1,810 matches
-
ar fi făcut-o întoarcerea simptomatică și exaltarea tot mai mare a prințului pentru localitate și vindecare. Sentimentele lui pentru Elena nu aveau nevoie de imboldul prezenței. Existența efectivă a lui și a Elenei era un obstacol pentru avinturile lui imateriale, înlăturate acum de distanță. De aceea cuvintele lui exaltate nu exprimau dorința unei revederi imediate. "Mă simt un om nou, un copil! Sunt beat de aer curat, voi fi în curând sănătos și fericit!" Sau: "Zbor! Sunt o pasăre! Sunt
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
am învățat o statornică omenie în comportament. Omagiu pe deplin meritat... Încă de dimineață, de la gustarea obișnuită și cafea, ne îmbrățișăm și suntem cu inimile și sufletele încărcate de plăcute și elevate stări sufletești care-mi dau impresia de plutire imaterială și sfidare a legilor gravitației. Alături de Mariana, Liliana și Luca se întrec în drăgălășenii și adevărate efluvii de dragoste ce se simte pregnant din priviri și din gesturi. Ulterior, pe parcursul zilei s-au adăugat alți și alți prieteni dragi. Mariana
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
fiecărui conmesean la cina cea de taină se așezase un tub sigilat cu ceară roșie în interior aflându-se un papirus pe care se scrisese: pașaport pentru eternitate! Poate s-a gândit Emilian Marcu că nici într-o lume ficțională, imaterială, o lume cu trupuri din idei, ascunsă într-un spațiu ai cărui pereți din piatră se măcinau de o boală necunoscută și unde se căuta piatra filosofală capabilă să dea lumii tinerețea veșnică, nici într-o asemenea lume izvorâtă din
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93063]
-
am vârât sub pătură, alături de oița mea cea fierbinte. Până să adorm cu ea-n brațe, mi s-au tot perindat sub pleoape drumurile lungi cu mașina, clădirile palide, toate cu câte-un pub la parter, fulgerând pe lângă noi, copacii imateriali, orbiți parcă și ei de faruri o clipă, ca să dispară apoi în noaptea pâlpâitoare. A doua zi, în zori, oița era caldă încă, dar trebuie deja să v-o scoateți din minte, pentru că nu ea e eroina. Am tot soiul
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
dar nu mi-a reușit decât ceva mai mult de jumătate. Se pare însă că mi-a fost apreciată bunăvoința, pentru că... în acea noapte m-a vizitat contesa! Le genda s-a verificat, pe bune! N-a fost vaporoasă și imaterială, n-a zornăit lanțuri și n-a bătut cu pum nii-n ferestre (let me in, let me in etc.), dar a fost o con tesă cum nu s-a mai văzut, totuși. Cam la o oră după ce mă trântisem, de
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
nu-și ținea nici măcar o pereche de șosete de rezervă în sertarul pe care el i-l pregătise. Ea se întoarse pe o parte, ca s-o poată lua în brațe. Era mai ușor să vorbească așa. Vocea ei era imaterială. —Nu știu. Nu-mi permit două chirii. Nici măcar una nu-mi permit. Am... mi-am scos la vânzare casa din South Sioux. N-am vrut să-ți spun. N-am vrut... Ce caut aici? Cât timp mai pot să...? S-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
așa era - o făcea și el. Aruncă o ultimă privire pe notițe - ignoranță organizată. Pe lângă creier, toată cunoașterea omenirii era ca o bomboană cu lămâie pe lângă soare. —Azi vreau să vă spun poveștile a doi oameni foarte diferiți. Vocea sa imaterială ieșea din boxele montate sus, pe pereți, plină de autoritate amplificată. Ultimele fragmente de flecăreală șoptită încetară. Cuvântul povești declanșă chicoteli înăbușite. Bloitov se holba la primul slide al lui Weber, o secțiune transversală coronală, cu scepticism fățiș. Domnișoara Nurfraddle
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
forța să accepte riscul pericolului. Atmosfera de pace a naturii îi mai domolea neliniștea. Suspină și se lăsă cucerit de calmul înconjurător. Îi era cu totul imposibil să determine ora. Soarele rămânea invizibil. Tăriile cerului erau drapate de nori aproape imateriali în haloul acestei atmosfere groase de peste 2000 kilometri. Tăcerea care învăluia totul era surprinzătoare, dar nu neliniștitoare. Se simțea pătruns de măreție, de o pace interioară, cum nu i se mai întâmplase vreodată în viață. Parcă se afla într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
forța să accepte riscul pericolului. Atmosfera de pace a naturii îi mai domolea neliniștea. Suspină și se lăsă cucerit de calmul înconjurător. Îi era cu totul imposibil să determine ora. Soarele rămânea invizibil. Tăriile cerului erau drapate de nori aproape imateriali în haloul acestei atmosfere groase de peste 2000 kilometri. Tăcerea care învăluia totul era surprinzătoare, dar nu neliniștitoare. Se simțea pătruns de măreție, de o pace interioară, cum nu i se mai întâmplase vreodată în viață. Parcă se afla într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
înfrunta cu foarte mare succes orice soldat al împărătesei. Aș spune chiar că-l poate învinge, întrucât fiecare armă de foc de-a noastră constituie centrul unui câmp de forță care acționează ca un ecran de protecție împotriva forțelor distructive imateriale. Acest ecran de protecție nu opune rezistență măciucilor, sulițelor ori gloanțelor și nici altor substanțe materiale, dar, pentru a străpunge superba barieră pe care o creează în jurul proprietarului său, ar fi nevoie de un tun atomic. Veți înțelege ușor, continuă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
prin care sentimentele, dorințele noastre curg din inima noastră prin acest câmp de energie și se propagă în spațiu. Universul este format din energie vibrațională cu un spectru infinit de frecvențe de la cele mai grosiere materiale, la cele mai rarefiate- imateriale. Fiecare gând este o energie pe care o lansăm în Univers și mai mult decât atât, gândul declanșează un proces de rezonanță. Altfel spus, tot ceea ce va vibra la unison cu energia gândurilor noastre va fi atras în viața noastră
Trăieşte viaţa pe care o iubeşti! by Alexandra Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91668_a_93006]
-
prin care sentimentele, dorințele noastre curg din inima noastră prin acest câmp de energie și se propagă în spațiu. Universul este format din energie vibrațională cu un spectru infinit de frecvențe de la cele mai grosiere materiale, la cele mai rarefiate- imateriale. Fiecare gând este o energie pe care o lansăm în Univers și mai mult decât atât, gândul declanșează un proces de rezonanță. Altfel spus, tot ceea ce va vibra la unison cu energia gândurilor noastre va fi atras în viața noastră
Trăieşte viaţa pe care o iubeşti! by Alexandra Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91668_a_93006]
-
căsătorise cu un inginer din Elveția și părăsise țara. Cineva, o cunoștință comună, îi arătase o fotografie primită recent din Lausanne. Ionescu izbucnise în râs. " Nu-i lipsesc decât aripioarele." Părea un îngeraș, îmbrăcată în alb, cu o față pură, imaterială și bucle lungi englezești, tot de argint, alunecând moale pe gulerul de dantelă. " Nu-i seamănă deloc." Celălalt se grăbea. Băgase fotografia în buzunar ridicând din umeri. " Probabil se poartă neprihănitele pe-acolo... Mai dă-mi un telefon când ai
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
marinarului cu cercel în ureche. Plecarea lui Tristan în Anglia este singura ieșire din această condiție de suspendare între două lumi. Prea marcat de rațiunea caraibiană, Tristan este prea „alb” și european spre a fi, vreodată, trup din acest trup imaterial al lumii caraibiene. El, Corto, omul fără de țară, dezertorul și piratul, își poate continua călătoriile sale, vegheat, invariabil, de surâsul lui Bouche Dorée și de sărutul de despărțire al Morganei, vrăjitoarea africană cu nume de legendă arturiană. În vecinătatea acestor
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
aduci la același nivel cotidianul înfrigurat, decolorat și aspru cu rarefiatul elevat spațiu metafizic al spiritului eliberat de anost înspre miraculos și strălucire multicoloră? Cum să armonizezi realitatea atît de greu de modificat, de îmbunătățit, atît de reticentă la adevărul imaterial, cu esențialul inefabil, cu sensul existenței? Cum să amesteci mai bine încărcătura încremenită a acestei lumi cu posibilul paradis imaginabil, astfel încît lumea să nu mai semene cu o plonjare într-un mediu înghețat care a uitat esențialul? Cine n-
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
RomeoUlysse, incredibil de inspirant, așa cum se află deodată în prezența orhideei: dincolo de ecranul de sticlă este ea, păstrătoarea încrederii, mesagera speranței și aducătoarea primăverii, adevărată și intensă ca soarele dimineții în anotimp senin. Este aici în fața lui, doar un spațiu imaterial și nesemnificativ îl desparte de ea, însă ea chiar este aici, Romeo simte însuflețirea aceea a iubirii care există foarte aproape, acea primăvară cu senin și luminozitate ardentă, înălțătoare a speranței... asta e de ajuns acum, înțelege că sufletul e
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
Așadar, speri. E inevitabil... Această speranță duce lumea mai departe... Ar fi o întrebare de pus: dacă am fi cu toții iluzii ale speranțelor, oare ne-am înțelege și ne-am accepta unii pe alții mai ușor, dacă am fi mai imateriali, mai sufletiști, mai iubitori, mai virtuali, mai ireali și mai miraculoși?... Dacă am fi asemenea unor universuri întîlnind alte universuri, dacă am fi niște elicoptere iuți cu elice bioenergetice sau făpturi subtile și sclipitoare ale oceanelor de sentimente, dacă am
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
adolescent, nu-și poate petrece ziua întins într-un pat care de abia încape în camera minusculă, gândindu-se la Isaura Madruga, repetând cuvintele pe care și le-au spus, retrăind, dacă se poate da un nume atât de ambițios imaterialelor operații ale memoriei, îmbrățișările și săruturile pe care și le-au dat. S-ar putea gândi unii că cel mai bun leac pentru suferințele lui Cipriano Algor ar fi să meargă imediat la garaj, să urce în furgonetă și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
sabotarea așteptărilor „burgheze” sau efortul de a aboli frontierele dintre roman și poem (ultimul fiind - în linie postromantică - „genul esențial”). O „poveste de dragoste” în decor de circ („Povești pentru bolnavii de ochi“, de F. Brunea) devine pură halucinație urmuziană, imaterialul materializîndu-se aberant: „ceea ce-mi amintesc e un parfum în formă de șolduri și o privire deasă și complicată ca un nod de corabie”. În „mitul” „Absint anonim“, evadarea onirică din realitate e provocată de magia absintului, viața e cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
nici o reclamație, nu dispunea de documentație, putea doar să verifice datele. Avea impresia că apelantul nici măcar nu-și dădea seama că ea era acolo, vie, reală, ci o considera doar o extensie a unui computer - o entitate invizibilă, anorganică și imaterială. Și Într-un fel chiar așa și era. — Sistemul informațional este constituit din platforme software care Îmi comandă fiecare operație În cele mai mici amănunte, Îi explică blând. Aceste procese nu pot fi modificate de către operatoare. Îmi apare rău. Asistentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
se autoîncurajeze, despre viața mizerabilă pe care o ducea în țară. Dar de fiecare dată o podidesc lacrimile pentru că i se face dor de viața ei „reală“. Aici, ca student, se duce o existență sublimată, redusă la esențial, anonimă, aproape imaterială. Ești suspendat între lumi, una din care ai plecat și alta în care n-ai pătruns încă. Timpul însuși pare nelimitat, seamănă cu imensitatea albă de afară, care acoperă poalele dealului pe care se află orășelul universitar. Descoperi repede cum
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
XIII, paginile 449-450) consacră totuși că, în Vechiul Testament, nu se fac nici un fel de distincții între corp și ebraicul nefeș, tradus în românește, în general, de majoritatea traducătorilor, prin suflet... La israeliți, sufletul (nefeș) e omul însuși, nu o parte imaterială din el, supraviețuind după moartea corpului... Spiritul (rúach) reprezintă forța vitală, cea care, părăsind corpul, în aceeași zi și gândurile respectivei făpturi pier, netransferîndu-se nici într-un alt fel de domeniu de existență. Acesta ar fi sistemul de credință ebraic
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
vorbești despre teamă, despre teama însăși, în fața unei blonde spiritualizate de paloare și care-și apleacă ochii pentru a suplini prin gest mărturisirea, surâsul ei frânt și amar ți se rostogolește-n carne și-și prelungește prin ecouri chinul său imaterial. Surâsurile sânt o povară voluptuoasă pentru cel ce le împarte și pentru cel ce le primește. O inimă atinsă de delicatețe greu poate supraviețui unui surâs duios. Tot așa, sânt priviri după care nu te mai poți hotărî pentru nimic
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
boală. De unde ar pleca altcum mândria sângelui trist? Sânt priviri feminine care au ceva din perfecțiunea tristă a unui sonet. Fără nefericire, iubirea n-ar fi mai mult de o administrație a naturii. În fiece parfum se tânguie un plâns imaterial al florilor, de dată ce ne inspiră o destrămare funebră. Învăluiți în el, neliniștea morții ne cuprinde ca o sevă pornind de departe și ridicîndu-se domol și trist în vlaga trupului. Și cum suspină un trandafir în mâhnirea noastră, înnobilînd-o
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
când rațiunea își gustă propria ei lucire... De s-ar surpa cerurile înaintea minții! Iubirea pare ocupație vulgară față de dorința de adorație, în care pornirile vieții se filtrează într-o lume de adieri pure. Femeia care cade victimă setei noastre imateriale se poate considera, cu drept cuvânt, nefericită-n dragoste. Căci nu-i oferim prea mult, un exces care jignește puținul fericirii? Decât, ea niciodată nu va înțelege de ce în adorație prezența ei e tot atât de vană ca și absența. Ea n-
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]