1,103 matches
-
să sesizeze enormitatea acelei soluții. Bella privea însă concentrat în jos, încercînd să zărească fundul puțului perfect în care continuau să coboare cu lentoare. - Dacă veți distruge Planetele Agricole, o să fie foarte greu să mai hrăniți populația celorlalte... - Mă crezi idiot, nu-i așa? Întotdeauna m-ai crezut, pe ascuns. - Sire, nu mi-aș îngădui... - Lasă că știu eu exact ce îți îngădui, izbucni Bella. Cum ai putut să crezi că am pierdut din vedere supraviețuirea planetelor noastre? Voi face alte
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
Ai vrut să-l omori! Ești un rău! Ești un rău! strigă printre lacrimi. Voiam doar să fac rost de carne, spuse Odolgan, râzând, dar își agăță din nou arma la brâu. Balamber îl atenționă pe marcoman: — Ai un câine idiot. Riști să-l pierzi curând. Audbert, alb la față, suspină resemnat, dar și ușurat. — Veniți, zise el, îi spun nevestei să taie un porc. Dar o să trebuiască să așteptați puțin. încrețindu-și buzele pe sub mustața lungă și neagră, Balamber consimți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
și recondiționate), fie și pentru a dovedi un minim discernământ cosmetic”. Fiindcă, nu peste mult precizează: „Simpatizantul de azi al puterii face de bunăvoie ceea ce înainte făcea doar dacă era constrâns. El poate fi slugarnic (în mod liber!), poate fi idiot, dar există și cazuri de adeziune pornită din convingere, iar, în aceste cazuri, tema vinovăției nu mai este la locul ei”. În această parte a discursului său nu pot să mai fiu chiar deloc de acord cu filosoful Andrei Pleșu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1914_a_3239]
-
aceasta. În mașină Tatsuo ține strâns volanul și spune: - Dacă toate astea s-ar fi întâmplat din pricina unui accident sau ceva de genul acesta, poate reușeam să trec peste. Ar fi existat o cauză, o rațiune. Dar actul acesta criminal idiot nu are nici un sens... simt că o iau razna. Nu mai suport. Clatină ușor din cap și nu mai spune nimic o vreme. - Poți să miști mâna dreaptă pentru mine? o rog pe Shizuko. Își mișcă degetele de la mâna dreaptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
urbane. A trebuit să treacă o jumătate de an pentru ca cineva să se intereseze de soarta domnului Bordave”. Trebuia să mă hotărăsc să plec. Mă mai reținea o ultimă chestiune: tasta redial a telefonului meu. Știam că este un risc idiot. Mai știam și că, dacă n-aș apăsa pe această tastă, aș fi tentat să revin în apartament, ca un asasin. Dintre două rele, trebuia să-l aleg pe cel mai mic. Era ultima oară că foloseam telefonul lui Baptiste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
nu avea o cartelă telefonică. Profitai de culoarea roșie a semaforului ca să scotocesc în portofel și dădui peste o cartelă încă valabilă. Asta nu însemna nimic, putuse să uite că o avea. Încercai să-mi alung din minte grija asta idioată. Nu-i așa că e grozav să fii un om nou? De fiecare dată când puteam prinde puțină viteză, îmi dădeam tot mai bine seama de asta. Azi-dimineață nu eram decât un francez obscur fără destin. Prin mijlocirea unui miracol, mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
Și stins din mintea lumei cea rece și pustie, Înfășurat de slava-mi - simțeam că nu trăiesc {EminescuOpVIII 292} Decât numai în basmu și-n cântec bătrânesc, În mintea cea uitită a unor strănepoți Ce, spurii și nemernici, slăbiți și idioți, Făcea pe ciocoimea căzutului Fanar, Cu mintea cea vicleană, cu sufletul avar, M-am fost uitat din lume ca învechita veste Despre o vreme [care] demult, demult nu este, Ci amintirea-mi numa venea, din când în când, Ca sunetul
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
B. —Se întorcea cu un parfum persistent îmbibat în haine, un iz ciudat, puțin vulgar, care o irita pe soacră-mea: ea își ura bărbatul, nu a putut să-i ierte niciodată declinul social. Pentru ea era un ratat, un „idiot“ care picta, dispărea în fiecare după-amiază, probabil că se ținea cu vreo amantă ieftină, așa cum făceau mai toți românii - și soacră-mea ajungea curând la cealaltă temă pe care o putea detalia fără să obosească ore în șir: România și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
Și pachetul e ciudat, are mult prea mulți șesari, șeptari și optari. Joacă pe etichete de la produsele IBP; rezerva lui Mark dispare ca bizonul. Îi tot spun că a tras deja cărțile, când de fapt nu-i așa. Un joc idiot pentru nulități. Le spune chestia asta. Schluter, ăsta-i jocul tău preferat din toate timpurile, zic ei de colo. Nu se obosește să-i corecteze. Petrec mult timp ascultând CD-uri cu mixări de piese pe care Duane le downloadează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
că... Nu, sunt sigură că-ți place. Pun pariu că-i bună. Ochii ei, roșii și umflați, de parcă ar fi pus cineva sare în ei. Nu mă cunoști. Ascult chestia asta tot timpul. Îmi place să ascult, știi tu, muzică idioată. Când nu e nimeni lângă mine. Sub cască - sub... căștile de urechi. Parcă i-ar fi spus că-i place să se travestească sau așa ceva. E toată întoarsă pe dos. Sunt convinsă, zice ea. Și mie. El nu pricepe până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
fie bine singură, undeva departe. Uite ce departe am ajuns! South Sioux. Toată lumea se întoarce acasă, la un moment dat. Ea dădu drumul unui râs plin de flegmă. N-am plecat niciodată cu adevărat! M-am blocat într-o buclă idioată. Își flutură mâna în aer. Mai rău decât nenorocitele alea de păsări. El tresări, dar o iertă. După masă, văzură noi apariții: codroși-de-pădure, fâse, un aușel-cu-cap-galben solitar, chiar și un mascul rătăcitor de ciocănitoare a lui Lewis, aflat în trecere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
și eu la tripleți. Chiar de la început. Dar n-am zis. Normal că da, băiat plin de potențial ce ești. Cu toții ne-am gândit la tripleți. E clar. Recunoaște. Ești un idiot. Eu sunt un idiot. Toată rasa umană e idioată. Mark Schluter înțepenește sub brațul femeii, luptându-se cu furia. Atunci de ce numai eu sunt închis? După două zile, Barbara Gillespie vine să-l ia la plimbare. Trebuie să cer voie de la comisia de supraveghere? întreabă el. Foarte amuzant, zice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
azvârli brațele în aer ca o majoretă ninja. —O, termină! Nu au dreptate. Sunt pur și simplu oportuniști. Stăpânirea ei de sine îl înnebunea. Se pomeni că spune lucruri absurde, în fragmente din ce în ce mai incomprehensibile. Până la urmă se ridică și plecă. Idiot, stupid: rătăci la întâmplare prin labirintul roman, în timp ce soarele apunea, iar străzile șerpuitoare îl dezorientau. Se întoarse la hotel după unsprezece. Cuplul flamand plecase de mult. Nici măcar atunci ea nu-l certă așa cum merita. Se însurase cu o femeie care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
tuturor, deși se vede de la o poștă că de fapt nu vor decât să fugă undeva pe câmp și să și-o tragă în prostie. Și cazurile alea încurcate, zăpăcitoare pe care le aleg? Trei sferturi dintre ele sunt femei idioate, care bat câmpii despre cum nu și-au mai văzut ele bărbații de săptămâni întregi. Madam, ai încercat cumva acasă la menajera ta mexicană adolescentă? O dată la nu știu cât timp mai dau și chestii interesante, cum ar fi două cisterne pline
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
să te las să mă atingi în zonele intime. Asta nu înseamnă că trebuia să te bat până ți-a dat borșu’. Nu, spuse Daniel. A fost vina mea. Numai a mea. —Frate, să îmbătrânești înseamnă doar să acumulezi căcaturi idioate pentru care trebuie să-ți ceri scuze. Cum o să fie când o s-avem șaptezeci de ani? Daniel încercă să răspundă, dar Mark nu voia cu adevărat un răspuns. Își vârî mâna în buzunarul jachetei de catifea și scoase o bucată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
ori: „Incredibil”. Tata s-a prefăcut că nu aude. Însă eu știam ce urmează. Din așa ceva se iscau privirile mânioase de la masa din sufragerie. Ce a spus ea pe urmă, când și-a dat drumul, era plin de „incredibil”, „nătărău”, „idiot”, „așa o tâmpenie”, „cum ai putut să faci asta?”, „numai oamenii de nimic se întorc din America”. Într-un târziu, tata s-a săturat și ce a spus el a fost deopotrivă de împănat cu repetiții. După ce s-au plictisit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
ani în care o tot pățise. —E-n regulă, o să plec. Mulțumesc pentru invitație. Și-a plecat. Speram că nu voi sfârși prin a decima comunitatea origami din Londra, aruncându-i pe toți într-o disperare suicidală cu modul meu idiot de a-i respinge. Dar cei mai mulți păreau să se simtă bine. Doi bărbați, care aparent se cunoșteau, se urcaseră pe scaune și lansau elicoptere pe care le făcuseră din șervețele. Scoteau țipete de bucurie în timp ce elicopterele se roteau încet până pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
normale ( știm noi de ce, nu?!), mărunțica nu are altă șan să, decît parteneriatul liliputanului. Greu, tată! De-aia actorul nostru a fugit fără să se explice : pitica ar fi făcut un tărăboi!... Văd, de la o vreme, În ziare, niște reclame idioate : Enescu pe motocicletă, Caragiale pe patine, Iorga pe schiuri etc. Desigur, e o formă de publicitate. TÎmpită, dar pardonabilă... Dar dacă finanțiștii & publicitarii noștri tot vroiau să fie ingenioși, cred că era mai puțin scandalos să pui pe hîrtie colaje
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
al meu? Ce-o să se aleagă de mine dacă mă prinde?! Ajungem la jumătatea tunelului până reușesc să-mi desfac discret fermoarul și iat-o, iat-o arcuindu-se în sus, umflată ca de obicei, clocotind poruncitoare, ca un macrocefal idiot care-și terorizează părinții cu pretențiile lui insațiabile, de nătărău. — Ia-mă la labă, mă îndeamnă monstrul mătăsos. — Aici? Acum? — Bine-nțeles că aici și acum. Când crezi că o să ți se mai ofere un asemenea prilej? Nu știi ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
așa de dornic precum odinioară să dau o explicație rațională iraționalului. Ba chiar țin să recunosc fără ocolișuri: concluzia mea era cumplit de eronată și întreaga mea carieră s-a întemeiat pe o premisă lipsită de temei. Pe o premisă idioată. Pe o premisă nebunească. Să ne închipuim că găseam o altă coală de hârtie scrisă, sau că găseam o altă coală albă, sau că nu găseam nici o coală atunci, pe locul meu; să ne-nchipuim că debarasorul mi-o lua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
rupt ceva. Trebuie că s-au zdruncinat măruntaiele în el de Doamne ferește după cum se vaită, de ți se rupe inima. L-a pedepsit... I-a administrat o corecție aspră doamna Sabina. Îl educă și se și distrează totodată. Ce distracție idioată. Să întărâți ditamai animalul în spațiul ăsta strâmt, bucătăria de unu jumate pe doi, în care abia te învârți, și camera de trei pe trei, aglomerată cu șifonier și pat, și fotolii... Rafael se uita în jurul lui, strângând sticla de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
decât după ce se întîmplă ceea ce trebuie să se întîmple pentru ca un bărbat și o femeie să-și spună "tu". Pănă atunci ele sunt în defensivă, au spiritul mai liber decât oricând, cochetează, în deosebire de bărbat, care e pasionat și idiot întotdeauna înainte de acel eveniment capital și ridicol, dar care după aceea își recapătă libertatea de spirit, pentru că, în stricta economie a speciei, și-a îndeplinit tot rolul. 30. Orice femeie are ceva matern față de bărbatul pentru careare afecțiune când el
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
cu o tablă de marmură deasupra, îi strivea pieptul mort! În jurul marmurii grele, câteva fire de iarbă... De atunci, senzația de funebru pe care mi-o dă, în momente de o stranie luciditate, pământul, lutul, piatra, toată materia asta inertă, idioată, inamică, și mila pentru tot ce trăiește și încearcă în zadar să ascundă moartea sinistră a planetei, vietăți și plan-te, șubrede, nesigure, trecătoare. După epoca romantică - epoca realistă, serioasă, la Viena, cu femeia aceea subțire și înaltă, cu formele
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
decât după ce se întîmplă ceea ce trebuie să se întîmple pentru ca un bărbat și o femeie să-și spună "tu". Până atunci ele sunt în defensivă, au spiritul mai liber decât oricând, cochetează, în deosebire de bărbat, care e pasionat și idiot întotdeauna înainte de acel eveniment capital și ridicol, dar care după aceea își recapătă libertatea de spirit, pentru că, în stricta economie a speciei, și-a îndeplinit tot rolul. O experiență involuntară de psihologie. (Măcar atîta!..) În după-amiaza toridă, obosit de o
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
care își disimulează sfîrșitul: "senzația de funebru pe care mi-o dă, în momentele de stranie luciditate (s. și n.n. - de unde perversiunea lucidității: infiltrarea sentimentului morții în clipele cele mai intense ale vieții) pământul, lutul, piatra, toată materia asta inertă, idioată, inamică și mila pentru tot ce trăiește și încearcă în zadar sa ascundă moartea sinistră a planetei, vietăți și plante, șubrede, nesigure, trecătoare". Fobia aceasta față de materia inertă are o corespondență precisă în biografia erotică a naratorului, fiind provocată de
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]