1,421 matches
-
reeducați. La 3 Aprilie 1950 articolului 1 i s-au adus completări prin ordinul Cabinetului MAI Nr.100. Conform acestui ordin trebuiau internați și următoarele persoane: cetățenii care lansează sau răspândesc zvonuri alarmiste și ascultă posturi de radio străine (considerate imperialiste); cetățenii care frecventează bibliotecile țărilor imperialiste și care au relații de prietenie cu acestea; cetățenii care nu se supun măsurilor guvernului privitor la colectivizare, planuri de cultură, frânarea producției cât și cei considerați exploatatori; cetățenii care se opun regimului pe
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
1 i s-au adus completări prin ordinul Cabinetului MAI Nr.100. Conform acestui ordin trebuiau internați și următoarele persoane: cetățenii care lansează sau răspândesc zvonuri alarmiste și ascultă posturi de radio străine (considerate imperialiste); cetățenii care frecventează bibliotecile țărilor imperialiste și care au relații de prietenie cu acestea; cetățenii care nu se supun măsurilor guvernului privitor la colectivizare, planuri de cultură, frânarea producției cât și cei considerați exploatatori; cetățenii care se opun regimului pe motive religioase; cetățenii care, prin corespondența
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
Foreign Affairs publică articolul The Sources of Soviet Conduct 1 semnat de George Kennan, fost diplomat al ambasadei Statelor Unite la Moscova, care susține că Uniunea Sovietică urmărește o politică expansionistă deliberată (confirmând temerile lui Churchill că sovieticii duceau o politică imperialistă) și recomandă politica de Ăîngrădire (containment) ca mijloc Aceasta, alături de politica extinsă de alianțe pe care se baza containment-ul, urmăreau să împiedice URSS să depășească sfera de influență și teritoriul propriu-zis pe care îl ocupa în a doua parte a
RELATII INTERNATIONALE by ANDREI MIROIU () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1505]
-
nu poate intra în competiție cu adevăratele valori artistice. El afirmă, pe bună dreptate, că „atunci când cultura românească veche era amenințată să se stingă în Basarabia sub înrâurirea altei culturi, care dispunea de toate mijloacele unei culturi moderne și totodată imperialiste, acești scriitori modești par ca un sâmbure care a adus poporul basarabean la renaștere.” SCRIERI: Dosithei, mitropolit Soceavskii i ego knijnaia deiatelinosti, Kiev, 1915; ed. (Dosoftei, mitropolitul Moldovei și activitatea lui literară), tr. Ștefan Berechet, Iași, 1918; Contribuțiuni privitoare la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286240_a_287569]
-
1951, la începutul Războiului Rece, relațiile dintre Europa de Est și cea de Vest erau înghețate.6 În blocul sovietic, mișcările occidentale erau interpretate drept începutul unei hegemonii americano-germane asupra întregului continent,7 sau după spusele lui Hrușciov, un exemplu de integrare imperialista.8 Războiul Rece făcea că URSS, în calitatea sa de a doua putere mondială, să nu acorde mare importanță fenomenelor din vestul Europei decât în măsura în care erau susținute de SUA9 sau atingeau interesele rusești în RDG.10 Fondarea Comunității Economice Europene
by Paula Daniela Gânga [Corola-publishinghouse/Science/1034_a_2542]
-
puțin probabil ca liderii politici, chiar și cei mai binevoitori, să subscrie cerințelor noastre. Pe lângă aceasta, ignorarea deciziei ONU a sporit costurile Statelor Unite la nivel economic după război, ceea ce l-a determinat pe editorialistul Fareed Zakaria să remarce că "stilul imperialist al politicii externe a ajuns să fie contraproductiv. La finalul Războiului din Irak, administrația a renunțat la orice parteneriat autentic cu restul lumii, și chiar a intrat în conflict cu Națiunile Unite."50 În vara anului 2003, se pare că
by Joseph S. Nye, jr. [Corola-publishinghouse/Science/1027_a_2535]
-
de înalt al antiamericanismului, cum nu am văzut de multă vreme."209 Sondajele arată că pierderea puterii blânde se datorează în mare parte politicii noastre externe. "O opinie foarte răspândită și la modă este aceea că Statele Unite reprezintă o putere imperialistă în stil clasic... Această atitudine a fost exprimată în felurite moduri de către oameni diferiți, de la suporterii hocheiului care au huiduit imnul Americii la Montreal, până la liceenii elvețieni care nu doresc să meargă în Statele Unite ca bursieri în cadrul programelor de schimb
by Joseph S. Nye, jr. [Corola-publishinghouse/Science/1027_a_2535]
-
vor necesita și sprijinul altora. Reconstrucția Irakului și menținerea păcii în statele eșuate au șanse mai mari de reușită și pot fi mai puțin costisitoare dacă sunt întreprinse în colaborare cu alte state, decât dacă par a fi o ocupație imperialistă americană. Faptul că Statele Unite și-au irosit puterea blândă prin modul în care au pornit războiul a făcut ca perioada ulterioară să devină mult mai costisitoare decât ar fi fost necesar. Chiar și după război, în orgoliul și entuziasmul care
by Joseph S. Nye, jr. [Corola-publishinghouse/Science/1027_a_2535]
-
a pune ordine într-o lume dezordonată."227 William Kristol, editor al revistei neoconservatoare The Weekly Standard, este de părere că "dacă e să greșim, să o facem în direcția forței. Iar dacă lumea vrea să ne considere o putere imperialistă, nu are decât."228 Într-un articol apărut în aceeași publicație în anul 2001, Max Boot susținea aceeași opinie printr-un titlu mai mult decât sugestiv: "Pledoarie pentru un Imperiu American."229 Cu trei decenii în urmă, extrema stângă folosea
by Joseph S. Nye, jr. [Corola-publishinghouse/Science/1027_a_2535]
-
am să povestesc nimic din ceea ce s-a întâmplat. Dar când m-au pus să dau declarația că nu voi povesti nimănui despre arest și detenție, anchetatorul i-a spus tatălui meu: "Dumneavoastră în familie ascultați posturile de radio dușmănoase, imperialiste. Băiatul dumneavoastră a spus asta". Eu, fiind de față, am zis: "Domnule, eu n-am zis așa ceva!" "Cum n-ai spus!? Ceilalți deținuți din arestul Securității m-au învățat: "spune-le că informatorul acela a mințit!" Și i-am zis
[Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
subofițerilor din armata burgheză, avea un salar mai mare și că trăia mai bine. De asemenea susținea că actualul regim se va schimba și el va fi primul care va trage în comuniști. Totodată, inculpatul a ascultat posturile de radio imperialiste, iar știrile transmise de acele posturi le comenta cu persoanele din anturajul său". 8 Codul Penal al Republicii Populare România, 1948, p. 269. 9 Codul Penal din 1948, Capitolul VI, Publicarea și afișarea hotărârilor, art. 61 și 62, p. 70
[Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
stâlpii de susținere a tuturor regimurilor comuniste -, înainte de a proclama „Teroarea roșie”, în septembrie 1918, și de a o înscrie în Codul penal sovietic din 1922. Lenin și succesorii săi au justificat întotdeauna teroarea prin împrejurări: pericolul contrarevoluției*, amenințarea țărilor imperialiste etc. Dacă ar fi fost așa, teroarea ar fi trebuit să înceteze odată cu dispariția acestor împrejurări, or acest lucru nu s-a întâmplat. în realitate, teroarea a fost utilizată ca mijloc de guvernare legitim și obișnuit. Ea nu viza numai
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
în Mexic, unde va fi asasinat în ianuarie 1929. Strategia lui Mella este bazată pe un front* antiimperialist al muncitorilor, țăranilor, studenților și intelectualilor, în rândul cărora el refuză să includă și burghezia națională, complice, în ochii săi, a dominației imperialiste. Problema naționalismului* și a eliberării naționale ocupă un loc central în gândirea lui Mella, care sprijină cu entuziasm mișcarea lui Augusto Cîzar Sandino; acesta a condus în Nicaragua, din 1926 până în 1933, un război de gherilă contra trupelor americane, susținut
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
VII-lea Congres al IC, această politică face distincția între statele capitaliste democratice pe de o parte și cele fasciste pe de altă parte, fascismul fiind prezentat ca o „dictatură teroristă a elementelor celor mai reacționare, mai șovine și mai imperialiste ale capitalului financiar” (Dimitrov). Devine astfel posibilă divizarea lagărului capitalist, fracțiunea fascistă poate fi izolată prin făurirea unei forțe antifasciste care să depășească cu mult forța comuniștilor și a simpatizanților lor. Totuși, această definiție „de clasă” a fascismului ocultează vreme
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
sprijinirea anticolonialiste și a mișcărilor de eliberare națională. De altfel, scena politică europeană se pretează de minune acestui joc: în 1923, caracterizarea Germaniei drept o „colonie” exploatată de către Franța arată că o țară poate lesne aluneca din categoria de stat „imperialist” în aceea de țară care luptă pentru „eliberare națională”, susceptibilă astfel de a deveni un aliat al „Patriei oamenilor muncii”. Dar, în ansamblul, sprijinirea luptelor „național-revoluționare” privește Asia*, America Latină* și Africa*. Astfel, în septembrie 1920, la Baku, sovieticii organizează Primul
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
eliberare națională și a recomandat coloniilor - „țări înapoiate” - să-și aștepte mântuirea fie de la proletariatul din țările colonizatoare, fie de la o revoluție în Occident. în 1924, Stalin declară: „Țările dependente și coloniale trebuie să se transforme din rezervă a burgheziei imperialiste în rezervă a proletariatului revoluționar, să-și facă un aliat din acesta [...]. Leninismul recunoaște existența în mișcarea de eliberare națională din țările oprimate, a unor aptitudini revoluționare și consideră că este cu putință ca ele să fie utilizate în vederea răsturnării
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
să se apere de fluxurile internaționale. De unde și susținerea de către Negri a Uniunii Europene, considerată ca accelerând descompunerea națiunilor, și refuzul său de a polariza întreaga atenție asupra Statelor Unite ale Americii care, după el, au încetat a mai fi centrul unui proiect imperialist. Această poziție nu întrunește însă umanitatea printre neocomuniști: aceștia nu sunt încă pregătiți să renunțe la beneficiile identitare ale unei personificări a „dușmanului”. ANTIRASISM Primo Levi scria că, spre deosebire de infernul nazist, infernul comunist era un „masacru între egali”. și într-
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Primului Război Mondial, al revoluției și al războiului civil*. în acest context, coexistența pașnică vizează stabilizarea situației internaționale a URSS prin stabilirea de relații cu statele capitaliste, prin finanțarea economiei sovietice, dezvoltând schimburile comerciale cu aceste state și, în sfârșit, divizând, statele imperialiste” prin exploatarea contradicțiilor lor. Astfel, ea se traduce, în 1921, prin încheierea unui tratat comercial cu Marea Britanie și, mai ales, în 1922, prin tratatul de la Rapallo cu Germnaia. Dar, pentru Lenin, ea nu înseamnă câtuși de puțin sfârșitul confruntării cu
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
-lea. Ea se află în centrul structurării mișcării socialiste în jurul Internaționalelor socialiste. și dacă Lenin* se opune marxiștilor ortodocși care nu cred că revoluția este posibilă în țări democratice și industrializate, el consideră Rusia ca fiind „veriga slabă” a lanțului imperialist care va duce în mod ineluctabil la izbucnirea unei revoluții în Europa. De-abia a triumfat revoluția din Octombrie*, abia s-a încheiat primul război mondial, și un val revoluționar străbate Europa. Tensiunile generate de război, „marea lumină venită de la
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
puțin pertinentă după aderarea la CAER a Mongoliei, a Cubei* și a Vietnamului*. Comuniștii se bucură de contradicțiile generate de crearea CEE în sânul Alianței atlantice: Marea Britanie, legată de SUA, pare dispusă să „torpileze Piața Comună”, favorizând astfel dislocarea frontului imperialist, bănuit mereu de „planuri de agresiune” antisovietice. De asemenea, atâta vreme cât decolonizarea nu este încă înfăptuită, scenariul integrării teritoriilor de peste mări în spațiul economic european este, din punct de vedere al PCF, bogat în antagonisme, între o Franță slăbită și o
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
posibilitatea trecerii la socialism* și prin mijloacele legale. El enunță astfel convergența dintre socialism și democrația* parlamentară care marchează începutul secolului XX. Dar, cu ocazia războiului din 1914, Lenin* reia și dezvoltă concluziile lui Marx lansând sloganul: „Să transformăm războiul imperialist în război civil!”. Gândirea lui politică s-a radicalizat prin dobândirea dimensiunii războinice: acum orice conflict politic sau social este asimilat cu un război. Lenin consideră că lumea a intrat în „epoca războiului” care face din războiul civil principalul mijloc
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
legătură cu politica externă a URSS: „Inainte de război, a opune un regim democratic fascismului era un lucru în întregime corect; dar acum, împărțirea statelor capitaliste în fasciste și democratice nu mai are niciun sens”. Este vorba de un „război imperialist” în care comuniștii nu trebuie să se amestece, lăsându-i pe protagoniști să-și epuizeze forțele, după care revoluția și URSS îi va mătura pe toți. IC va impune această linie partidelor comuniste, care nu se adaptează destul de repede (cum
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
belgian și american). Principala rezistență vine din partea secretarului general al PC britanic, Harry Pollitt, care încearcă fără succes să mențină linia antifascistă propunând o opoziție pe două fronturi, politică împotriva guvernului burghez și militară contra naziștilor. Linia „luptei contra războiul imperialist” va incita chiar și PC belgian, danez, norvegian și PCF să angajeze negocieri cu ocupantul german în vara anului 1940, sub pretextul alianței germano-sovietice. Dar, confruntat cu invadarea germană a Iugoslaviei, în aprilie 1941, Stalin acceptă un viraj tactic cu
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
lemn confundă sistematic „a fi” și „trebuie să fii”. Ceea ce este prezentat ca o constatare este în realitate un ordin. Astfel, când Jdanov declară în septembrie 1947: „Uniunea Sovietică apără drepturile suverane ale tuturor națiunilor, mari și mici. Actualmente țări imperialiste ca Statele Unite, Anglia și aliații lor apropiați devin niște dușmani periculoși pentru independența națională și pentru autodeteminarea națiunilor...”, el nu numai că maschează faptul că URSS tocmai și-a extins dominația asupra mai multor țări europene și a impus sovietizarea
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Lenin în prim planul scenei rusești și apoi mondiale. Impactul războiului din 1914 Opozant decis al tuturor partidelor socialiste care se integrează, fiecare în țara sa, uniunii patriotice sacre, Lenin consideră că războiul oferă o conjunctură excepțională pentru „transformarea războiului imperialist în război civil”. în Imperialismul - stadiul cel mai înalt al capitalismului (1916), el apreciază că orânduirea capitalistă a ajuns în faza ei finală, „de putrefacție” și, în august-septembrie, scrie: „Războiului burghezo-imperialist, războiului capitalismului ajuns într-un înalt stadiu al dezvoltării
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]