1,774 matches
-
tot la el, îl impresionează tot pe el. De asemenea, sentimentul că stăpânește timpul (simbolizat prin impresionantul ceas de aur al țarului, ceas cumpărat de Gore de la Odessa și expus ostentativ), în opoziție cu originea umilă, este o trăsătură a "idiotului" din fantasticul eliadesc de tip call. Iancu Gore din Pitești, venit la București pentru a rezolva o afacere de patruzeci de milioane ("domnul Păunescu de la Finanțe" l-a escrocat de trei milioane, și, profitând de bombardamentul din 4 aprilie, a
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
pot gândi și la vocația, la menirea, la recunoașterea lor. Aspirațiile sunt construite însă în familii, în grupuri de apartenență, în comunități, în medii diferite. Ele pot avea o "istorie", pot fi transmise din generație în generație, dar omul (nefiind "idiot cultural") își poate modifica aspirațiile (uneori chiar în ruptură totală cu cele din familie, din comunitatea de apartenență). Românii pot trăi în mai multe Românii, în mai multe "sfere" în care aspirațiile diverse le inspiră comportamentele (din ce în ce mai consumatoriste). Sărăcie rurală
by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
geniul ortodoxiei moderne, a dovedit că nu e nevoie de nici o mitologie pentru a ridica arta până la înălțimi neatinse. Scriitorul rus nu și-a modelat operele după calapodul tragediei antice ca Racine și Corneille, ci după disciplina hagiografiei bisericești. Romanul Idiotul e, în realitate, o hagiografie modernă, iar Frații Karamazov o apologie literară a paisianismului. Izvorul lui de inspirație e conștiința creștină tragic despicată între iadul lăuntric al păcatului și paradisul iubirii dumnezeiești. Această conștiință creștină, dramatică, profundă ca un abis
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
emisfera supraterestră a extazului paradisiac. Demonicul din natura păcătoasă e întrupat cu deosebire în figura halucinantă a lui Ivan Karamazov sau a lui Nikolai Stavroghin din romanul Posedații. Seraficul e întrupat în Alioșa Karamazov și în Prințul Mîșkin din romanul Idiotul. Pentru preocupările noastre, Prințul Mîșkin oferă figura cea mai interesantă. Dostoievski a vrut să întrupeze în el ideea unui sfânt modern. Unul dintre cei mai noi și mai însemnați interpreți ai lui, gânditorul german Romano Guardini, vede în Prințul Mîșkin
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
în scenă direct pe Fiul lui Dumnezeu, l-ar fi reprezentat sub acest nume de nobil rus. Interpretarea lui Guardini e însă excesivă. În cursul litografiat, pe care l-am ținut acum zece ani despre Dostoievski, am subliniat că romanul Idiotul nu se poate înțelege în toată adâncimea lui decât dacă îl considerăm ca o paralelă a Evangheliei, din care anumite scene par transpuse cu mici modificări de mediu. Dar aceasta nu înseamnă o biografie romanțată a Mântuitorului sub nume de
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
fragment de roman), Paul Constant, Sabina Paulian, Gh. I. Chițibura și V. Cernăianu. În traducerea lui Al. Iacobescu se publică Demonul de Al. Pușkin. Cronica dramatică înregistrează spectacolele Teatrului Național din Craiova cu Doamna lui Ieremia de N. Iorga și Idiotul, dramatizare de Arcadie Baculea, după romanul omonim al lui Dostoievski. La „Cronica literară”, Gh. I. Chițibura și V. Cernăianu comentează volume de Al. Lascarov-Moldovanu (Cohortele morții), C. Argintaru (Agonia soarelui), Const. Jaleș (Arabescuri), Ion Dongorozi (Țucu) și A. C. Calotescu (Duel
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286473_a_287802]
-
încât toți cei care nu sunt "liberali" și postmoderniști "toleranți" (ca dânsul!) nu pot fi decât etichetați cu epitete dintre cele mai înfiorătoare (mai rău ca pe vremea stalinismului). Astfel, conform standardelor postmoderniste ale numitului, Eminescu nu poate fi decât "idiotul național", "primul antisemit, primul antiliberal și primul antimodern vehement", "imoral" până la monstruozitate, încât cel mai moral dintre oamenii pe care i-a dat acest pământ e bănuit a fi "primul scriitor român care face compromisuri politice grețoase". Mai mult, Eminescu
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
conchide: "Din punct de vedere politic, Eminescu este irecuperabil". Cu asta suntem luminați asupra ravagiilor pe care le declanșează ideologizarea și politizarea postmodernismului, după canonul Noii Stângi Americane. De aici și până la a spune, precum Călin Vlasie, că Eminescu este idiotul național n-a mai rămas decât un pas. IX. CLASICIZAREA POSTMODERNISMULUI 1. Retractări și excese. În varianta lui ideologizată și politică (mai puțin în cea literar-aristică, dar și acolo prin excesul unui neozolism pornografic), postmodernismul a ajuns la aberații de
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
de Cercetări Interdisciplinare de pe lângă Academia Română au exprimat rezerve similare, cu atât mai mult cu cât postmoderniștii români sunt îndeobște "cei ce iau în derâdere valorile culturii Românilor". Începând, desigur, cu Eminescu, până la a fi numit "cadavrul din debara" (Patapievici) sau "idiotul național" (Călin Vlasie). Constantin Virgil Negoiță știe și asta (mai puțin de sintagma ultimă, emisă abia la începutul lui 2005). A citit faimosul număr 265/1998 al revistei Dilema și, firește, respinge teribilismele de acolo, punându-le, însă, pe seama "modernismului
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
se înhăitară cu curenții haotici de pe fundul fluviului, părăsindu-l. Propuse atunci un popas la restaurantul de la Maeslantkering. În sinea lui, spera că un pahar-două l-ar fi ajutat să treacă peste slăbiciunea ce-i dădea acel aer neobișnuit de idiot. Deși femeia se declară de acord, nu le trebui multă vreme spre a pricepe că, înțesat de autocare și turiști, locul se dovedea total neprielnic fragilității regăsirilor. Atunci, încurajat de acceptarea ei, Ian se aventură un pas mai departe pe
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
scatoalce politice. M-a întrebat ce are Marian cu mine și i-am spus că se teme să nu-i iau locul, că grefa Acțiunii Populare n-a prins la PNL. Și n-ai găsit cum să te înțelegi cu idiotul ăsta ? David ce spune ? D-ta ce șanse ai ?". I-am răspuns că la Stănilești deputatul Dan Marian declarase ieri (pe 18 mai) că mă dă afară după alegeri și că a pus copiii slugi să mă saboteze. A strâns
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
a demonstrat că unii sunt în competiție dar se ascund (nu-și semnează materialele); dacă e vorba de onoruri sau bani țipă strident și vulgar atacând suburban tocmai pe care încearcă să afirme statutul breslei și să impună talente. Un idiot chiar se mândrește cu anonimatul său dar vrea diplome, premii, situare în clasament... Pe ce criterii ? E drept că unii sunt otrăvitori ca șarpele, dar atunci, de ce-și ridică scăfârlia ? Ar fi folositor pentru toată lumea ca schelălăitoarele să ia
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
și câțiva "șchiopi" la minte care se încurcă unii pe alții sau propriul partid. Problema e că pe liste au nimerit și destui care "fură curent" fără simțul măsurii și fără limite de acțiune sau de expresie. Cunosc pe unul idiot de-a binelea dându se mare liberal și administrând partidul (adică ga șca lui de neînțărcați) ca pe propria moșie. Să dea Dumnezeu să reușească Dan Marian, să-l avem material negativ de deschidere în toată perioada următoare, pentru că dacă
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
acum când toți trebuie să promită, foarte mulț i să mintă și extrem de puțini să realizeze câte ceva pentru ceilalți. Cum peisajul confruntării pestriț foarte, e în plină vegetație (campanie!) e și o imensă distracție să vezi candidați "cu privirea-mpăroșată" sau idioți patentați oferindu se la popor ca ofrande pentru... viața viitoare. Cine are urechi de auzit să audă, dar mai ales să deschidă bine ochii ! Că bine-ar mai fi ca idioț ii ajunși candidați să nu mai ajungă într-un
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
nu pe care-i vrea. CRIZA ECONOMIC| e mai aspră la noi, cei din coada Europei, cei cu țiganii criminali, cei cu jafurile de tot soiul. Cea mai aspră situație e pentru cei fără vreun venit... Când mai vedeți vreun idiot pe la vreo televiziune că spune că la noi e mai ușoară ca în Vest, să-l scuipați ca pe necuratul...) Ce putem anticipa? Falimente în serie. Mare serie. E gata Confecții Vaslui, Vastex ? Bispuntul s-a dus ! înfeudarea și mai
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
vocativul omonim cu celelalte cazuri: frate, părinte, rege. Dezinența -ule este condiționată mai ales de structura fonetică și morfematică a substantivului; primesc această dezinență: • substantivele terminate în diftong: eroule, leule, zeule, pigmeule, zmeule, puiule etc.; • substantive provenite din adjective: nemernicule, idiotule, prostule, urâtule, mofturosule, răule etc.; • substantive denumind animale, întrebuințate peiorativ pentru ființe umane: animalule, măgarule, dobitocule etc.; • substantivele omule, domnule, bunicule, moșule, unchiule etc. • substantive etnonime: albanezule, danezule, italianule, turcule etc. Face excepție substantivul român care prezintă ambele forme: române
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
de-asemenea atât de aproape. Ființând în fiecare suflet sau lucru, El e de asemenea în afara a tot ce există" (Mantra V)372 . Și iar mă întreb când au apărut în operele artelor personajele ca tipologie umană? Dostoevski scrie în Idiotul: Există oameni despre care e greu să spui ceva ce i-ar putea prezenta sub înfățișarea lor cea mai tipică, cea mai caracteristică; aceștia sunt așa numiții oameni obișnuiți, banali, care într-adevăr formează marea majoritate a oricărei societăți. În
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
suflet sau lucru, El e de asemenea în afara a tot ce există" (Mantra V). Și fără a mă îndepărta de idea primordială a acestui eseu mă întreb: când au apărut în operele artelor personajele ca tipologie umană? Dostoevski scrie în Idiotul: Există oameni despre care e greu să spui ceva ce i-ar putea prezenta sub înfățișarea lor cea mai tipică, cea mai caracteristică; aceștia sunt așa numiții oameni obișnuiți, banali, care într-adevăr formează marea majoritate a oricărei societăți. În
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
integra în mod independent în acea comunitate. El are nevoie de sprijinul semenilor și/sau de sprijinul unei proteze. Dacă un deficient mintal poate să învețe numeroase meserii manuale, ajungând să se autoîntrețină și să-și creeze o familie, un idiot nu va fi în stare să supraviețuiască fără ajutorul semenilor săi. În concepția tradiționalistă termenul handicap definește posibilitățile reduse ale unei persoane de a acționa singur, comparativ cu posibilitățile unei persoane sănătoase. O abordare mai generală prezintă termenul ca neputința
Fundamentele psihologiei speciale, Ediţia a II-a by GHEORGHE SCHWARTZ [Corola-publishinghouse/Science/1447_a_2689]
-
valabil, mai ales la handicapul intelectual grav (ca și la pierderile fiziologice profunde și ireversibile). Totuși, vorbind chiar de handicapuri extreme, cum ar fi surdo-cecitatea, s-au obținut performanțe individuale care au intrat în istorie 61. Însă, în cazul unui idiot, este cu totul inutil să așteptăm relaționări majore. Urmând un program special, el va putea să-și amelioreze traiul prin abilități elementare, mai ales abilități necesare igienei personale.. După 1989, în România și clasificarea gradului de inteligență s-a modificat
Fundamentele psihologiei speciale, Ediţia a II-a by GHEORGHE SCHWARTZ [Corola-publishinghouse/Science/1447_a_2689]
-
I.Q. 87, imbecilitatea între I.Q. 35 și 49, idioția între I.Q. 20 și I.Q. 34, iar idioția vegetativă la subiecții cu un I.Q. sub 2062. Instituțiile erau "școala ajutătoare" pentru debilii mintali, "căminul școală" pentru imbecili și "căminul spital" pentru idioți. Granițele nu erau rigide, în școala ajutătoare putând fi găsiți și copii cu I.Q. sub 50 (mai ales cazuri cu Langdon-Down), existând și situații când elevi ai școlii ajutătoare au (re)venit în școala de masă. Dacă absolvenții școlilor ajutătoare
Fundamentele psihologiei speciale, Ediţia a II-a by GHEORGHE SCHWARTZ [Corola-publishinghouse/Science/1447_a_2689]
-
Elevul Dima dintr-a șaptea” de Mihail Drumeș, citeam și cărți polițiste ca “Zece negri mititei “ sau “Crima din Orient Expres” de Agatha Christie. In același timp citeam și cărți mai grele cum era „Ana Karenina” și „Invierea” de Tolstoi, „Idiotul” de Dostoievski sau „Marile Speranțe” de Dickens dar și piese de teatru ca “Păpușa”de Ibsen, “Cocoșul negru” de Victor Eftimiu, etc. În același timp am fost o dilematică și am gustat foarte greu o comedie, doar atunci când umorul
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
A fost nevoie de șase luni ca să ni-l apropiem pe cretinul ăla de atașat militar. Trei luni la Roma, în toiul verii, pentru a pune la cale o întâlnire neoficială de zece minute. Detest orașul ăla! Simt cum devin idiot în bazarul ăla cu turiști! Și mai trebuia să și petrecem ceasuri întregi în arhivele alea roase de molii, pentru că tipul nostru era pasionat de scrierea uncială sau de mai știu eu ce altă nerozie. Trebuia să dăm de el
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
nu avem a face cu o "adevărată" reproducere a proceselor mintale reale ale subiectului și că "fluxul conștiinței" este mai degrabă un procedeu de a dramatiza viața sufletească, de a ne face să înțelegem concret fizionomia psihică a lui Benjy, idiotul din The Sound and the Fury (Zgomotul și furia) de Faiulkner sau a lui Mrs. Bloom. Dar acest procedeu n-are aproape nimic științific sau măcar "realist". *24 Chiar dacă am presupune că un autor reușește să confere "veridicitate psihologică" comportării
[Corola-publishinghouse/Science/85058_a_85845]
-
argumentează împotriva ideilor înnăscute. Chiar dacă "ar putea exista adevăruri asupra cărora întregul gen uman să fie de acord, [...] acest consimțământ universal nu demonstrează nicidecum că aceste adevăruri au fost înnăscute"29. Locke aduce ca argument în favoarea acestei teze faptul că idioții și copiii nu au cunoștința adevărurilor și principiilor, prin urmare acestea nu pot fi imprimate în mod natural în suflet. "Este clar că copiii și idioții nu au nici cea mai vagă idee despre aceste principii și nu le gândesc
[Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]