858 matches
-
unuia din membrii familiei magnatului evreu Brodski, la care lucrase o vreme. În acești ani, se pare, contractează tuberculoza de care va suferi și care-i va scurta viața. În această perioadă Șalom Aleihem publică primele sale romane în limba idiș, persiflând fără milă romanele vulgare la modă, ca acelea ale prolificului Shomer. Nici creațiile lui I. L. Pereț nu-i scapă condeiului său necruțător (1892) ceea ce, bineînțeles, contribuie la răcirea relațiilor dintre cei doi. Vor avea însă ocazia să se întâlnească
Șalom Aleihem () [Corola-website/Science/313232_a_314561]
-
editorii îi storc aproape tot venitul provenit din vânzarea cărților sale. Continuă prin urmare să se ocupe cu diferite afaceri financiare și revine temporar la Kiev în anul 1893. Publică schițe umoristice, foiletoane, nuvele și articole în diverse publicații în idiș, ca de exemplu în revista "Der Yid" ("Evreul"), în gazetele din St Petersburg, "Der Froind" ("Prietenul") și "Der Tug " ("Ziua"), "Hilf" ("Ajutorul"), ș.a. Face turnee de lecturi în public, fiind aclamat pretutindeni de ascultătorii entuziaști la Kiev, Beloțerkov, Varșovia, Vilna
Șalom Aleihem () [Corola-website/Science/313232_a_314561]
-
Tolstoi, Korolenko, Gorki, Cehov etc . Afectat de antisemitismul oficial din Rusia de la începutul secolului XX (în anul 1904 nu obține aprobările necesare pentru a înființa un cotidian, iar în anul următor 1905 autoritățile nu îi permit să deschidă un teatru idiș la Odessa, așa cum planificase împreună cu actorii Sam Adler si Spivakovski) și ajuns la sapă de lemn, în octombrie 1905 părăsește Rusia pentru a emigra în America. Lipsit de resurse bănești el face numeroase escale în Europa, în România (la Iași
Șalom Aleihem () [Corola-website/Science/313232_a_314561]
-
a se întreține organizează lecturi în public și este primit cu căldură. În octombrie 1906 ajunge singur, în sfârșit, în SUA și se stabilește la New York. Restul familiei rămâne la Geneva, în Elveția. Șalom Aleihem colaboreaza la numeroase publicații în idiș din SUA ("Tageblatt", "Morgen Journal", "Varheit", "Amerikaner"), Polonia ("Unzer Leben" din Varșovia) și Rusia ("Freind" din Petersburg). După ce constată că nu își poate permite întrețină familia revine curând în Europa și face iarăși turnee prin comunitățile evreiești pentru a supraviețui
Șalom Aleihem () [Corola-website/Science/313232_a_314561]
-
iarăși turnee prin comunitățile evreiești pentru a supraviețui materialicește. În vara lui 1907 întâlnește în Elveția pe prietenii și colegii Mendele Moher Sefarim și Ben Ami. La o conferință la Haga îl întâlnește și pe poetul de limba ebraică și idiș Haim Nahman Bialik, care se bucura deja de statutul de poet național al evreilor. În iulie 1908 în timpul unui astfel de turneu în Rusia, leșină în tren la Baranovici, în Belorusia în urma agravării tuberculozei cu accese de hemoptizie și este
Șalom Aleihem () [Corola-website/Science/313232_a_314561]
-
maiestatea sa Îngerul morții”. Din acel moment s-a hotărât să se grăbească cu scrierea cărții autobiografice, (rămasă până la urmă neterminată) „Întoarcerea de la iarmaroc” (în ). În timpul convalescenței nu izbutește să ia parte, cum planificase, la conducerea primei „Conferințe pentru limba idiș” de la Cernăuți. Locul îi este ținut de confratele Nathan Birnbaum. In următorii ani, conform recomandării medicilor, petrece o parte din timp prin stațiuni balneo-climaterice în Italia (la Nervi) și Elveția (St. Blasien, Lugano, Lucerna). Deseori sănătatea precară nu-i permite
Șalom Aleihem () [Corola-website/Science/313232_a_314561]
-
adevăratului popor". „"Râdeți, doctorii spun că râsul este sănătos"!” - Șalom Aleihem. În general, regimurile comuniste au tolerat un oarecare cult cultural al operei lui Shalom Aleihem, desemnat cvasi oficial ca scriitorul cel mai de frunte al etniei evreiești vorbitoare de idiș, recunoscută ca atare. Aceasta a făcut ca opera sa să fie făcută cunoscută și apreciată în traducere încă din anii 1950-1960 și cititorilor din Extremul Orient comunist, în primul rând publicului chinez. povestiri pentru copii din literatura clasică idiș, scrise
Șalom Aleihem () [Corola-website/Science/313232_a_314561]
-
de idiș, recunoscută ca atare. Aceasta a făcut ca opera sa să fie făcută cunoscută și apreciată în traducere încă din anii 1950-1960 și cititorilor din Extremul Orient comunist, în primul rând publicului chinez. povestiri pentru copii din literatura clasică idiș, scrise în colaborare de: Mendele Moiher Sforim, Salom Aleihem și I.L. Pereț, traducere de Anton Celaru, ilustrații de Tia Peltz, cuvînt înainte acad. prof. dr. N. Cajal București, Hasefer, 1995 Dintre operele lui Șalom Aleihem traduse în românește de scriitorul
Șalom Aleihem () [Corola-website/Science/313232_a_314561]
-
Pogromul de la Chișinău din 1903 (în rusă Кишинёвский погром, în ebraică פרעות קישינב = "Praot Kishinev", în idiș קישינעווער שחיטה = "Kișinever șhite") este un pogrom desfășurat la Chișinău în zilele de 6-8 aprilie 1903 împotriva populației evreiești. El a fost declanșat după ce ziarul antisemit în limba rusă „Bessarabeț” a relatat că, în februarie în acel an, un copil
Pogromul de la Chișinău (1903) () [Corola-website/Science/313524_a_314853]
-
în Israel. El trăiește în orașul Bat Yam, la sud de Tel Aviv și se ocupă și cu pictura. I s-a decernat premiul Asociației autorilor și editorilor de muzică din Israel, Akum, pentru muzică la spectacolul cu piesa clasică idiș Dybbuk de S.Anski pusă în scenă la Teatrul Kameri din Tel Aviv. De asemenea - premiul primului ministru pentru întreaga activitate muzicală de până atunci.
Iosef Bardanașvili () [Corola-website/Science/313532_a_314861]
-
mânie, de furie, de acreală, de frică, și în general de sentimente negative. Poate fi dorită pentru sine și pentru ceilalți, multe salutări tradiționale fiind bazate pe această urare (, , comună în întreaga lume islamică, "șalom" în ebraică, devenit "șulem" în idiș). Are in limbile semitice și sensul de sănătate (ceea ce se aseamană cu semnificația salutărilor din alte culturi și limbi - "fii sănătos", "salve", "zdrastvîite", "geia su" ș.a.m.d.). Adepții unor religii, cum ar fi Jainism-ul, încearcă să nu rănească
Pace () [Corola-website/Science/313571_a_314900]
-
septembrie 1879 la Kiev). Teolog evreu ortodox, rabin și predicator din Ucraina, cunoscut sub acronimul ebraic Malbim מלבי "ם (format din inițialele numelor sale și ale tatălui său: „Meir Leibuș, fiul lui Iehiel Mihel”), precum și ca "Maghidul din Kempen" (în idiș „der Kempner Maggid” sau pe scurt „der Kempner”). El a fost unul din cei mai remarcabili comentatori (exegeți) ai Bibliei ebraice, fiind socotit unul dintre așa numiții Poskim Aharonim (Ultimii judecători) din jurisprudența iudaică. A trăit și activat mai ales
Meir Leibuș Malbim () [Corola-website/Science/313578_a_314907]
-
bucovineni din vremea stăpânirii austriece. Familia Appelfeld era o familie de evrei laici, care nu mai observa prescripțiile religioase. Însă, în casa bunicilor materni, din munți, într-o comunitate de hasidim adepți ai țadicului din Sadagura, Appelfeld a cunoscut limba idiș și tradiția religioasă și l-a însoțit pe bunicul său la sinagogă. În anul 1938, după cum și-a amintit ulterior scriitorul, s-au ivit semne de neliniște în familie. În centrul Europei regimul lui Hitler a instituit legi rasiste si
Aharon Appelfeld () [Corola-website/Science/313288_a_314617]
-
lui Hitler a instituit legi rasiste si o prigoana tot mai crâncenă contra evreilor. Legi similare au fost adoptate și în alte țări, precum Italia. În România guvernul Goga-Cuza a retras cetățenia multor evrei și a interzis publicațiile în limbile idiș și ebraică, propaganda antievreiască a câștigat teren în rândurile vecinilor români și germani. .(Sipur haim - Povestea unei vieți,). În anii 1940, la finele domniei regelui Carol al II-lea au intrat în vigoare legile rasiste și în România După ocuparea
Aharon Appelfeld () [Corola-website/Science/313288_a_314617]
-
Evreiești. În anii 1946-1948 Appelfeld a fost înscris la școala agricolă din Ein Kerem, la Ierusalim, apoi la școala agricolă din Nahalal. Între anii 1950-1952 a servit în armată. După lăsarea la vatră, a început studii de literatura ebraică și idiș la Universitatea Ebraică din Ierusalim, pe care le-a încheiat cu diploma de licență și apoi cea de master. În anul 1957 și-a regăsit tatăl, care venise și el in Israel. L-a găsit într-o tabără de tranzit
Aharon Appelfeld () [Corola-website/Science/313288_a_314617]
-
german Königsberg din Prusia Orientală (azi Kaliningrad în Federația Rusă) unde mama ei a dorit să nască, după moartea prematură succesivă a doi sugari. După nașterea Leei familia s-a întors la Kaunas. Tatăl ei,Avram Goldberg, admirator al literaturii idiș, specialist în economie, a fost fondatorul sistemului de asigurare socială din Lituania. În timpul primului război mondial împreună cu zeci de mii de locuitori evrei din regiunea Kaunas, zonă considerată apropiată de front, familia Goldberg a fost evacuată de autoritățile țariste în
Lea Goldberg () [Corola-website/Science/314790_a_316119]
-
Georg Solti, Evgheni Svetlanov sau Iuri Temirkanov. Kissin a cântat și muzică de cameră alături de Martha Argerich, Gidon Kremer, James Levine, Alexander Knyazev, Mischa Maisky, Thomas Quasthoff, Isaac Stern și alții. În completarea muzicii, Kissin dă și recitaluri de poezie idiș și rusă. În 2007 Kissin a devenit Patronul Onorific al companiei profesioniste de operă de cameră City Opera of Vancouver, condusă de dirijorul Charles Barber. Din anul 2002 deține cetățenia britanică. Kissin a fost invitat special la Premiile Grammy din
Evgeny Kissin () [Corola-website/Science/314876_a_316205]
-
opere, lieduri și balade românești. În continuare a studiat muzica în Germania, dar s-a întors în România pentru a se înrola în armată. După satisfacerea stagiului militar obligatoriu, a fost cantor la Templul din Cernăuți. Vorbea în mod fluent idiș, ebraica, româna, germana, engleza și franceza. Unul dintre motivele pentru care nu a ajuns cu adevărat o vedetă internațională a operei a fost înălțimea sa foarte redusă: 1,54 m. Cariera sa artistică a fost scurtă, desfășurată în Germania, întreruptă
Joseph Schmidt () [Corola-website/Science/314459_a_315788]
-
Hugo în 1953 cu romanul "Omul demolat". s-a născut în Manhattan, New York City, pe 18 decembrie 1913. Tatăl său, James, era de origine austriacă și deținea un magazin de încălțăminte. Mama lui, Belle, se născuse în Rusia și vorbea idiș ca limbă nativă, mutându-se în State în tinerețe. Alfred a fost al doilea și ultimul copil al lui James și Belle, care mai aveau o fată, Rita, născută în 1908. Deși tatăl său avea evreu de origine, iar mama
Alfred Bester () [Corola-website/Science/320398_a_321727]
-
originar din Polonia. A fost unul din cei mai însemnați poeți israelieni ai epocii sale. În 1968 i s-a decernat premiul de stat, Premiul Israel. A tradus în ebraică creații ale lui Shakespeare, Molière , ale unor scriitori ruși și idiș. s-a născut la Varșovia, pe atunci parte din Imperiul Rus, ca întâiul fiu al lui Itzhak Alterman, pedagog, unul din deschizătorii de drum ai grădinițelor de copii în limba ebraică, și al Bellei, născută Leibowicz. Mama era medic stomatolog
Nathan Alterman () [Corola-website/Science/323401_a_324730]
-
mai aproape. Polona era limba lui maternă și cea în care și-a scris operele. A început să studieze ebraica abia în anul 1930, când a făcut cunoștință cu mișcarea sionistă, și înțelegea, datorită cunoștințelor sale de germană, și puțin idiș, care era limba maternă a multora dintre evreii din Polonia. Abia în anii ’30 a devenit mai interesat de renașterea națională a evreilor; a colaborat cu ziare ale organizațiilor sioniste de tineret, luând parte la seminariile susținute de acestea. În
Janusz Korczak () [Corola-website/Science/323431_a_324760]
-
Boro Park, Kiryas Yoel, etc. și sosirea lor a continuat până la sfârșitul anilor '40. Cel mai renumit grup al lor este comunitatea hasidilor sătmăreni care trăiesc și azi în Brooklyn și în localitățile înconjurătoare, fiind și azi vorbitori de limba idiș sau maghiară. Primul lor conducător era prim-rabinul hasidic de la Satu Mare, Joel Teitelbaum, fondatorul orașului hasid Kiryas Yoel ("Orașul lui Joel"). Astăzi în Kiryas Joel 18,9% din populația totală se declară fiind de origine maghiară. Al patrulea val de
Maghiarii din SUA () [Corola-website/Science/322846_a_324175]
-
începutul secolului (și până azi) mulți rabini și credincioși neologi au sosit în sua, iar câteva grupuri dintre ele au format comunități vorbitori de limba maghiară (în cazul neologilor maghiara este folosită și în cadrul slujbelor pe lângă cea ebraică și în loc de idiș). Marea majoritate a lor totuși s-a asimilat din cazul că în SUA nu există nici-o biserică sau organizație neologă (neologia fiind un curent specific maghiar) iar comunitățile neologi s-au alăturat ori la curentul conservativ ori cel de reform
Maghiarii din SUA () [Corola-website/Science/322846_a_324175]
-
din lume), încă din timpul prim-rabinului și primului rebbe Joel Teitelbaum, este antisionist, refuză folosirea limbei ivrit și nu recunoaște statul contemporan Israel (considărând că statul Israel trebuie reânființată doar după nașterea Meșaiahului). Ca urmare ei vorbesc doar limba Idiș și cea maghiară între ei (în slujbă numai idiș și ebraică veche). O mare parte dintre ei se declară ca fiind maghiari sau de origine maghiară. Cea mai mare pondere a maghiaro-americanilor este în orașul hasidic sătmărean Kiryas Joel. După
Maghiarii din SUA () [Corola-website/Science/322846_a_324175]
-
rebbe Joel Teitelbaum, este antisionist, refuză folosirea limbei ivrit și nu recunoaște statul contemporan Israel (considărând că statul Israel trebuie reânființată doar după nașterea Meșaiahului). Ca urmare ei vorbesc doar limba Idiș și cea maghiară între ei (în slujbă numai idiș și ebraică veche). O mare parte dintre ei se declară ca fiind maghiari sau de origine maghiară. Cea mai mare pondere a maghiaro-americanilor este în orașul hasidic sătmărean Kiryas Joel. După alegerea ca prim rabin și rebbe al prim-rabinului
Maghiarii din SUA () [Corola-website/Science/322846_a_324175]