1,350 matches
-
pozitivismul din științele spiritului" (vezi și I, nota 27). Iar aceasta cu atât mai mult cu cât filozofia pozitivistă e mai apropiată de spiritul iluminist decât de cel istorist. Avem aici în vedere faptul că pozitivismul are în comun cu iluminismul afirmarea unei atitudini raționale prin susținerea necesității de a se trece la o epocă nouă, cea a cunoașterii pozitive. Ca atare, nu credem că putem vorbi așa de tranșant ca autorul citat despre descendența din istorism a "pozitivismului din științele
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
omul, cu înzestrările lui naturale, considerate până atunci anistorice și interculturale, [...] este interpretat din perspectivă istorică, fiind atras astfel în procesul istoric"16. Avem aici semnele desprinderii de o cauzalitate transcendentă, pur anistorică, de factură clasică, sau dacă vrem, părăsirea iluminismului dogmatic, raționalist, în favoarea premiselor create de "iluminismul istorist" (vezi II, 1Ba). Acum, individul, nu omul în general, apare integrat într-un "proces istoric". Am zice mai mult: nu numai că este integrat, dar chiar contribuie decisiv la făurirea istoriei. Redescoperim
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
atunci anistorice și interculturale, [...] este interpretat din perspectivă istorică, fiind atras astfel în procesul istoric"16. Avem aici semnele desprinderii de o cauzalitate transcendentă, pur anistorică, de factură clasică, sau dacă vrem, părăsirea iluminismului dogmatic, raționalist, în favoarea premiselor create de "iluminismul istorist" (vezi II, 1Ba). Acum, individul, nu omul în general, apare integrat într-un "proces istoric". Am zice mai mult: nu numai că este integrat, dar chiar contribuie decisiv la făurirea istoriei. Redescoperim aici ceea ce am numit vocația demiurgică a
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
reorganiza abia mult mai târziu, ca discipline empirice, după modelul științelor naturii"19. Așa se întâmplă, de pildă, cu lingvistica. (În capitolul III vom vedea în ce măsură modelul științelor naturii este aplicabil științelor spiritului.) Schnädelbach consideră că o altă consecință a "iluminismului istorist" este apariția conștiinței istorice. Urmărind aserțiunile lui Dilthey, suntem îndreptățiți să credem că lucrurile stau mai degrabă invers sau, cel puțin, într-o interdependență în care accentul cade tocmai pe conștiința istorică, a cărei apariție a favorizat un nou
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
sau măcar imprevizibil. De aceea, conștiința istorică poate apărea și ca o "conștiință a propriei noastre mărginiri și a autonomiei limitate" în fața unei istorii care ne copleșește, inspirându-ne o atitudine relativizantă și sceptică. O asemenea resemnare este socotită de iluminismul tradițional și dogmatic, un semn al "slăbiciunii intelectuale sau ale defetismului practic"21. Dar, așa cum arată M. Florian, "cultul istoriei" s-a ivit tocmai ca o reacție la adresa raționalizării excesive, proprii iluminismului clasicizant: el "a luat naștere dintr-o decepție
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
și sceptică. O asemenea resemnare este socotită de iluminismul tradițional și dogmatic, un semn al "slăbiciunii intelectuale sau ale defetismului practic"21. Dar, așa cum arată M. Florian, "cultul istoriei" s-a ivit tocmai ca o reacție la adresa raționalizării excesive, proprii iluminismului clasicizant: el "a luat naștere dintr-o decepție și oboseală produsă de intelectualism, de cultul Rațiunii"22. (Noi am subliniat deja avantajele "propriei noastre mărginiri". De altfel, vom reveni asupra acestei precarități și a provocării pe care o reprezintă ea
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
istorice ori este de rea-credință, ori pune în joc, fără să bage de seamă, propriile-i reprezentări subiective despre valoare, travestindu-le într-un veșmânt științific", spunea Max Weber 40. Acest al doilea stadiu al istorismului este "un rezultat al iluminismului istorist" și a fost înfățișat de Nietzsche "sub forma experienței nihilismului": toate valorile obiective ce păreau să călăuzească științele spiritului, se dovedesc tocmai prin critica istorică "un nihil și niște ipostazieri ale valorizărilor subiective." Această experiență constituie fundamentul "crizei istorismului
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
Adela Zamfir, p. XXV). 3 H. Schnädelbach, Philosophie in Deutschland..., p. 52. 4 Theobald Ziegler vede în cultivarea individualității încă din perioada iluministă "trăsătura comună" care unește "cele trei mari Weltanschauungen" care domină primele decenii ale secolului al XIX-lea: iluminismul, neoumanismul și romantismul (Die geistigen und sozialen Strömungen..., pp. 52-54). Dintre numeroasele luări de poziție ce confirmă ideea pe care o susținem cităm doar câteva. De pildă, Edgar Papu surprinde foarte bine tranziția de la iluminism la romantism o dată cu "emanciparea funcțiunilor
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
ale secolului al XIX-lea: iluminismul, neoumanismul și romantismul (Die geistigen und sozialen Strömungen..., pp. 52-54). Dintre numeroasele luări de poziție ce confirmă ideea pe care o susținem cităm doar câteva. De pildă, Edgar Papu surprinde foarte bine tranziția de la iluminism la romantism o dată cu "emanciparea funcțiunilor psihice": "Având ca precedent încurajator emanciparea rațiunii de către luminism, mișcarea romantică a adăugat promovarea liberă a tuturor celorlalte funcțiuni psihice, fantezia, sensibilitatea (supusă în luminism unei suverane rațiuni etice), precum și acea gigantizată intuiție până la proporții
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
acea gigantizată intuiție până la proporții de viziune cosmică. Dintr-o asemenea completare avea de profitat însăși rațiunea, devenită cu timpul dialectică, din statică, așa cum se arăta încă în luminism" (s.n. Existența romantică, p. 12). E. Spranger evidențiază și el metamorfozele iluminismului, care "s-a transformat chiar în opusul său, dar de murit, n-a murit niciodată": "Tocmai raționalismul berlinez este leagănul nemijlocit al romantismului" (Wilhelm von Humboldt..., p. 40). O altă dovadă a deschiderii iluminismului către romantism (fie el și în
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
E. Spranger evidențiază și el metamorfozele iluminismului, care "s-a transformat chiar în opusul său, dar de murit, n-a murit niciodată": "Tocmai raționalismul berlinez este leagănul nemijlocit al romantismului" (Wilhelm von Humboldt..., p. 40). O altă dovadă a deschiderii iluminismului către romantism (fie el și în ipostaza de "iluminism istorist", cum îl numește Schnädelbach vezi infra nota imediat următoare) este faptul că prelungiri iluministe pot fi depistate până și în neoromantica "filozofie a vieții". În acest sens, Thomas Mann face
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
a transformat chiar în opusul său, dar de murit, n-a murit niciodată": "Tocmai raționalismul berlinez este leagănul nemijlocit al romantismului" (Wilhelm von Humboldt..., p. 40). O altă dovadă a deschiderii iluminismului către romantism (fie el și în ipostaza de "iluminism istorist", cum îl numește Schnädelbach vezi infra nota imediat următoare) este faptul că prelungiri iluministe pot fi depistate până și în neoromantica "filozofie a vieții". În acest sens, Thomas Mann face o observație interesantă. Constatând că "apărarea instinctului împotriva rațiunii
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
și a conștiinței a fost o corectură vremelnică" și că abia "corectura vieții prin intermediul spiritului, sau al moralei" reprezintă adevărata corectură "de durată și etern necesară"-, autorul observă că, în fond, critica nietzscheană a moralei este "o ultimă formă a iluminismului" (s.n.), căci atunci când anunță că "Dumnezeu a murit", filozoful o face întru slava omului: "Religiozitatea supraconfesională despre care vorbește el nu mi-o pot închipui altfel decât legată de ideea de <<om>>, sub forma unui umanism cu fundamente și rezonanțe
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
de <<om>>, sub forma unui umanism cu fundamente și rezonanțe religioase" (Nietzsches Philosophie im Lichte unserer Erfahrung în Gesammelte Werke, vol 10, Berlin, Aufbau-Verlag, 1956, pp. 672-673). 5 H. Schnädelbach, Philosophie in Deutschland..., p. 54. Aici, autorul face distincția între "iluminismul dogmatic și raționalist" și "iluminismul istorist". 6 Ibid., p. 53. Aici Schnädelbach citează o serie de orientări istoriste conservatoare, al căror tradiționalism le-a făcut să devină "principala formă de conștiință din Germania, mult după apariția istorismului": "Școala romantică" (începând
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
umanism cu fundamente și rezonanțe religioase" (Nietzsches Philosophie im Lichte unserer Erfahrung în Gesammelte Werke, vol 10, Berlin, Aufbau-Verlag, 1956, pp. 672-673). 5 H. Schnädelbach, Philosophie in Deutschland..., p. 54. Aici, autorul face distincția între "iluminismul dogmatic și raționalist" și "iluminismul istorist". 6 Ibid., p. 53. Aici Schnädelbach citează o serie de orientări istoriste conservatoare, al căror tradiționalism le-a făcut să devină "principala formă de conștiință din Germania, mult după apariția istorismului": "Școala romantică" (începând cu Hamann, Herder, Fr. Schlegel
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
înțelegerea istoriei dintr-un punct de vedere istorist. 13 Ibid. 14 Ibid., pp. 54-55. Observăm și aici că evoluțiile romantice și, ulterior, pozitiviste (ale pozitivității, nu ale pozitivismului ca filozofie a cunoașterii științifice) își găsesc un punct de plecare în "iluminismul istorist" despre care vorbea Schnädelbach. 15 Vezi și I, nota 155, unde se arată de ce metoda explicativă nu este proprie doar științelor naturii. 16 H. Schnädelbach, Philosophie in Deutschland..., p. 54-55. 17 Ibid., p. 55. 18 Așa cum vor arăta mai
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
in Deutschland..., p. 72. 33 H. Schnädelbach, ibid. 34 Ibid., p. 73. 35 Apud H. Schnädelbach, ibid. 36 H. Schnädelbach, ibid. 37 Această încrucișare, arată Schnädelbach, "a fost considerată inițial o greșeală de construcție. În realitate însă, aici se impun iluminismul istorist și istorismul, care nu mai admit ca subiectul cunoașterii istorice să se autoexcludă de la principiul istoricității oricărui fapt cultural. Apoi, receptarea hermeneuticii recomandă ca și încrucișarea dintre subiect și obiect să fie interpretată hermeneutic, și nu dialectic", ca la
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
român, ne îngăduim totuși să credem că respectivele capitole au apărut prin anii '70 - '80. Dincolo de posibile speculații, textul propriu-zis oferă contribuțiile unui veritabil cărturar, dublat de un hermeneut al credinței noastre creștin-ortodoxe, dar și ale unui patriot inspirat de iluminismul transilvan, fiu al unei patrii bimilenare, dublat de un inspirat comparatist al tezaurelor culturale și lingvistice oferite de Occident și de Orient. Autorul își explică persistența și rezistența românilor în spațiul propriu ca pe o înrădăcinare, ființa lor însăși fiind
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
este mândria românilor de a cunoaște și recunoaște valoarea celuilalt, și totodată angajamentul de a o respecta și promova. Sufletul românesc a îmbrățișat din cele mai vechi timpuri universalul, creațiile spiritului uman de pretutindeni, fie că a fost vorba de iluminism și redeșteptarea conștiinței naționale, fie de limba greacă pentru a traduce mirabile texte de spiritualitate bizantină, ca să nu mai vorbim de uriașa deschidere și sinteză făurită în veacurile XIX și XX, începând cu Eminescu și terminând cu Mircea Eliade, Emil
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
pentru civilizația apuseană l-a dus la greci și evrei. Funcția valorilor religioase, rolul individului, teoria politică, text și mit în studiul istoricității lui Iisus, paradoxul celor două împărății, definirea evului mediu, Renașterea și umanismul, Reforma și Contrareforma, revoluția științifică, iluminismul, raționalismul înțeles ca o contra-religie, epoca revoluțiilor democratice, revoluția industrială, modernizarea economică, lumea atlantică și originile politicii moderne, ideea de progres, postmodernismul și implicațiile lui, provocarea americană spre o nouă modernitate sunt principalele teme ale cărții. Ele sunt examinate în
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
spre a se integra în împărăția divină. Asemenea reflecții fac din cartea lui Wells un instrument de înțelegere a lumii moderne, mai precis a crizei spiritului care s-a instalat în această lume după Revoluția franceză, dacă nu mai înainte. Iluminismul e pus din nou în cauză, ca unul care a făcut din rațiune un obiect de cult și a stimulat astfel toate voluntarismele din epoca modernă. Gândirea și conduita post-modernă se situează astfel după încheierea mesajului iluminist, ca o reacție
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
la lucru și mai stăruitor acest spirit, ceea ce a dus la crearea de societăți care au jucat apoi un rol de seamă în renașterea noastră morală și politică. Societatea filosofească (1795) și Astra (1861) sunt repere memorabile. În contact cu iluminismul transilvan, de altfel, un grup de munteni au înjghebat la Brașov Societatea literară (1821), pe temeiul căreia avea să crească (1827) o alta, anonimă, socotită de Xenopol ca "strămoșul Academiei Române". Atunci a apărut la Iași Societatea de medici și naturaliști
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
ne face o idee sumară asupra celei dintâi, trebuie să mergem la grădina zoologică, să poposim un moment în fața cuștii maimuțelor și să ascultăm opiniile năucitoare ale unora dintre vizitatori. Perla bestiarului zoologic, citată de Diderot, datează încă din perioada Iluminismului. I-o datorăm cardinalului de Polignac care, în Grădina regelui, i-a adresat unei maimuțe în cușcă următoarele cuvinte: "Vorbește, și te voi boteza!" Să ne amintim că animalul este cel care ne-a învățat să citim, fără să știe
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
aparține comuni-tarienilor americani (Michael Sandei, Alisdair Mac Intyre, Michael Walzer), care consideră virtuțile drept principii impersonale, izvorîte dintr-un anumit context moral, în care nu cri-teriul raționalității este determinant, ci mai curînd cel al tradiției și credinței. Mac Intyre acuză Iluminismul de a fi distrus viziunea teleologică, holistă, asupra naturii umane, instituind o falsă moralitate, bazată pe principiul hedonistic (Bentham, Mandeville) sau pe imperativul categoric (Kant), pe reguli desacralizate, fructe ale umanului, expresie a unei viziuni raționaliste. Voința și rațiunea înlocuiesc
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
înlocuiesc telosul exterior, arhetipul celest, "martor în Cer" (Sohravardî). Crezîndu-se un "iluminat", omul redus la dimensiunea sa terestră devine un rătăcitor, mai bine zis un rătăcit. Unus-ambo devine un "încarcerat în Istoria unidimensională a evenimentelor empirice" (Henry Corbin). Așa-zisul iluminism este, de fapt, întunecime, pentru că omul își pierde Cerul. Rezultatul acestei tranziții de la o viziune teleologică ce postulează o ordine morală independentă de voința omului la o raționalitate practică imanentă este tocmai faptul că nu mai putem distinge, așa cum făcuseră
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]