930 matches
-
creștini, dar și între șiiți și sunniți, între diferitele secte sunnite, între turcii și arabii din Siria și Egipt, între grupurile nomade și cele sedentare din Orientul Mijlociu și Albania, între clanurile din Albania și Kurdistan, între ulema și viziri, între ieniceri și sultani, și chiar între creștinii ortodocși și cei catolici din vastul Imperiu. Societatea musulmană era, după cum apreciază M. S. Anderson, “o agregare complexă a unor societăți diferite și adesea mutual ostile”. Interesele Marilor Puteri față de situația Imperiului otoman s-
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
aprilie 1806. Un alt aspect deosebit, al dominației otomane, este reprezentat de situația furniturilor, gratuite, sau la prețuri scăzute, fixate de Poartă. Izvoarele menționează aceste produse: grânele, care făceau obiectul unui monopol permanent și absolut, oile necesare aprovizionării seraiului și ienicerilor, cheresteaua destinată construcțiilor de case, poduri, vapoare sau reparării cetăților turcești, silitra care era predată gratuit arsenalului imperial. Cu scopul îngrădirii pretențiilor arbitrare ale Porții, hatișeriful de la Gülhane dispunea livrarea furniturilor în raport cu posibilitățile de producție ale Țărilor Române, care aveau
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
și pe noi, și chiar într-o măsură semnificativă. A trecut multă vreme de când turcul era imaginat, în mentalul românesc, doar cu pumnalul în dinți, cu iataganul într-o mână și cu lațul de prins copii de creștini pentru ogeacul ienicerilor sau fete frumoase pentru haremul sultanului în cealaltă mână. Au dispărut sultanul, pașii, ienicerii, achingii care călcau mereu Țările Române în căutare de pradă. Turcia de azi este o țară modernă, în plină dezvoltare economică, cu o industrie turistică de
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Science/939_a_2447]
-
turcul era imaginat, în mentalul românesc, doar cu pumnalul în dinți, cu iataganul într-o mână și cu lațul de prins copii de creștini pentru ogeacul ienicerilor sau fete frumoase pentru haremul sultanului în cealaltă mână. Au dispărut sultanul, pașii, ienicerii, achingii care călcau mereu Țările Române în căutare de pradă. Turcia de azi este o țară modernă, în plină dezvoltare economică, cu o industrie turistică de invidiat și cu o poziție strategică de excepție. Cât despre relațiile ei cu România
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Science/939_a_2447]
-
pună mâna pe cele două cele mai importante fortificații moldovenești, Chilia și Cetatea Albă, în 1484. Majoritatea populației rurale dimprejurul Cetății Albe a fost dusă în robie, unii dintre locuitorii de parte bărbătească au fost înscriși cu forța în corpul ienicerilor și vreo 2000 de fete au fost repartizate între haremuri și piețele de sclavi. Înainte de atacul turcesc, regiunea număra 20.000 de locuitori, după, au rămas doar 200 de familii de pescari. Mai târziu, în 1538, turcii au transformat Cetatea
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
de lume. Tocmai de aceea a putut vedea vicontele fantome trecând în amurg pe străduțele urât mirositoare. "Un cimitir în mijlocul deșertului"? Doar niște bazare boltite și infecte, câteva prăvălioare infecte și, "din când în când, câte o cavalcadă prin deșert: ienicerii aducând capul vreunui beduin sau jeluind vreun felah". Marasmul afacerilor dă un pic de culoare tenului saturnienilor. Flaubert va fi mai puțin tributar conjuncturii. Ajunge în 1850 într-un orășel care se trezește la viață, aflat chiar în pragul revirimentului
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
restaurantul Fouquet's de pe la noi: limuzine Rolls-Royce înșirate una după alta trase la peron, matroane strălucind de pomezi și de farduri, cercei și coliere de perle, majorete; baletul ospătarilor, dansul săbiilor și cel din buric, tortul uriaș adus de niște ieniceri purtând șalvari de zuav. Orient à la Las Vegas în prime time. Îmi amintesc de o altă ceremonie la care am asistat cu câteva săptămâni mai înainte în Israel, într-un kibbutz. Mediu social echivalent, clasă mijlocie înstărită. Masa de
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
și toate semințiile din Tracia și Voievodul Țării Românești cu toată puterea, și Asan-beg, și Ali-beg, și Schender-beg, și Grana-beg, și Osu-beg, și Valtival-beg, și Serefaga-beg Stăpânitorul Sofiei, și Cunsenra-beg, și Piri-beg fiul lui Isac-pașa cu toată sila lui de ieniceri. Aceștia toți au fost căpitani mari ai urdiilor. Auzind și văzând noi acestea, am luat în mână sabia și, cu ajutorul Domnului nostru a tot-puternic, am mers împotriva dușmanilor creștinătății, i-am biruit și i-am călcat în picioare și pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
ia pe Maria de Mangop Prinții de Mangop (Paleologi) erau rude cu cei dela Trapezunt, care și ei dăduseră o soție lui Huzun Hasan. 1474 Trimisul Papei la Uzun Hasan se abate, întorcându-se prin Italia la Suceava. Paul Ognibea Ienicerii cu calpase de pâslă albă La finele lui Dechemvrie Turcii intră în Moldova? Soliman-pașa Solul papei și Veneției e în tabăra lui Ștefan Ștefan Vodă îl face boier pe Ionuț și-i dă moșie, el rămâne puțin uimit și perplex
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
ianicerii. Deliii nebunii, îmbrăcați în piei de fiară, leoparzi și lei. Amestecați cu urdia umblau dervișii, cu comanace înalte de păr de cămilă. Spahii cu flamură roșie cavalerie regulată cu pavăză, arc și curasă. Tabere de care cu proviant. Steagul ienicerilor era alb, cu un verset din coran și un iatagan brodate cu aur; aga ienicerilor avea semn al puterii trei tuiuri. Ienicerii purtau cu ei cazanele de ciorbă și polonice. Mai marii lor lor se chemau "ciorbagii" (coloneii), sacagii (căpitani
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
dervișii, cu comanace înalte de păr de cămilă. Spahii cu flamură roșie cavalerie regulată cu pavăză, arc și curasă. Tabere de care cu proviant. Steagul ienicerilor era alb, cu un verset din coran și un iatagan brodate cu aur; aga ienicerilor avea semn al puterii trei tuiuri. Ienicerii purtau cu ei cazanele de ciorbă și polonice. Mai marii lor lor se chemau "ciorbagii" (coloneii), sacagii (căpitani); bucătarii cu șorțuri de piele neagră umblau la locurile de cinste. Ienicerii purtau măntăli vinete
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
cămilă. Spahii cu flamură roșie cavalerie regulată cu pavăză, arc și curasă. Tabere de care cu proviant. Steagul ienicerilor era alb, cu un verset din coran și un iatagan brodate cu aur; aga ienicerilor avea semn al puterii trei tuiuri. Ienicerii purtau cu ei cazanele de ciorbă și polonice. Mai marii lor lor se chemau "ciorbagii" (coloneii), sacagii (căpitani); bucătarii cu șorțuri de piele neagră umblau la locurile de cinste. Ienicerii purtau măntăli vinete și calpace nalte albe împodobite cu pene
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
cu aur; aga ienicerilor avea semn al puterii trei tuiuri. Ienicerii purtau cu ei cazanele de ciorbă și polonice. Mai marii lor lor se chemau "ciorbagii" (coloneii), sacagii (căpitani); bucătarii cu șorțuri de piele neagră umblau la locurile de cinste. Ienicerii purtau măntăli vinete și calpace nalte albe împodobite cu pene de pasărea raiului. Urmași din osul Prorocului purtau turban verde. Ordine și disciplină. Liniște și curățenie. "Candelele noastre ard cu aer și oleu dela ghiauri dobândă cu sabia." "Domn al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
se baza pe mai multe considerente. În primul rând pe superioritatea numerică a oastei otomane, care, împreună cu oastea Țării Românești, se ridica la aproximativ 80.000-100.000 (Oastea turcă avea peste 30.000 de călăreți, o parte din trupele de ieniceri, azapii și achingiii din sudul Dunării). Pe de altă parte, fiind iarnă, Ștefan cel Mare nu putea să primească ajutorul vecinilor săi creștini. În afară de aceasta, Moldova era mult prea neînsemnată ca întindere, deci, gândeau turcii, nu putea să opună o
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
prizonier în timpul luptelor de la Negroponte și ajunsese sclav al sultanului, oastea de călăreți a lui Suleiman, care se ridica la 30.000 de oameni, a trecut Dunărea pe la Vidin și Silistra, pe bărci în care încăpeau câte 16 cai. Restul, ienicerii, azapii au trecut care cum au putut. De la începutul lui noiembrie 1474 și până la începutul lui ianuarie 1475, timp de două luni, această masă enormă de oameni și cai a înaintat fără nici o grabă spre hotarul Moldovei. Calculând etapele de
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
popoarele din Romania, și domnul Țării Muntenești cu toată puterea lui, și Assan-beg, și Ali-beg și Schender-beg, și Grana-beg, și Oșu-beg, și Valtival-beg, și Serefaga-beg, domnul din Sofia, și Cusenra-beg, și Piri-beg, fiul lui Isac-pașa, cu toată puterea lui de ieniceri. Acești toți mai sus numiți erau toți căpitanii cei mari, cu oștile lor. Auzind și văzând noi acestea, am luat sabia în mână și cu ajutorul domnului Dumnezeului nostru atotputernic am mers împotriva dușmanilor creștinătății, i-am biruit și i-am
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
luaseră în prinsoare. Venind o parte din flota maritimă a Turcului ca să facă un pod mai jos de Cetatea Albă au fost respinși de cei din acel loc și de cei din Chilia. Au fost capturați vreo cinci sute de ieniceri care alergaseră spre aceasta din urmă [Chilia] și nu s-a făcut nici un fel de împresurare [asediu] contra vreunuia din acela [locuri] și, după câte se zvonea, nu se crede că turcul ar fi trimis să asedieze locurile amintite până
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Din descrierea lui Sa’adeddin, primele ghiulele trase asupra turcilor nu și-au atins ținta. Tabăra fiind bine închisă, „pe dinăuntru, nimeni nu s-a încumetat să meargă”. Urmează al doilea tir, ghiulele pică în plin, din acre cauză, „vitejii ieniceri, nesuportând aceste lovituri, deși erau obișnuiți să-și pună pieptul în fața tunurilor și puștilor, s-au culcat cu fețele la pământ”. După acest atac nereușit, urmează asaltul condus chiar de sultan și cu acesta începe ultima fază a bătăliei, relatată
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
a bătăliei, relatată aproape identic de Sa’adeddin și de Kodja Husein, cu diferența că la Sa’adeddin lupta începe dimineața, iar la Kodja Husein spre amiază, așa cum se menționează în toate scrierile despre bătălie. „Sultanul gaziu, văzând la vitejii ieniceri o purtare potrivnică obiceiului lor, relatează Sa’adeddin, s-a adresat agalei lor și l-a dojenit, zicând: Ce lucru ciudat au făcut acești oglani! Așa fac cei care se încing cu brâul vitejiei ?» apoi, luând scutul de apărare în
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
încing cu brâul vitejiei ?» apoi, luând scutul de apărare în mâinile sale binecuvântate, a dat pinteni calului să înainteze. Cei din oastea de Poartă, la rândul lor, atacând cu toții dintr-o parte, nu s-au despărțit de scara sultanului lor. Ienicerii, căindu-se de ceea ce au făcut, pentru a șterge rușinea lor, au pornit să-l nimicească pe dușman. De asemenea și spahii de Anatolia și Rumelia, s-au scurs ca un râu și s-au năpustit asupra carelor ghiaurului.” Kemal-Pașa-Zade
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
în Marea Neagră. Ceea ce dovedește grija lui Baiazid de a pregăti cât mai bine campania. La 22 mai, sultanul pleca la Adrianopol, îndepărtând orice îndoială în legătură cu scopul campaniei. Nu se cunosc efectivele oastei terestre. Participau trupele de elită ale Casei Imperiale - ienicerii, azapii și spahii. Franz Babinger scria că Imperiul Otoman este împărțit în 60 de sangeacate și fiecare sangeacat era obligat să trimită la chemarea sultanului 1.000 de oameni. Spahii formau cavaleria de elită; ei posedau feude și numărul lor
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Baiazid s-a îngrijit să lase garnizoane puternice, iar pe o parte dintre locuitorii lor, în special pe cei din Cetatea Albă, i-a dus la Constantinopol, sau în Asia Mică. O parte dintre tineri au fost trecuți în rândul ienicerilor. Pentru mai multă siguranță, în afara garnizoanelor celor două cetăți, Baiazid a așezat între Chilia și Cetatea Albă pe un han tătar, Mustafa, care a rămas în aceste părți mai mulți ani. După ce a luat aceste măsuri, sultanul a trecut Dunărea
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
atace pe turci din cauza tătarilor de pe Volga. Aceștia veniseră, la chemarea, sultanului în părțile Chiliei, și Cetății Albe. Ei urmau să se unească cu 4.000 de oameni ai lui Malcoci, cu 14 pași și 2000 de oameni ai împăratului (ieniceri). Așa cum îi scria sultanul hanului „Dacă tu vei ține Valahia, noi vom putea merge liberi oriunde în lume” (ad omnes partes mundi). În anul 1502 se încheie drama trăită de fiica lui Ștefan cel Mare la Moscova. Domnița Elena și
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
înainta spre inima Europei, era cea care trecea prin Țările Române, atâta vreme cât Belgradul nu era cucerit. Evaluarea situației militare a făcut-o Mahomed Cuceritorul. Constantin Mihailovici de Ostrovița, un sârb pe care turcii îl luaseră prizionier în 1455, a devenit ienicer, adică a făcut parte din corpul de elită al armatei otomane și a luptat sub ordinele sultanului în Țara Românească, în 1462. În timpul luptelor din Bosnia, în 1463, el a fost făcut prizionier de către unguri. Fostul ienicer relatează că, atunci când
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
1455, a devenit ienicer, adică a făcut parte din corpul de elită al armatei otomane și a luptat sub ordinele sultanului în Țara Românească, în 1462. În timpul luptelor din Bosnia, în 1463, el a fost făcut prizionier de către unguri. Fostul ienicer relatează că, atunci când turcii i-au spus sultanului că au ucis mulți români, sultanul a spus: „Atâta vreme cât Chilia și Cetatea Albă le țin și le stăpânesc românii, iar ungurii Belgradul sârbesc, noi nu vom putea avea nici o biruință”. (Iorga a
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]