8,822 matches
-
Petru era piesa de puzzle cu muchiile tocite. Privea pe fereastră: zăpadă, pe sub zid, un om, o pereche de ghete, pași. Cine era acel individ, cu ce era încălțat, spre ce i se îndreptau pașii nu interesa pe nimeni; urmele imprimau misterul, semnele se priveau din semne și era îndeajuns. Dacă acele amprente erau făcute sub o fereastră străină de un om străin, indiferența ar fi afânat zăpada până în cer. Ce importanță are cine a pășit, dacă pasul nu aparține ferestrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
drumului, pentru ultima incertitudine; la poarta cimitirului, sfântul Petru taie bilete: hai, grăbiți-vă, locurile la fereastră sunt mai scumpe, spectacolul începe, astăzi vizionați un trailer despre cum se strânge în brațe. Moartea este cea mai consistentă iubire. La început, imprimă o stare de inadaptabilitate, nu ține mult: clopotele bisericii împart văzduhul pe etaje suprapuse, hârlețele descleaștă maxilare, pământul cască gura atât cât să și-o umple cu pământ proaspăt. Exercițiu de libertate: intri în sicriu ca într-o rochie strâmtă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
bilețele de papagal, tristețile împăturite ermetic deconspirau așteptările. Voi ieși de aici, nene Matei, chiar dacă va trebui să mă strecor pe sub pardoseală. Nu sunt nebun, crede-mă, libidinosul acesta de terapeut se lovește de noi, ca să-și justifice leafa, ieri imprima plânsul unui copil pe o bandă magnetofon, azi culegea lacrimi pe o foiță de turnesol. L-am văzut eu într-o dimineață cum lega ceasuri, eternitatea număra nodurile eu eram al treizeci și treilea. Nene Matei, individul acesta experimentează obsesii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
o cangrenă violacee, îmi descompune intențiile. Nu ai voință, nene Matei, păcat! Dă-l în mă-sa de terapeut! Ți-a pus ștampilă pe frunte "irecuperabil", pe năsălie o să te scoată de aici. La dracu' cu toate lozincile astea! Tiparul imprimă după cum dictează așteptările. Scutură-te de etichete! Este vremea lumânărilor aprinse în icoană. Ai cei mai deschiși ochi, cei mai limpezi, cei mai senini, somnambulii balamucului stârnesc furtuni cu fiecare resuscitare a memoriei. Sunt copii, nene Matei, nepoții matale pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
legat cu sfoară de cânepă ispitea simțirile. Le miroseam pe toate. Aroma drojdiei desfunda cuptorul cu pâine (Crăciunul venea în tingirea de cozonac), Paștele înroșea cerul (o pasăre uriașă și-a făcut cuib deasupra norilor, Dumnezeu vopsea ouă), ciocolata topită imprima ambalajele (gustul de cacao ieftină, zahărul și romul ispiteau intențiile), portocalele le mângâiam prin pânză aveau pielea netedă. Tata vine, semnează și mă ia acasă. Uite femeie, ai primit colet, am semnat în vreo 6 registre pentru el. Dumnezeii mamei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
privească spre ușă. O umbră lichidă, cu un foarfece de curățat via, decupa părticele de libertate. Gratiile, o țesătură de corzi putrede: cele încarnate în inima deținutului sunt verzi, cele semănate în zid se desfac odată cu focul cărămizilor. Glasul fiarelor imprima groază până și-n pardoseala celulei. Ca o confirmare a captivității, pleoapele nu reușeau să rupă luciul uscat al apelor, umerii să evite insuportabila gravitație a absurdului, picioarele să sfideze starea de rădăcină. Un abur alb, vinețiu, muced, plutea prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
sub tălpile lui Dumnezeu. S-a ridicat greu, piciorul stâng, piciorul drept pe dușumea două urme. Nicio echilibristică nu încăpea imponderabilitatea omului singur. S-a așezat din nou pe scaunul invalid, încet, cu grijă, parcă pentru a nu strica muchiile imprimate în zăpada pardoselii: Nu, sigur nu sunt urmele mele, de-a lungul și de-a latul fiecăreia mai rămâne loc neocupat. Un uriaș a călcat înaintea mea sau poate pășesc cu inima, cu pustiul din inimă pășesc. S-a ridicat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
ai ochi destul de buni ca să vezi felul în care au fost introduse zarurile în cornet, mișcările mîinii, mai mult sau mai puțin puternice, mai mult sau mai puțin repetate, care le fac să se învîrtească, să se rostogolească și care imprimă zarurilor o mișcare mai vie sau mai lentă: iată cauzele care, luate în ansamblu, se numesc hazard. Atîta timp cît nu vom fi decît oameni, adică ființe cu puteri foarte limitate, nu vom fi niciodată superiori față de ceea ce numim loviturile
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
așa, de inaniție. Politica lui Hannibal era, dimpotrivă, să lupte; puterea sa nu era decît una ocazională și din care trebuia să obțină cu promptitudine toate avantajele posibile, în scopul de a-i conferi soliditate prin entuziasmul pe care-l imprimă toate acțiunile strălucite și vioaie, ca și prin resursele obținute din cuceriri. Dacă, în anul 1704, Principele Elector al Bavariei și mareșalul de Talleyrand n-ar fi ieșit din Bavaria ca să înainteze pînă la Blenheim și Hoghstet, ar fi rămas
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
și desigur pe cele din domeniul procreării, care se exprimă în procentele de natalitate. Copiii moștenesc experiența celor mai bătrâni și hotărârile părinților lor, ei formează generația în devenire, cea care ulterior va prelua conducerea și care își va putea imprima pecetea, cea care este în fază de acumulare de capital uman. După cum scria acum câteva decenii Alfred Sauvy "sunt preferabili oamenii tineri în fața unor figuri îmbătrânite decât contrariul". Tinerețea înseamnă entuziasm, dinamism, creativitate, spirit de inițiativă, noutate. Între bunici, părinți
Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert [Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]
-
cîmpie al Sătmarului ca vîrtejul acela de lumină dintr-un amurg de iunie, cu un glas dătător de noroc vorbindu-i neștiut de sus, din Înaltul aerului. Dispunea de un organ aparte pentru tot ce era insolit. I s-au imprimat violent În memorie imaginile cele mai incandescente și pe acelea mi le-a transmis - În stare primară, frustă, protoplasmatică -, nu pe altele. A fost, la propriu, dar și la puterea imagi narului, un paradis pierdut America pentru Mrs. Flory... La
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
culoare albă, plus o pălărie, o cravată și o pereche de pantofi asortate cu costumul și mare și plăcută surpriză o trusă completă cu scule de frizerie, fabricată în Spania după licență italiană, cu familiarul profil al bărbierului din Sevilla imprimat pe capacul cutiei. Atins la coarda sensibilă și clintit momentan din scepticismul său obișnuit, Ticu își luă în primire darurile, mulțumind pentru generozitate, apoi îi propuse cumnatului său să probeze toate acele scule perfecționate pe podoaba lui capilară. A, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Curios din fire cum era, Lazăr Popescu se luase după niște urme prin zăpadă și descoperise undeva, mai departe, într-un hățiș de crengi uscate, o cataramă de centură soldățească și niște nasturi metalici de uniformă, cu stema țării sovietice imprimată pe ei, ceea ce risipea dubiile în privința identității celor ce-și aflaseră sfârșitul acolo. Dar altceva, în afară de aceste mărunțișuri, nu se mai găsise. Nici măcar niște smocuri de păr, niște ciolane roase de fiare sau ceva asemănător. Lipseau, de asemenea, în mod
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Justin analiza trecătorii cu pătrunzătoarea lui privirea albă. În preajma spitalizării, Dora l-a revăzut. De data asta, alături de umbrela diformă culcată pe trotuar se odihnea un rucsac uzat de culoare ce fusese cândva neagră și pe care se putea citi, imprimat cu un cenușiu murdar : "Dumnezeu nu există". Justin nu și-a ridicat privirea de pe caldarâmul pe care îl fixa ca și cum ar fi fost într-o transă perpetuă. Dora a simțit că el îi percepe prezența și totuși nici vechea adiere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
obligațiile, dăduse ascultare domnului Țăcălie. Nici n-a avut timp să se mire, până când domnul Țăcălie, însoțit de domnul cel bătrân, s-au ivit în poarta casei lor. De cum i-a văzut, mama a înțeles. Aduceau prima scrisoare din sat imprimată cu "Mort la datorie". Tata... Plânsul mamei a fost înăbușit, molcom, doar pentru ea însăși, dar nu s-a terminat decât când s-a terminat și ea, cu peste douăzeci de ani mai târziu. Bucuria lui cea mare era seara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
Atunci, când noi muncim poate dura, întrucât indivizii au propriile lor idei, simțind nevoia să se definească pe sine în raport cu absolutul, și nu societatea respectivă. Astfel acced ei la nemurire. Și deci da, corecțiile geografice sunt foarte importante, pentru că le imprimă omului structuri biologice cu care el gândește și îi mai oferă același lucru de transpus în imagini, deci în mituri de același fel. Cât despre transformarea/găsirea unei lumi umane în exterior proiect în structură, îndeplinit în performanțe, omul fiind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
înainte mă ghidez după aparență, fiind mai profundă decât cei care încearcă din răsputeri să își exteriorizeze sentimentele cele mai intime, vizionare: trăsăturile fizice exprimă omul în concordanță cu totul său. Există o armonie, un ritm pe care lucrurile-l imprimă. Voi urma legea nou descoperită, dar fără să exagerez. Port o rochie neagră, scurtă, cu bretele, două sandale joase din lac, machiajul discret, cu creion negru, fard roșu și ruj corai, părul împletit spic. Nu vreau să mă întorc acasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
pentru ceilalți, tot la fel cum nimic din ceea ce îi privește pe ceilalți nu este, și nici nu trebuie să fie, obligatoriu pentru mine. Îmi pare rău. Prin felul în care pronunțase cuvintele acestea, Victor dorise anume parcă să le imprime dinadins un caracter axiomatic. Dar, cu toate că le spusese hotărât, o făcuse, totuși, blând și cu bunătate în glas, iar micile inflexiuni avute de el pe alocuri dovedeau încă o dată faptul că, în fața unui suflet care te iubește, și vorbele cele
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
japonez? Răspunsul este extrem de simplu: dacă politețea și grija față de celălalt sunt calități cvasi-universale în Apus, ele provin dintr-o educație etică rece, fără nici un fel de participare emoțională. Occidentalii respectă doar un principiu de political correctness, fără a-i imprima acestuia o dimensiune empatică. Din contra, în Extremul-Orient, există o bunătate umană funciară, o căldură sufletească indelebilă, informată, în egală măsură, de morala însușită și de propensiunea pentru a pune interesele celuilalt înaintea intereselor proprii. Este adevărat că noi, românii
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
greu și fioros? -Că sunt animale grele, mi-am dat seama după cum au culcat iarba; că sunt fioroase, mi-am putut dat seama după mirosul adânc primit de plantele pe unde au călcat pentru că unele au murit, iar altele au imprimat în structura lor mirosul greu de suportat din cauza căruia abia respiră. -De la ce animale crezi că este mirosul? a insistat cu întrebările gărgărița. -Nu-mi dau seama, cred că nu sunt animale care trăiesc pe la noi. -În cazul acesta tot
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
unghia și vârful degetului. Un excelent medic de familie a reușit atunci, prelevând o părticică de piele de la piciorul tatălui meu, să-mi ajusteze vârful degetului astfel încât astăzi cu greu se observă diferența. Chiar și primul mort mi-a rămas imprimat pentru totdeauna în memorie. Este vorba de bunica mea, decedată într-un grav accident de mașină, când la volan se afla bunicul, pe când eu aveam șase ani. Palidă, nemișcată și frumoasă; doar un punct roșu pe frunte amintea accidentul. Mi
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
locul natal din Elveția, priveliștea Alpilor și, printre coline, lacul Sempach a cărui întindere se supune celei mai slabe adieri de vânt, oglindind cerul și schimbându-și constant înfățișarea și atmosfera. Fiecare are propriile experiențe legate de natură, care se imprimă în adâncul memoriei. Îmi voi aminti toată viața prima dată când, în timp ce schiam pe muntele Weissfluhjoch la Davos, într-o zi splendidă și senină de iarnă, rămasesem copleșit de panorama ce se deschide pe numeroasele vârfuri alpine înzăpezite și iluminate
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
decide după care principii vrei să trăiești viața". Ar trebui să sfătuiesc și eu la realizarea de sine? Acesta este sensul vieții noastre? Răspund însă cu o altă întrebare: autorealizarea conferă într-adevăr sensul ultim al vieții, acela care îi imprimă direcția? Se obține într-adevăr ceea ce este important pentru psihologi: identitatea și integritatea personală, un sentiment de coerență și de stabilitate care ajută chiar și in depășirea crizelor celor mai dure? Nu cerem prea mult de la noi înșine? Cu siguranță
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
vertiginoasă cu care a trecut această viață, de zbuciumul și zădărnicia ei; își formulează "ultima dorință", înclină capul înainte "inevitabilului" ULTIMA DORINȚĂ! Cine oare, ar putea defini psihologicește aceste două cuvinte? Cine ar fi în stare să transpună și să imprime sensibilității noastre întreaga lume de sentimente ce stăpânesc în ceasul cel din urmă //ființa celui ce pleacă dintre noi pentru totdeauna? Ce proces de gândire se va fi producând în creierul unui muribund? Fi-va gândirea lui logică și unitară
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
puterilor sale proprii, încât a inventat instrumente, adică a smuls Pământului elemente care îi aparțin pentru a le întoarce împotriva sa, folosindu-le de ele pentru a-l scormoni, a-l deplasa, a-l modifica în felurite moduri, a-i imprima o formă nouă. "Instrumentul" nu este în mod originar nimic altceva decât prelungirea Corpului subiectiv imanent și astfel ca o parte a corpului organic însuși, mai precis ceea ce cedează la efort și se prezintă ca atare și numai în acest
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]