652 matches
-
gen sau în peisajele pe care le-a realizat, Apcar Baltazar s-a înscris pe o linie de ripostă contra acestuia atunci când a creat tablouri ca "Sfântul Gheorghe ucigând balaurul". Procedeul pe care l-a urmat pentru depășirea esteticii specifice impresionismului nu a fost însă unul prea uzitat în epocă. Nu a mers pe calea pe care a indicat-o Cézanne sau pe cea a expresionismului lui Van Gogh, ci pe o înrudire cu viziunea artiștilor sfârșitului de secol al XIX
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]
-
în lucrarea lui Luchian se poate observa o construcție mai articulată a compoziției, Baltazar a redat o natură aparent turmentată de un pitoresc, străin de rigorile necesare unei compoziții. În mod evident Luchian era pe calea depășirii principiilor estetice caracteristice impresionismului, în timp de Baltazar înfățișa cu voluptate primele impresii, creând astfel cu spontaneitate și sinceritate o imagine plastică deosebită. Peisajul "Colț de grădină" este considerat de specialiștii în critică de artă drept cel mai impresionist tablou pictat de către Apcar Baltazar
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]
-
impresii, creând astfel cu spontaneitate și sinceritate o imagine plastică deosebită. Peisajul "Colț de grădină" este considerat de specialiștii în critică de artă drept cel mai impresionist tablou pictat de către Apcar Baltazar. Dacă se poate admite că ar exista un impresionism de sorginte românească, eliminând pe de o parte unele elemente constitutive obligatorii ale acestui curent, Apcar Baltazar poate fi considerat unul dintre protagoniștii acestuia, în România. Artistul a realizat mai multe peisaje, unele având chiar unul sau mai multe personaje
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]
-
România, prin abordarea de procedee cum ar fi colorarea umbrelor și prin unele tentative de divizare a tonului și de fragmentare a tușei. După cei patru pictori enumerați mai înainte, a venit grupul consacraților, al celor mai consecvenți adepți ai impresionismului românesc: Jean Steriadi, Nicolae Dărăscu, Samuel Mützner și Lucian Grigorescu. În toată cariera sa artistică pictorul a realizat o mulțime de peisaje, pornind de la cele de început de carieră cum au fost cele intitulate "" și "Mănăstirea Căldărușani". Cele mai reușite
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]
-
plină de grație. Maniera impresionistă se face prezentă în opera lui Apcar Baltzar și la renumitele sale personaje din mahalaua bucureșteană. Pictorul a executat aceste compoziții cu aceeași libertate a penelului și cu aceeași atmosferă plină de lumină specifică esteticii impresionismului. Ca și la Ștefan Luchian în lucrările sale "", "" și "Vezi tu, Stane, vine iarna", picturile realizate din tematica mahalalelor sunt lipsite de intenția literaturizantă. Interesul lui Baltazar pentru categoria femeilor din această categorie socială de la marginile Bucureștiului nu a avut
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]
-
Grigorescu descoperă localitatea Barbizon în 1862, unde rămâne pentru câțiva ani. Sosesc la Barbizon pentru un popas mai scurt și pictori cehi, maghiari, elvețieni, belgieni și polonezi. "Școala" de la Barbizon se deschide pentru lumea întreagă, ea va deschide drumul pentru impresionism.
Școala de la Barbizon () [Corola-website/Science/315067_a_316396]
-
lumină și a atmosferei. Deși avea o abordare punctuală și științifică, Constable realizează tablouri poetice, care elogiau viața rurală liniștită. Turner s-a orientat către sublimul fenomenelor naturii dezlănțuite. Modul în care utiliza culorile și reda lumina avea să influențeze impresionismul francez de mai târziu. Cel mai mare pictor romantic german a fost Caspar David Friedrich (1774-1840). Peisajele au constituit modul său favorit de a se exprima. A combinat transcendentalul imaginii cu misticismul religios, înfățișând pământul, natura suferind transformări și mai
Istoria picturii () [Corola-website/Science/315124_a_316453]
-
ales pentru litografiile care reflectă scene de pe străzile pariziene, Jean François Millet (1814-1875), care aparținea Școlii de la Barbizon, artist realist de factură socială. Édouard Manet (1832-1883) a fost un inovator al anilor 1860, stilul său fiind considerat ca precursor al impresionismului. Ca și Courbet, subiectele tratate aparțineau vieții cotidiene. Multe din teme și moduri de compoziție au fost împrumutate de la maeștri ca Velázquez și Goya. Dar noutatea introdusă de Manet, pentru care este considerat primul pictor modern, constă în utilizarea tușeelor
Istoria picturii () [Corola-website/Science/315124_a_316453]
-
monotonă a urmelor de pași în zăpadă. Ultimii ani ai carierei îi dedică redării splendorii grădinilor, mai ales celei din jurul casei sale de la Giverny, unde puternica strălucire a luminii și culorii dau senzația inedită de evanescență. Alți mari inovatori ai impresionismului au fost Camille Pissarro (1830-1903) și Pierre-Auguste Renoir (1841-1919). Motivele favorite ale lui Pissaro erau peisajele, scenele cu râuri, strada pariziană și muncitorii aflați la lucru. Renoir are aceleași teme ca și Pissaro sau Monet, dar realizează și un mare
Istoria picturii () [Corola-website/Science/315124_a_316453]
-
se ocupau de efectele tranzitorii, schimbătoare ale luminii, Paul Cézanne (1839-1906) studiază aspectele eterne ale naturii, explorând principiile sale structurale. Preocuparea sa pentru formele geometrice a stimulat apariția și evoluția de mai târziu a cubismului. Georges Seurat (1859-1891) dezvoltă, în cadrul impresionismului, o noua tehnică numita pointilism, pe care o aplică în multe lucrări ale sale, dintre care cea mai celebră este "Duminica dupa-amiaza pe insula "Grande Jatte"" (1884 - 1886, Institutul de Artă din Chicago.) La sfârșitul secolului al XIX-lea, trei
Istoria picturii () [Corola-website/Science/315124_a_316453]
-
imaginile citadine realizate de Richard Estes (n. 1932). Figurile nude, riguros structurate ale lui Philip Pearlstein și imaginile bidimensional-aplatizate ale lui Alex Katz (n. 1927) și Wayne Thiebaud (n. 1920) exprimă un ton realist rece, abstract. După subiectivismul acut al impresionismului abstract, pictura abstractă dobândește mai multă puritate impersonală, riguroasă și formală. Punctul culminant al acestei tendințe îl constituie minimalismul: pictura este redusă la reprezentarea unor simple forme geometrice, modele care se repetă ritmic sau simple culori. Cei mai de seamă
Istoria picturii () [Corola-website/Science/315124_a_316453]
-
trebuit să picteze un tablou înfățișând o muncitoare citind ziarul "Scânteia". În anul 1954, pe 9 februarie, a murit subit, la vârsta de 84 de ani. A abordat toate stilurile sfârșitului de secol al XIX-lea, înregistrând influențe din academism, impresionism, postimpresionism ori simbolism, curente cu care a luat contact în timpul studenției ori ulterior, în anii maturității artistice. Pe lângă multitudinea de picturi de șevalet create de-a lungul vieții, a contribuit și la pictarea a două biserici:
Constantin Artachino () [Corola-website/Science/321563_a_322892]
-
1889, autorul francez Claude Debussy are ocazia să audă la Expoziția universală de la Paris un ansamblu gamelan javanez; plăcut impresionat, se apleacă asupra modurilor exotice și antice, dând naștere unui sistem sonor folosit ca alternativă la tonalitate, devenit marca a impresionismului muzical. În aceeași perioadă, francezul Erik Satie distruge convenția formală a tonalității prin introducerea muzicii repetitive. În secolul al XX-lea, tonalitatea își pierde treptat susținătorii, pe fondul dezvoltării unor noi abordări modale, a apariției atonalismului și a sistemului serial
Tonalitate () [Corola-website/Science/315452_a_316781]
-
(n. 11 iulie 1834, Lowell, - d. 17 iulie 1903, Londra) a fost un pictor american, naturalizat ulterior în Marea Britanie, cu un stil propriu oscilând între realism, simbolism și impresionism, format la școlile pariziene de pictură. Stilul aparent simplu al artistului, uneori numit tonalism, aduce inovații îndrăznețe în pictură. În vremurile în care realismul, mai apoi impresionismul își bazau procesul de creație pe observarea directă a naturii, Whistler alege alte
James Abbott McNeill Whistler () [Corola-website/Science/317512_a_318841]
-
naturalizat ulterior în Marea Britanie, cu un stil propriu oscilând între realism, simbolism și impresionism, format la școlile pariziene de pictură. Stilul aparent simplu al artistului, uneori numit tonalism, aduce inovații îndrăznețe în pictură. În vremurile în care realismul, mai apoi impresionismul își bazau procesul de creație pe observarea directă a naturii, Whistler alege alte modalități artistice, mult mai rafinate. Pictura sa relevă orizonturi noi, exotice. Peisajele sale creează impresia că provin dintr-o altă lume, iar portretele lui sondează adâncimile singurătății
James Abbott McNeill Whistler () [Corola-website/Science/317512_a_318841]
-
Herman Joachim Bang (n. 20 aprilie 1857 - d. 29 ianuarie 1912) a fost un prozator danez. Inițial operă de orientare naturistă influențată de Ibsen și Zola (romanele Haabløse slaegter, 1880 - Făpturi fără speranță; Tine, 1889). Creator al impresionismului literar danez, mai ales în nuvelele târzii, străbătute de accentele amare ale ratării într-o lume crepusculară (Stille existenser, 1886 - Existențe tăcute; Under aaget, 1890 - Îngenunchiații). Romane cu accente autobiografice (Mikaël, 1904; De uden faedreland, 1905 - Cei fără patrie). În
Herman Bang () [Corola-website/Science/316356_a_317685]
-
al XIX-lea, dominat de maeștrii ca Wilhelm Leibl sau Franz von Lenbach, pictorii Carl Schuch, Hans Thoma, Arnold Böcklin, Max Slevigt, Fritz von Uhde, Wilhelm Trubner, Lovis Corinth, Franz von Stuck care reprezentau curente importante cum au fost realismul, impresionismul, istorismul, naturalismul, Jungendstil sau simbolismul, la toate aceste alipindu-se în mod evident operele vechilor maeștri existente în marile muzee. În opera lui Coulin se regăsesc elemente înnoitoare ale curentelor existente, dar ceea ce-l definește în creația sa este puternica
Arthur Coulin () [Corola-website/Science/325898_a_327227]
-
astăzi, și unde se simte puternica tradiție a înaintașilor și a stilului tradițional de la începutul secolului al XX-lea. Grafica artistului se înscrie în stilul expresionist, sau mai degrabă un expresionism dramatic. Pictura artistului se inscrie in stilul expresionist, post impresionism. Expoziția de debut - Timișoara (1958) Expoziția de grafică Sala Dalles - București (1958) Expoziția Națională de Artă Plastică - București (1959) Expoziția anuală de grafică - București (1960) Expoziția cu lucrări alese din anuala de grafică - București (1960) Salonul Republican de grafică București
Walter Friedrich () [Corola-website/Science/323594_a_324923]
-
apărut după 1950, care are ca obiect imitarea naturii, ducând naturalismul la extremă. Această mișcare artistică își propune să meargă în direcția extremă a artei realiste, accentuând desprinderea de realismul conținut într-o măsură mai mică sau mai mare în impresionism, pictura metafizică, suprarealism etc. Artistul intervine decupând din realitate acele părți pe care le găsește interesante și le reproduce cu maximum de minuțiozitate, influențate de starea de spirit, unde se îmbină indecisul cu precisul, linii ce se topesc, culori ce
Hiperrealism () [Corola-website/Science/326233_a_327562]
-
de asemenea a 4-a Simfonie Concertanta. În primă fază a creației sale, Szymanowski a fost influențat în mod clar de curentul romantic, urmărind tehnică lui Richard Strauss, si a ilustrului compozitor Chopin. Începând cu 1914, s-a predat influenței impresionismului, devenind unul dintre cei mai importanți reprezentanți ai modernismului. Szymanowski a dobândit un stil muzical propriu, foarte liric, sprijinit pe o orchestrație bogată și inovatoare. Timpul petrecut în Zakopane i-a influențat creația muzicală, introducând în muzică să motive folclorice
Karol Szymanowski () [Corola-website/Science/328116_a_329445]
-
înrolat la "Facultatea de artă a Institutului din Chicago" (în original, , lucrând simultan ca un aurar și argintar. Între 1920 și 1928, artistul a vizitat Europa de patru ori, unde a studiat diferite stiluri de a picta, dar mai ales impresionismul și postimpresionismul. În ciuda studiului aprofundat al acestor stiluri de pictură, influența cea mai evidentă în stilul său de a picta aparține pictorului flamand al al XV-lea, celebrul Jan van Eyck, de la care a învățat și preluat tehnica reprezentării extrem de
Grant Wood () [Corola-website/Science/330088_a_331417]
-
lui Claude Monet. În 1890 organizează o expoziție la Salonul de Artă Krywulta unde expune majoritatea lucrărilor pe care le-a făcut cu ocazia șederii sale în Ucraina. Critica de artă a subliniat, cu ocazia vernisajului, evoluția artistului în dezvoltarea impresionismului. Între 1891 - 1893 a fost membru al Societății pentru încurajarea Artelor Frumoase din Varșovia. În octombrie 1895 este numit lector la Cracovia la Academia de Arte Frumoase, moment în care se mută definitiv aici. Călătorește peste tot în țară și
Leon Wyczółkowski () [Corola-website/Science/329179_a_330508]
-
(n. 30 ianuarie 1850 în Varșovia - d. 6 și 8 martie 1901 în Roma ) a fost un pictor polonez din secolul al XIX-lea, reprezentant al realismului și precursor al impresionismului polonez.. El a fost fratele mai mic al lui Maksymilian Gierymski. A făcut parte din Grupul de la Munchen. a fost fiul lui Iosif Gierymski, administrator al Spitalului Ujazdowski din Varșovia și al Julietei Kielichowskich. Aleksander a terminat Liceul nr.III
Aleksander Gierymski () [Corola-website/Science/329304_a_330633]
-
până în anul 1879, perioadă în care evoluează datorită multiplelor studii pe care le face cu privire la pictura italiană. Cea mai importantă lucrare din perioada romană a fost „"În foișor"”. Aceasta a fost un preambul la ceea ce va urma în pictura sa, impresionismul, reprezentat ulterior de pânze ca : „"Cylinder on a table"”(Cilindru pe o masă), „"Man in red tail"” și altele. În pictura „"În foișor"” se poate observa o scenă de reuniune socială din secolul al XVIII-lea care are loc într-
Aleksander Gierymski () [Corola-website/Science/329304_a_330633]
-
Mehoffer, precum și artiștii Józef Chełmoński, Julian Fałat, Antoni Piotrowski, Jan Stanisławski, Włodzimierz Tetmajer și Stanisław Wyspiański. Filozofia Societății artiștilor polonezi Sztuka nu a fost una omogenă, ea cuprindea toate curentele de circulație ale momentului cum erau: Tânăra Polonie, neoromantism, simbolism, impresionism și Art Nouveau. Sculptura a fost reprezentată în cadrul Sztuka de către Xawery Dunikowski, Bolesław Biegas, Konstanty Laszczka, și Wacław Szymanowski. Istoricul Maria Poprzecka scria că pentru moderniștii polonezi a fost un „happy hour”, deoarece tendințele dominante în arta europeană a vremii
Societatea artiștilor polonezi Sztuka () [Corola-website/Science/329310_a_330639]