1,090 matches
-
e indiferent, zise degrabă Lambert. Reveniră pe urme și se opriră cu grijă în jurul buzelor căscate. Dallas îngenunchie, atent să nu facă o mișcare greșită cu ținuta incomodă și-și trecu mâna pe interiorul tivit al puțului. ― Cu mănușile astea idioate nu pot să vă spun decât că pare destul de regulat. Trebuie să fie o parte normală a navei. Credeam că se datorează unei explozii. Ceea ce ar fi explicat semnalul. Lambert cercetă pereții găurii. ― O încurcătură explozivă bine dirijată ar putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
osteni p(r)ostac de serviciu. becali zatule, tot cacareaza de oaie ramai. Maninci kkat de p(r)ostac. mai imprastii niste voma pe site sa pari stiutor dar, de fapt, sa manipulezi. Stai dracului in banca ta daca esti idiot. Marele comentator de filme porno trucate e ranit in „sufletul” din cont ? sa se duca sa jeleasca in Palestina ! aici doar sa bata cuie e bun... cu capul ! si animalul asta trebuie definitiv schimbat sau macar schilodit... M.B. este un
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
speranței. Ajunși aici, am asistat la izbucnirea iraționalității. Formalismul logic produce aplatizarea, iar aplatizarea, dictatura. Dictatorul (sau clasa puterii) nu se resemnează să joace rolul marelui funcționar al unei organizații lipsite de imaginație. Puterea enormă concentrată în mâinile unei mase idioate de automate devine mit, ritual și impunere a unei noi mitologii. Răzbunarea libertății pierdute atât de sclav cât și de stăpân. De aici până la nebunia politică nu mai e mult. Se întâmplă ceea ce s-a întâmplat mereu cu rațiunea triumfătoare
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
chipul meu în pupilele întunecate, l-am văzut pe al ei . N-am reușit să-mi iau stiloul cu mine și, în consecință, a trebuit să cer aici un pix cu pastă. Și încă mi-au dat o pastă roșie idioată, care mai mult murdărește decât scrie. Mâinile mele sânt într-un hal fără de hal. Oricum, e un privilegiu că am totuși voie să scriu mai departe, ei speră probabil că vor putea trage vreo concluzie citindu-mi foile astea pe
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
ca și a noastră, zugrăvite în tot felul de rozuri și cărămiziuri, decorate în calcio vecchio, cu tencuiala dusă, cu geamurile acoperite cu storuri prăfoase, se auzeau ecourile dulcege ale cântecelor de pe atunci, care și azi îmi stârnesc o nostalgie idioată: "Intră luna pe fereastră / Intră-n odăița noastră..." Dacă urcam în podul casei și priveam prin luminator (de fapt, un fel de lunetă străjuită de încă două reprezentante ale poporului aceluia de gorgone de pe Moșilor, dintre care uneia îi lipsea
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
nu-mi place să-mi aduc aminte. S-ar spune că, paralel cu pasiunea sau interesul meu sincer față de cineva, crește și o pasiune vrăjmașe, care cere suprimarea, alterarea, detronarea celei dîntîi. Nu știu. Dar surprinzîndu-mă plăcut impresionat de critica idioată pe care Harold ― prost și fanatic ca orice eurasian ― o făcea femeilor bengaleze, mi-am dat îndată seama că ceva mai adânc leagă încă amintirea Maitreiyiei de gândurile sau dorurile mele. Lucrul acesta m-a amuzat și m-a turburat
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
știu. Și pari încântată. — Nu. — Ești geloasă pe ea. — Nu. — Îți spui că ești mai bună ca noi toți. — Numai din anumite puncte de vedere. — Numai din anumite puncte de vedere! Oh, Dumnezeule! — Nu fac decât să răspund remarcilor tale idioate. Te rog, calmează-te și condu mai prudent. — Mă împungi tot timpul cu blestemata ta de calmă superioritate, nimic nu te poate atinge pe tine, absolut nimic, tu nu plângi niciodată așa cum plânge oricare femeie normală. — Poate că plâng când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
memoriile? — Nu. — Ar trebui să vă scrieți memoriile, ați avut o viață interesantă. Mă întreb ce gândiți acum despre propria dumneavoastră filozofie? La ce a dus? Și cum ați clasifica-o? — Cum aș ce? — Scuzați-mă, am folosit un cuvânt idiot; mă întreb cum priviți contribuția pe care ați adus-o dumneavoastră, pe ce linie ați situa-o? Pe vremuri gândeam că destinul meu este acela de a explica omenirii filozofia dumneavoastră. Era o stupiditate din partea mea, recunosc. Dar încă mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
în sticla asta? — Apă de Ennistone. — Dumnezeule! Și-am turnat-o în paharul de whisky. Ce-i zgomotul ăsta? — Bufnițe. Vântul. Trenul de noapte care se apropie de gara Ennistone. Ai cântat vreun imn la slujba de seară? — Nu fi idiot. — Cum a fost? — Grozav. Am văzut-o pe „servitoare“ la biserică. Pe cine? Pe servitoarea maică-tii. — A, Ruby? Ți-a vorbit cineva? — Preotul a venit după mine și mi-a spus bună seara. — E o pasăre ciudată. Meditează pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
să mă gândesc. Asta dovedește că ești instinctiv iresponsabil, că nu se poate avea încredere în tine nici măcar un minut. Tu ai o viziune romantică asupra Iui Rozanov, mai bine ar fi dorit să te vadă pe tine. Nu fi idiot. Ești gelos! Și tu ești copilăros! Ești chiar morocănos. Vrei să-ți ard un pumn? Nu arzi tu oricui un pumn. Adică nu-s în stare...? Am spus că n-ai face-o, nu că nu ești în stare. Emma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
stau de vorbă cu o femeie mai în vârstă decât mine. Am nevoie de un sfat. Nu. Fii fată bună, Diane. Ia spune-mi, e-adevărat că George a omorât-o pe Stella? Tot orașul vorbește. Tom rosti aceste cuvinte idioate cu intenția de a face o glumă. Dar văzu fața Dianei crispându-se brusc într-o grimasă animalică și, într-o secundă, se îndepărtă de el, iute ca o vidră, împungându-i piciorul cu călcâiul. Tom nu încercă să o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
de atac... Nu fi proastă. — Asta este, își bat joc de noi, e o insultă la adresa noastră, ascultă-i cum râd... — Cred că sunt beți. — Să-l sun pe John Robert? Nu, pentru numele lui Dumnezeu, o să ne considere absolut idioate. Și, oricum, el nu are telefon. — Ăla de acolo nu-i Tom McCaffrey? — Da, cred că el e. — Oh, Pearl, ce îngrozitor, ce înfiorător, i-a adus pe toți oamenii ăștia odioși ca să-și bată joc de noi, nu pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
exaltată, ca de pildă: „Aș dori să te ucid!“ și cuvinte insultătoare de felul: „Fals ticălos imaginar, șobolan meschin, nevolnic, incapabil de acțiune, dar scuipându-ți fierea neagră, grețoasă, a invidiei și a neputinței“ sau „faux mauvais cu isprăvile tale idioate de școlar, care nu fac decât să exprime că-ți dai seama cât ești de mediocru“ (și așa mai departe). Răceala și indiferența afișate până atunci nu-l ajutaseră să se descotorosească de George. Scrisoarea scăpată de sub control era semnalul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
cameră. — N-am mai dormit de nu știu când. În avion n-am reușit să dormim. Am călătorit la clasa întâi, era o scară și sus un bar, a fost colosal, am gustat din plin fiecare secundă, până și filmul idiot pe care l-au oferit în avion și... oh, Tom, ce bine e să-ți văd din nou mutra, numai că ești foarte palid. Ia te uită ce bronzați suntem noi! Ne-am săturat de atâta soare. Ia privește! Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
trase îndărăt cu un pas, îndepărtându-se de scară, și-i spuse lui Alex: — Vulpile acelea... — Ce-i cu vulpile? Sunt rele, duhuri rele, lucruri rele. Aduc nenoroc. Fac să se întâmple nenorociri. Nu fi proastă. Asta-i o superstiție idioată, țigănească. Nu vorbi cu mine în felul ăsta. Du-te la culcare! Sunt moarte! — Ce? — Vulpile... au murit. Au venit oamenii și le-au omorât... acolo, în grădină... eu le-am arătat unde. Alex, cu buzele albite de spuma turbării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
la dumneata, te iubesc, ai norocul să fii iubit de mine, și dai norocului cu piciorul. De ce trebuie să ne întrebăm tot timpul ce înseamnă fiecare lucru, hai să vedem pur și simplu ce înseamnă. Bine, a fost o conversație idioată, nebunească, dumneata ai făcut-o să fie astfel. De ce n-am merge acum la gară, la aeroport, să plecăm în America? — Hattie, nu mă chinui. — Haide să plecăm împreună. — Hattie, oprește-te și ascultă-mă. Vreau să pleci imediat din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
că va lipsi o vreme din oraș, și-a cerut scuze și a închis. N-am apucat să-l mai. Întreb ce înseamnă "o vreme". Am rămas cu receptorul în mână, îmi vuia capul și mă năpădea când un râs idiot, când plânsul. A doua zi și a treia zi, văzând că într-adevăr nu mai suna, mi-am zis că nu era exclus să aibă dreptate cei ce-mi trimiseseră rândurile acelea vulgare ca să mă avertizeze. În consecință, am încercat
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
ce-ar fi gândit despre mine? Că-mi bat joc. Așa vor fi liniștiți până mâine. Am tresărit surprins. ― Mâine le telefonezi din nou? ― Trebuie. S-ar îngrijora, spuse ea perfect calmă. În lipsă de altceva, am bâiguit ceva total idiot: ― Ai dreptate... Măcar ei să stea liniștiți... Mă aștept să judecați acest joc cu zâmbetul îngăduitor pe care-l afișează totdeauna oamenii serioși când vin în contact cu ceea ce ei numesc "porniri puerile". Și dacă v-ați format despre mine
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
obrajii. Vorbeam mușcând ca din iască și trebuia să-mi umezesc mereu buzele cu limba. Răcisem, probabil. Vreo două zile mi-a fost rău. Aveam febră și transpiram abundent. Dar, în chip straniu, boala îmi dădea o stare de veselie idioată. Sărisem de la o extremă la alta. Eleonora se uita îngrijorată la mine, în timp ce eu aveam chef să iau în derâdere totul. ― Și ce-o să facem dacă vine trenul? i-am zis pe un ton sarcastic. Ne vom sui în el
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
depărtare, mi se păru că zăresc o altă lizieră. Apoi mi-am dat seama că mă înșelasem. Nu era decât linia uscată a orizontului. Deșertul acoperea totul. Până unde? M-am trezit izbucnind și eu într-un hohot de râs idiot din care nu mă mai puteam opri. Așadar, eram prinși într-un clește uriaș de nisip. Deșertul era ca un ochi mort, imobil și neîndurător, fixat asupra noastră. O imensă pată galbenă care ne ardea privirea, un gol în care
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
a nu irosi această șansă. Restul e vulgaritate. Succes? Glorie? Singura glorie e un trup sănătos. Singurul succes care merită să fie râvnit e să trăiești din plin și ceea ce nu poți obține. Dacă nu, unica șansă e să fii idiot. Ca să-mi dovedesc "vitejia", m-am aventurat în larg. Și era să mă coste ușurința cu care uit că nu mai sunt tânăr. Abia am revenit la țărm. La un moment dat, am intrat în panică. Mi se părea că
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
nu știi ce voiești... Mă iubești da...... căci te temi de mine... Tu ești o femeie galantă, o femeie care-a risipit sărutări în viață-ți, care-ai dăruit îmbrățișări pe nimic, care dintr-un caprițiu ai fericit desigur vun idiot... Ei bine... Să facem abstracție de cine sunt... Să zic că sunt cel mai mizerabil dintre oameni, cel mai urât, cel mai nemernic... și c-ai vedea această abjecțiune zbătîndu-se în durerile morții, precum mă zbat eu... ei bine, n-
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
atunci, la ce bun să mori de bună voie, să te sacrifici pentru ideea pe care vrei să și-o facă despre tine? Căci, o dată mort, vor profita de asta spre a explica gestul tău prin tot felul de motive idioate sau vulgare. Martirii, dragă prietene, trebuie să aleagă între a fi uitați, batjocoriți sau folosiți. Căci înțeleși nu vor fi niciodată. Și apoi, să spunem esențialul: iubesc viața și asta-i adevărata mea slăbiciune. O iubesc atât de mult, încât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
după dispoziția în care era. Sau se ascundea înadins ca să facă haz vă-zînd-o buimăcită, sau se bucura răutăcios de frica ei, sau îi apărea brusc dinainte, jucîndu-se de-a ,,bau-, sau îi da o palmă usturoasă pentru că avea un aer idiot și nu știa să se descurce. Lică era mereu același băiat vesel și puțin cam crud și cu o pedagogie sumară. Tot sumar, Sia învăța că el e stăpânul binelui și al răului. Aspectele superioare ale lumii tot de la el
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
săturate. Și simțea că nu mai poate suporta, biata de ea: Șobolanul era la fel ca pe vremea cînd trecea drept băiatul cel mai cumsecade din Lima, dar și cel mai plicticos și acum, după douăzeci de ani, era la fel de idiot ca atunci, doar cu o anumită siguranță grosolană față de chelneri, era și asta ceva, singurul lucru pe care-l Învățase tot imitîndu-i pe playboys și pe holteii interesanți; semnînd mereu cecuri, Șobolanul Își făcuse o semnătură proprie: mîzgălea cîteva litere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]