unei viziuni
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]