1,880 matches
-
iubiri *) O carte interesantă și foarte utilă, mină de aur pentru căutătorii de frumos, ne aduce în fața ochilor poeta, publicista și starostele de cenaclu, doamna Elisabeta Iosif : ”Orice semn este o insulă”. Întregul nostru destin, de la răsăritul tainic, până la apusul implacabil al vieții, este o călătorie plină de obstacole neprevăzute, dar și cu multe popasuri norocoase. Pelerinajul omului-scriitor la semnele importante ale pământului acesta, populat din străvechime de înaintașii daci, este obligatoriu. Iar consemnarea impresiilor, cu osebire a emoției fiecărei întâlniri
STATUIA UNEI IUBIRI CRONICĂ de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1753 din 19 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368326_a_369655]
-
tema timpului în inexorabilă curgere: „Se zbate ora .../ Se zbate ora între cadrane/ Și ticăie minutul .../ Și ticăie minutul nemilos .../ Sacadat/ Și cercul se închide sub cortină” („Continuitate”, p. 183). În aceeași notă persuasiv nostalgică este evocat, tot sub semnul implacabil al timpului trecător, peisajul mioritic, de „gură de rai” al satului și anilor de o nerepetabilă frumusețe ai unei paradisiace copilării: „Miroase a mioriță/ și-a cetină de brad/ și a cenușă-n vatră/ și-a stele care cad”. Nutrindu
DELICATEŢE, CANDOARE, SINCERITATE, DE VICTOR RUSU de IOAN ADRIAN TRIFAN în ediţia nr. 1747 din 13 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367986_a_369315]
-
în celelate unghere ale lumii(și a celor mai multe colțuri de pe continentul nostru). Încrederea, optimismul robust, frumusețea și taina iubirii sunt armele neconvenționale care salvează umanitatea. Aerul lor însă (al liricii în discuție) cade în aceeași plasă întinsă de un destin implacabil, fatalmente predestinat: respiră parfumul devoalat și străveziu cețos și grețos al condiției noastre biologice și acțiunii vremelnice a omului, presupus de perisabilitatea speciei... Zicerea Ecleziastului „deșertăciunea deșertăciunilor, totul este deșertăciune!” dezarmează și anulează orice optimism dar, în același timp, cred
de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 208 din 27 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367388_a_368717]
-
2002) sunt evocate întâmplări din propria experiență de viață și de creație. În 2011 a lansat primul roman primul roman din noua serie „Blesteme contemporane". „Roma-Termini"este o tulburătoare viziune asupra destinului care scoate la iveală, după spusele autorului, „sentimentul implacabilului și al lipsei de timp pentru alte rezolvări decât cele dure și categorice ale vieții pe care n-ai avut curajul să o recunoști astfel când ai fi putut tu schimba câte ceva". Fondator a mai multor organizații social-culturale, distins de-
LA MULŢI ANI CORNELIU LEU! de GEORGE BACIU în ediţia nr. 204 din 23 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366899_a_368228]
-
paradisul fanteziei, pedepsit de biciul silogismelor, îngheață sub veghea nemiloasă a rațiunii. Dialectica optimistă„ a lui Socrate distruge muzica tragediei. Combătându-l pe Rousseau, Nietzsche consideră că, de la natură, omul posedă o fire demonică, predestinată pentru tragic, că el este implacabil sortit să interpreteze veșnic pe scena lumii rolul personajului tragic. Simbolul lui Prometeu, învingătorul zeilor, exprimă la filosof sensul etic al pesimismului, o justificare a eternei suferințe, o imagine a zădărniciei condiției umane, față de orice speranță sau dorință de ameliorare
AL.FLORIN ŢENE NETZCHE ÎNTRE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366924_a_368253]
-
celuilalt prin gând / mai izbutim, ca pale de nori cumulus. / Explozia de senin la care ne-am expus / va-nconjura pământul alergând.” (Norii cumulus, dacă cineva nu știe, sunt semn de vreme bună.) Suferința și bucuria fac ape-ape. Destinul e implacabil, n-are antidot. Dar din stilou curge, împotriva halucinației vreunui gând de revoltă, chinină (leac febrifug, deosebit de amar) îndulcită cu un pic, un pic de ironie... „Suntem însă striviți de masa fără leac / a unei stele situate foarte aproape. / O
POETUL SĂTMĂREAN-MARAMUREŞEAN CU „DEPUNERE DE CHICIURĂ PE VISE” – IOAN BRAN de ANGELA MONICA JUCAN în ediţia nr. 192 din 11 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367056_a_368385]
-
suflet zbuciumat și mereu în căutarea infinitului absolut, precum și în cele deosebit de documentate și pline de bucuria relatării impresiilor de la pescuit și arta lui. Lectura capitolelor despre dragoste este inedită și autorul încearcă să ne descrie lupta sa cu destinul implacabil, care îi demonstrează că în viața oricui se întâmplă ca oamenii să vină și să plece și trebuie să-l accepte așa cum este, dar luptând pentru el, pentru că nu contează cât trăiești, important este să trăiești o clipă pentru care
PREFATA LA CARTEA IUBIRILE UNUI PESCAR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 187 din 06 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367073_a_368402]
-
lor, fata era destul de distantă și lezată de faptul că petrecerea ei de ,,laurea” fusese organizată în limitele stabilite de rigorile doctorului. Protestase atunci, însă el avusese ultimul cuvânt ca întotdeauna. În sinea lui suferea, că trebuise să se arate implacabil încă o dată, cu dorințele ei. O iubea mult și ar fi dorit-o mai matură și mai cu spirit de discenământ în ași alege prietenii. Din păcate știa din experiențe trecute că avea un simț foarte redus de a detecta
PETRECERE NEFASTĂ (10) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2085 din 15 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368516_a_369845]
-
de ani. De care profită loazele neamului cățărate la vârf. Cu sprijinul celor imorali, cu care se aseamănă! Interni sau externi. Nu, nu am luat-o razna! Știința descoperă, pe zi ce trece, că întreg programul biblic are o logică implacabilă! Totul este contorizat de hardul nostru, care declanșează mecanismele de autoreglare. Ori de câte ori linia generală este încălcată. Se tot întreabă unii de ce nu se transmit bolile prin sărutatul icoanelor? Da, de sute și sute de ani se sărută icoanele și nu
TABLETA DE WEEKEND (36): DECODĂRI de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 900 din 18 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363711_a_365040]
-
restabili dreptatea. Mult încercatul Iov își redobândește sănătatea și averile, și moare îmbelșugat, sătul de zile. Când Avraam, dând ascultare poruncii divine, înalță cuțitul spre a-și ucide fiul, apare îngerul care oprește brațul tatălui și cruță jertfa. Dumnezeul legii implacabile se dovedește până la urmă îndurător. Nu tot astfel în noul legământ. Aici Hristos nu este numai încercat, se îngăduie să moară pe cruce și îngerii nu coboară să-l salveze ca pe Isaac. Martirii mor și ei cu toții, în chinuri
O SCURTĂ INCURSIUNE ÎN GÂNDIREA CREŞTINĂ A LUI NICOLAE STEINHARDT de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 89 din 30 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349628_a_350957]
-
o siguranță adevărată. Molima se răspândea cu repeziciune, mirosul greu al cadavrelor arse plutea în aer, oamenii plini de bube agonizau lent și înfiorător în propriile locuințe. Nimeni nu mai avea curaj să mai facă nimic, toți așteptau o sentință implacabilă, una care deja fusese scrisă. Silviu a reușit să scape necontaminat stând în apartament și mâncând niște covrigi uscați pe care îi avea drept provizie în casă, dar oare cât avea să dureze această minune? Avea stări aproape cataleptice, în
TEROAREA ALBĂ de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2107 din 07 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350221_a_351550]
-
au iscat uneori dezbateri pasionante și deosebit de interesante. La un moment dat, am emis teoria "Ce e scris în gene ne e pus”. Imediat au sărit câțiva colegi: “Asta înseamnă că nu crezi în liberul arbitru, ci într-un destin implacabil”. Fiind moderatorul grupului, mi-am îndemnat colegii să răspundă serios la întrebarea “Există sau nu liberul arbitru?” Două răspunsuri mi s-au părut mai interesante. În rezumat, ele spun: Gena: ”Liberul arbitru nu există. Suntem programați de creator să analizăm
DESPRE DESTIN ŞI LIBERUL ARBITRU de DAN NOREA în ediţia nr. 1294 din 17 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349019_a_350348]
-
prezentului inacceptabil. Refuzând compromisul cu o epocă a dominației absurdului, Tatiana Scurtu identifică o logică a istoriei, desfășurată după sistemul ciclicității. Adevărul lui ”nihil novi sub sole” îl denunță cu patos în poemul ‘Realități”. Concluzia poemului are valențele unei sentințe implacabile: Sensuri absurde își pun măștile vechi.” Portretul artistei, din tinerețea care irumpe bogat, este figurat în poemele care fixează coordonatele majore ale volumului, sublimând fiorul erotic și vibrația sentimentului patriotic.Toposul acestor trăiri îl alcătuiesc termeni care emoționează și răscolesc
POETA DIN BASARABIA de MARIA STOICA în ediţia nr. 59 din 28 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349055_a_350384]
-
de oameni se îndreaptă spre locurile în care sunt dispuse colosalele statui, care urmează să fie date pradă focului devorator. La miez de noapte, întregul oraș pare cuprins de flăcări. Nici cea mai frumoasă dintre Fallas nu se sustrage destinului implacabil, chiar dacă i se rezervă ultimul loc la rând. Doar una din figurinele mai mici, supranumită „ninot” (copilul) este desemnată, de comun acord cu participanții, pentru a supraviețui în muzeul special amenajat. Se poate spune așadar că tot ce ține de
LAS FALLAS DE VALENCIA de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 80 din 21 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349155_a_350484]
-
lumina adevărului artistic și literar, căruia îi conferă valoare de document. Iată perpetuumul mobile al scriitoarei craiovene (martor pe coperta a IV-a a cărții sale) - legat de temerea iminentă a oricărui autor: testul de rezistență al operei sale în fața implacabilului timp. Un timp care convertește clipa în râu, care transformă lumina în stea și destinul în eternitate: “A rezista în fața timpului înseamnă a fi dincolo de timp, a depăși clipa; înseamnă a crea un ideal, care să devină realitate; înseamnă a
“NELINIŞTI PRIN TIMP” SAU “UN UNIVERS ÎNCĂRCAT DE SENSURILE PRECISE ŞI SENSIBILITATEA ARTEI SCRISULUI de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 80 din 21 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349156_a_350485]
-
nimic să nu fie omis, relațiile cu Occidentul vor fi blocate, astfel treptat țara devenea un ghetou sovietizat și înfricoșat. Cea mai spectaculoasă „realizare” a sistemului comunist a fost represiunea, care a atins dimensiuni înspăimântătoare, un malaxor de vieți omenești, implacabil și necruțător cu ajutorul căruia comunismul a reușit să se mențină ca regim politic în România cinci decenii, timp în care a operat o urâțire a interiorității naționale și personale ce se dovedește greu de remediat. Instaurată după model sovietic și
ACTORUL ŞI REGIZORUL CREŞTIN DAN PURIC – ÎNTRE CURAJUL DE A APĂRA ŞI DEMNITATEA DE A MĂRTURISI de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 82 din 23 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349142_a_350471]
-
cărții. Nicu Dan Petrescu este un rătăcitor care își definește, și apoi urmează, propria sa existență, în umbra unei călătorii cu valențe inițiatice, fiecare stație de popas fiind intersectarea cu necunoscutele destinice. A nu se înțelege prin destin ceva realmente implacabil, ci doar angrenarea într-o luptă firească a eului cu propriile limite, așa după spunea Emil Cioran: Destin înseamnă a lupta deasupra sau alături de viață, a-i face concurență în pasiune, răzvrătire și suferință. (Gheorghe A. STROIA, Adjud, Cireșar 2014
NOI APARIŢII EDITORIALE ARMONII CULTURALE – 20 IULIE 2014 de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1297 din 20 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349362_a_350691]
-
a comuniștilor români. Încă de pe acum partidul era măcinat de lupte intestine ce nu vor înceta niciodată 5... Prin urmare, cea mai spectaculoasă „realizare” a sistemului comunist a fost represiunea, care a atins dimensiuni înspăimântătoare, un malaxor de vieți omenești, implacabil și necruțător cu ajutorul căruia comunismul a reușit să se mențină ca regim politic în România cinci decenii, timp în care a operat o urâțire a interiorității naționale și personale ce se dovedește greu de remediat. Instaurată după model sovietic și
TEMNIŢELE ŞI ÎNCHISORILE COMUNISTE DIN ROMÂNIA – CÂTEVA REFERINŢE DESPRE NUMĂRUL LOR, ACTIVITATEA, VOLUMUL DE ÎNCARCERARE, CAPACITATEA ŞI DISPUNEREA LOR GEOGRAFICĂ... PARTEA I de STELIAN GOMBOŞ în edi [Corola-blog/BlogPost/344377_a_345706]
-
nimic să nu fie omis, relațiile cu Occidentul vor fi blocate, astfel treptat țara devenea un ghetou sovietizat și înfricoșat. Cea mai spectaculoasă „realizare” a sistemului comunist a fost represiunea, care a atins dimensiuni înspăimântătoare, un malaxor de vieți omenești, implacabil și necruțător cu ajutorul căruia comunismul a reușit să se mențină ca regim politic în România cinci decenii, timp în care a operat o urâțire a interiorității naționale și personale ce se dovedește greu de remediat. Instaurată după model sovietic și
ANUL COMEMORATIV AL APĂRĂTORILOR ORTODOXIEI ÎN TIMPUL COMUNISMULUI” CÂTEVA INDICII ŞI REFERINŢE DESPRE CREDINŢĂ ŞI SPIRITUALITATE ÎN UNIVERSUL CONCENTRAŢIONAR COMUNIST PARTEA I de STELIAN GOMBOŞ în ed [Corola-blog/BlogPost/344373_a_345702]
-
Dragostea se transformă la Daniela Voiculescu, într-o capodoperă, în singura investiție de suflet cu valoare. Taina stihurilor sale izvorăște și alunecă “pe firul timpului în doi/ mai sus de viața amânată...” (Tristețea). Daniela Voiculescu percepe puterea ascunsă a destinului implacabil, dar are totuși, tăria să mai creadă în iubire, în bine, în împlinire. Experiențele potrivnice, vrăjmașe - “Doamne, câtă dezamăgire mă împinge de la spate, câtă tristețe mă întâmpină!” (Oriental Sweetness) - nu i-au răpit puterea de a crede în dragoste. Concluzia
POEZII DE DANIELA VOICULESCU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 166 din 15 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344456_a_345785]
-
în nebuloasa timpului. Spațiile pure, învăluite în lumină și slavă - sunt cele după care tânjește neîncetat - aceasta trăind cu credința “oarbă” că - odată trecută în „nefăcut” - în stadiul cel mai înalt posibil, adică de “înger”, nicio suferință și nici curgerea implacabilă a timpului nu vor mai putea să-și pună amprenta asupra Sinelui. „Răspund singurătății:/ - Ești singura jertfă în oglindă,/ cum ar fi/ să-ți smulgi pomii din rădăcină,/ să-ți sădești ecoul urmelor de la malul mării,/ să strigi:/ - Mă iubește
INGERII URCĂ LA CER , de MARIA ILEANA BELEAN în ediţia nr. 551 din 04 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344479_a_345808]
-
admirație a comuniștilor români. Încă de pe acum partidul era măcinat de lupte intestine ce nu vor înceta niciodată... Prin urmare, cea mai spectaculoasă „realizare” a sistemului comunist a fost represiunea, care a atins dimensiuni înspăimântătoare, un malaxor de vieți omenești, implacabil și necruțător cu ajutorul căruia comunismul a reușit să se mențină ca regim politic în România cinci decenii, timp în care a operat o urâțire a interiorității naționale și personale ce se dovedește greu de remediat. Instaurată după model sovietic și
ANUL COMEMORATIV AL APĂRĂTORILOR ORTODOXIEI ÎN TIMPUL COMUNISMULUI” CÂTEVA REFERINŢE ŞI INDICII DESPRE BISERICA ORTODOXĂ ROMÂNĂ ŞI SECURITATEA, ÎN PERIOADA REGIMULUI COMUNIST... PARTEA I de STELIAN GO [Corola-blog/BlogPost/344374_a_345703]
-
răspuns cert și toate interpretările explicative au fost puse la îndoială. Nu cutezam să încerc a scrie și pentru alt motiv, nu te apropii ușor de acest subiect, nici în viața de toate zilele și nici în gânduri. Moartea e implacabilă, face parte din destinul nostru, nimeni nu scapă de întâlnirea cu ea și de aceea, oamenii n-o pot privi direct în față și cele mai tulburătoare gânduri sunt cele referitoare la felul cum va fi în momentul când o
CE E DINCOLO DE GRANIŢA VIEŢII? de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1035 din 31 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344520_a_345849]
-
prin Humulești sau cu maică-se la Agapia șI Văratic; urca apoi munții Ciungi și culegea flori, făcându-și din ele coronițe, precum crăiesele din basme copilăriei ei. Muzica lui Beetoven le aducea aminte de soarta omului pe pământ, de implacabilul destin, de suferință, de dragoste, de legătura cu Marele Templu al Naturii, de unicitatea și diversitatea lumii în Marele Univers... Muzica lui stingea urile și potolea patimile, apropia inimă de inimă, unindu-le idealurile... Veronica oftă și-și șterse o
EMINESCU ŞI VERONICA-ULTIMA SEARĂ LA VIENA. de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1212 din 26 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347962_a_349291]
-
de sensuri cu izuri boreale Prin doruri nepereche cuvântul are rost? Mi-e dor de o privire, de mână ta calina, Ți-e dor să-ți torn pe suflet licoarea de fiori. Amestecăm iluzii, fără să fim de vină Că, implacabil, dorul ne doare uneori. Hai să fugim spre vremea pornirilor nebune, Cănd orele se frâng în ultima rămasă. Sonetele din inimi vor azi să se răzbune Și porți deschid spre cer... să-mi vină doru-acasă. Referință Bibliografica: Două doruri / Lăură
DOUĂ DORURI de LAURA HUBATI în ediţia nr. 1471 din 10 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350133_a_351462]