2,060 matches
-
epigrame și texte umoristice, publicate de I.-Q. în „Lumea nouă literară și științifică” (1895), cumulează în expresie ascuțimea unui spirit pornit împotriva metehnelor omenești. Mai colaborează cu epigrame, versuri și schițe umoristice, cu diverse însemnări, la „Lumea veche”, „Adevărul ilustrat”, „Adevărul literar și artistic”, „Flacăra”, „Viața” „Zeflemeaua”, „Belgia Orientului”, „Lumina” (din Ploiești, în al cărei comitet de redacție este membru), „Universul”, „Viitorul” ș.a. În 1899-1900 a scos săptămânalul „Stindardul” (Ploiești), iar în 1908-1909, împreună cu D. Karnabatt, revista „Opinii”. Debutează editorial
IONESCU-QUINTUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287593_a_288922]
-
România liberă”, „Binele public”, „Album macedo-român” „Românul” (unde este multă vreme și redactor), „Revista literară”, „Revista nouă” (unde se află în redacție din 1888 până în 1895), „Familia”, „Timpul”, „Românul literar”, „L’Indépendance roumaine”, „Revista de istorie, arheologie și filologie”, „Lumea ilustrată”, „Literatură și artă română”, „Epoca”, „Constituționalul”, „România ilustrată”, „Revista ideei”, „Ilustrațiunea română”, „Conservatorul”, „Munca literară și științifică” ș.a. I.-G. este un cronicar afabil, care își transmite impresiile într-un comentariu vioi, de o eleganță ușor convențională, fără a excela
IONNESCU-GION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287597_a_288926]
-
este multă vreme și redactor), „Revista literară”, „Revista nouă” (unde se află în redacție din 1888 până în 1895), „Familia”, „Timpul”, „Românul literar”, „L’Indépendance roumaine”, „Revista de istorie, arheologie și filologie”, „Lumea ilustrată”, „Literatură și artă română”, „Epoca”, „Constituționalul”, „România ilustrată”, „Revista ideei”, „Ilustrațiunea română”, „Conservatorul”, „Munca literară și științifică” ș.a. I.-G. este un cronicar afabil, care își transmite impresiile într-un comentariu vioi, de o eleganță ușor convențională, fără a excela prin idei și judecăți de valoare. E întotdeauna
IONNESCU-GION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287597_a_288926]
-
literar și artistic”, „Rampa”) pătrunde grație înzestrării lui pentru desen. Curând se afirmă în grafica publicistică, ilustrând texte de prin reviste, precum și cărți pentru copii (cum ar fi Haplea de N. Batzaria). Un timp lucrează într-un atelier de reclame ilustrate. Îndemnat de V.I. Popa, se apucă să scrie, în special literatură pentru cei mici. Îl interesează și filmul, în 1927 el realizând, cu Haplea, primul desen animat românesc; un alt personaj pe care îl lansează prin desene este Guguță. Vreo
IORDA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287598_a_288927]
-
IZBÂNDA, ziar apărut la București de la 29 octombrie 1918 până în 11 iunie 1922. Are ca supliment literar „Izbânda ilustrată”, ce apare în corpul ziarului. Cei care conduc I. sunt Const. Graur, Iosif Nădejde și Em. Socor. Ei se declară reprezentanți ai „păturilor celor mai largi ale maselor populare”, ziarul îmbrățișând „toate cauzele drepte”: votul universal, pământ pentru țărani, apărarea
IZBANDA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287656_a_288985]
-
organizațiile secundare lipsesc, guvern)mintele tind fie s) eșueze în anarhii, fie s) devin) extrem de centralizate și despotice. În condiții de extrem) egalitate, perspectiva de a oscila între cei doi poli a fost bine descris) de c)tre Tocqueville și ilustrat) de Hobbes, în timp ce evitarea ei a fost urm)riț) cu bun) credinț) de autorii care au alc)tuit The Federalist Papers. Într-o adunare de egali, orice und) se propag) în întreaga societate. Lipsa grupurilor secundare, având o anumit) coeziune
Teoria politicii internaționale by Kenneth N. Waltz () [Corola-publishinghouse/Science/2255_a_3580]
-
artistului (în relație cu societatea, cu puterea, cu propria conștiință). Volumul Scrisori de la miezul nopții (1995) grupează proze scurte. Statutul acestora e diferit, unele sunt într-adevăr (pseudo-)epistole, altele sunt texte cvasieseistice ori, dimpotrivă, povestiri propriu-zise. Câteva dintre temele ilustrate: literatura în totalitarism, scriitorul și cenzura (cu detalierea atentă a efectelor acesteia din urmă la nivelul intim al scriiturii), totalitarismul ceaușist (cu manifestările delirantului cult al conducătorului etc.), raporturile dintre ficțiunea literară și real, marasmul și absurdul vieții cotidiene. Scriitoarea
IULIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287644_a_288973]
-
va anexa, sper“41. Iată, așadar, o altă viziune (epistolară), cu un interpret de altă factură și vizând alte obiective decât cele urmărite de J.O. Noyes, datând însă din aproximativ aceeași etapă evolutivă a societății românești, care, asociată scenelor ilustrate narativ de medicul american și, desigur, multor altor surse contemporane 42, oficiale sau private, îngăduie cunoașterea mai nuanțată a istoriei naționale, în context zonal, cu luminile și umbrele necosmetizate lăsate de călătorii străini. • Ibidem, p. 571. Despre Galați, unde avea
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
ș.a. Se publică poezie de Gh. Moldovan, Tudor Crișan, Gheorghe Grigurcu, Dinu Flămând și Agatha Grigorescu-Bacovia. Semnează proză Ion Iustin Purza, Eugen Petrescu, Dimitrie Bălan, Constantin Călinescu, Viorel Cosma Tigan, iar încercări dramatice Pavel Bellu și Marin Chelu. Publicistica e ilustrată de Sever Dumitrașcu, Sanda Someșan, Gh. Bulgăr, Ileana Șuta, Mihai Mihăilescu, Florin Druță, Constantin Antohi. Comentariile Camus și natura umană și Charles Baudelaire - realist sunt scrise de Aurel Popeangă. Ion Apostol se ocupă de Brâncuși, T. Blajovici de Titu Maiorescu
GAUDEAMUS-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287174_a_288503]
-
GAZETA ILUSTRATĂ, revistă culturală și literară apărută la Viena, bilunar, între octombrie 1882 și aprilie 1884. Mai mult un magazin cultural cu anecdote, știri culturale și jocuri distractive decât o revistă literară propriu-zisă, G.i., care era redactată de Nicolae Enescu, publică
GAZETA ILUSTRATA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287199_a_288528]
-
GAZETA ILUSTRATĂ, publicație apărută la București, săptămânal, în două serii, între 17 decembrie 1911 și 13 august 1916 și între 12 aprilie și 15 iulie 1922, sub conducerea unui comitet. Delegatul comitetului este M.E. Papamihalopol. G.i. face parte din genul de
GAZETA ILUSTRATA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287197_a_288526]
-
Ion Luca Caragiale. Aici, pe lângă fotografii cu valoare istorică, se reproduc fragmente din discursurile lui Mihail Sadoveanu, Take Ionescu, Mihail Dragomirescu, Barbu Delavrancea. Un moment semnificativ, surprins în două numere succesive ale anului 1913, este moartea lui Aurel Vlaicu, moment ilustrat, de asemenea, cu o bogată iconografie. Alte subiecte importante, tratate în același spirit jurnalistic, dar și prin ilustrații cu caracter literar și istoric, sunt Retragerea lui Spiru Haret din învățământ, Jubileul „Adevărului”, Victoria pompierilor din Dealul Spirei, Statuia lui Al.
GAZETA ILUSTRATA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287197_a_288526]
-
GAZETA ILUSTRATĂ, periodic de cultură, apărut la Cluj, lunar, între octombrie 1932 și aprilie 1940, și la Sibiu în iulie-august 1941. Editor și director era Petru Borteș. Publicație eclectică, G.i. servea animării vieții culturale din capitala Transilvaniei, în condițiile presiunilor antiromânești
GAZETA ILUSTRATA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287198_a_288527]
-
GAZETA NOASTRĂ ILUSTRATĂ, publicație apărută la București, bisăptămânal, din 1928 până în decembrie 1931, apoi bilunar, din 15 ianuarie până în 15 iunie 1932, scoasă sub egida Editurii Librăriei Ig. Hertz; primul număr se tipărește cu titlul „Gazeta noastră”. Continuă „Lumea ilustrată” (1923). Director este
GAZETA NOASTRA ILUSTRATA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287203_a_288532]
-
GAZETA NOASTRĂ ILUSTRATĂ, publicație apărută la București, bisăptămânal, din 1928 până în decembrie 1931, apoi bilunar, din 15 ianuarie până în 15 iunie 1932, scoasă sub egida Editurii Librăriei Ig. Hertz; primul număr se tipărește cu titlul „Gazeta noastră”. Continuă „Lumea ilustrată” (1923). Director este Victor Eftimiu, care intenționa să aducă la cunoștința publicului larg „operele marilor scriitori ai lumii, imaginile pictorilor celebri”, să popularizeze autorii contemporani. Promovarea culturii, trezirea interesului pentru cuvântul scris și pentru „chipul zugrăvit” serveau scopului publicației. Traducerile
GAZETA NOASTRA ILUSTRATA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287203_a_288532]
-
din literaturile română și franceză, fiind cucerit de precursorii simboliștilor și de proza artistă și mistică. Scoate, împreună cu alți colegi de liceu, revista poligrafiată „Zig-Zag”. Frecventează cenaclul lui Al. Macedonski. Debutează în 1896, cu schița Pe terasă, publicată în „Adevărul ilustrat”, colaborând și la „Liga ortodoxă”, iar cu versuri la „Aurora” din Roșiori de Vede. În 1898 devine student al Facultății de Filosofie și Litere, dar în anul următor trece la Facultatea de Teologie. Începute în capitală, studiile teologice vor fi
GALACTION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287129_a_288458]
-
și deschiderea spre lumea dezmoșteniților, receptivitatea față de suferințele semenilor. Preocuparea pentru condiția socială a celor mulți, a sărmanilor și năpăstuiților îl orientează spre socialism. Asemenea prietenilor săi Tudor Arghezi, N.D. Cocea, V. Demetrius, frecventează, ca licean, clubul socialist. În „Adevărul ilustrat”, publicație de orientare convergentă cu cea a periodicelor socialiste, îi apar două schițe, Pe terasă și Harpistul Dionisos, pătrunse de spiritul umanitar, în „Liga ortodoxă” poemul Tablou uitat, ce învederează, asemenea unor versuri din aceeași perioadă (Auroră mistică), influența poeticii
GALACTION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287129_a_288458]
-
un sentimental meditativ, atras când și când de detașarea ironică a lui Alfred de Musset ori de badineria lui Heine, din a cărui operă a și tradus. Avea, de asemenea, afinități cu Arvers, al cărui Sonet îl tălmăcește în „Lumea ilustrată” (1891). Meșteșugar al versului simplu, laconic, muzical, poetul își conturează sentimentele în piruete verbale grațioase, ca mai târziu G. Topîrceanu. Și cugetările, fără profunzime, dar agreabile, se concentrează în versuri gnomice, ușor detașabile, ca niște refrene. Dar G. a ilustrat
GHEORGHE DIN MOLDOVA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287230_a_288559]
-
de Studii critice, între 1890 și 1897. D.-G. a scos și o revistă literară, „Literatură și știință”, din care n-au apărut decât două volume (1893 și 1894). Cu articole pe teme literare, a mai colaborat la „Românul”, „Săptămâna ilustrată”, „Lumea nouă”, „Lumea nouă științifică și literară”, „Adevărul”, „Evenimentul literar”, „Almanahul social-democrat”, „Gazeta săteanului”. În critica și estetica românească, D.-G. aduce, pentru prima dată, o perspectivă socială asupra artei, desprinsă din determinismul lui H. Taine, din ideologia democraților revoluționari
DOBROGEANU-GHEREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286804_a_288133]
-
temelor și într-o anume atmosferă a narațiunii, a literaturii lui Mihail Sadoveanu. Schițe, povestiri și nuvele, dar și versuri de factură sămănătoristă îi sunt tipărite în „Adevărul”, „Arta” (Iași), „Ancora” (Galați), „Sămănătorul”, „Făt-Frumos” (Bârlad), „Dobrogea jună”, „Convorbiri critice”, „Foaia ilustrată” (Budapesta), „Ramuri”, „Ecoul Tulcei”, „Minerva literară ilustrată”, „Lupta” (Tulcea), „Flacăra”, „Bucovina” (Cernăuți), „Sburătorul”, „Școala Basarabiei” (Chișinău), „Universul literar și artistic”, „Pagini basarabene”, „Curentul”, „Gazeta literară”, „Viața românescă” și încă multe din Arad, Blaj, Botoșani, Chișinău, Craiova, Dorohoi. Prima carte, Chinuiții
DUNAREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286919_a_288248]
-
narațiunii, a literaturii lui Mihail Sadoveanu. Schițe, povestiri și nuvele, dar și versuri de factură sămănătoristă îi sunt tipărite în „Adevărul”, „Arta” (Iași), „Ancora” (Galați), „Sămănătorul”, „Făt-Frumos” (Bârlad), „Dobrogea jună”, „Convorbiri critice”, „Foaia ilustrată” (Budapesta), „Ramuri”, „Ecoul Tulcei”, „Minerva literară ilustrată”, „Lupta” (Tulcea), „Flacăra”, „Bucovina” (Cernăuți), „Sburătorul”, „Școala Basarabiei” (Chișinău), „Universul literar și artistic”, „Pagini basarabene”, „Curentul”, „Gazeta literară”, „Viața românescă” și încă multe din Arad, Blaj, Botoșani, Chișinău, Craiova, Dorohoi. Prima carte, Chinuiții. Nuvele și schițe din viața de port
DUNAREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286919_a_288248]
-
se evită prețiozitățile, dar scenele declamative, în continuare prezente, scad valoarea textului. Când renunță la retorica patriotică, cei doi autori aduc pe scenă piese reușite. Zavistie, dramă în patru acte, reprezentată în 1901-1902, constituie o variantă a mitului justițiar țărănesc, ilustrat, la alt nivel, de Năpasta lui I.L. Caragiale. Zavistie apare în volumul Două drame țărănești (1903), alături de drama în trei acte Ucigă-l crucea, produs al aceleiași colaborări. Accentele sociale capătă întindere aici: sătenii bogați și-au însușit averile altora
DUŢESCU-DUŢU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286922_a_288251]
-
suită de microeseuri despre scriitori căzuți în uitare sau insuficient valorificați până acum. Pentru Dicționarul general al literaturii române a elaborat numeroase articole. A mai redactat, în colaborare, dicționare de factură enciclopedică, la care a fost și revizor (Dicționarul enciclopedic ilustrat, 1999, Mic lexicon de nume proprii celebre, 2001 ș.a.). Autor al unor prefețe și postfețe, F. a avut și câteva experiențe de editor. A publicat o plachetă de „stihuri epigramatice” a Margaretei Faifer și un volum de teatru al lui
FAIFER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286940_a_288269]
-
pe răboj”, susținută de Vladimir Nicoară, „Cronica măruntă” sau „Cărți vechi”. O rubrică temporară este și „Figuri bihorene”, susținută de Teodor Neș, unde apar articole despre Iosif Vulcan, Lucreția Suciu-Rudow ș.a. Evocarea unor personalități istorice și culturale constituie o preocupare ilustrată și de N. Iorga, care semnează articolul Un om de sinceritate: Mihai Viteazul (5/1936), ce reproduce textul unei conferințe ținute la Târgoviște în 1935, ori de Tiberiu Moșoiu (Neculai Milescu Spătarul, 4/1935), Ovidiu Papadima (Ilariu Dobridor, 5/1936
FAMILIA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286945_a_288274]
-
lungul timpului în ,,Viața românească”, ,,Viața literară și artistică”, ,,Convorbiri critice”, ,,Pagini libere”, ,,Rampa”, „Flacăra”, ,,Conservatorul Brăilei”, ,,Curierul”, ,,Vieața nouă”, ,,Noua revistă română”, ,,Tânărul evreu”, ,,Țara nouă”, ,,Flacăra”, ,,Junimea Moldovei”, ,,Ecoul”, ,,Cugetul liber”, ,,Gândirea”, ,,Luptătorul”, ,,Adevărul literar și artistic”, ,,Lumea ilustrată”, ,,Tiparnița literară”, ,,Epoca”, ,,Șantier” ș.a. Traduce versuri de Edwin Markham și Charles Baudelaire. Maghernița veche și alte versuri din anii tineri, întâiul lui volum, fructifică amintirea copilăriei, cu ambianța atelierului de fierărie, în care o muzică ,,infernală”, împletită cu efortul
FERARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286984_a_288313]