3,043 matches
-
de ansamblu este purtător de eșecuri. O stare paradoxală din care evadează fiecare prin blamarea tuturor celorlalți și prin identificarea cu migrația externă încă masivă. Totuși, această stare trebuie privită mai degrabă ca una de inițiere individuală în exercițiul construcției identitare impus de tranziția postcomunistă. Asumarea sau respingerea unei identități colective coincide cu explorarea resurselor identitare disponibile într-un context în care individul este așteptat să fie el însuși, să aibă o identitate individuală. Religia este de departe sursa cea mai
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
tuturor celorlalți și prin identificarea cu migrația externă încă masivă. Totuși, această stare trebuie privită mai degrabă ca una de inițiere individuală în exercițiul construcției identitare impus de tranziția postcomunistă. Asumarea sau respingerea unei identități colective coincide cu explorarea resurselor identitare disponibile într-un context în care individul este așteptat să fie el însuși, să aibă o identitate individuală. Religia este de departe sursa cea mai la îndemână pentru construcția identității individuale într-un context structural bulversant. Într-un interval de
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
este tranșantă atunci când spune că „tranziția a generat insecuritate existențială și acest fapt și-a pus amprenta pe orientarea populației către religie”. Religia și religiozitatea oferă șansa construcției unui echilibru psihologic personal și facilitează reciclarea opțiunilor comunitariste în forma construcțiilor identitare. Religiozitatea a ajuns să fie complementară cu construcția identității individuale în perioada de tranziție, echilibrând prin compensare efectele bulversante ale transformărilor economice, sociale, politice și culturale. Totuși, se poate spune că religia și alte surse de afirmare a identităților colective
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
reconstrucție. A alege un curs al acțiunii presupune, înainte de toate, a ști cine este și ce vrea. Descoperind cine este, va găsi și un curs adecvat al acesteia. Acțiunile violente pot fi astfel privite și ca ilustrări ale unor crize identitare. Construcția identității precede acțiunea, pentru ca apoi să derive din ea. Desigur că nu orice acțiune este derivată din identitatea construită. Socializarea și formarea profesională sunt date, interiorizate deja. Dincolo de acestea, diversitatea câmpurilor de acțiune și a deschiderilor sociale se multiplică
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
precede acțiunea, pentru ca apoi să derive din ea. Desigur că nu orice acțiune este derivată din identitatea construită. Socializarea și formarea profesională sunt date, interiorizate deja. Dincolo de acestea, diversitatea câmpurilor de acțiune și a deschiderilor sociale se multiplică, iar procesele identitare generează modurile de a fi și a acționa pentru a se testa, eventual pentru a se schimba oricum, pentru a rămâne mereu în construcție, pentru a semnifica și pentru a fixa o direcție. Construcția identității apare astfel ca o activitate
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
în construcție, pentru a semnifica și pentru a fixa o direcție. Construcția identității apare astfel ca o activitate cognitivă ce organizează informația necesară pentru sine în raport cu un curs al acțiunii. Eșecurile individuale în tranziție sunt de fapt eșecuri în construcția identitară. Două maladii par să fie sursa acestor eșecuri: maladia depresiei și a confuziei. Prima este derivată din explozia libertății și din multiplicarea referințelor culturale, de consum, de acțiune etc. Ea se manifestă printr-o inflație necontrolată a aspirațiilor și opțiunilor
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
posibile și nici unul mobilizator, prea multe căi de acțiune și nici o opțiune pentru o alternativă, o permanentă reflecție și nici o decizie, chemarea căii impuse, inexistența ei și căderea în depresie. Maladia depresiei psihice, convertită în inacțiune, este de fapt reversul identitar al lipsei de construcție a sinelui și al lipsei de suport în protecția structurală dispărută. Cealaltă maladie e generată de confuzia valorică și de starea anomică specifice tranziției. Este maladia confuziei valorice. Știm că orice acțiune normală este condiționată de
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
un sistem valoric coerent. În tranziție, nu există „putere exterioară” capabilă să introducă ordine și echilibru în sistemul valorilor și normelor. Singurul agent capabil să fixeze cadrul valoric coerent și să elimine redundanța anomică este individul însuși prin propria construcție identitară. Identitatea devine condiția acțiunii eficiente, calea de depășire a maladiei confuziei ce corespunde stării anomice și factorul generator de succese. Sinele individual, încrezător în propriile forțe, își construiește propria identitate, devine agent al acțiunilor eficiente, pentru că altfel se pierde în
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
confuziei ce corespunde stării anomice și factorul generator de succese. Sinele individual, încrezător în propriile forțe, își construiește propria identitate, devine agent al acțiunilor eficiente, pentru că altfel se pierde în meandrele tranziției. Din păcate, deocamdată, proporția celor întârziați în construcția identitară și afectați de maladia depresiei psihice sau a confuziei valorice este încă foarte mare. Inegalitățile nu par să stagneze sau să intre în recesiune, ci mai degrabă cresc și iau proporții endemice. 3.4. Societatea holistă și societatea individualizată. Câteva
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
social în care se produc; e) fenomenele sociale transindividuale și organizarea socială a societății sunt explicabile pe baza înțelegerii și descrierii fenomenelor sociale generate individual. Forma expresivă cea mai reprezentativă pentru individualizarea specifică ordinii sociale actuale, inclusiv tranziției, este construcția identitară subiectivă. În această privință, așa cum am menționat mai înainte, identitatea persoanelor a luat forme specifice în diverse perioade istorice, înainte de a ajunge la epoca revoluției identitare din prezent. Prima formă a fost cea a identității pe hârtie, adică a acelei
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
expresivă cea mai reprezentativă pentru individualizarea specifică ordinii sociale actuale, inclusiv tranziției, este construcția identitară subiectivă. În această privință, așa cum am menționat mai înainte, identitatea persoanelor a luat forme specifice în diverse perioade istorice, înainte de a ajunge la epoca revoluției identitare din prezent. Prima formă a fost cea a identității pe hârtie, adică a acelei identități pe care statul, din ce în ce mai bine organizat administrativ, o consemna și o autoriza în documente oficiale ce seriau pe cei care se aflau în jurisdicția sa
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
politice, sărăcia și bogăția erau explicate prin invocarea structurii poziționale și de clasă, rezidențiale sau de altă natură. Spre sfârșitul secolului XX și cu atât mai mult în prezent, individualizarea se accentuează atât de mult, încât se produce acea revoluție identitară în care identitatea construită individual începe să se generalizeze. Eliberarea de structuri a individului este tot mai accentuată, autonomizarea și personalizarea devin tot mai proeminente, responsabilitatea individuală este tot mai intens solicitată, identitatea personală și rolurile sociale sunt tot mai
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
identității individuale. Identitatea construită individual nu este un produs aleatoriu ce s-ar produce în afara structurilor sociale operatorii. Totuși, construcția subiectivă a identității individualizate activează și alte mecanisme care sunt pe cât de personale, pe atât de asociate privatității. Mecanismele construcției identitare sunt emoționale și acționale, compensatorii și promotoare. Identitatea construită filtrează mesajele obiective sau subiective ale socialului, poziționează individul în raport cu ele, condiționează și orientează acțiunea individuală. De exemplu, cineva nu dispune de resurse pentru că a căzut în sărăcie. Sărăcia sa este
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
putem să ne referim și la bogăția unora și la capacitatea lor de a gestiona individual și social starea de a fi bogați: simbolistica identificării (mașini, vestimentație etc.), etalarea emoțională, stilul de reprezentare, tipurile de interacțiuni etc. Individualizarea și construcția identitară sunt atât de dominante în societatea actuală, încât ar fi imposibil să înțelegem acele mecanisme constitutive și forme de manifestare ce corespund modernității actuale a societății individualizate. Nu-i mai puțin adevărat că diferențierile sociale dintre individualitățile personalizate devin și
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
inegalitățile economice, sociale, politice și culturale, pe care le voi numi în continuare inegalități clasice, sunt și devin pe cât de profunde și vizibile social, pe atât de individualizate și admise ca legitime. În al doilea rând, individualizarea societății și prospectările identitare adaugă o nouă categorie de inegalități, care sunt și mai profunde și mai puțin cunoscute. Este vorba despre inegalitățile dintre modurile de reprezentare a sinelui individual pe scena socială. Pe acestea le voi numi inegalități recente și le voi considera
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
consecințele agravării inegalităților recente subiective. Sociologia clasică, obișnuită să deducă mecanic „explicația conduitelor” subiective din „poziția ocupată” social de o persoană, trebuie să depășească această „taxonomie” saturată de lacune și distorsiuni pentru a deveni contemporană cu individualizarea și cu construcțiile identitare ale persoanelor, pentru a da seamă de spațiile inegalitare clasice, dar și de cele recente. Spațiile constitutive ale inegalităților recente sunt individualizate. Ele se manifestă la nivelul dinamicii construcției sinelui individual și iau formele diferențiate ale identităților personale. Identități care
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
în raporturi unele cu altele, se agregă și se dezagregă, astfel că la nivel social apar insule și arhipelaguri, chiar continente sociale ale identităților agregate. Diferențele dintre identitățile individuale apar astfel ca urmare a agregării celor similare și ca diferențe identitare de tip social. Formele cele mai reprezentative ale acestor diferențe identitare sunt inegalitățile subiective dintre instalați și marginali sau excluși, dintre dominanți și dominați, dintre avuți și săraci, dintre cei care au un loc de muncă și șomeri, dintre cei
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
că la nivel social apar insule și arhipelaguri, chiar continente sociale ale identităților agregate. Diferențele dintre identitățile individuale apar astfel ca urmare a agregării celor similare și ca diferențe identitare de tip social. Formele cele mai reprezentative ale acestor diferențe identitare sunt inegalitățile subiective dintre instalați și marginali sau excluși, dintre dominanți și dominați, dintre avuți și săraci, dintre cei care au un loc de muncă și șomeri, dintre cei cu „capital relațional” și cei izolați și însingurați etc. Abundența și
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
și săraci, dintre cei care au un loc de muncă și șomeri, dintre cei cu „capital relațional” și cei izolați și însingurați etc. Abundența și diversitatea resurselor (economice, culturale, relaționale, de calificări etc.) disponibile individual constituie factori stimulatori ai „creativității identitare” (cf. J.-C. Kaufmann, op. cit., p. 205). Între forța de „inventare a sinelui” și resursele disponibile, există un raport de proporționalitate directă. Resursele culturale bogate și accesul la „coduri elaborate” de limbaj (B. Bernstein) facilitează prospectarea imaginativă a unor moduri
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
și sărăcia de reprezentare a sinelui pe scena socială. Odată cu aceasta, apar și mai puternice scindările dintre intelectualii autentici („boieri ai minții” i-a numit cineva lipsit de umor), care dispun de o largă varietate reală și prospectivă de reprezentări identitare ale sinelui, și o debordantă panoplie de nouveaux riches, înzorzonată de simboluri ale bogăției, dar trădați de sărăcia inventivității rutiniere și atât de vulgare a sinelui. Inegalitățile recente apar ca niște produse ale unor mecanisme economice, instituționale, politice și culturale
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
tensiune socială în care toți sunt revoltați; România apare ca o țară de revoltați într-o liniște a tensiunilor sociale care numai periodic izbucnesc, asemenea unui vulcan în erupție instantanee ce surprinde pe toți sau pe nimeni. Strategii de construcție identitară asociate inegalităților recente Inegalitățile recente își constituie și propriul spațiu de manifestare sub forma strategiilor construcțiilor identitare pe care individualizarea tot mai accentuată le impune. În acest proces, putem specifica trei strategii - fixare, retragere, preluare -, care, prin consecințele lor, generează
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
a tensiunilor sociale care numai periodic izbucnesc, asemenea unui vulcan în erupție instantanee ce surprinde pe toți sau pe nimeni. Strategii de construcție identitară asociate inegalităților recente Inegalitățile recente își constituie și propriul spațiu de manifestare sub forma strategiilor construcțiilor identitare pe care individualizarea tot mai accentuată le impune. În acest proces, putem specifica trei strategii - fixare, retragere, preluare -, care, prin consecințele lor, generează varii inegalități. Fixarea este acea strategie de construcție identitară prin care un individ se conformează pe deplin
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
propriul spațiu de manifestare sub forma strategiilor construcțiilor identitare pe care individualizarea tot mai accentuată le impune. În acest proces, putem specifica trei strategii - fixare, retragere, preluare -, care, prin consecințele lor, generează varii inegalități. Fixarea este acea strategie de construcție identitară prin care un individ se conformează pe deplin și necondiționat cadrelor instituționale existente de tip birocratic și ierarhic. Disciplina supunerii, simularea sau realitatea executării dispozițiilor și repetarea acelorași conduite sunt practicate cu tot atâta asiduitate cu cât se evită imaginile
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
ca purtătoare de indicii ale unei superiorități certe: lux vestimentar ostentativ etalat, mașini și alte obiecte cât mai vizibile ca proveniență a mărcii și a prețului exorbitant, zgomot asurzitor de atenționare simbolică și închidere în fortărețe de locuit supradimensionate. Distincția identitară rezidă în separarea de tot ceea ce este comun și în umilirea altora prin ostentație. Conformarea prin fixare se asociază cu repetarea acelorași simboluri în grupul de asemănare, cu mediocritatea conversațiilor sau cu rutinizarea reacțiilor/etalărilor. Simbolurile preluate pentru fixarea identității
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
asemănare, cu mediocritatea conversațiilor sau cu rutinizarea reacțiilor/etalărilor. Simbolurile preluate pentru fixarea identității au un singur fundament - bogăția - și o singură sursă - reveria ostentației. În felul acesta, cei care le adoptă se află într-o stare acută de precaritate identitară: reflecția subiectivă este atât de săracă, încât este proporțională cu ostentația. Altfel spus, cu cât este mai ostentativ expusă, cu atât este mai săracă subiectiv și mai dependentă social de cei care sunt așteptați să o recunoască sau să o
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]