7,075 matches
-
Aspectul de exangvinat se potrivește, de fapt, cu starea de mort-viu în care se află Eric. Mă întreb dacă nu cumva apariția fulgurantă a lui Mathieu Amalric în rolul patiserului-activist cu nume românesc, André Petrescu, nu se integrează aceluiași orizont imaginar. Înainte de a fi distrus de hazardata speculație financiară, Eric este deja mort, deja imolat în limuzina-sarcofag din care iese asemeni unui vampir în scurte și ratate incursiuni revitalizante. Discuția despre partiționarea infinitezimală a timpului devine relevantă în rapiditatea cu care
Apocalipsa cosmopolitană by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4249_a_5574]
-
de trage măcar cu ochiul în curtea virtualmente infinită a insondabilului ființei ar fi visul, iar eroinei i se pot atașa mai toate diagnosticele și alarmele la îndemâna psihiatrilor: stări alterate de conștiință, personalitate multiplă, somnambulism, fixație morbidă asupra unor lumi imaginare, catatonie, narcolepsie. Ca să mai vorbim de „clasicul” delirium tremens, vizitator frecvent al adolescentei care, până la urmă, nu va avea cum să reziste provocărilor dublului ei oniric și va ajunge la colaps. Medicul de specialitate care apare, necesar, în carte, Vladinski
Lumea narcolepticilor by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/4263_a_5588]
-
de șase judecători incoruptibili, curați ca lacrima, adevărate repere de moralitate ale societății românesti și al căror discernământ este mai presus de meschinele patimi politice, învinge votul unei majorități zdrobitoare, de 88%, a participanților la referendum și instituie o Românie imaginară, cu 23 de milioane de locuitori, înlăuntrul frontierelor sale. Pentru ca să accepte această decizie, poporul român trebuie să fie convins că singurele argumente care au stat la baza ei au fost cele ce țin de litera și de spiritul Constituției. Și
Vosganian cere judecătorilor CCR să dovedească că votul lor nu este viciat () [Corola-journal/Journalistic/42701_a_44026]
-
de lemn. Nu avem mai mult de trei ani, iar astăzi ochii ni s-au uitat până acum numai în jos, la cum un cub pus peste alt cub, pus peste alt cub construiește un turn, peste care orice călăreț imaginar sare cu dificultate. Ridi căm orașe, le dărâmăm, le potrivim și tragem unul de altul ca să ne mișcăm mai repede, să nu mai băgăm cu burile în gură și să învățăm călărețul să zboare, ca să-i fie mai ușor să
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
prinde l și arată-i cum să zboare, cum să nu-i mai fie frică, dar Otto, stai, nu sări și tu, doar călărețul, Otto, de ce ai sărit și tu? Otto a zburat printre crengile unui vișin, cu un călăreț imaginar alături, până pe iarba care se întinde în fața casei. A aterizat pe burtă și stă acolo, parcă râzând, nu pot să îmi dau seama de aici, de sus, aș vrea să-l strig, să-l întreb cum a fost, dar parcă
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
bogat nu s-a găsit să le ajute. Îmi puteți răspunde, oameni buni, unde trebuie să bată asemenea oameni ca să li se deschidă și lor? Vă spun eu: nu li se va deschide nicăieri, atâta timp cât spitalele sunt sufocate de datorii imaginare pentru lumină, apă, căldură etc. față de stat, nemaiavând fonduri și resurse pentru tratamentul gratuit al pacienților. Am plătit și plătim În continuare toți din țara asta procentul pentru sănătate din pensii, salarii, alte venituri. De ce? Ca să poată fi tratat tot
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
închiși. Ne ținem de mâini. E liniște și nu se aude decât respirația noastră. - Ți-e dor de Mihu? Maria se ridică, ținând caietul strâns la piept. Privește pe fereastră. Bărbia îi tremură ușor. Regret întrebarea și-mi dau palme, imaginar, pentru neghiobia mea. Ce mi-o fi venit să răscolesc ceva atât de sensibil? Ea era atât de delicată cu mine... - Nu știu niciun moment, în care să nu-mi fi fost. Doar că mi-am impus să nu disec
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
Joacă un singur rol (pe al lui însuși), dar travestinduse mereu, punându-și o mască, declamând monologic. Furișat sub travesti, poetul se lasă pradă viziunilor sale himerice. Ca să se exprime, sentimentul are nevoie la el de costumație teatrală, de spiritul imaginar al unei culturi, de lemnul scenei sub picioare, de mască", scrie Nicolae Manolescu; "Pe scenă, e o apariție inconfundabilă. Fără să denatureze personajele, el le împrumută întotdeauna o intensitate a trăirii la limita calcinării. Hieratic în gest și vorbă, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
acesta este abolită orice fatalitate, oricât ar fi părut de neînvins, din moment ce omul găsește tăria să-și sfideze moartea creând spectacole de teatru. Există deci o doză extraordinară de optimism în orice încercare de a construi o scenă reală sau imaginară și de a produce o mentalitate, în fapt un instrument adecvat realului în care trăim, capabil să-l potențeze pe acesta din urmă, să-l clarifice ori să-l suprime. Căci nu doar la popoarele primitive spectacolele inițiatice provocau transe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
limbii poetice 10. Am putea adăuga: a stării poetice. Emil Botta își cultivă stările poetice, ori chiar și le provoacă. Apoi le pune în scenă, le amplifică somptuos, de unde și impresia de artificial, de emfază: Ca un mare actor (...) în imaginara, tragica lume a sa, În carcera grea, de gheață și fum (Memorial) Și sune o muzică (...) Pentru claustrații Într-o ceață de plumb (Cântând) Și intrăm în frig, În disperare Și intrăm în țarc Disperați, disperați... (Trifoiul văzut ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
a-și găsi acoperirea. Poetul reconstituie mintal imaginea unui lucru, dar și imaginea unui sentiment. Bazându-se pe ceea ce a păstrat memoria, el își ajustează gesturile, și le reconsideră până când ele corespund sentimentului reactualizat. În prima etapă a imaginării artistice (imaginare însemnând, de astă dată, amintire), Botta își gândește mijloacele poetice urmărind (iată un alt paradox) ca prin defulare să ajungă la o gesticulație interioară, la o trăire în sine. Luciditatea, deliberarea, calculul se lasă ghicite în perorațiile poetului: Și jucătorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
portretul criticului de artă Radu Negru. 2003-2007 Realizează basoreliefurile pentru Monumentul Eroilor din Pașcani. 2006 Iași, Hotel Europa Salonul ART’IS LUCRETIA DUMITRAȘCU FILIOREANU:LUCRERTIA DUMITRAȘCU FILIOREANU 2/19/2011 2:20 PM Page 22 20 Pseudocronică la o expoziție imaginara Una dintre reprezentantele remarcabile ale artei plastice din capitală istorică a culturii românești,Iași, este sculptorița Lucreția Dumitrașcu-Filioreanu. Alături de alte nume ale plasticii feminine, ale căror opere s-au consolidat prin lucrări realizate în domeniul graficii sau al artelor textile
Sculptura by Lucreția Filioreanu-Dumitrașcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1617_a_3095]
-
pătrundă tainele urmând cursurile Școlii Populare de Artă. Prin ipostază de profesor al acestei școli, operă sculptoriței Lucreția Dumitrașcu Filioreanu s-a împlinit și datorită acestui nobil capital. Liviu Suhar Glose în labirintul artelor vizuale, 2009 Pseudocronică la o expoziție imaginara LUCRETIA DUMITRAȘCU FILIOREANU:LUCRERTIA DUMITRAȘCU FILIOREANU 2/19/2011 2:20 PM Page 25 23 LUCRETIA DUMITRAȘCU FILIOREANU:LUCRERTIA DUMITRAȘCU FILIOREANU 2/19/2011 2:20 PM Page 26 “Mi-a plăcut să lucrez compoziții ample, în special reliefuri cu
Sculptura by Lucreția Filioreanu-Dumitrașcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1617_a_3095]
-
portretul criticului de artă Radu Negru. 2003-2007 Realizează basoreliefurile pentru Monumentul Eroilor din Pașcani. 2006 Iași, Hotel Europa Salonul ART’IS LUCRETIA DUMITRAȘCU FILIOREANU:LUCRERTIA DUMITRAȘCU FILIOREANU 2/19/2011 2:20 PM Page 22 20 Pseudocronică la o expoziție imaginara Una dintre reprezentantele remarcabile ale artei plastice din capitală istorică a culturii românești,Iași, este sculptorița Lucreția Dumitrașcu-Filioreanu. Alături de alte nume ale plasticii feminine, ale căror opere s-au consolidat prin lucrări realizate în domeniul graficii sau al artelor textile
Sculptura by Lucreția Filioreanu-Dumitrașcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1617_a_3094]
-
pătrundă tainele urmând cursurile Școlii Populare de Artă. Prin ipostază de profesor al acestei școli, operă sculptoriței Lucreția Dumitrașcu Filioreanu s-a împlinit și datorită acestui nobil capital. Liviu Suhar Glose în labirintul artelor vizuale, 2009 Pseudocronică la o expoziție imaginara LUCRETIA DUMITRAȘCU FILIOREANU:LUCRERTIA DUMITRAȘCU FILIOREANU 2/19/2011 2:20 PM Page 25 23 LUCRETIA DUMITRAȘCU FILIOREANU:LUCRERTIA DUMITRAȘCU FILIOREANU 2/19/2011 2:20 PM Page 26 “Mi-a plăcut să lucrez compoziții ample, în special reliefuri cu
Sculptura by Lucreția Filioreanu-Dumitrașcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1617_a_3094]
-
ca o protestare împotriva liniștii eterne ce o așteaptă”. În paginile consacrate Femeii în fața oglinzii întâlnim aceeași imagine a ascunderii misterioase, scriitura feminină devine una retrasă în spatele zăbrelelor realității. Țintuită după zăbrelele vieții, inima nu arde numai pe rugul amorului imaginar, crescut pe vânturile dorințelor, ci te susține și pe rugul unei sensibilități ce freamătă la orice adiere. Silită la inactivitate în dosul obloanelor realității, ea e în activitate continuă, căci ecourile din afară o răscolesc, sângele curge năvalnic, dând impresiei
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
bătrân cu ochelari verzi”. Descrierea hibridizează planurile, astfel întâlnim un ireal manifestat în imaginar ca real. Sentința definitivă a unei realități scârboase o agresează pe eroina. Suspendată în întrebări, ea suferă rănită de tot ce se manifestă în real sau imaginar deopotrivă, ea nu mai poate face distincție între planuri, trăiește acut și visează, redimensionează lumea după propriile senzații. Pretextul o invadează, oricine și orice devine involuntar un pretext pentru a se simți rănită. Îi place să se lase rănită, să
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
o amplă scenă în care “lumea ca teatru” se manifestă sub dominația “Banului”. Dezechilibrul Manuelei va dispărea odată cu regăsirea imaginii sale într o oglindă mare; egocentrică eroina își va manifesta mulțumirea de sine și va putea să-și continue incursiunile imaginare ale străzii în stil baroc, în care predomină o estetică babiloniană. Admirația fățisă a unui trecător regenerează starea de bună dispoziție, trecând ușor de la dezgust la melancolie. Cum starea liniară a eroinei este cea de melancolie, chiar și sărbătorile sunt
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
începutul manifestării sexuale, dorința de a fi “în casa unui bărbat singur”. Interdicția este cea care i trezește interesul, acel “nu se poate” este provocarea care o pune la încercare, o încrâncenează, dar toate acestea sar fi petrecut dacă trăirea imaginară nu ar ucide impulsul manifestării reale, căci realitatea rămâne în umbra imaginarului. Emanciparea femeii rămâne de domeniul vizionarismului și atât. Relații superficiale și comportamentul de etichetă, de carton, sunt cele care sugrumă pulsul vieții adevărate, ironia sorții este întărită, făcând
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
ca fiind o rană dureroasă, Vâlsan nu este bine definit în imaginarul eroinei, el poate fi iubire?, admirație?, acceptare?, este un bărbat care ar deveni un bun paravan ce ar feri-o de ceilalți. Portretul lui este expresiv, dar pur imaginar, părând o descoperire de moment: “Se gândi la el: înalt, subțire, dar cu aspectul sănătății morale, cu o vorba cumpătată și liniștea stăpânirii de sine; imberb și pal ca și cestălalt, dar cu un chip rece, pe care nu apăreau
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
dragoste. 30 aprilie Revin la caietul cu scoarțe negre. Sentimentul comiterii unei indiscreții nu m-a părăsit cu totul. Mă scuz gândind că autorul va fi avut în vedere riscul unei „autodeconspirări”, chiar dacă pune trăirile sale în seama unui erou imaginar: Profesorul R. Presupun că a redactat povestea din acest caiet după întoarcerea din Siberia. Memoriile din exilul siberian, de le va fi scris, au ajuns, cum era de așteptat, în seifurile Securității. Bine că au rămas măcar aceste note de
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
este „ușor amuzat de situație”. Poate că totul nu-i decât un joc făcut să treacă timpul mai repede. „Convingere de moment!” - comentează autorul „atotștiutor”, anticipând desfășurarea evenimentelor. Profesorul nu și dă seama cum se prinde treptat într-un păienjeniș imaginar, țesut de luminițele jucăușe din ochii ei umbriți de sprâncenele bine desenate, ce devin și mai expresivi pe fundalul valului de păr negru și des, căzut pe umeri. Aș putea spune că aici P.H.L. se lasă în voia unui stereotip
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
vreo sentență rămasă în memoria studiosului în ale limbii și culturii latine: „Quidquid agis prudenter agas et respice finem.” (Orice întreprinzi fă cu înțelepciune și ai în vedere sfârșitul). În orele întâlnirilor ratate, Domnul R. se angajează în lungi convorbiri imaginare cu iubita sa. Uneori îi oferă răspunsuri (la întrebările și neliniștile ei) în forma unor poezii de circumstanță. Interesant, P.H.L. „se preface” a scrie în vers liber, sau „modernist”, cum se spunea în vremea sa. Tocmai el, autorul de versuri
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
nu dă semne că se apropie de capăt. Teodora l-a făcut „să iasă din timp” și tot ea l-a adus cu picioarele pe pământ. Sinceritatea și naturalețea cu care ea a intrat în „casa dragostei noastre” (o „casă” imaginară, invocată de amândoi în clipele de mare tandrețe) l-au făcut pe Domnul R. să „întinerească” (cum îi mărturisea uneori), adică să nu mai vadă tot timpul spectrul inexorabilei îmbătrâniri. Încrederea pe care i-a acordat-o tânăra femeie l-
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
ales în lungul drumului parcurs la trezie? Poate că după primele salturi în gol de pe pat ori de pe prispa casei părintești... Este la fel de greu de răspuns ca și în cazul apariției ideii de zbor în vechile mitologii, la acea vârstă imaginară considerată de mitografi „copilăria omenirii”. În ce-l privește, Profesorul nu-și amintește cu precizie. S-a visat zburând „de când se știe”. Altfel-zis, de când a început să facă diferența între vis și starea de veghe. De aceea, poate, fericirea din
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]