1,015 matches
-
din dreapta - un Apollo cu lira ; cameea din stânga - un Neptun cu tridentul... Nu mai are chef să facă nimic până diseară. Chiar și până la geam se duce fără chef, abia târându-și picioarele. Pentru că ce o să vezi și acolo ? Chioșcul cu iedera, scaunele de răchită de sub nuc... Aaaa ! Cum de nu este Sophie la mansardă să îngrijească gâlcile lui Grigore ? Cum de a apărut aici ? Ai putea crede că a ieșit să-și controleze straturile de trandafiri, dar cum se face că
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
atuurile ei (chiar mărturisirile mele despre acel foarte vechi proiect de mariaj cu Marie Liliane i-au crescut siguranța), nu mai considera necesar să facă efortul de a afecta că vede în Marie-Liliane o rivală... în fața geamului dinspre terasa cu iederă și clematite, dintr-odată înviorat la gândul că vizitatoarea ar fi Marie-Liliane... Și de ce nu, la urma urmei, chiar dacă Sophie nu pare a ști nimic ? Marie-Liliane în mod sigur nu va apărea la soareaua noastră, cu lume prea amestecată, însă
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
iau curierul în primire... Aș putea chiar să spun că acesta mi-e tabietul... Sophie Nu făceam nimic. Stăteam. Cerul era alb, ca de piatră, cu o spărtură de albastru, chiar într-o parte. Mă uitam cum cade vrejul de iederă de a lungul ferestrei. Un vrej de iederă taie fereastra camerei unde, de comun acord, am convenit că voi dormi în majoritatea timpului. Fereastra dormitorului nostru este toată acoperită de iederă, și mie îmi place lumina ; i-am invocat și
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
spun că acesta mi-e tabietul... Sophie Nu făceam nimic. Stăteam. Cerul era alb, ca de piatră, cu o spărtură de albastru, chiar într-o parte. Mă uitam cum cade vrejul de iederă de a lungul ferestrei. Un vrej de iederă taie fereastra camerei unde, de comun acord, am convenit că voi dormi în majoritatea timpului. Fereastra dormitorului nostru este toată acoperită de iederă, și mie îmi place lumina ; i-am invocat și acest motiv când i-am explicat lui Ștefan
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
într-o parte. Mă uitam cum cade vrejul de iederă de a lungul ferestrei. Un vrej de iederă taie fereastra camerei unde, de comun acord, am convenit că voi dormi în majoritatea timpului. Fereastra dormitorului nostru este toată acoperită de iederă, și mie îmi place lumina ; i-am invocat și acest motiv când i-am explicat lui Ștefan de ce nu mai agreez să dormim împreună... Deci renunțasem să mai urc încă o dată în mansardă la neisprăvitul de Grigore și nu făceam
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
cu bobițele ei crude, ascunse sub frunze - rămăsese doar teama. Mi s-a părut că aud departe un zdroncănit de trăsură. Pentru că putea chiar să fie târziu, m-am ridicat și mi-am inspectat ținuta, eternă în nemișcarea ei atârna iedera în fereastră. — Nemaiacceptând prejudecata, mințile moderne recunosc că femeia dorește - într-o măsură similară sau comparabilă - bărbatul... Fraza mi-a mai răsunat în minte o dată, cât am coborât în vârful picioarelor scara de lemn, cât am luat de la locul lor
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
ea a ieșit, m-am ridicat din pat, mi-am clătit gura acrită și obrazul pe care se uscase ceva galben, apoi m-am întins la loc, înapoi, și, de teamă să nu adorm, m-am uitat la vrejul de iederă care taie fereastra în două. Totul ar fi putut fi evitat, m-am gândit atunci, cât stăteam în pat. Totul ar fi putut fi evitat dacă am fi plecat la timp în vilegiatură. Și din vina cui ne-am sufocat
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
zdrobitoare înălțime ? De ce atât de puțină generozitate ? Atât de puțină solidaritate și eleganță ? Afară, prin ferestrele limpezi, catifeaua albastră a clematitelor pe cerul luminos, rose-pâle, auriu. Dedesubt, hățișul stufos al glicinei, șerpuind printre nodurile bătrânului nuc. Jur-împrejur, solzii lucioși ai iederei care înveșmântează fastuos pereții, lăsând numai deasupra burlanului cu cap de leu să sticlească, impudică, goliciunea albă a zidului. Jos de tot, în întuneric, lespezile de piatră înfundate în pământul gras, acoperite de mușchiul verde negru. Aici, penumbra dulce a
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
dispreț ? Ne-ar răni prea tare, însă adevărul... Divaghează, divaghează, iar tânărului iarăși îi trece prin minte că atunci când, atât de prost inspirată, Sophie s-a aplecat să îl șteargă cu batistuța, Profesorul (poate !) îl privea ascuns sub bolta de iederă și clematite de pe această terasă spre care dă ușa întredeschisă ! Și acum dinadins bate câmpii, așteptând... Ce ? Evident, clipa când are să-i vină cel mai la îndemână ca să declanșeze un scandal public ce îi va briza și viitor, și carieră
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
te rog, serios... Parcă ne înțeleseserăm să renunțăm între noi la atâtea fasoane și scuze... Vreau să respir puțin aer curat, înainte de a merge amândoi până sus să ne pregătim ținuta... Profesorul lasă să-i cadă din mână perdeaua de iederă și caprifoi, pe care o ridicase când se întorsese să-i răspundă domnului Ialomițeanu, și își sprijină coatele de marginea terasei. Apoi inspiră adânc. Un timp își ține răsuflarea în piept, umflându-și cușca toracică în care, striviți, se sufocă
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
înțeles deodată că acesta este adevărul din tot ceea ce trăim ! Era spre seară, trecut de cinci, când m-am coborât, năucit, din trăsură : am auzit uși, strigăte și, pe terasa cu clematite, printre frunzele admirabil colorate, roșu și verde, de iederă, am zărit chipul Sophiei, luminându-se. Elle bondit de joie, comme un enfant. Știau că orașul fusese crud bombardat ; de două ore casa era în alertă și ea mă așteptase pe terasă, cu o broderie în mână, ca altădată. Mi-
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
și picături diamantine scânteiau pe trandafirii care au înflorit zilele acestea pentru a doua oară. Cea mai sublimă priveliște o oferea însă nu grădina - cu tot covorul de frunze galben-verzi, smulse de torentele de ploaie-, ci modesta noastră perdea de iederă care îmbracă zidul casei și întreaga terasă în culori cu nuanțe de-a dreptul divine - roșii, portocalii, verde striat cu galben. Cum să poți crede că această frumusețe a înflorit din apropiata desfrunzire și moarte ? Sau că, oricând, pe cerul
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
uite, Vica a găsit loc unde să pună flori ! Printre cărămizile strâmbe, cu colțurile tocite, ale curții, ies tulpinile, ca niște vrejuri alburii, ale florilor de piatră. Flori mov roz, galbene - frunze înspicate. Florile colorate se întind ca o ciudată iederă pe treptele plesnite de la ușa Vicăi. Ce mândră e Vica de ele și de zmeura pe care a pus-o lângă gardul unsuros și maro ! Și de copacul din fundul curții - un plop uriaș care, la sfârșitul primăverii, cum e
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
străjuit de un set de arbori exotici (aduși din Himalaya), are un hipodrom și terenuri de sport, are un castel miniatural, un pod suspendat și un teatru de vară iar lîngă teatrul de vară, se găsește o casă acoperită de iederă și de un covor fremătător de gîndaci vegetali roșii. Casa a fost gîndită ca o reședință de vară pentru vechii proprietari; În comunism a luat diverse alte Întrebuințări, pentru ca În cele din urmă să fie Încredințată Uniunii Artiștilor Plastici, pentru
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
joc, Adam începu să se târască prin iarba înaltă, evitând să strivească melcii pe care ploaia îi scosese la suprafață și a căror greutate încovoia firele de iarbă. Se strecură pe sub niște rugi de mure și pe sub un arbust de iederă, în adâncul desișurilor, pe lângă vechiul teren de tenis năpădit de bălării, acolo în hățișul unde sălășluiau vulpile. Adam, ca și bunica lui, știa de vulpi, dar nu sufla o vorbă. Pe sub movilițe de pământ fin desțelenit, se aflau vizuini cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
de un cadru natural de un pitoresc aparte. Am avut și eu șansa de a fi oaspete într-o casă din Luna. O construcție din piatră gri, cum sunt foarte multe în Franța, mare și îmbrăcată în exterior de multă iederă. Jur- împrejur, pădure în toată regula. Că și glumește stăpâna, Marie-Louise: „Eu trăiesc în pădure, ca Albă ca Zăpada. îmi lipsesc doar piticii”. Marie-Louise e o femeie foarte vrednică. Ea a făcut din casa ei un adevărat muzeu etnografic. Am
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92340]
-
Mincu se tot dărâmă, iau foc spontan (adică temeinic deliberat), orice și oricât ar scrie în Dilema Andrei Pippidi, fiind înlocuite de jalnice cimenturi cu trei și patru etaje, ori de huidume de sticlă, aluminiu, beton, gazon la metru și iederă artificială. Centrul istoric e-o sumă de pubele plină de cafenele improvizate, cu pavaj nesigur. Oazele conservatoare, din Armenească-n Cotroceni, stau ca oscioarele de pasăre-ntre colți de crocodil. Perimetrele de veac 19 sunt livrate în sadică tăcere PUZ
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
face cine dă banul“. De elanul iresponsabil cu care destui arhitecți dispre țuiesc trecutul și natura tradițiilor locale, visând tur nuri gigantice de beton, sticlă și aluminiu într-un peri me tru caracterizat de stilul neoromânesc, de căsuțele năpădite de iederă, ascunse de grădini ș.a.m.d. La între barea dacă mai sunt astăzi arhitecții percepuți ca o elită, am răspuns da, numai că „în sensul negativ. Adică sunt legați in disolubil de mafiile imobiliare, financiare, admi nis trative“. Cum ne
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
jar. Țin să lămuresc lucrurile cât mai repede. Trecem pe lângă zgârie-norii din centrul orașului, apoi ne angajăm într-o nesfârșită rețea de străzi, care seamănă cu cele din Los Angeles. Case cu cel mult un etaj, acoperite de o veritabilă "iederă" de reclame luminoase. Drumul durează mult, aproape o oră. "Am ajuns", zice deodată Cristian B. și își parchează cu grijă Toyota albă. Trecem strada. În fața noastră, o clădire cu vitralii și cu o firmă galbenă: "Micul București". Deasupra, un mare
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
clădirea rezervată funcției, situată în imediată apropiere, la întretăierea străzilor Italiană și Vasile Lascăr. Era o casă veche, boierească, fără etaj, de pe la începutul secolului, cred, sau chiar dinainte, având o intrare principală, acoperită de o galerie cu geamlâc, invadată de iederă, și una de serviciu, dând tot în curte, dar în capătul celălalt. Cum numărul încăperilor depășea nevoile familiei "unchiului George", casa fiind foarte spațioasă, domnul Ioniță m-a anunțat că una din camere îmi era rezervată mie. Așa îi comunicase
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
nu numai de o cameră, ci și de hrana necesară, bucurîndu-mă, așadar, de "casă și masă", bursa revenea "unchiului George". Camera "mea" (oricum, prima despre care pot vorbi astfel) avea două ferestre spre strada Vasile Lascăr și una, obturată de iederă, spre curtea clădirii, ce servea și ca spațiu pentru depozitarea lemnelor de fag de care avea nevoie liceul. O ușă dădea spre sufragerie. Aceasta a fost încuiată, deoarece eu urma să iau masa la bucătărie. Alta dădea spre scara ce
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
prima sa bogăție. Aceasta îl face să evite pericolul de a considera Biserica, întâi de toate, o realitate imanentă, în sine însăși, numai cu legături orizontale între membrii ei. Biserica este comunitate verticală, adică o comunitate care crește ca o iederă pe coloana misterului lui Cristos: „Și, într-adevăr, Biserica în Isus Cristos, Mirele ei, - amintește cu perspicacitate Rosmini - are o comoară mai mare că nu sunt fiii la infinit. Chiar dacă nu l-ar avea decât doar pe Cristos sin-gur, ar
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
făcut. Luase o hotărâre irevocabilă: Să-l omoare pe Enro... Contempla orașul Gorgzid cu un interes real. Îl percepu ca o cetate cu coline-grădini. O cetate prevăzută pentru a găzdui un guvernământ. Chiar și zgârie-norii erau acoperiți de mușchi și "iederă" cățărătoare - semăna cu iedera - și fundațiile comportau turnuri demodate și rampe ciudate care păreau să se încrucișeze. Dintre cele paisprezece milioane de locuitori ai orașului, patru cincimi ocupau poziții cheie în birouri, în legătură directă cu birourile de "lucru" ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
irevocabilă: Să-l omoare pe Enro... Contempla orașul Gorgzid cu un interes real. Îl percepu ca o cetate cu coline-grădini. O cetate prevăzută pentru a găzdui un guvernământ. Chiar și zgârie-norii erau acoperiți de mușchi și "iederă" cățărătoare - semăna cu iedera - și fundațiile comportau turnuri demodate și rampe ciudate care păreau să se încrucișeze. Dintre cele paisprezece milioane de locuitori ai orașului, patru cincimi ocupau poziții cheie în birouri, în legătură directă cu birourile de "lucru" ale celorlalte planete. Aproximativ cinci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
lui că se prefăcea. Pesemne că îi plăceam. Copiii lui, însă, nu mă aveau la inimă. în spatele casei era o grădină cu hățișuri de iarbă și pomi piperniciți, iar în serile călduroase de vară mă jucam acolo, construind cuiburi în iedera de la fereastra dormitorului meu. într-o seară a venit fiica fermierului și mi-a zis: — Ce crezi că faci tu aici? Probabil că nu avea nici doisprezece ani, dar mie îmi părea femeie în toată firea. I-am răspuns că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]